Orhei este un important oraș din partea centrală a Republicii Moldova, situat la 48 km spre nord

de Chișinău, pe malul râului Răut. Este centru administrativ al raionului cu același nume.

Cu o populație de aproape 34 de mii locuitori (2016)[2] și fiind al 9-lea oraș ca mărime din țară,
Orheiul este unul din principalele centre economice ale Regiunii centrale a țării.

Cuprins

 1Etimologie
 2Istorie
 3Geografie
 4Stemă și drapel
 5Demografie
 5.1Structura etnică
 6Economie
 6.1Finanțele publice locale
 6.2Infrastructură
 7Administrație și politică
 8Cultură
 9Educație
 10Sport
 11Atracții turistice
 11.1Orheiul Vechi
 12Personalități
 13Listă orașe înfrățite cu Orhei
 14Vezi și
 15Referințe
 16Legături externe
 17Bibliografie

Etimologie[modificare | modificare sursă]
Potrivit lui Iorgu Iordan, numele orașului vine din ungurescul vár + hely (cetate + loc), însemnând
„loc al cetății”,[3] cu sensul "locul unde era o cetate". Originea maghiară a numelui a fost susținută și
de cercetătorii Nicolae Drăganu,[4] Ștefan Ciobanu, A. V. Sava, Alexandru Boldur, Alexandru
Graur, Anatol Eremia și alții.[5] Cuvântul "orhei" a fost atestat și în limba populației locale, cu sensul
„deal întărit, cetățuie sau curte boierească părăsită” [6]
În epoca sovietică, se căutau pentru toate denumirile moldovenești etimologii turco-tătare (iar când
existau, ele erau oficializate în locul celor moldovenești, precum Bender sau Cahul în loc de Tighina
sau Frumoasa). Prin urmare, și pentru Orhei s-a presupus o origine tătărească (mai ales
că Tătarii au stăpânit o vreme cetatea) astfel că în epoca sovietică, etimologia maghiară nu putea fi
luată în seamă. Se invoca atunci motivul că nu este atestat în dicționarele maghiare cuvântul
"várhely"[7], obiecție puerilă deoarece limba maghiară este una sintetică, și aproape toate
substantivele pot fi alăturate ca să formeze un cuvânt nou. Dicționarele se limitează la înșirarea
cuvintelor compuse mai des folosite, iar "várhely" este un cuvânt maghiar specific, deci rar folosit.
Numele se trage de la ostașii secui pe care voievozii Moldovei îi stabilisera aici în drumul Tătarilor,
care stăpâniseră cetatea între 1224 și 1359.
Aceeași etimologie de "loc unde a fost o cetate, ruină" este atribuită indirect Orheiului și de Dimitrie
Cantemir, care localizează Orheiul Vechi la ruinele cetății dacice Petrodava:
„Numele îi vine de la cetatea Orhei asezată pe rîul Răut, care nu e prea
mare, dar cu toate aceastea e frumoasă și are cu prisosință tot ceea ce
este trebuitor vieții omului. Lacul Orheiului este așezat în aproape de
aceasta spre răsărit, și astronul minunat din aceast lac. Pe malul dinspre
apus al lacului în mijlocul codrilor deși, se văd urmele unei cetăți vechi,
numită de locuitori Orheiul Vechi. Judecând după așezarea ei, pare să fie
cetatea Petrodava din Dacia.”

Istorie[modificare | modificare sursă]
Primele două așezări umane, identificate de arheologi pe teritoriul actual al orașului, au apărut
aproximativ în anul 1300 î.e.n. Pe vatra acestor așezări s-au colecat diverse obiecte datate
din epoca bronzului (sec. XIV-XII î.e.n.). În anul 900 î.e.n. au existat alte localități. În anii 300-400
î.e.n. au apărut 2 așezări care s-au menținut până în anul 200 î.e.n., când au fost devastate și arse
de triburile germanice ale bastarnilor. În perioada romană, sec. II-IV e.n., au existat alte 2 localități,
distruse în 376 e.n. de hoardele hunilor. Pe locul acestor sate s-au colectat diferite obiecte, mai ales
cioburi de vase.[8]
De asemenea, în preajma Orheiului sunt 18 movile funerare construite de triburile
popoarelor nomade.[8]
În secolele VII-VIII aici se găsesc artefacte din cultura Dridu, apoi în secolele IX-XII apar mici
formațiuni statale (cnezate denumite Sklavinii sau Vlăsii, în funcție de predominanța slavă sau
romanică) dintre care cele mai apropiate de cursul mijlociu al Nistrului intră în zona de infuență
a Rusiei Kievene, ulterior a cnezatului Galiției. În 1223? (poate 1323 că mongolii erau pe la Don în
1223 și n-au ajuns prin zonă până spre sfârșitul deceniului 4 din secolul XIII) hoardele tătare trec
Nistrul, călăresc în sus pe Răut jefuind satele sau stânele întâlnite, și, dînd de această vale prielnică
de la cotitura rîului își dau seama, ca toți predecesorii lor, de avantajele pe care le prezintă acest loc.
Cotropitorii n-au stat aici mult timp (deceniile 4-6 ale secoluloui XIV), dar au reușit să imprime
localității de la cotitură o înfățișare orientală. Tătarii au înălțat o moschee, un caravan-sarai, o
luxoasă baie publică, mausolee-mazare. Pe această palmă de pămînt, pe ruinele orașului de tip
oriental, la începutul secolului al XIV-lea a apărut Orheiul Vechi, care a întrat în componența statului
feudal moldovenesc întemeiat în 1359. Însă, prima atestare documentară a Orheiului Vechi datează
din 1 aprilie 1470. Tătaro-mongolii, rămași pe teritoriul ce ulterior avea să se numească Orheiul
Vechi, au fost asimilați de către populația băștinașă și creștinați.
Orașul moldovenesc Orheiul Vechi a avut o importanță strategică. Faptul că era situat în apropierea
Nistrului – calea comercială de importanță ce lega Europa centrală cu Mediterana și țările Orientului
– a favorizat transformarea lui într-un mare tîrg de iarmaroace.
Prima mărturie documentare referitoare la Orhei pe locul actual datează din 1554 într-un act emis de
către Movilă Voievod. În acel document, domnitorul dăruia mănăstirilor Dragomirna și Secu „un iaz
cu iezătură, lângă Orhei” [9]. Totodată, aflăm că la data respectivă localitatea deja exista.
[10] Orheiul e unul dintre cele mai vechi orașe ale Moldovei. Din anul 1599 Orheiul este trecut în
documentele oficiale ca târg, iar localitatea se dezvolta în continuu devenind un centru al comerțului
în regiune. Catedrala de piatră albă – martor taciturn al acestor timpuri de demult apuse se înalță
astăzi pe un dîmb la întrare în oraș. Tot aici a fost instalată și statuia din bronz a lui Vasile Lupu,
domnitor al Țării Moldovei în anii 1634-1653. Acest edificiu este unul dintre primele monumente de
arhitectură moldovenească medievală și a fost ridicat conform voinței domnești. Târgul a cunoscut o
înflorire economică în timpul domniei (1634-1653) lui Vasile Lupu, care a refăcut lacul Orheiului, a
construit poduri, a reamenajat mai multe străzi, a întemeiat lângă Orhei, o „slobozie”, venitul căreia
revenea doamnei sale. Vasile Lupu este ctitorul catedralei „Sf. Dumitru” din Orhei, una din cele 15
ctitorii ale sale. Paul de Alep, care a trecut prin târgul Orhei în 1653 scria în jurnalul de călătorie:
„casele sunt din piatră și lemn, iar străzile pavate cu scânduri, cum erau și la Iași”.
 Timbru țarist cu ilustrarea stemei ținutului Orhei (1885)

La 1835 Orheiul a devenit centru de uezd. A crescut numărul populației, a căpătat dezvoltare

industria meșteșugărească. Dar din punct de vedere economic Orheiul nu mai putea concura cu
asemenea noi centre industrial-comerciale ca Chișinăul, Bălțiul, Tighina.
În 1902 populația orașului constituia 14.800 locuitori, inclusiv: 7.000 evrei, 5000 moldoveni, 2.800
ruși, ruteni și alții. În acea perioadă suprafața pământului, care aparținea orașului, era de 1.282
desetine, inclusiv 400 cu seliște. Din dealul Ivanos se extragea cel mai bun var, cu care se făcea
comerț întins. Orașul mai deținea fabrici mici de lumânări și mai multe tăbăcării.[11]
În anul 1907 la Orhei este deschis un gimnaziu de fete cu 4 clase, transformat în 1910 în liceu cu 7
clase.
La 25 martie 1918, cei 52 de consilieri ai Zemstvei din Orhei au votat unanim Moțiunea de Unire a
Județului Orhei cu România.
Până în anul 1947 Orheiul a fost centru de județ, în componența căruia intrau
raioanele Bravicea, Chiperceni, Criuleni, Orhei, Răspopeni, Rezina, Susleni și Telenești. Prin
reforma administrativă din 1947 județele sunt desființate și Orheiul devine centru raional.

Fosta Zemstve a Ținutului Orhei construită în anul 1887 de arhitectul Vladimir Țâganco

În 1998 orașul Orhei a devenit reședința județului Orhei. În 2001, odată cu revenirea la raioane în
calitate de unități teritorial-administrative, orașul Orhei capătă statut de centru al raionului omonim.
Conform datelor Biroului Național de Statistică, la 1 ianuarie 2013 populația orașului Orhei constituia
33.500 persoane. Populația era de 21.065 de locuitori, conform ultimului recensământ din 2014.

Cetatea Orheiului, ilustrată pe un timbru moldovenesc din 1998.

Geografie[modificare | modificare sursă]

Răutul la Orhei.

Orașul Orhei este amplasat în centrul Republicii Moldova, la o distanță de 45 km spre nord de
Chișinău pe traseul Chișinău-Bălți pe malul râului Răut.
Orașul ocupă o suprafață de 1402 ha, are un cadru natural foarte variat și pitoresc, situarea
dealurilor și a versanților permițând crearea de perspective și compoziții urbane ce accentuează
formele naturale. Terenurile agricole extravilane ocupă 218 ha, cariera de piatră „Ivanos” ocupă 54
ha. Cadrul natural, în care este situat orașul, are un mare potențial urbanistic neexploatat, ce
permite crearea unui sistem diversificat și bine structurat de zone verzi. În acest sens, trebuie
menționată lunca r. Răut, precum și atractivitatea din punct de vedere turistic, istoric și rolul de
agrement cu microclimat balnear a codrilor din apropierea localității. Râurile Răut și Ivanos și iazul
din oraș constituie rețeaua hidrografică a orașului.
Suprafața totală a spațiilor din intravilan destinate înverzirii este de 184 ha sau 9,1% din suprafața
totală a orașului din care 70% sunt acoperite cu vegetație forestieră, iar restul se completează anual.
Conform datelor pentru anul 2001 pădurile ocupă 22 ha, iar arbuștii – 8 ha.
Din resursele minerale orașul dispune de zăcăminte de piatră și argilă. De asemenea pe teritoriul
urbei sunt terenuri ocupate cu cariere deschise, cu pietriș, bolăvăniș, terenuri cu exces permanent
de umiditate, sărăturate, erodate, cu alunecări de teren și ravene. În oraș este amplasat defileul
Orhei, arie protejată din categoria monumentelor naturii de tip geologic sau paleontologic.[12]

Stemă și drapel[modificare | modificare sursă]

Stema orașului Orhei a fost aprobată la 5 decembrie 1997 de către Consiliul orășenesc cu
următoarea descriere:[13]

Stema Orheiului

“Pe roșu, un cal conturnat de argint, alergând între două stele cu opt raze, una de aur și cealaltă de
argint, deasupra unui zid crenelat, de aur, ieșind din vârful scutului. Scutul timbrat de o coroană
murală de argint cu cinci turnuri. Susținători - doi stejari naturali. Deviza pe o eșarfă albastră cu
litere de aur: „LIBERTAS ET PERENNITAS” (Libertate și continuitate).”

Drapelul Orheiului
Fiecărui element heraldic i-a fost atribuită o explicație:
Calul conturnat de argint exprimă dorința de libertate, măreția și căutarea spirituală.
Aștrii însoțitori sunt luați de pe unul din sigiliile medievale și semnifică continuitatea așezării
urbane pe locul original al Orheiului Vechi.
Zidul crenelat de aur din vârful scutului simbolizează cetatea medievală a Orheiului și vine să
întregească ideea de continuitate, dăinuire, eternitate.
Câmpul roșu al scutului face aluzie la principala funcție dintotdeauna a Orheiului medieval - funcția
militară. Această culoare mai semnifică curajul, îndrăzneala, dragostea și sacrificiul.
Stejarii susținători ai scutului - simbol al forței fizice și morale, dârzeniei, statorniciei și veșniciei, se
referă la așezarea urbei în zona codrilor moldavi omonimi orașului.
Drapelul orașului Orhei, aprobat la aceeași ședință, a fost elaborat în baza smalțurilor câmpului și
figurilor din stema orășenească și reprezintă o pânză dreptunghiulară (1 x 1.5) tripartită în fascie -
alb, roșu, galben - în proporție de 1:2:1 și având în câmpul roșu, la hampă, două stele cu opt raze,
una sub alta, prima de aur și cealaltă de argint.

Demografie[modificare | modificare sursă]
Mișcările demografice și migratorii au influențat considerabil structura de vârstă a populației. Se
înregistrează o tendință stabilă de îmbătrânire cauzată de scăderea ratei creșterii naturale datorită
înrăutățirii situației social-economice în oraș și nivelului scăzut de trai al familiilor.

Structura etnică[modificare | modificare sursă]

Componența etnică a orașului Orhei

     Români (Moldoveni) (92,7%)

     Ruși (3,48%)
     Ucraineni (2,45%)
     Romi (0,3%)
     Alte etnii (0,88%)
     Nedeclarat (0,15%)
Conform recensământului populației din 2014 [14] populația orașului Orhei se ridică la 21065 de
locuitori.

Economie[modificare | modificare sursă]
Domeniul economic al orașului este reprezentat prin