CINCI CARACTERISTICI ALE COMPETENŢEI. COMPETENŢĂ vs.

CAPACITATEA

1. Mobilizarea unui ansamblu de resurse. Competenţa face apel la mobilizarea unui

ansamblu de resurse: cunoştinţe, experienţe, scheme, automatisme etc. Doar această
caracteristică nu este suficientă pentru a face deosebirea între capacitate şi competenţă.

2. Caracterul finalizat. A doua caracteristică a competenţei constă în faptul că mobilizarea

ansamblului de resurse nu se face în mod întâmplător. Competenţa este finalizată:
resursele sunt folosite conştient de purtătorul competenţei, ele capătă o „funcţionalitate”.

3. Relaţia cu un ansamblu de situaţii.

Cea de-a treia caracteristică ţine de faptul că mobilizarea resurselor are loc în cadrul unui
ansamblu de situaţii reale şi în contextul rezolvării unor probleme reale.

4. Caracterul disciplinar. Este în strânsă legătură cu cea precedentă. În timp ce capacităţile

au caracter transversal, competenţele au un caracter disciplinar. Această caracteristică
rezultă din faptul că competenţa este deseori definită printr-o categorie de situaţii
corespunzătoare unor probleme specifice disciplinei, provenite şi ele direct din exigenţele
discipinei. Fără îndoială, anumite competenţe ce aparţin diferitelor discipline sunt uneori
apropiate una de alta, fiind, aşadar, mai uşor transferabile.

5. Evaluabilitatea. Competenţa este o mărime evaluabilă, deoarece poate fi măsurată prin

calitatea îndeplinirii sarcinii şi prin calitatea rezultatului.

ETAPELE FORMĂRII COMPETENŢELOR ÎN PROCESUL DE STUDIU

Formare unei competenţe şcoalre este un proces extins în timp, separabil în etape convenţionale
distincte. Tradiţional aceste etape ţin de:

 Achiţiţionarea cunoşttinţelor fundamentale (ştiu)

 Transformarea cunoştinţelor fundamentale în cunoştinţe funcţionale (ştiu să fac)
 Interiorizarea cunoştinţelor/formarea valorilor, atitudinilor (ştiu să fiu)
 Exteriorizarea cunoştinţelor (ştiu să devin).