Cu putin ajutor de la prieteni

SECVENTA I: DUPA-AMIAZA TARZIE DE VARA. INTERIOR. SUFRAGERIA

UNUI APARTAMENT.

Florentina (20 de ani) si Gabriel (26 de ani) stau asezati

pe canapeaua extensibila din camera. In jurul lor, intr-o
relativa dezordine, se vad doua perne, plapuma impinsa la
marginea canapelei si cearsaful mototolit. Cei doi stau in
fund, pe marginea canapelei, privind in gol inainte. Gabriel
fumeaza o tigara, in timp ce Florentina se ridica si se
indreapta catre geanta lasata pe un scaun.
El este imbracat intr-o pereche de blugi, la bustul gol si
fara ciorapi in picioare. Florentina are o pereche de
pantaloni de trening mulati si un maiou ce-i descopera,
ocazional, buricul. Sufrageria este una clasica, de bloc
comunist. Geamul este usor deschis, spre balcon. De afara se
vede soarele incepand sa se stinga incet-incet, ca la ora
7.30-8.00, intr-o seara de vara.
Fata in fata cu canapeaua se vede un televizor color,
incadrat de o biblioteca masiva, de culoarea maro. Pe
rafturile acesteia se vad mai multe carti din colectia BPT,
ghiduri turistice si cateva volume cu coperti groase. Pe
celelalte rafturi se zaresc cateva bibelouri si obiecte
ornamentale ieftine. In dreptul usii se poate vedea un
fotoliu, in aceeasi culoare cu a canapelei. Televizorul este
pornit pe un post de muzica.
FLORENTINA:
Si produsele sunt foarte bune.
Macar ca le iau pentru mine si tot
se merita.

GABRIEL
....
FLORENTINA:
Ce, ma?

GABRIEL:
O sa devii o pisaloaga si n-o sa
mai vorbesc niciodata cu tine.
FLORENTINA:
Ba o sa mai vorbesti. Te fac eu sa
vorbesti si tot o sa vorbesti. Ca
si vorbim noi mult...
GABRIEL:
Pai vorbim.

Florentina se aseaza pe covor, cu bratele si barbia pe

genunchii lui si incepe sa zambeasca, apoi sa rada, oarecum
fortat. Gabriel rade si el, fara sa stie exact de ce.

(CONTINUARE)
 2.

FLORENTINA:
(razand si mai tare):
La ce te gandesti?
Rad împreuna. Ea ii ia capul in palme.

FLORENTINA:
Ba, nu mai fi asa suparat mereu.
GABRIEL:
Nu sunt. Auzi, dar voi cat platiti
aici?
FLORENTINA:
Noi am vorbit la inceput sa ne ia
in lei. 900 pe luna. E mai ok asa,
ca nu se schimba mereu dupa euro.
S, i eu dau cam 5 milioane - 5
milioane jumate cu tot cu
intretinerea. Cristina il cunoaste
pe proprietar si ea ii da banii,
tot. Eu nici nu l-am vazut la fata.

GABRIEL:
La iarna va omoara intretinerea.
FLORENTINA:
Asta e. Tata nici n-a vrut sa auda
de camin.

GABRIEL:
(ii intinde tigara aproape
fumata)
Na!

FLORENTINA:
Du-te ma de-aici!
GABRIEL:
Sa o stingi, ma.

Florentina se duce la baie si stinge tigara. Se intoarce

si-si reia pozitia initiala.
FLORENTINA:
Am fost azi cu niste colegi intr-o
zona atat de ca lumea, la o
ceainarie, dar nu mai stiu cum ii
spune.
GABRIEL:
Unde?

(CONTINUARE)
 3.

FLORENTINA:
Am coborat la Eroilor si de acolo
am luat-o pe jos. Bai, deci erau
numai case si plin de frunze pe jos
s, i casele erau asa vechi si
linistite. Parca erai in alta lume.
O liniste, asa... Si ceaineria era,
cumva, la niste oameni in casa.

GABRIEL:
Cotroceni
FLORENTINA:
Nu, altfel se numea, ceva cu Tea.

GABRIEL:
Nu, ma, cartierul era Cotroceni.
FLORENTINA:
Deci la Eroilor am coborat si de
acolo am mers pe jos, n-am mai luat
nimic
GABRIEL:
Da.
(isi scoate o alta tigara)

FLORENTINA:
A nu, asta pe balcon. Te imbraci
frumos si iesi pe balcon. Daca
simte Cristina ca fumezi aici face
ca toate alea.

SECVENTA II: INTERIOR, BALCONUL APARTAMENTULUI, ACELASI

MOMENT AL ZILEI.
Balconul mic, corespondent al unei sufragerii dintr-un bloc
tip comunist. In margine se vad niste cutii si pungi,
depozitate haotic. Nici urma de vreun scaun.
Gabriel isi aprinde tigara pe balcon. E tot la bustul gol.
Apoi se pune cu coatele pe pervazul balconului si se uita pe
geam. E o straduta ingusta, intre blocuri. Sunetul unei
salvari se apropie si devine tot mai intens. Salvarea
opreste undeva in fata blocului, foarte aproape de blocul in
care se afla Gabriel, si incearca sa se strecoare printre
doua masini. Sunetul sirenei e completat de semnale sonore
puternice.

GABRIEL:
(Ramane cu tigara in aer si se
uita cu atentie. Foarte incet,
ca pentru el)

(CONTINUARE)
 4.

Da’ treci, ma, ca ai loc.

Apare Florentina cu o camasa barbateasca in mana. El o ia,
dar nu o imbraca, o pune alaturi, pe pervazul de ciment al
geamului camerei ce da spre balcon. Se uita in continare cu
atentie la salvare.
GABRIEL:
Uite si tu.

FLORENTINA:
Da, nu are loc sa treaca.
GABRIEL:
Cum ma, nu are loc? Uite cat loc
are. Asa sunt soferii astia de
ambulanta, s-au invatat sa se dea
toti din fata lor. Daca-i bagi
printre blocuri s-a terminat.
FLORENTINA:
Vrei suc?
(Nu mai asteapta raspunsul, da
fuga spre bucatarie. )
FLORENTINA:
(Din bucatarie - dialogul se
poarta strigand)
Fanta. Sau am vin de acasa. Vin
alb, dulce.
GABRIEL:
Ce?
FLORENTINA:
Vin alb
GABRIEL:
Sunt cu masina.
Sunetul sirenei de ambulanta devine tot mai slab, pana nu se
mai aude deloc. Florentina se intoarce cu sticla de Fanta si
cu un pahar mic de whisky. Ii pune suc. Gabriel il bea pe
tot si pune paharul alaturi, langa camasa. Arunca tigara pe
geam si se aseaza din nou, cu mainile si barbia pe
balustrada. Florentina il priveste zambind cateva secunde si
ii baga mana in par.
FLORENTINA:
Bai, Mowgli care esti.... Cum ti-a
venit tie sa ma suni? Ce te-ai
gandit tu... Ia s-o sun eu pe
Flori, ca sigur n-are treaba...

(CONTINUARE)
 5.

GABRIEL:
Pai si ce? Aveai?
FLORENTINA:
Acuma n-aveam, dar poate, peste
doua luni cand o sa-ti mai aduci tu
aminte, s-ar putea sa am.
Gabriel ii prinde mana care ii mangaie parul si, cu un gest
familiar si cald, o muta pe balustrada. Fara sa spuna vreun
cuvant incep sa-si masoare mainile. Mana lui e aproape
dubla.
GABRIEL:
Esti buna de hoata. Ai mana mica.
FLORENTINA:
Tu esti hot.
Florentina ii ia mana si o duce spre obrajii ei. O apropie
de buze si ii baga degetele in gura. Gabriel incepe sa
zambeasca, ridicand din sprancene. Florentina se opreste.

FLORENTINA:
Ce-i ma?
GABRIEL:
Cand am venit incoace am pus
benzina.

FLORENTINA:
Si ce?
GABRIEL:
Si nu m-am spalat pe maini.

Florentina ii ia mana si incepe sa o miroasa.

FLORENTINA:
Tu faci misto de mine.

GABRIEL:
Am facut plinul si cand s-a umplut
a sarit benzina afara. Asa face.
Florentina ii ia si cealalta mana, le adulmeca pe amandoua.
Se stramba si incepe sa-l loveasca teatral pe Gabriel.
FLORENTINA:
Fugi! Fugi si spala-te acum,
scarbosule!
 6.

Se sterge la gura cu dosul palmei. Gabriel isi trage camasa

pe el si intra in sufragerie. Florentina ia sticla de suc si
paharul si il urmeaza. Se intinde si inchide usa de la
balcon.

SECVENTA III: INTERIOR, BUCATARIA APARTAMENTULUI, ACELASI

MOMENT AL ZILEI.
Bucatarie mica, umpluta de o masa trasa pe trei sferturi din
lungimea unui perete, delimitata de doua scaune. Langa
aragazul plasat langa fereastra se vede o polita ce acopera
doua corpuri. La celalalt capat al politei este chiuveta si
un uscator de vase. Deasupra, se vad cateva corpuri
suspendate. Pe masa troneaza un bidon mare, partial plin cu
apa. Un incarcator de telefon mobil a fost uitat intr-o
priza.
Din sufragerie se aude o melodie romaneasca la moda. Fata se
leagana pe muzica in timp ce spala paharul din care Gabriel
bause suc. Deodata muzica se opreste si se aude o crainica
citind o stire dintr-un grupaj de seara. Gabriel e in
sufragerie si schimba posturile.
FLORENTINA:
Nu. Lasa acolo! Imi placea.
Gabriel cauta inapoi postul de muzica. Cand il regaseste da
sonorul la maxim. Florentina da fuga, cu mainile ude, si ii
arata spre tavan cu degetul. Gabriel da sonorul la minim.
FLORENTINA:
Vezi cum esti?

Gabriel potriveste sonorul.

FLORENTINA:
Asa.
Florentina se intoarce in bucatarie. Gabriel ramane pe pat
si urmareste in continuare clipul melodiei. Din bucatarie se
aude vocea Florentinei, strigand pentru a acoperi zgomotul
apei care curge la chiuveta.
FLORENTINA:
Stii ce ma gandeam? Sa-mi cumpar un
caine. Sau o pisica. Am vorbit si
cu Cristina, cica n-o deranjeaza,
ca si ei ii plac animalele. Am fost
ieri la piata si am vazut niste pui
de caine frumosi. Ii vindea un om,
cica i-a fatat cateaua si n-are ce
sa faca cu ei.

(CONTINUARE)
 7.

GABRIEL:
(pe acelasi ton, strigand)
De rasa?
FLORENTINA:
Ce-ai zis?
GABRIEL:
Erau de rasa?
FLORENTINA:
Nu cred, nu ma pricep la d-astea.
Dar erau frumosi tare.
Opreste apa, se sterge pe maini si se intoarce in
sufragerie. Se aseaza langa Gabriel, unul langa altul, dar
fara sa se atinga.

FLORENTINA:
Tie nu-ti plac animalele?
GABRIEL:
Asa si asa. Dar nu mi-as lua caine
sau pisica sa-i tin in apartament.
FLORENTINA:
De ce ma?
GABRIEL:
Trebuie sa te ocupi de ei. Cainele
ala trebuie scos. Tre’ sa-i schimbi
nisipul pisicii... Astia nu traiesc
asa...

FLORENTINA:
E, asta-i buna, mare lucru. Ai
grija si gata. As mai avea si eu cu
cine sa vorbesc. Cand nu e Cristina
si nu sunt la scoala stau p’aci de
pomana. Ma uit la televizor tot
timpul sau mai fac piata.
Gabriel nu-i raspunde. Privesc amandoi spre televizor.
FLORENTINA:
Caine totusi, cred mi-as lua. Nici
eu nu prea sunt cu pisicile. Am
avut un caine cand eram mica. Aveam
vreo 5 ani. A intrat in curte la
noi de pe strada si acolo a ramas.
Un maidanez d-asta. Da’ stii ce ne
iubea? Tot timpul era dupa noi. Si
cand plecam toti de acasa suferea

(CONTINUARE)
 8.

ma, il vedeai cum sufera. Si era si

destept. Il invatase tata sa aduca
lucruri. Si cand aveam vreo 8 ani a
prins niste otrava de pe la vecini,
ca puneau pentru sobolani, si a
murit. A sapat tata o groapa acolo
in gradina si l-am pus acolo. Ca
cica daca la noi i-a placut si a
ramas... Nici nu m-a lasat mama sa
ies din casa atunci. Ea statea la
fereastra si se uita la tata si
plangea. Tu stii cum plangea mama,
saraca...
GABRIEL:
Unde asta, la Giurgiu?

FLORENTINA:
Da. Acasa la noi.
GABRIEL:
Mai e taxa aia de pod?

FLORENTINA:
Da, e 30 de lei dus-intors. N-am
mai fost la Ruse...
GABRIEL:
E misto centru’, am fost si eu o
data. Multe cladiri vechi. E
frumos. In rest, e la fel ca la
Giurgiu. Auzi, da’ mama ta cati ani
are?

FLORENTINA:
44, a facut in martie. Vine la
mine, poimaine, la 11. Bine, nu
chiar pentru mine special. Ma duc
sa o iau de la autogara Filaret.

GABRIEL:
Vine de la Giurgiu?
FLORENTINA:
Da, vine sa-si faca niste analize.
A fost acolo la Municipal si i-au
dat trimitere aici. Ca la noi nu-s
dotari si toate astea.
GABRIEL:
(dupa cateva secunde de pauza
in care se uita la televizor)
Si unde i-au dat trimitere?

(CONTINUARE)
 9.

FLORENTINA:
Stai ca-ti zic.
Fata se ridica si cauta in geanta. Gaseste o bucata de
hartie si citeste de pe ea.

FLORENTINA:
Uite, Soseaua Fundeni, numarul 252,
Sectorul 2, Bucuresti. Institutul
Oncologic Fundeni. Am notat corect,
nu?

Gabriel se uita spre ea, asteptand parca o continuare, de

orice fel ar fi. Fata nu are insa nicio tresarire. Baga
biletul de hartie inapoi in geanta si se intoarce spre
Gabriel. El isi muta privirea inapoi spre televizor.

FLORENTINA:
Chiar, bine ca mi-am adus aminte.
Cum ajung eu de aici pe Soseaua
Fundeni?
GABRIEL:
De aici sau de la Filaret?
FLORENTINA:
De aici, ca venim acasa, lasam
nis, te lucruri s, i de aici plecam. Ea
are programarea la 3.

GABRIEL:
Stii sa ajungi la Universitate, da?
De la statui de acolo il iei pe 66
s, i mergi.... mergi, vreo 14-15
stat, ii cred. Ca mai e si aia chiar
inainte de spital. Deci dupa Obor,
mai numeri... (numara pe degete) 8
stat, ii. Da’ mai intreaba si tu, ca
n-am mai mers cu troleul. E chiar
la capatul de linie, ma. Cobori s, i
mai mergi 20 de metri pe jos. Te
lasa la una dintre intrari. Mai e
una si dinspre Soseaua Fundeni, dar
p’acolo nu stiu ce autobuze
circula.

FLORENTINA:
Si altfel nu pot, cu un metrou,
ceva?
GABRIEL:
Nu, as, a e cel mai simplu. Il iei pe
66. Scrie si sus, pe troleibuz,

(CONTINUARE)
 10.

Institutul Oncologic Fundeni. E cel

mai simplu asa.
FLORENTINA:
(dupa o pauza de cateva
secunde in care amandoi se
uita tacuti la televizor)
Daca ne ratacim te sun, sa stii.
GABRIEL:
Da.

Gabriel se mai uita o data spre fata, asteptand un fel de

continuare, niste explicatii, macar vreo stare care sa-i
tradeze nelinistea. Dinspre televizor se aude o muzica
vesela. Cei doi raman tacuti.

GABRIEL:
Vrei sa va duc eu cu masina? Pot sa
va duc eu, daca e.
FLORENTINA:
Nu, stai linistit, mergem cu
autobuzul. Si mie si lu’ mama ne
place cu troleibuzul, mai vedem si
noi Bucures, tiul.
GABRIEL:
Cum zici tu...

FLORENTINA:
Tu mai bine ai grija sa ma mai
suni. Nici in fiecare zi, da’ nici
ca pana acu’, la doua luni. Poate
ii zic lu’ mama ca e un baiat care
ma suna doar cand are el chef. Tu
stii ca mama se roaga pentru tine?
Adica asa cred.
GABRIEL:
Cum adica?
FLORENTINA:
Pai aşa. Anul trecut mai vorbeam cu
un baiat de la noi de pe strada.
Tot Gabi îl chema. Era student la
Politehnică, aici in Bucuresti. Si
a aflat mama, nu stiu de unde, si
mi-a spus intr-o seara: „Mama eu o
sa ma rog si pentru băiatul asta,
Gabi”. Si, de atunci, ma tot
intreba: „Ce mai face Gabi,
inginerul, ai mai vorbit cu Gabi,

(CONTINUARE)
 11.

inginerul?”. Eu cu el mai vorbeam

asa, cand si cand pe mess si ne-am
mai vazut de cateva ori când venea
el la Giurgiu in vacante. Si aşa...
Si acum cateva saptamani m-a luat
mama din nou. „Cum e, ma, mama, ai
mai vorbit cu Gabi, inginerul, ca
acum sunteti amandoi in Bucuresti
si...”. Si i-am spus: „Mama, nu te
mai ruga pentru Gabi inginerul,
roaga-te pentru Gabi cu
calculatoarele”. Si a zis, „Bine,
mama, o sa ma rog pentru Gabi cu
calculatoarele”. Si, na, se roaga
pentru tine acum, vrei-nu vrei.

Gabriel se uita la ea fara sa spuna ceva.

FLORENTINA:
Da, la biserica...

Florentina zambeste. Si Gabriel zambeste, dar mai mult

fortat, privind-o precum cineva îngrijorat ca persoana de
langa ar fi bolnava de ceva. Cand se opreste din ras,
Florentina ii apuca mana lui Gabriel si i-o trece peste
gatul ei, lipindu-se de el. Cei doi privesc tacuti spre
televizor, de unde se aud aceleasi acorduri vesele.

FLORENTINA:
Nu, dar serios acum. Mai da si tu
cate un telefon, auzi? Macar cand
ti se mai face dor. Nu trebuie sa
ti se faca dor tare, macar asa
putin.
Gabriel ramane tacut si imobil, cu mana peste gatul fetei,
privind in gol catre televizor.

SECVENTA IV: INTERIOR, MASINA LUI GABRIEL.

Gabriel conduce calm, cu geamul inchis. De dincolo de
parbriz se vad strazile si cladirile Bucurestiului, luminate
de ultimele raze de soare ale zilei. Radioul este pornit,
dar se aude in surdina. In rest, singurele zgomote sunt cele
ale motorului, ale semnalizarii si ale schimbarii vitezelor.
Gabriel deschide geamul si-si aprinde o tigara. O fumeaza
privind in gol, conducand parca mecanic, ca un orb care tine
privirea atintita drept inainte in continuu.

Telefonul ii suna. Gabriel priveste in jos, spre locul unde

aparatul este asezat, insa nu raspunde, il lasa sa sune pana
la capat. Isi termina tigara, o arunca pe geam, il inchide,
ia telefonul si suna undeva, cu aceeasi privire in gol.

(CONTINUARE)
 12.

GABRIEL:
Salut. Da, nu puteam vorbi, era
politie. (...) Nu. (...) Nu mai,
cred ca s-a format in buzunar sau
ceva. (...) Da, da. O sa te sun.
(...) Ihi. Si daca maine aveti
probleme, suna-ma, va iau cu
masina. (...) Poimaine, atunci. Dai
un semn daca e ceva. (...) Da.
(...) Si eu te pup. Pa, pa.

Inchide telefonul si continua sa conduca, la fel de mecanic.

Dupa cateva zeci de secunde isi aprinde o alta tigara si
deschide din nou geamul.

SECVENTA V: EXTERIOR, SEARA, IN FATA UNUI PET SHOP.

Gabriel se afla in fata unui Pet Shop. Priveste atent pe

fereastra, aproape nemiscat, dand impresia unei statui
umane. Din interiorul magazinului se zareste vanzatorul,
miscandu-se in spatele tejghelei. Gabriel priveste pe
fereastra magazinul vreme de zeci de secunde, perfect
nemiscat. Intra in magazin.
CUT TO:

EXTERIOR, SEARA, IN FATA ACELUIASI PET SHOP.

Gabriel iese din magazin, carand o colivie mare in care se

vede un canar galben, zgomotos. Gabriel se indreapta spre
masina. Deschide usa din spate si aseaza colivia pe
bancheta.

FADE TO BLACK