Cum ne ajutăm copiii când sunt trişti?

Crizele de la doi ani sau prima adolescență, care se manifestă între trei și
patru ani, sunt perioade din viață marcate de accese de furie și tantrumuri explicate de
specialiști prin neputința celor mici de a-și gestiona emoțiile. Ce putem noi face, ca
părinți sau pedagogi, să îi ajutăm?Tendința este de a-i susține din umbră și de a aștepta ca ei
să depășească această fază, însă ideal ar fi să profităm de această perioadă pentru a preda
abilități de alfabetizare emoțională care vor aduce beneficii, atât imediate, cât mai ales pe
termen lung.

Comportamentul irațional al copiilor sau cum să răspunzi la ”vreau cana roșie acum”

Studiile arată că preșcolarii care participă la programe de competențe social-emoționale sunt

mai puțin agresivi și anxioși. Mai mult, un comportament conștient din punctul de vedere
emoțional din copilăria timpurie este puternic legat de performanța academică viitoare și de
sănătatea mintală. Cu alte cuvinte, atunci când copiii învață cum să se calmeze, cum să
verbalizeze sentimentele și cum să-și trateze corect partenerii de joacă, ei pun bazele succesului
viitor. Iată cum îi putem ajuta să-și cunoască și să-și exprime emoțiile.

1. Denumiți emoțiile

Ascultarea reflexivă este un semn distinctiv al consilierii eficiente. Terapeuții ascultă pacienții,
apoi repetă ceea ce au auzit ca o modalitate de siguranță că mesajul ajunge la pacient. În cazul
preșcolarilor, limbajul este limitat, dar părinții și profesorii pot „asculta” comportamentul lor –
fie că este vorba de țipete, agresivitate, lacrimi sau timiditate- și îl pot verbaliza, ajutându-i astfel
să spună ceea ce simt. Exemple de verbalizare a emoțiilor:

„Ești suparat! Fratele tău ți-a rupt fotografiile și tu ești foarte supărat din cauza asta!”

„Ești trist. Bunica a plecat și tu nu ai vrut ca ea să plece. Îmi dau seama că te simți trist.”

„Ești fericit! Ai primit un balon mare și ești foarte fericit!”

Pe masură ce copiii cresc, puteți utiliza această strategie pentru a introduce nuanțe care vor
construi vocabularul emoțional: „Ești frustrat. Turnul s-a răsturnat și ai muncit din greu pentru
a-l face atât de înalt. Asta e dezamăgitor”.

2. Amintiți-le mereu că și voi aveți emoții

Emoțiile nu ar trebui să fie clasificate ca fiind bune sau rele. Emoțiile puternice pot speria sau
copleși copiii, de aceea, ajutându-i să vadă că și noi, părinții, avem emoții și sentimente, că
suntem uneori triști, alteori speriați, alteori fericiți, și le pot asuma mai ușor pe ale lor.

De exemplu: „Când bunica a plecat în această dimineață, te-ai simțit foarte trist. M-ai lovit și ai
plâns. Ai vrut mult ca bunica să mai rămână să se joace cu tine, dar nu s-a putut. Să știi că toată
lumea se simte tristă uneori. Și eu am fost tristă atunci când bunica a plecat. Îmi place să
vorbesc cu ea sau să citim cu toții cărți de povești. E trist când oamenii se despart. Dacă vrei, o
putem suna să vorbim cu ea sau îi putem desena ceva frumos.”

3. Oferiți-le strategii de controlare

Nu putem controla întotdeauna modul în care ne simțim, dar putem controla modul în care ne
exprimăm emoțiile. Așa că îi puteți învăța și pe copii strategii simple de a-și controla
comportamentul. În cazul în care un copil se luptă cu un anumit comportament agresiv, ajutați-l
să verbalizeze atât ceea ce simte și ce nu are voie să facă, cât și ceea ce poate face în timpul
crizei: „Când sunt furios, nu am voie să-l lovesc pe fratele meu, dar pot să bat cu picioarele tare
în podea sau să strâng tare o minge în brațe”.

                                                  Ajutor! Copilul meu mușcă!

4. „Citiți” imagini
Cercetările indică faptul că lectura promovează empatia. Pentru cei mici, cărțile cu multe
ilustrații sunt un instrument suplimentar pentru predarea emoțiilor. Atunci când un eveniment
fericit, înfricoșător sau frustrant apare într-o poveste, faceți o pauză de la citit și priviți pozele.
Examinați mimica personajelor și activitatea lor. Descrieți imaginile folosind însușiri care
exprimă emoții.