A.E.BEJU - 1. BEJU te Oe ve Fay aan a : . Editura : ee si enciclopedicaANGELA ELENA BEJU e IULIAN BEJU SONTEINIOS MATEMATICA (ALGEBRA $1 GEOMETRIE) * Q EDITURA STIINTIFICA $I ENCICLOPEDICA Bucuresti, 1983Aceasta carte conceputé in dou& volume isi propune si prezinte in mod unitar gi de o maniera relativ_complet& ansamblul cunostintelor de matematic& din invafamintul liceal. Am dorit in esenti si oferim elevilor si absolvengilor de liceu, tuturor celor interesati, un material de sine statitor pentru recapitu- larea, corelarea si consolidarea cunostintelor de matematica. Primul volum este consacrat algebrei si geometriei, iar cel de-al doilea caleulului diferential si integral, ecuatiilor diferentiale elementare, precum si unor elemente de teoria probabilitatilor . Iuerarea de fafa este independentii, in lectura ei nefiind necesar’ consul- tarea altor manuale. In acest sens Ja inceput am prezentat fundamentele eunostintelor de matematica pe baza cirora am putut apoi aborda in mod natural diversele capitole de matematica. In capitolul inti punctul de plecare il constituie relatia de incluziune si nofiunea de produs cartezian de multimi ; pe haza acestora se introduce nofi- unea de relatie binard din care deriva apoi relatiile de echivalenfa, de ordine, de tip functie si in particular diferite tipwri de legi de compozitie. Operatiile clasice eu multimi (reuniunea, intersectia ete.) sint analizate in contextul legilor de compozitie in multimea A(T). Capitolul se incheie cu studiul mul- fimilor finite, cadrul specific al elementelor de analizi combinatorie. Capitolul al doilea este consacrat in intregime studiului structurilor alge- brice fundamentale (grup, inel, corp, spatiu liniar) cu toati_problematica ate- rent&. O atentie speciali este acordat& corpurilor numerice. Pentru constructia lui R n-am ales una din caile traditionale (R. Dedekind sau G. Cantor), ci am preferat s& prezentim o variant mai apropiat’ de nivelul de cunostinte al elevilor, si anwme cea a lui K, Weierstrass. Capitolul al treilea trateaz& aspectele algebrice clasice : ecuafii, inecuatii, sisteme de ecuatii, matriei, determinanti, sisteme liniare, polinoame de 0 nede- terminati, fractii rationale. Am acordat o atentie deosebit& unor chestiuni aparent elementare dar care constituie puncte de incercare a cunostintelor la diferite concursuri si examene, cum ar fi proprietiitile trinomului de gradul al doilea, ecuafiile si inecuatiile cu radicali si altele. Capitolul al patrulea trateazi problematica legat’ de geometrie si trigonometrie. In ceea ce priveste axiomatizarea geometriei plane am adoptat in mod intentionat 0 cale diferit& de cele clasice ale lui D. Hilbert si G. D. Birkhoff ; calea lui R. Brisac si A. Doneddu ) ni se pare mai natural, mai apro- piata de specificul geometriei. Se insist in mod special asupra locului si rostului D Vezi bibliografia de ta sfirsitwl Iuerarii.diferitelor grupe de axiome, se analizeaz& in detaliu problematica masuririi lungimilor ji unghiurilor i se caracterizeaz’ stractura vectorial si metric’ a planului. Pe tot pareursul lucrarii cititorul va intilni exemple, contraexemple gi observafii incluse in interiorul paragrafelor la locul cel mai polrivit. Fiecare paragraf este insofit de exercifii comentate, fapt ce ajut& in cea mai mare masurd la formarea unui stil de lucru, la familiarizarea cititorului cu abordarea de pro- bleme noi. Prin exercifiile propuse, ce se giisese de asemenea la sfirgitul fiecirui paragraf (cu indicafii si raspunsuri), cititorul poate si-si verifice singur gradul in care problematica tratata a fost infeleasd. Data fiiud natura cArfii de fata, cititorii clrora li se adreseaza, am evitat in mod deliberat referirile bibliografice pe parcursul lucririi. Bibliografia de la sfirgit confine acele lucrari care intr-un fel sau altul au influentat semnificativ prezenta Tucrare. Indexul atasat permite localizarea rapid’ a nofiunilor si rezultatelor principale. in sfiryit, dorim s& mulpumim si pe aceast& cale Dr. Stefan Mire’ de la Universitatea ‘din Bucuresti, care prin remarcile yi sugestiile fécute in fazn de manuscris a lucrrii ne-a condus la numeroase imbundtatiri. De asemenea, mulfumim Editurii Stiintifice si Eneiclopedice, pentru interesul manifestat in vederea publicdrii avestui compendiu. AUTORIL Bucuresti, mai 1983LISTA DE NOTATH pentru orice — oricare ar fi ex! implicit daci si numai daci apartine (nu aparfine) egal (diferit) multimea formata din elementele «, y, multimea tuturor... cu proprietatea. sum dup’ k de la 1 lan suma dupa toate valorile Ini i si j pentru care avem itjak produs dupi k dela 1 lan mulfimea numerelor naturale mulfimea numerelor intregi mulfimea numerelor rationale mulfimea numerelor rationale pozitive mulfimea numerelor irationale mulfimea numerelor reale mulfimea numerelor reale pozitive mulfimea numerelor complexe mulfimea universal multimea vid’ multimea pirtilor lui 0 perechea ordonata 2, y n-uplul ordonat ay, 25, ..., complementara mulfimii A produsul cartezian al lui A cu B multimea A este inclusi in mulfimea B reuniunea multimilor A si B intersectia multimilor A si B diferenta multimilor A si B reziduatia multimilor A si B diferenfa simetric’ a mulfimilor A si BAAB Ag fixo¥ a, f(A) FB) Card A co P, n' At Z N,, ax) r ary ri <,S, >> x = y(mod p) r~y aly [av] a(t) Ajr (a, b) [a,b] [a, ») (a, 6] (a, +00), [a, +00) (—00, a), (00, a] MAX {2 Vy, «++, Ly} min {2,, @, ..., 0} diferenta simetric’ duald a mulfimilor A si B diagonala produsului cartezian Ax 4 funetia f definit& pe X cu valori in ¥ funcfia ‘caracteristicd a mulfimii A imaginea mulfimii 4 prin functia f imaginea reciproc’ a multimii B prin functia f cardinalul multimii 4 combiniri de x elemente luate cite k permutiri de w obiecte factorial de n avanjamente de » elemente luate cite It mulfimea clasclor de resturi modulo p mulfimea numerelor naturale (1,2, ..-, 2} mulfimnea tuturor aplicafiilor bijective ale lui X in ea atie bin: este in relatia r eu y relatia inversi relagiei r relafii de ordine ® congruent cu y modulo p @ congruent cu 7 @ divide pe y partea intreag’ a Ini a valoarea absoluta a Ini @ clasa de echivalenfi a hui & mulfimea cit. (factor) interval deschis interval inchis interval inchis la stinga sideschis la dreapta interval deschis la stinga i intervale nemirginite la dreapta intervale nemarginite la stinga cel mai mare dintre elementele 2, 2, cel mai mic dintre elementele 7, 22, marginea superioard a mulfimii A marginea inferioari a mulfimii A distanga intre x si y f compus eu g functia inverst functiei f functia identitate a mulfimii X legi de compozitie simetrieul Ini opusul lui x inversul Ini conjugatul Ini « muitimea @ este grup in raport cu (+) mulfimea I este inel in raport cu (+) 3i(-) mulfimea K este corp in raport eu (+) §i (-) extensia p&tratic’ a lui K corespunziitoare elementului @ spafiul liniar V peste corpul KBula) Ido, Bol as as |ABI AB)] AABC & AA’B'C' AABC ~ AA’B'C’ a(M, 8) = AB *A, xB, CO a, b,¢ Rr) vector, element al unui spafiu liniar mulfimea matricilor eu m linii si n coloane gi cu elementele din multimea matricilor pitrate cu » linii (coloane) si cu elementele din K matricea A de elemente a, simbolul Ini Kronecker simbolul Iui Ricci eu indiei matricea unitate din M,() transpusa matricii A determinantul mata permutari semnul permutir numirul inversiunilor permutirii_o inelul polinoamelor in nedeterminanta X eu coeficienfii din A gradul polinomutui f derivata formal’ dé ordinul ke N a polinomului f corpul de fractii rationale in nedeterminanta X cu coe- ficientii din K cel mai mare divizor comun al polinoamelor f sig multimea punetelor planului punete in plan drepte dreapta determinata de punetele A si B semidrepte opuse de origine A pe dreapta d semidreapt’ inchis& de origine 0 segmentul deschis de extremitati A si B segmentul inchis de extremitafi A si B segmentul inehis la stinga si deschis la dreapta de extre- mitati A si B segmentul deschis la stinga si inchis Ja dreapta de extre- mitifi A si B semiplane opuse de frontiera d semiplan inchis de frontier’ d drapelul de suport @, figura F este izometric’ cu figura F’ masura mérimii « in raport cu unitatea u unghiul semidreptelor dy si 35 dreapta d este perpendicular’ pe dreapta 3 dreapta d este paraleli cu dreapta 8 lungimea segmentului [A, B] misura lungimii segmentului (4, J] in raport eu o unitate de lungime triunghiul ABC este congruent cu triunghiul A’B’C’ triunghiul ABC este asemenea cu triunghiul A’B’C’ distanta de la punctul Jf la dreapta 3 vectorul de origine A gsi extremitate B unghinrile triunghiului ABC laturile triunghiului ABC raza cercului circumscris (inseris) triunghiului A BC A oCapitolul 1 NOTIUNI FUNDAMENTALE 1.1. ELEMENTE DE TEORIA MULTIMILOR 1.1.1, ELEMENTE SI MULTIMI Notiunea de mulfime este una din nofiunile fundamentale ale matematicii. Incerearea de a o defini in sensul strict al cuvintului este apriori sortit’ esecului deoarece incadrarea acestei notiuni ca un caz particular intr-o alté notiune mai generali nu se poate face, uofiunca de multime find cea mai generali in matematicé. Fondatorul teoriei multimilor Georg Cantor (1845—1918) spunea ci prin mulfime se-infelege cuprinderea de obiecte diferite, bine deter- minate, ale gindirii sau intuifiei noastre intr-un tot. Experienta fieciruia dintre noi ne permite s& ilustram aceasta no{iune eu diferite exemple ca multimea zilelor mulfimea, literelor alfabetulai limbii roméne ; multimea cifrelor 0, 1, 2,3, 4, 5, 6, 7, 8, mulfimea tipurilor de patrulatere inseriptibile in plan ; mulfimea punctelor unei drepte ete. In cele ce urmeaz’ vom prezenta citeva clemente din teoria mulfimilor necesare pentru dezvoltarile ulterioare. Pentru usurinfa exprimarii introducem urmitoarele simboluri (semne) : semnul grafic (V) va desemna cuvintele pentru orice sau oricare ar fi; semnul grafic (3) va desemna cuvintul evista ; semnul grafic => va desemna o implicafie, adic& va fi cchivalentul cuvintelor reaulia cd sau deci sau atunci. Vorbind despre o multime (gindindu-ne la o multime gi deci si la obiectele ce o aledtuiesc) presupunem ca este adevdrat&é una si numai una dintre urmd- toarele dou’ afirmasii: — acest obiect aparpine multimii ca element al ei; — acest obiect nu aparfine mulfimii ca clement al ei. Obiectele ce compun o mulfime dat& le vom numi clemente ; vom desemna de obicei elementele prin litere minuscule iar mulfimile prin litere majuscule. Fie A o mulfime oarecare. Faptul ci elementul a apartine (este un clement al) mulfimii A va fi notat astfel : @€ A. Dack a na apartine (nu este un element al) mulfimii A atunei vom folosi notafia: a ¢ A. Daci ae A sia’e A atunci simbolul = intreaceste elemente, adiek a = a’, exprim’ faptul c% a sia’ desemnenzii acelasi element. 1.1.2. INDICAREA MULTIMILOR Exist{ dou& modalitati principale de a indica (de a da) o multime. Una consta in descrierea (insiruirea) completa a elementelor ce compun mulfi- imea respectivé. De exemplu, multimea A a rddacinilor ecuatiei a® — 4¢ + 3 =0 este format’ din elementele 1 si3. De obicei scriem acest lucru sub forma A = {1,3}, adicd ingirind intre acolade elementele respective. Cealalti modalitate consti in a indica o proprietate caracteristicd a ele- mentelor mulfimii respective gi numai a lor. Dac& notim cu p proprietatea caracteristicd a elementelor multimii 4, atunci desemnim mulfimea A sub forma A = {w|e are proprietatea p}. De exemplu, daci A este mulfimea punctelor cercului de centru 0 gi raz 1, vom serie.A = {P| distanta OP = 1}. Pentru a da enunfurilor si rezultatelor o forma cit mai general& si in acelasi timp mai simpli, introducem si aga-numita mulfime vida, mulfimea tira nici un element, ce va fi desemnata prin @. Astfel, in loc s% spunem c% ecuafia «?+1=0 nw are ridacini reale, vom spune ci mulfimea ridicinilor reale pentru eeuatia data este multimea vida ete. Indicarea mulfimilor prin oricare din cele dou modalitifi necesit& o atentie deosebitt din cauza ambiguitipii limbajului Fie, spre exemplu, multimea spectatorilor unui meci de fothal. intelegem prin aceasta multimea ‘spectatorilor de pe stadion pe toati durata meciului san sipe cei ce au plecat sau au venit in timpul desfiguririi Ini. Includem si telespectatorii in cazul unei transtisii la televizor? Jucitorii ingisi sint inclugi sau nu? Dar arbitrii? ete. De multe ori difieuitafile in indicarea wnei mulfimi nu sint legate numai de ambiguititile limbajului. Iati un exemplu. fntr-o clasi cel mai bun elev la matematicd este desemnat de profesor si ajute la rezolvarea wnei anumite probleme pe cei ce nu gi-0 pot rezolva singuri si numai pe acestia. Spirit p&trunziitor, acest elev yi-a pus problema cum si procedeze cu sine insusi. Daca isi va rezolva problema va trebui ca pe sine si se includa in mulfimea elevilor care isi rezolv& singuri problema, dar el nu avea voie si-i ajute pe acestia, deci pe sine. Dack nu-si va rezolva problema atunci va face parte din multimea celor care nu-si rezolva singuri problema si conform indicatiei profesorului va trebui ca el si se ajute si pe sine, deci si rezolve singur problema. in teoria mulfimilor exist’ situafii cind multimi determinate (vezi exem- plul de mai sus) confin contradicfii interne. Studierea problemei: ,,in ce condifii se poate ivi o asemenea situatie” a condus la cercetéri profunde in domeniul logicii. Zn lucrarea de fat% vom considera numai mulfimi precis determinate. Dintre cele mai importante mentiondm : N multimea numerelor naturale; Z multimea numerelor intregi; 1 multimea numerelor irationale ; imea numerelor reale; C€ multimea numerelor complexe. Vom presupune cf cititorul este familiarizat cu aceste mulfimi. 1.1.3. RELATIL INTRE MULTIMI Fie A si B don mulfimi. DEFINITIA 1. Dacé orice element al mulfimii A este un element al mulfimii B, spunem od A este 0 parte (sau 0 submulfime) a lui B: notém acest lueru prin Ac Bsau B > A. Multimen vida este 0 parte a oricdrei mulfimi. Daci A mu este inclus% in B scriem A ¢ B, ceea ce inseamn& ci exists cel putin un element ae A astfel incit a ¢ B. 12Simbolul c stabileste relafia de incluziune intre mulfimi si citim semnele grafice A c B prin A este inclus’ in B, respectiv B >. prin B include pe A. Utilizind simbolurile introduse mai sus, putem serie definifia 1 gi sub forma: 4c B dacii (Vjae A sae B. Observatia 1. Din definitia 1 rezult& cA c A. L&sim in seama cititorului si verifice c& relatia de incluziune este tranzitiva, adici daci Ac B gi Bc C atunei Ac @. Bwemplul 1. Ne Ze QcReC. Bxemplul 2. (1,3}¢ {—3, 1,3, 5} Z. Buemplul 3. {—3,1,3,5}¢N, deoarece —3 nu este numér natural. Durinrrra 2. Spunem cd multimile A gi B stnt egale (coincid sau stnt identice) si scriem A = B, dacé Ac B si BoA. Observatia 2. Din fapiul ci multimea vid’ este confinuta in orice mulfime rezulti unicitatea ei. Intr-adevar, dack exist © si O’ distincte, din proprie- tatea de multime vidi a fiecdreia avem @c @' si Bc @, ceea ce implicd @ = @' conform definitiei 2. Obfinind o contradictie, rezult& proprietatea enuntat Daci 4 c B dar B¢ A, spunem ci A este o parte stricté a lui B. Din definitia 2 rezult% imediat proprietitile relafiei de egalitate : 1) reflexivitatea, adied A = A; 2) simetria, adiek da 5 ritivitatea, adied A = B si B= C'> A = 0. Simbolul 4 pentru mulfimi, A 4B, va indica faptul ed A si B sint dife- rite, adie’ are loc una din situafiile : AEB si BEA; = B si BE A (adic& A este o parte strict a lui B); Bo AsiAd¢ B (adicd B este o parte strieti a ui A). De obicei toate mulfimile ce intervin intr-un anumit rajionament sind submultimi aleunei multimi fixe U. fn acest caz vom numi multimea U multime universala. De exemplu, toate mulfimile de numere ce intervin in aritmeticd sins submultimi ale multimii numerelor reale R. Fie U o multime universal&. Toate submultimile (p&rfile) lui U formeazi © nouk mulfime pe care 0 notim cu P(U) si o numim multimea partilor lui U. Prin urmare, Ac U inseamni Ae AU), cele dou’ relatii exprimind acelasi lucru, sianume ci A este o partea lui U. In particular, Ue AU). Fie de HU. DEPINITLA 3. Tom numi complementara mulfimii A tn U gio vom nota eu QvA, mulfimen elenentelor din U ce nu apartin lui A. Din definitie vezult& o& QvA = {ve U|x ¢ A} este o parte a lui U, adicd Gude AU). in particular, dack A = U atunci C,U = @ si deci Be AU). Mai mult, se observa imediat c& Gv @ = U. Prin introducerea notiunii de complementara in multimea A(T), partile dui U se grupeazi in perechi de tipul A, GyA; mai mult, (V)ee U, we A sau ree Pentru simplitatea scrierii in cele ce urmeaz’ vom suprima indicele U sivom serie G4 in loc de GyA, ori de cite ori nu exist pericol de confuzie. Proprietdi ale complementarei. PROPRIETATEA 1. Dacd Ae A(T) atunci (CA) = A. Demonstrafie. Dack A = & atunci proprietatea este adevirat& conform celor aritate despre complementara mulfimii vide. Fie # @, Ac U. Conform 13definifiei 2 trebuie si arkttim ct :a) (0A) cA sib) A c C(CA). Vom incepecu punetul b) deoarece, deocamdati, numai despre A stim c& este nevida. Fie @< A; din definitia complementarei remulta c& we U si x ¢ C4. Devt, conform definigiei 3, z€ (CA). Rezult& punctul b) si faptul c& ica) x Fie acum ae ((GA). Din definitia 3 remulté ae U slag 1, ‘adicd ae A. Deei proprietatea este demonstrata. Observatia 3. Nu putem incepe demonstratia cu a) deoarece trebuie si ne asiguram cA propozifia a € ((CA) are sens, adic’ ((CA) este nevida. Proprmrarwa 2. Fie A gi Be A(T). Atunci Ac B, daca gi numai dacé C4 >CB. Demonstratie. Avem de demonstrat o dubli implicatie. SA demonstrim mai intii ci daca A c B atunci (A = CB. Dacd CB = © atunci evident ci GB < CA. Fie deci CB ¥ G gi ee GB. Accasta inseamni ci « ¢ B si deoarece Ac B, a¢A. Deci we A. Aratind ci orice element al multimii CB este si clement al multimii GA am aratat, conform definitiei 1, e& CA > CB. S& demonstram acum si implicafia inversi, adie& daci GA > GB atunci A c B. Dack A = @, evident CA = U > CBsiA =O c B. Fie decid #@ eA. Atunci « ¢CA si deoarece CB CA avem «¢ CU, ceea ce inseamna c& we B. Proprietatea este demonstrata. Remarcim ci implicafia inversi mai poate fi demonstrat’ si astfel. Utilizind implicatia directa referitor la mulfimile GA si C4, obtinem GL c GA implie& C(CB2) > (CA), adic’ B > A pe baza proprietatii 1. PROPRIETATEA 3. Fie A si Be AU). Atunci A = B, dacd si numai dacé 04 =6B. Demonstratie. A = B inseamna c& A c B si B c A. Din propri remit’ GA > GB si CBB GCA, adic’ CA = GB. Reciproc, CA = CB i C4 < GB si GB < CA. Din proprietatea 2 rezulta A c B si Bc A, adic&d A = Bi ambele implicapii ale proprietatii 3 sint demonstrate. 1.1.4, PRODUS CARTEZIAN DE MULTIMI Duriniqia 4, Pie A gi B doud mulfimi. Multimea ale cérei elemente stnt perechile ordonate (a,b), unde ae A gi be B, se numeste produsul cartezian al multimii A cu mulfimea B gi se noteazd cu AX B. Pe scurt, putem scrie deci Ax B = {(a, b)|ae A si be Bh. Din definifia data rezulta ci BXA # AXB. Produsul eartezian se poate extinde la mai mult de doud multimi. DEPINIpTA 5. Fie n muilfimi Ay Ag, ...A,. Se numegte produsul lor cartezian gi se noteaziiou Ay XA xdAgx ... XA,,mulfimead, XA,X -.. XA = = (ayy aay Ay «+ + Gy) [cE Ay) t= 1, 2,8, .. +m}. Sa revenim te produsul cartezian a dou& mulfimi. Prin definitie, vom spune cd dou perechi ordonate (a, b) si (a’, b’) sint egale dacdi a =a’ si b = b’. Daci 4 = Batunci pentru 4 x4 vom utiliza si notatia A* In general, dact A, = A, = ... = A,(=A), atunci produsul Jor cartezian se mai noteazd cu A*, In multimea A, x4, x ... XA, Goud elemente (a, dy, ..., @,) si (ai, a: ,@,) sint egale dac& a, = aj pentru orice i = 1,2, ...,”. Mai adiugim gi faptul c& mulfimea A, c A XA a perechilor_ordonate de forma (a, a), adic’ cu elementele identice, se va numi diagonala’ produsu- lui cartezian Ax A. Deci A, = {(a, a) |a ec A}. 4Bzemplul 1. Daci alegem un sistem de coordonate carteziene in plan, deci asoviem fiecirui punct din plan o abscisé gi o ordonata, atunci putem identifica planul cu RXR = R*. Paemplul 2, Fie A = {1, 2,3} si B = {a,b}. Avem, respectiv : AxB = {(1, a),(2, a), (3, @), (1, ), (2, 0), (3, O)} 5 BxA = {(a, 1), (a, 2), (4, 3), (0 1), (b, 2), (6, 3)35 AX ABXA; B= {(a, a), (a,b), (0° ,(b, B)}5 Ma = (Ca, a), 1 11.5. EXERCITO COMENTATE 1, Si se arate cd PAO) = {9}, P(P(B)) = {G, {B}}. Rezolvare. Deoarece, in general, Us AU), reaulté oh Be AO); in acelasi timp, @ este singurul element al mulfimii A(Q). Intr-adevar, 8& presa- punem prin absurd ed exist’ A # @, 4 € 9(@), Aceasta inseamn’ ch Ac O Gun Oc A, pentru (¥)A, rezulti A = G yi prima relafie este stabilita, Fie U = 9B) = {D}; reault ch O@ c U yi U c U, adie’ We AU) = = FAO) si (O}E AU) = PAO). Ramine s& artim c& O gi {Q) sint singurele clemente ale mulfimii A(P(D), ceea ce rezult& ugor. 2, Si se arate cd {a} = {0}, dacé gi numai dack a = b. Rezolvare. Deoarece ae {a}, rezult’ c& ae {b}, adick a = b. Reciproc, rezult&, evident, {a} = {b}. . Ac {a}, dack si numai dack A = {a} sau A = 9. Rezolvare, Fie A c {a}. Dac’ A = G, proprietatea este adevarati. Daci A # G, atunci pentru (W)ee 4, avem we {a}, adicd z = a gideci.A = {a}, prima implicafie find demonstrata. Dac’ A = {a} sau A = @ atunci, evident, Ac {a}. 4. Si se arate ch A c B, dact si numai dacé oricare ar fi C, din < A rezulta (implies) 0 < B. Rezolvare, Fie A cB Intr-adeviir, proprietatea est adic’ C < A s& ardtiim c& (v)C, din C < A rezulté Cc B. videnti din tranzitivitatea relatiei de incluzinue, Ac B, implici C < B. xipunem c% (¥)O, din Cc A rezult& 0 c B. S& ardtim atunci -adevar, fie, in particular, 0 = A; 0 = A < A implici 0 = Ac ¢ B si proprietatea este stabilita. 5. Fie AQ muitimea A = Joe Qlo= mes ane x}, Contine A printre elementele sale numere naturale? Cite anumet Rezolvare, Pentra ca o@ = “+6 14% o% tio numar natural ™ " trebuie ca < s& fie numar intreg gi deci n s& fie divizor al lui 6.Putem avea 1 =1,2,3 16, de unde obsinem ei confine urmitoarele numere naturale = 7, 2 = 4, Oy = 3, = 156. Care dintre relatiile de mai jos sint adevarate pentru multimile : 2u+1, went; 4 Aa {re Q|x = a+ B= {we Ala <2}; 1) A# B, 2) 4 cB, 3) BoA, 4) A=[BY Rezolvare. Relatia B c A este evidenté din modul in care muljimea B este definit’. Si analizim incluziunea A c B. Daci aceasti incluziune este adeviratS atunci rezultd c% relatia 4) are loc. Dac& incluziunea 2) nu are loc, atunei rezulti relafia 1). Fie deci ve A, adic o = ark, rezult c& pentru orice ne N, @<2, cu neN. Deoarece putem scrie # = 2 — n+4 adic’ A c B. Deci, pentru A si B au loc relagiile 2), 3) si 4). 1.1.6. EXERCITIL PROPUSE 1, Si se arate ci ae A, dack si numai dack {a} < A. 2. a = b, dacd si numai daca ae {b}. 3. Si se arate cl A c B, dac& si numai dac& pentru orice multime C, din Bc C remlti A c 0. 4, Si se arate ch {a} = {b, c} implick a = b, b =e sic = 5. Si se arate cl {a}€ P(A), dac& si numai dack ae A. 6. Sai se arate ch A c B, dac& si numai daci AA) ¢ AB). A 1 i 7. Fie x, = 0,4, =1, 2, + % = 244. Care 2 72 dintre elementele de mai sus apartin multimilor M,= fe Cl 2? = 2}, respectiv HM, = {ze Cle? #2}? 8. Cite ridacini reale are ecuatia 2° — 2a* + 2 = 0? Ca M Ra ridicinilor ecuatiei date? 9. Indicafi toate elementele produsului cartesian M,xM,xM,, unde M, = {11}, Me = (a,b, 3, Ma = {a}. 10. Un element a are proprietatea ci aed si a ¢ B. Care din wmatoarele relatii poate fi adevarata si care este sigur adevaraté: 1) A = B, 2) c B, 3) Bc A, 4) A # B? 11. Se stie cd intre multimile A, B, C exist relatiile A cB, BC, si C < A, Ce se deduce despre multimile date? 12. Se stie cl intre mulfimile A, B, C existi relatiile A c B si Be 0. In ce caz avem A 13. Fie U = {a,b,c}. S& se determine toate elementele [multimii A(U). 14. Fie U = {a,b,e,d} si submulfimea § c AU), S = (O, {a}, {0}, {a, b}}. Care sint elementele ce lipsese mulfimii lui § pentru ca aceasta sii repre- zinte mulfimea parpilor Ini U? este mulfimea Bn? 4 15. Fie A si B definite de A = Joe Qje =e +}, ne x} B= wn = {we Al2 < # <3}, S& se arate ci A = B. 164. Deoareee be {b,c} = {a}, rezultd b = a. Deoarece ce {0, ¢} = {a}, rezulta ¢ 5. Rezulti din exercit. 1. 6 Vezi § 1.1.5, exerci. 4 7, Se ridiei ficeare clement Ia patrat si se compari cu elementul insusi. Se ob BE My 46 My 2€ Ma, =~ Me 1 My 2M, “i Teuapin are cinei reale %=0, t=, %=1, %=—1, a= —1, dar M = = (0,1, -1}- 9. Myx Max My = ((—1, a as (—1, by a), (1, €5 0p (1y a5 @y (142s ay (1y eg). 10, Reisjiile A = Bs A & Bsint imposibite, relatia Bc’ A’este posibili, iar A B este sigur adevarati (v. § 1.1.3), 11, Deoarece relatia de incluziune este tranzitivi, din A < B si BoC deducem A c C. Deoarver avem si Cc A, rezulta A = C. Atunei, pentru Ac B si Bc G, pulem serie Cc Bsi BS Csi deci B= C. Inconcluzie, A = B= C. 12, Din Ac B si Be C deducem A c C. Relatia A =C este echivalenti cu relat SiC © A(v. § 1.1.8). Deel este necesara (si suficient) condifia Cc A, Vezi si exereit. 11 {0, {a}, {0}, {eb {ay 8}, 4, ch, fe a}, {as b, c}}- ercif. 13. Acc 15. Deoarece Bc A, rimine si ardtém ineluziunea Ac B, ceea ce revine la a arila ed gn fT (W)ne N avem 2 < 1,2, RELATIL BINARE 1.2.1. NOTIUNEA DE RELATIE BINARA Fie X si Y dou& mulpimi. 84 presupunem ec printr-un procedeu oareeare a fost fixata, desemnati, o parte @ a produsului cartezian X x Y. In acest eax spunem ci ain definit o relafic binard sau o corespondenté intre X si Y. Deci o relatie binar’ (corespondent’) presupune trei elemente, si anume mulfimea X numit& si domeniu de plecare al relatiei, multimea Y numit’ si domeniu de sosire si multimea @ numita si graficul relatici binare date. Pe seurt, o corespondenta (relatie binard) este un triplet r = (@, X,Y), unde @ c XY XY. Se vede c& nofiunea de corespondenté (relatie binar’) presupunind numai nofiunile fundamentale de produsul cartezian si incluziune este ea insisi o notiune foarte generali. Ne vom convinge pe parcurs de acest Iuciu, constatind c& ea contine notiunile uzuale de legi de compozitie, functie, relatie de echivalenti, relafie de ordine ete. Vom numi domeniu de definitie al relatiei r = (G, X, ¥), si-l vom nota cu E, multimea E = {we X|(ajy€ Y, (x,y) € G}, adict B este multimea punet dor xe X pentru care exist’ elemente y € ¥ astfel incit perechea (2, y) si fie din G. Vom numi mulfimea calorilor relatiei r si o vom nota cu F wmitoarea multime F = {ye ¥|(a)ee X, (x,y) € G}, adick F este multimea elementelor ye Y pentru care exista elemente «€ X astfel incit perechea (x, 4) si fie din @. Din aceste definitii pentru H si F reaultied @ c EXF c 4 xY¥. Ovservatia 1. Pentru simplitate, in cele ce urmeazk vom spune relafie in loc de relatie binar’. In cazul in care ¥ = Y si deci@ c X*, vom spune cd am definit o relatie in X in loc de relatie intre X si X. Daca («, y)€ @ atunci spunem ci elementele @ si y sint in relatia (cores- pondenta) r si scriem acest Iueru sub forma @ry. 17Din cele spuse despre domeniul de definitie F si despre mu yim valorilor F ale unei relafii r, se vede cd r poate fi privita ca o relapie intre i S& analiziim mai multe exemple. Ezemplul 1. Fie multimile R* (mulfimea numerelor reale pozitive) si Z (multimea numerelor intregi). Din produsul cartezian R+ xZ si alegem perechile de forma (w, x) unde we It* gi n€ N, astfel incit » si fie cel mai mare numar natural mai mic sau egal cu 2. SA notim en @ mulfimea perechilor (2, n). In aceasii corespondenti dati de G, domeniul de plecare este R*, iar domeniul de sosire este Z. De asemenea, B = R+ si fF =N. ariitaim cd @ este o parte strict’ a lui R* xZ. Intr-adevar, dack # = = atunci (x, 3) ¢@ dar (x, 2) ¢@. Analog, (5/2, 2) € @ dar (3/ Corespondenta (@, R*, Z) de mai sus Dart numele de partea tntreaga. Ea face si corespund’ fiecktui numar real pozitiv @, partea sa intreagi: notat& de obicei eu [a] si care, dup& cum am spus, reprezint’ cel mai mare numir natural mai mie sau egal en @. DPzemplul 2. Fie A o mulpime oarecare si A, ¢ A® diagonala Ini 4 xd. Evident, A, defineste o relatie in A, si anume cea care face si corespundi fie- cirui element a € A elementul a insusi. Relatia (A,,-4, 4), notat& pentru simpli- tate cu A,, reprezinta deci relatia de egalitate a elementelor din A. Baemplul 3. Fie AU) multimea pirfilor lui U. Relatia de incluziune defineste o relatie binari in et U). Intr-adevar, fie @< PU) x PU) astfel definité: (4, B)e @ dack A c B. Tn acest fel incluziunea defineste o relatie dinar pe AU), = = G, HO) AU). 1.2.2, RELATIE RECIPROCA, COMPUNEREA RELATIILOR Fie r = (@, X, ¥) 0 relatie intre X si ¥. Dup% cum am viizut aceasta presupune data o parte@ < Xx ¥. 8% ardt&m cd relatiei r ii corespunde o relatie pe care o vom nota cu r-? gipe care o vom nuni reeiproen sau incersa relafieir gi care va fio relafi intro Este deci nevoie st preciziim mulfimea @~, o parte a produsului cartesian ¥x2 graficul relatiei r~, Vom spune c& perechea ordonat’ (y, 2) cu ye ¥ gi veX este un element al multimii G-! nuinai dac& perechea ordonati (07, 7) € G, adie’ G-? = {(y, @)|(«, y) € G}. Deci, cu alte euvinte, din perechile ordonate ale mulfimii @ aledtuim perechile ordonate, elemente ale produsului cartezian ¥ xX, prin simpla inver- sare termenilor. Deci r- = (4-4, Y, X). Din definitiile date in § 1.2.1 rezult& imediat c& domeniul de definitie al relatiei r-! este multimea valorilor luir, iar multimea valorilor lui r-} este dome- niul de definitie al luir. Avem deci @-! ¢ PXE c ¥XX. Observagia 1. Din definitia relapiei inverse rezult& c& (r-1)-* = r deoarece avem (G73) S& analizim citeva exemple. Buemplul 1. Fie X = (1, 2,3}, ¥ = (2,3). Evident, Xx¥ = {(1,2), (1, 3), (2, 2), (2, 3), (3, 2), (8, 3)}. Fie r relatia al e&rei grafic este multimea G ={(1,2), (1,3), (2,3)} ©XxY, adie’ @ = {(2,y)|we X,ye Y, « a}. Relatia 18r-} = (4+, ¥, X) o putem numi relatia ,,mai mare decit” si si o not&im eu >; deci <3 >. Exemplul 2. Fie relatia definits in exemplul 3 de la § 1.2.1 in mulfimea AU), sianume < = (G, AU), ®(D)), unde (A, B)e G dack Ac B. Inversa acestéi relafii este > (include) deoarece (B, A)e G-!, dack si numai dack BoA Fie acum r = (@, X, ¥) o relatie de la X Ia ¥ sir’ =(G’, ¥, Z) 0 relatie de la ¥ la Z. Dac& domeniul de definipie al relatiei r’ al clirei grafic este @ < Y xZ confine multimea valorilor relajiei r, eu graficul @ < X x¥, atunei se poate defini o relafie r” de la X la Z al carei grafic G” este aledituit din toate perechile ordonate (#,2)¢ 1 xZ pentru care exist’ ye Y cu proprietatile (x, y)€ @ yi (y,)€@'. Relatia vr” = (@", X,Z) se va numi compuncrea relafiilor x sir’ si o vom nota cur” = rer. Bremplul 3, Fie X = (1, 2,3}, ¥ Relatin intve X si ¥ este cea definitd in exemplal | 1 adi (1, 3), (2, 3)} si fier” , ¥, Z) velatia data de semnul <, adicd G (2,3), (2,4), (3 3)s (3,4), ‘Se’ vede cd multimea de valor! a relatici r este chiar Y, eare este domeniul de detinifie al relatici r’. Deci are sens r” = rer = =(6",X, Z). Gratien! G” va confine mmatoarele elemente : (1,2) deoarece existé 2€¥ si (1, 2)€ G, (2,2)€ 6; si Z = (1, 2, 3, 4}. G (1,3) 5 > oD (1, 2)€ G, (2,3)€@'; (4) D Dp oO (i, eG (2,4)€ 6; (2,3) aD » Se Yyi (2,3)€G, (3,3)6@; (2, 4) 5 eT (2,3)€ 6G, (3, 4)€ 6". Deci G” = {(1, 2), (1, 3), (1 4), (2, 3), (2, 4)} si rezultd ci relagia x” este de tipul relatici < intre 1 si Z, avind ins& ca domeniu dedefinitie numai sub- mulfimea {1,2} ¢ ¥. Exemplul 4. Fie v AgeAy = Ax (v. §1.24, Exemplul 5. Fier = (G, X, Y)o relatie dela X la Y si Ay relatia de identi- tate in X. AtuncireA, =r. Ta fel dac& Ay este relatia de identitate in Y avem A, or =r. Daci X = Y atunci, evident, ro Ay = Ayer Vom incheia acest paragraf cu o teorem% importanta. TeoREMA 1. Fie r= (G,X, Y) o relafie intre X gi Y gi my = (G, Y, 2) orelatie tnire Y gi Z. Dac mulfimea valorilor tui r coincide cu domeniul de definitie al lui r,, atunci au sens compunerile r, ot, re ty gi jatia de identitate pe o muljime X. Se observa ci 2). (ery rte Demonstrajie, Fie ry=n, © ¥ = (Ga) X, 2), e'=(G3", Z, X) si tyro ry = = (Gy, Z, X). Este suficient si ardtdm ca Gy? in deoarece restul elementelor coincid. Din definifia inversei unei relatii rezult% e& perechile (2, «) € G51, dacd si numai daca («,)€ @,. Accasta inseamna& cd exist’ ye Y cu proprietatea c& («, 9) € G si (y, ) € @,. Dar aceasta exprima faptul e& (y, 2) € @ si (2, y) € Gr, de unde conform compunerii a dows relat rezulta ch (2, 2) € G,, deoarece exist’ ye ¥ astfel incit (2, y) € Gy si (y, 2)€ G7. Deci Gz! c@;, intrucit am aritat c& elementele lui Gz" sint gi elemente ale lui G,. S&arditim $i ck @, ¢ Gz. 8 19Fie (2, x)€ @,, atunci existit ye Y astfel incit (2, y) € Gz" si(y, 2) aceste relatii exprim’ faptul ed (y, 2) € G si (#, y) eG, adic& (a, 2) € Gy gi (z, @) € Gz", Teorema este demonstraté deoarece ipoteza cu privire la multimea yalorilor lui r asigur’ existenfa tuturor compunerilor utilizate. Ne oprim aici cu considerafiile privind relatia inversi si compuncrea rela- tillor. Cele prezentate constituie o pregitire necesar’ in special pentra relafiile de tip functie (functiile) ce vor fi prezentate mai tirziu. 1.2.3. RELATIL DE ECHIVALENTA Fie A o multime nevida sir o relatie binar& in A, adic’ r = (@, 4, A), G@cAxA, DEFINITIA 1. Spunem cd rolafia r este reflenivi dacé graficul stu G confine diagonala Ax, adicd (x, x) € G, (V)xe A; relafiar este simetricd, dact (W)x, ye A, (2, y)€ @ =(y, v) € G5 relafia r se numeste iranzitivd, dacd (V)x, y,7€ A, (a, y)e@ si (y, EE = (a, 266. Cu notatia adoptata la § 1.2.1, cele de mai sus se pot exprima si astfel : Relatia r este reflewivd, dack are, (V)we A, adic’ # este in relatia r cu @ pentru orice @ din A. Relatia r este simetricd, dack (V)x,y A, proprietatea wry > yra, adick faptul cd « este in relatia r cu y implied, de asemenea, c& y este in relatia r cu @. Relatia r este trancitivd, daci (V)2, y,2¢ A, proprictatea ary si yrs => ar2, adic& «in relatia r cu y siy in relatia r eu? implica # in relafiar cu 2. Exemplul 1. Am avitat c& (v. § 1.2.1, Bx. 3) incluziunea < este o relatie binard in AU). Observim faptul c& aceasta relatie este reflexiva si tranzitiva, dar nu este simetric’. Intr-adevar, A ¢ A, (WAS AU) si ACB, BCC implick A c C; nu este adevirat insi ci A c B> BoA Exemplul 2. Fie A = (1,2, 3}. Atunei A xd = A* = {(1, 1), (1, 2), (1,3), (2, 1), (2, 2), (2, 3), (3, 1), (3, 2), (3, 3)}. Definim relatia al eirei grafic este dat de G = {(a,y)€ Atle <'y}, adied @ = {(1, 2), (1, 3), (2, 3)}. Sevede usor ch relatia astiel definita nu este reflexivi, deoarece, de exemplu, (1, 1)¢ @. Relatia nu este nici simetrick; de exemplu, (1, 2)¢ @, dar (2, 1) ¢@.Relatia r este inst tranzitivé, deoarece (1, 2) ¢@ si (2,3) € @ = (1, 3)€ @ ete. Bxemplul 3. Fie relatia de egalitate in A(U); se observ, usor ck aceasta este 0 relatie binard reflexivis, simetrio& gi tranzitivi. DuriNiTIA 2. Fie ro relatie binard tn A. x se numeste rélatie de echivalenfa tn A, daca este reflexiva, simetric gi tranzitivd. Bxemplul 4. Fie A multimea elevilor wnei scoli la un moment dat. S& separiim din produsul cartezian A XA, submulfimea perechilor de elevi ce sint colegi de clash si si o notim eu @. Se infelege c& un elev face parte numai dintr-o clasi, deci @ = {(2, y)| eleval « gi elevul y sint colegi de clasi}. Fie r relatia binar’ definit’ de @, adicd r = (@, A, A) si sit a este o relatie de echivalenti. Intr-adevar, elevul @ este coleg de clas? insusi; dacé « este coleg de clas cu y, abunci si y este coleg de clasi cu ©; dack elevii « si y sint colegi de clas si, de asemenea, elevii y gi 2 sint colegi de clasi, rezultii ci « si 2 sint colegi de clast. Baemplul 5. Relatia de egalitate in P(U), prezentat& la exemplul 3 este o relatie de echivalent&. 20Evemplul 6. Fie A multimea triunghiurilor din plan. S& consideram submultimea @ c AXA, unde @ = {(Z,, Z;)€ A XA|triunghiul 7, este ase- menea cu triunghiul T,}. Vom nota cu ~ relatia (@, A, A), pe care o vom numi relafia de asemdnare. Relatia de asemiinare este o relatie de echivalent& deoarece(V)T, T,, T,, T,€ A, avem Wi) TAT; (ii) TZ, ~ 2, > T,~ 7, adic, dact triunghiul 7, este asemenea cu triunghiul 7, atunci triunghiul 7, este agemenea ci triunghiul 7, ; “(iii) ZS 7, si Ty ~ Ty > T, ~ Ts. Buremplul 7.'Fie Q muitimea, Tamdeeloe rationale. S& definim relatia dati de @c QxQ, unde G= (lee Wye Q si veyed, adici mulfimea perechilor ordonate (x,y) de numere rationale, pentru care diferenta 2 — y este un numir intreg. Si aritdm cd relatia r = (G, Q, Q) este 0 relatie de echivalenf’ pe Q (i) wrx, pentru (V)ee Q, deoarece s— «= 06 Z. (ii) ary = yra, deoarece, dack » — ye Zatuneisiy — 2 = —(@ — ye Z. (iii) Dac& ory si yrz, atunci arz, deoarece din faptul ch #—yeZ si y —2e Z, remult’ c% pea (eo) hy ae ZL. Ezemplul 8. Fie pe N. S& definim in Z relatia r = (@,Z,Z), unde G, = {(",y)¢ ZXZ|e —y = multipln de p}. Aceasti relatie este o relatie de echivalenti deoarece (i) era, (V)we Z, pentru ek o—e@=0=0-p; (ii) ery = yra, pentru c& din proprietatea « — y = mp, rezult& y — m)p, adic& si y — x este multiplu de p, (V)2, ye Z; (iii) ory si ye => az, deoarece din # — y = mp, y — = (m+ n)p, (W)e,y, 26 Ze Aceasti relatie de echivalenta se mai numeste § modulo p. Pentru wry se foloseste in acest caz si notatia 2 citeyte @ congruent eu y modulo p. Evemplul 9. Fie in planul x un punet O si sk considerim urmitoarea relatier intve punetele planului : punetele P, si P. sint in relatia r daca distantele OP, si OP, sint egale. Deci, din multimea de perechi de puncte ordonate din Xn am separat submulfimea @ c Xz dati de G= ((P,, P,)|P;, Pre = si OP, = OP, = np, deducem relatia de congruentit y(mod p) ce se Relatia r = (G, x) este o relatie de echivalenti deoarece (V)P, Py P,, Pe x, avem (i) OP =OP, adick PrP; (ii) OP, = OP, + OP, =OP,, adick PrP, > PxrP,; (iii) OP, = OP, si OP, = OP, + OP, =OP,, ceea ce asigur’ tranziti- vitatea relatiei r. Bxemplul 10. Fie, de asemenea, planul = raportat la sistemul de axe ortogonale Ox si Oy. Fiecare punct Pe x este deci caracterizat de coordonatele 21sale, P(2,y). Si introducem urmatoarea relafie intre punctele planului. Panctele P,(«,, ¥;) $i Po(«2, yp) sint in relatia r dac& suma modulelor coordonate- lor fieckruia este acecasi, adick PyrP, atunci cind |2,| + |y;| =l#2| + lyel- Deci @ = (Py Ps) |Pi(y Ys) € % Pola, Yo) € % i 1) + Iya] = |e! + lye} Sa ardtim ci r = (@, x, x) este o relatie de echivalen{a. (i) PrP, deoarece (V)P(2,y) € x, avem |x| + ly] = |x] + ly ls (ii) PP, P,rP,, deoarece dack Pi(2,, y,), Px(42, Yo) € = au proprietatea. ley] + las] = I@s] + lye], atunci avem |r,| + [ve] = |) +lyl, (V)Pi, Pee m5 (iii) Tranzitivitatea relafiei r se verified analog. 1.2.4. CLASE DE ECHIVALENTA, MULTIME CiT Fie r = ((, A, A) 0 relatie de echivalenti pe A 4 @. Am mentionat c& pentru (2, y) € G se utilizeazit si notatia ary, ce se citeste « este in relatia r cu y. Deseori in locul acestei notafii se mai intiinese gi urmatoarele: « = y (mod r) sau #@ ~y(mod r) sau numai © ~y, cind nu exist% pericol de confuzie, ce se citese « este congruent cu y modulo r si, respectiv, a este echivalent cu 7 modulo r (v. in particular § 1.2.3, Ex. 8). Fie #¢ A un element oarecare. Vom nota cu & multimea tuturor elemente lor din A echivalente (congruente) cu # modulo r, adick # = {y € A|(a,y)€ G. Cu notafiile amintite mai sus putem, de asemenea, scrie = {ye Alyrz}, san. tye Aly = x(mod F)}, sau & = {ye Aly ~ a(modn)}. Mulfimea é se numeste clasa de echivalenfé a lui @ modulo F (in raport cu relatia de echivalenta r). Mulfimea tuturor claselor de echivalenti (modulo r) se numeste mulfimea eft (sau multimea factor) a lui A prin relatia de echivalenta r si se noteaz’ cu Ajr. Operatia de impartire a mulfimii A in clase de echivalent& se mai numeste si factorizarea mulfimii A prin relatia de echivalenté r. Multimea cit este nevidi, deoarece A este nevidi. S& punem in evident citeva proprietati ale claselor de echivalenta. PROPRIBTATEA 1, Pentru orice element we A, © este un element al clasei &, adicd we &, (W)we A. Demonstrafia este imediat& avind in vedere faptul c& relatia r, fiind relafie de echivalenfil, este reflexiva, adick (V)ze A, ara si deci ve &. PROPRIBTATEA 2. Pentru orice @,y € A, & =, dacd i numai daca x este echivalent cu y (ary). Demonstrafie. Avem de demonstrat o dublé implicatie. Fie # = 7 arta of ary. Deoarece we & — yj, atunci £e j #1 deci @ este echivaient on 22. Pentru cea dea doua implicatie si presupunem ed @ este echivalent cu y (ary) si s& ar&t&im c& are loc egalitatea & = y. Deoarece # gi y sint submulfimi ale lui 4 vom ardta succesiv e& @ c y gi respectiv y c &. Fie ze 4, oarecare, adica rz. Fiind relafie de echivalenya, r este tranzitiva, deci din 2ra si ary rezulta sty, adicl 2€ y. Deoarece 2 este oarecare in @, rezulta prima incluziune, si anume & ¢ y, Pieze y, oarecare, adie& ery ; dar prin ipotezii avem yre, de unde pinind seama de tranzitivitatea relafiei r, objinem c& 2rz, adicd #€ @, ceea ce implic’, ¥ < & si proprietatea este demonstrat’. PROPRIETATEA 3. Doud clase de echivalenté saw coincid (ca submulfimi ale lui A) saw sint disjuncte (nu aw elemente comune). Pentru a demonstra aceasta proprietate este suficient si ardtim cé duck clasele & si y au un element comun, atunci ele coincid. Deci, tiez€ é size y. Aceasta inseamna zre si zry. Din proprietatea de simetrie a relafiei de echivalen}a r, deducem ¢& zrw > orz, Atunci din arz si ery, deducem ary, ceea ceimplici (v. Proprietatea 2) @ = y si demonstratia este incheiat’. Aceste propriet&fi aratd ci un element « determin’ unic 0 clas&; deci putem pune in evidenfa o clasi alegind un element oarecare din ea pe care- vom numi reprezentant al clasei respective. In acest mod putem reprezenta (descrie, modela) mulfimea cit A/r printr-o submuljime a Iui 4, anume prin submulfimea format& de reprezentanfi ai tuturor claselor de echivalenfa in raport cu relatia r. Modalitatea de a alege reprezentanfii nu este bineinteles unicd. Daemplul 1. Wie relafia de egalitate (identitate) a elementelor unei multimi A (v. §1.2.1, Bx. 2). Aceasta este o relatie de echivalen}i, dup& cum se vede imediat. Fie # € A. Deoarece numai elementul a este egal cu x, rezulta cd & = {2}, adied ciasa @ ca submultime a lui A este formata doar din elementul #; deci, notind cu = relatia de egalitate avem (R/=) = {{a}|se A}. Evemplul 2, Prin exemplul 4 din § 1.2.3 am introdus o anumita relatie de echivalenta in mulfimea 4 a elevilor unei coli, si anume am spus ci elevul & sielevul y sint in relafia r, dac& « si y sint colegi de clasi. Am aritat ci r ste o relatie de echivalenja. Daci # desemneazi un anumit elev, atunci rezulté imediat ci este sub- mulfimea tuturor elevilor din gcoali, colegi de clas’ cu a; deci A/r este aledtuitis din clasele scolii respective, in sensul de submultimi de elevi. Dons clase oarceare sint evident disjuncte. Ca submultimi de reprezentanfi putem alege, de exemplu, pe cei mai buni clevi, cite unul din fiecare clasd,sau pe primii elevi de la catalog din fiecare ciasi, sau pe cei mai dotafi clevi la mate- maticd, cite unul din fiecare clas’ etc, Submulfimea de reprezentanji se poate deci aledtui dup’ diferite criteri Ezemplul 3. Si determinim mulfimea cit corespunzitoare exemplului 8 din § 1.2.3. Fie « ¢ Z, un numar intreg oarecare si si efectuim impartirea sa al p. Vom avea 2—pq +s, unde gseZ si 0 = a= ¥ Exemplul 1. Relatia de incluziune < in mulfimea AU), analizati ca relatie binard in exemplul 3 din § 1.2.1 gi in exemplul 1 din § 1.2.3, este o relafie binard antisimetricd, deoarece din A c B si Bc A reault’é A = B (v. §1.1.3, Def. 2). DerIniTIA 2. Pie r = (G, A, A), 0 relafie binard in A; x se numeste relafie de ordine in A dacii este : a) reflewivd, b) antisimetrica gi ¢) tranzitivd. O multime A, in care s-a definit 0 relatie de ordine, se numeste mulfime ordonaté. Exemplul 2. Relatia de incluziune prezentati la exemplul 1 este o relatie de ordine in A(U) si deci AU) este o mulfime ordonati. Ezxemplul 3. Relatia <, care se citeste mai mic sau egal, in R este o relatie de ordine (la fel in Q, Z sau N). Exemplul 4. Relatia | de divizibilitate in N este o relatie de ordine. Intr-adevar, fie 2, ye N. Spunem ci « divide pe y daca exist& 2 N astfel ca y = 2a si scriem «ly. Avem, evident, proprietitile : (i) ale, (V)weN, deoarece «= 1-0; (ii) ely si yle >a deoarece din y=2o si 7 =2yy, rezultd 1, adied 2, = 1, 2 = 1, (iii) ely si yle = @|z, deoarece din y=2,x siz = ayy, rezult& 2 =(2,-2,)a, (V)a, y,2EN. Exemplul 5. Relatia de divizibilitate in Z (adic& «, ye Z, w|y dacd exista ze Z astfel incit y = zz) nu este o relatie de ordine in Z, deoarece din x[y si y|e nu rezult’ «= y, ci numai # = +y. intr-adevar, din y = 2,0 sie = zy, remultd 2, +22 = 1, adied 2, = 2, = 1 sau 2, = 2, = —1. Am vazut in exemplele de mai sus ci pentru anumite relafii de ordine speciale frecvent folosite se utilizeaz& simboluri si expresii speciale ca c (inclu- ziune), | (divizibilitate) ete. Cind nu exist& pericol de confuzie, semnul < al relatiei de ordine (dup& miarime) in R, se intrebuinteaza si pentru a indica o relatie de ordine oarecare. Bee 25Utilizind aceast’ conventie, precizim c& notatia x < y, ce se citeste # este strict mai mic decit y este echivalent& cu (inseamna) 2 < y si « ¥ y. Rezult& atunci cd » < y este echivalent cu @ < y sau v= y. DEEINITIA 3. O muilfime A se numeste total ordonatd atunci etnd pentru orice dowd elemento ale ei avem a -—"— am ave @-< 21. Mai mult,0=min B, —a a deoarece 0€ B. Exemplul 8. Pentru mulfimea AU), ordonat’ prin relatia de incluziune, U este marginea superioar& iar @ marginea inferioar’, deoarece (V)A € AU), O@cAcU. 1.2.6. RELATII DE TIP FUNCTIE Relatiile de tip funeyie sau, mai simplu, fnnefiile (sau aplicafiile) constituie relatii binare cu rol dominant in dezvoltarea matematicii in general. Relatiile de tip functie se noteaz’ de obicei cu litere minuscule ale alfabetului latin sau grec: f, 9, hy U, 2%, ..., @ Yo, ... sau cu simboluri specifice anumitor situagii : +,—) U Tee 26Durinrpta 1. Fie X si ¥ doud multimi. 0 relapie f = (@, X, Y) se numeste relapie de tip functie daca : 1) X este domeniul de definitie al relayiei f (adicd X = B, conform §1.2.1). 2) dacd (x, y)€ G si (a, y,) eG, atunei y = y,. Prima condifie cere ca pentru orice « ¢ X sii existe y ¢ Yastfel ca(w, y)€@, adic& orice element # ¢ X sifie in relatia f cu un element y ¢ Y. Aceast& conditie presupune deci implicit restringerea domeniului de plecare al relafiei f la dome- niul siu de definigie, lucru care, in principiu, se poate face totdeauna. Intr-ade- var, daci domeniul de definitie 2 al relatiei f este o parte strict’ a domeniulvi de plecare X, relatia f, = (, B, Y), in care iuim ca domeniu de plecare pe B, in rest p&strind toate proprietatile lui f, va satistace prima condifie a definifiel de mai su: A doua conditie, specifica relatiilor de tip functie, spune cA un element axe X seafli in relatia f numai cu un singur element y € Y. in limbajul obignuif (tradifional) spunem ci lui « ii corespunde prin f un y $i numai unul singur. Fie ve X; unicul element ye ¥ cu proprietatea ci («, y) € @ se numeste valoarea functici f in #, sau imaginea lui # prin f si se noteazd cu f(2). Deci y = fx) inseamna (a, 7) € @. Cu aceast& notafie grafieul lui f (v. § 1.2.1) este @ = {(a, flw)) |e ¢ X} Pentru o funetie f = (@, X, ¥) se mai utilizeaz’ si notatiile : a) f:X + ¥; se citeste f definit& pe X cu valori in Y; b) # + fle), we X, fla)e Y; se citeste w din X merge in fle) din Y sau, mai simplu, # merge in f(a). DEFIryIA 2. Dowd functii f, = (Gy, Xy Vy) gi fe = (Ge, Xo, Yo) sint egale dact X, = X,Y, = Y, $i G, = Gy, adica elementele lor definitorii sint egale. Deoarece G; = @, implick (2, f(x)) = (a, fx(x)), adicd f(x) = fa(a), (V)ve X, = Xq, reaulté ei douk funetii sint egale (coincid) dack au acelasi domeniu de definitie, acelasi domeniu de valori si valori respectiv egale pentru orice « din domeniul de definitie. Observatia 1. Cind se d& ,,formula”” cu ajutorul cireia se poate calcula valoarea f() a funefiei f in punctul « gi cind mu putem evita in prezentarea functiei simbolul «, seriem de obicei in locul funcfiei f modalitatea de calcul a valorilor ei. De exemplu, v1) fe Ro Ry unde f(a) =F De multe ori nu se mai specificd mulfimile X si Y, acestea, subin- felegindu-se, sau urmind a fi determinate de la caz la caz; se strie spre exemplu ,,se dé funefia f(a) = —& 744 ... “ete, Este bine ins& s& distingem intre simbolul a f, funefia, si f(a), valoarea functiei in punctul #. Mulfimea valorilor functiei f se noteaz& eu f(X) si, evident, f(X) ¢ ¥, pentru ci f(X) = (ye Y|@)re X astfel incit (2, y)e G}. Cu convenfiile de mai sus, objinem f(X) = {ye ¥|(@)ve X astiel incit f(a). 2Tin general, fie A c X, Bc Y. Multimea f(A) = {ye ¥| existé ve 4 astfel incit y = f(x)} = {f(w)|ve A} se numeste imaginea lui A prin f, iar multimea f(B) = {ve xiye BY se numeste imaginea reciproca (sau preima- ginea) a lui B prin f. S& retinem faptul e& definitia lui f-(B) nu_presupune existenta functiet inverse, despre care va fi vorba mai jos. Cu alte cuvinte, f(A) reprezinté muljimea punetelor din Y, imagini prin f ale punetelor din A, pe eind f-(B) reprezinta mulfimea punetelor din X care prin f au imaginile in B. Derinry1a 3. O functie f: X +¥ se numeste surjectivi dact f(X) = Aceasté definitie ne spune ca o functie este surjectiva atunci cind ton punctele ye ¥ sint imagini ale punctelor din X, adic’ pentru orice y ¢ Y, ex ve X astfel incit y = f(a). Observatia 2. Orice functie f = (G, X, Y) poate fi ficutd surjectiva dach restringem domeniul de valori la f(X), adicd definind functia f,: X — f(X) ce are, in afara domeniului de valori, aceleasi proprietati cu f. Dpriiqia 4. O functie f:X + Y se numeste injectivd dact pentru orice 2, XX, proprietatea x, # x» implicé f(x,) # fla»). Sensul acestei definitii este adincit si de urmatoarea proprietate. LeMA 1. Functia f: X + Y este injectiva daca gi numai daca oricare ar fi ty o,€ X, proprictatea flay) = flay) implica a, = ay. Demonstrafie. Si presupunem c& f este injectivi si si admitem prin absurd ci nu este adevaratd consecinta lemei, adicii exist 2, e € X cu proprie- tatea f(a) = fla) dar x, # a,. Atunci, deoarece f este injectiva (v. Detinitia 4) din proprietatea ©, 4 #, avem f(a) # f(ws), ceea ce contrazice proprietate admisi pentru 2, si 2,. Am obfinut o contradictie, ceea ce araté cd ipoter: admis’ este fals’. Reciproc, si presupunem e& pentru orice 2,,2,¢X cu proprietatea J(x,) = fia,), avem neaparat 2, = x». Si aratiém cd f este injectiva. Presupunem prin absurd c% f nu este injectivi, adic& exist& «,, 2.¢ X, 2, # 22 pentru care f(x) = f(a); atunci, conform propriet&tii admise in ipotezi rezult& 2, = ao, adic’ o contradictie, si lema este demonstrata. DEEINITIA 3. O functie f:X + Y se nwmeste bijectivd daca este injective gi surjectivd. Conform observatiei 2, orice aplicatie injectiva f: X + Y poate fi trans- formats in una bijectivé prin restringerea domeniului de valori la multimea valorilor lui f, adied la f(X). Exemplul 1. Fie X o multime si Ax diagonala produsului cartezian & xX. Am vizut la § 1.2.1, Exemplul 2 (Ax, X, X) stabileste (reprezinta) relatia de identitate (egalitate) a elementelor lui X. Sa ardtim ed aceasti relatie este de tip functie. Intr-adevar, avem : 1) domeniul de definitie este X; 2) (a, y)€ Ax Si (2%, y)€ Ay inseamn’ y= 2 gi y,— a, deci remta nay a east functie se numeste funcfia identicd (unitate) a mulfimii X si se = (Ax, X,X), ceea ce inseamna 1y : X + X, 1y(2)=2, noteazi eu ly, deci (V)we X. Funetia identics 1y este bijectivé, dup cum se verifick imediat. Mai general, daci (@, X,Y) este o relatie, atunei Fo = (4, X, AY) definiti de: Fo(2) = {ye ¥ (x, y)€G@} este relatie de tip functie asociata relatiei G. 28Exemplul 2. Fie relatia f =(G, AU), AU), unde G = {(A,CA)|A€ € AU)}, AU) desemnind multimea pirtilor lui U 4B. Aceasta relatie aso- ciaza fiecdvei mulfimi Ae A(T) complementara sa GA € AU). S& ardtam ch ea este o relatie de tip functie, f: AU) + AU). Intr-adevar, 1) Domeniul de definitie este A(U), deoarece oriedrei multimi A € AU) i se asociazt CA € AU). 2) Fie Ae AU) si B, Bye AU) astfel incit (A,B) € G, (A, By) €@. Din definitia lui G rezul ck B= eA si B, = (CA; deci B= B,. ‘Si punem in evident citeva proprietiiti ale een functii. PROPRIETATEA 1. Functia f: AU) + AU), f(A) =CA, (V)AE AU), este surjectiva. Trebuie s& artim c& pentru orice Be AU) (domeniul de valori), exist& Ae AU) (domeniul de definifie) astfel incit B = f(A), adi A. Fie deci Be AU). Deoarece (CB = Brezulti chexisti A € A(U), sianume A =, astfel ca f(A) = B, pentru c& f(A) =CA = CCB = B. PROPRIETATEA 2. Funefia f este si injectiva. Trebuie si aritim cipentru orice A, A, ¢ A(U) cu proprietatea f(A)= f(A,) reaultii A = A,. Fie A, A,e AU) astfel incit f(A) = f(A,), adied GA = CA). Conform proprietafii 3 din §1.1.3 avem 4 =A, si deci f este injectiva. Din cele ariitate mai sus rezulta cd f este bijectiva. Exemplul 3. Fie f:R > R, unde f(w)= ax+ b, ena, be R. Sa artim c& f este bijectivi, dack si numai daci a 4 0. Fie a, 7,€ R astfel incit f(@,) = f(w,), adie’ aw, +b = ax, + b. Dup&d caleule simple objinem a(2; — 2) = 0. Dac& a # 0, atunci rezulta in mod necesar 2, = £2 si deci f este injectiv Fie y€ R, oarccare. Si aritim ci exist # ¢ R astfel incit fla) = y, adic& ac +b = 5 se vede imediat ci dack « 4 0 atunci @ = si deci pentru @ a ¥ 0 functia f este surjectiva, deoarece f(R) = R. Fiind gi injectiva si surjectiva, pentru a 4 0, f este bijectiva. Fie a atunci f(a’ (deci nici bijectiva). Sti retinem totodata faptul ci, daci domeniul de definitie X al unei functii constante f: X + ¥ (adick (W)ae X, fla) = Yo) yo€ Y, acelasi pentru orice x) are cel putin doud elemente, f nu poate fi injectiva. Incheiem acest paragraf cu citeva preciziri. Fie f: X + ¥ si X, c X. Dac& f,: X) > ¥ este astfel ineit f(x) (V)we X,, atunci f, se numeste restricfia lui f'la Xo. Dae& presupunem ca functia fy: X)— ¥ este initial dat’, atunci orice functie f: X + Y cu proprietiitile X 5 Xp si (V)we Xo, fw) = fol), se va numi 0 eatensie (sau 0 prelwngire) a Ini fy de la multimea X, la multimea X. Din cele spuse rezult& ed o funetie dat& f: X + ¥ are o singur’ restrictie relatiy la o submultime X, ¢ X. Dimpotrivi, pentru f. :X, > ¥ si X¥> X, nu exist numai o singuré prelungire f a lui fy. Fie f 0 functie de la X la X, adic’ f:X + X. Deoarece domeniul de definitie si cel de valori coincid, se poate pune intrebarea daci exist puncte in X care sint propriile lor imagini prin f, adied, dac& existi we X astfel incit f(x) = x. Astfel de puncte se numese puncte fire ale lui f. Exemplul 4. Fie f funetia din exemplul 3. Din conditia f() = 2 gisim b b, (W)we R si, evident, f nu poate fi injectiva (1 ar = b, dect dack a #1, atunei f are ca punet fix pe % => =a 29Daci a =1 sib 4 0,f nu are puncte fixe. Daci a=1, b=0, f(x) = (¥)we R si deci orice punct este punct fix. 1.2.7. INVERSA UNEI FUNCTIL Ca, orice relatie, f = (@, X, ¥), sau mai seurt f:X + Y, are o invers’ {1 in sensul celor prezentate la § 1.2.2, si - Bste interesant de vivut da functie sau, dac& nu, ce condifie trebuie s& impunem funefiei f pentru ca f sil fie de asemenea o relatie de tip functie. THOREMA 1. O funcfie f:X + Y admite o inversé (tot functie), dacd si numai dact f este bijectiva. Demonstrafie. Conform definitiei relatiei f~!, 0 pereche (y, x) € @-1 unde ve ¥ si ce X, dai si numai dack (w,y)eG, adicd y = f(a). Pentru ca f# si fie o relatie de tip funefie, conform definitiei 1 din § 1.2.6, trebuic indeplinite condigiil 1) Domeniul ei de detinitie si fie Y, adic& pentru orice ye Y sh existe we X astfel incit (y, e)€G-; dar aceasta inseamna ci pentru orice ye Y sh existe o€ X astfel incit y = f(z). Ori acest lucru este adeviirat, dacd si numai daci f este surjectiva, adiea /(X) 2) Dac (y, 2) G@- si (y, a)e6>, atunci & (y, @,) © @ inseamna respectiv (a, ) € @ si (a, y) € G, adicd y ceea ce este echivalent cu f(x) = f(#,). Dar, din ipoteza f(x) © = a, daca si numai daca functia f este injectiva. Vedem deci c& f+, inversa relatiei f, este o relatie de tip functie (tot o functie), dac& si numai daca f este bijectivi. Teorema este astfel demonstrat&. Funefiile ce admit inversi se numese functit inversabile. Evident, dack f Y) atunci fr G1, ¥, X) relatiei inverse a e& (FAG), X, ¥). Dar @ ryP =f, adied (fy* =f. Fie f:X > Ba inversabilé gi f-1 inversa sa. Deoarece f este surjectiva, domeniul de definitie al functiei ft este Y si deci f: Y + X. Mai mult, f-# este bijectiva. Intr-adevar, fie y,, y,€ Y cu proprietatea y, # ys. Deoarece f este surjectiv’ (A)a,, 2,¢ X asttel incit y, = f(a), y2 = f(#,). Din ipoteza th # Yq rerulta fx,) # flw,), cea ce implicd, deoarece f este injectiva, x, # a. Dar 2; = f-(y,) si v2 = f(y) gi deci f-(y,) 4 f7(y2), adic& f este injectiva. Faptul ci f-! este surjectiva este evident. Intr-adevir, (V)ce X, (a)ye ¥ astfel incit’ (c, y) eG, din definitia functiei f, cea ce inseamn’ ot (Vee X, @)ye ¥ astfel incit (y, 7) < @-, adica fy) ='e. in coneluzie, inversa unei functii bijective, fYoXTsif yas Determinarea efectivé a functiei inverse f= (G4, Y,X) pentru o iunefie bijectiva dati f = (@, X, Y) const’ practic in constructia mulfimii G—, deoarece ¥ si X sint dati odaté cu f. Cunoastem multimea G= {(«, y)|e © X, y =f(a)}. Deoarece @ = {(y, 2) |(a, y) € @}, rezultd cd este suficient si deter- minim elementul © X, corespunzator unui ye Y arbitrar. Aceasta inseamn’ de fapt a gisi (a determina) pe # din f(x) = y cu y presupus cunoscut. ‘Determinarea Ini wrevine deci la rezolvarea ecuatici f(x) = y,cuy€ Y, dat. Deci determinarea funcfiei inverse unei functii date f: X + Y presupune: 2) verificarea faptului cd f este bijectiva ; m3 dar (y, ee G4 si (x), 9 = fle), (a), rezults Din definigia y? =@ si deci X + Yesteofunetie bijectiv’ 30b) determinarea relatiei inverse, ce va fi sigur de tip functie, prin rezol- varea, ecuatiei f(x) = y, eu y ca parametru. Atragem atentia asupra faptului ed etapa a) nu este banal, mai ales cind mu se specified multimile X si Y (functia f fiind dat& doar prin formula de calcul) acestea urmind a fi determinate de la caz la caz. In astfel de situatii trebuie mai intii aflat& mulfimea X pe care f este injectiva si apoi f(X), pe care f devine surjectivé, ai fiX ~ f(X) devine o functie bijectiva si deci inversabild. De asemenea, cind se cunoaste formula de caleul a valorilor functiei f, adici relatia y = fw), nu este recomandabilé, efectuarea etapei b) far etapa a), deoarece relatia inversi determinata nu este in general de tip functie ; nu putem s& precizim domeniul de definitie si cel de valori pentru f- fird parcurgerea etapei a), deoarece relatia invers&é astfel determinata, care exist’ intotdeauna odati eu f, are sens si pentru elemente ce nu aparfin domeniului de definitie al functiei inverse, cind aceasta exis Hwemplul 1. Funetia identica 1y:X + X prezentatéa la exemplul 1 din §1.2.6 este evident bijectiv’ si 1y = Lx, adicd inversa sa coincide cu ea Exemplul 2, Fie f:R > R, fla)=ax-+b, a40, presentat’ la exemplul 3 § 1.2.6. Am vazut c& in aceste condifii (« 4 0) f este bijectiva, deci inve . Pentru determinarea funetiei inverse f-! trebuie si rezolvim ccuatia I=), geci fA: RoR, fy) =2—". ea +b = y, de unde objinem = @ De obicei argumentul funetiei se noteaz% eu 2, precizindu-se mulfimea din care face parte, aga c& pentru funefia inversi se face de obicei notatia y = #. Putem b serie deci f- Exemplul 3. La exemplul 2 din § 1.2.6 am vizut e& functia f: AU) > +AU), dati de relatia ACA, (V)A € A(T), este bijectivas si deci inversabil’. Si determinim relatia inversi.’ Fie deci Be AU); si ciutim A € AU) astfel incit 2 = CA. Remult ck A = CB si deci functia invers% asociazds oricdrui ele- ment Be AU), elementul GB, adic’ functia inversi este identic’ cu functia initial’. La exemplele 1 si3 am intilnit situatii in care f DeFINITIA 1. O functie f, bijectivd, care este propr functie involutind. Ezemplul 4, Fie f:R > R, f(z) = —a. Si aritim cd f este involutiva. Mai intii s% vedem daca f este bijectivi. Raspunsul este afirmatiy, f repre- zentind wn caz particular al funcfiei analizate in exemplul 3 de la § 1.2.6 si in exemplul 2 de mai sus, Deducem c& f(y) = —y gi deci f =f, adic& f este involutiva. sa inversd se numeste 1.2.8. COMPUNEREA FUNCTIILOR Fie f:X + ¥, 9: ¥ +Z eu proprietatea c& mulfimea in care prima functie (f) ia valori (domeniul de valori) coincide cu domeniul de definitie al celei de a doua functii (9). Are sens atunci compunerea relatiilor f si g, conform cu § 1.2.5, obtinind relafia h = go f dela X la Z. Nu stim insi daci h este o relatie de tip functie. 31Sa verificim definitia 1 din § 1.2.6, pentru relatia h. Fie f = (G,, X, Y), 9 = (G,, ¥, Z), h = (G, X, Z) velatiile considerate mai sus, pentru care am pus in evidenta graficele respective. Dup& cum am vazut la § 1.2.2, graficul relatiei h, @,, este aledtuit din toate perechile ordonate (#,2)¢ Xx Z, pentru care existi'y€ Y astfel incit (2, 9) € Gy, (yy 2) © Ge Si artim ci domeniul de definitie al relatiei h este X, adicd si ardtim ch (V)we X, (@)ze Z astfel incit («,2)¢G,. Fie we X, oarecare. Deoarece f este o relatie de tip functie, atunci existé ye Y, si anume y = f(a), astfel incit (, f(a))€ G;. Dar g este o relatie de tip functie, definité pe ¥, deci exist 2 Z, si anume 2 (f(@)) pentru care (y,2)€ G,; deci (a 2) € eG, (V)ve X, Rezulta atunci c& prima conditie din definifia 1 de la §1.2.6 este indeplinita. Fie ve X si z,2,€Z astfel incit (#, 2)€@,, (#,%)€@,; sh ar , Si notim y = f(a); atunci (@, 9) € G,, (y,2) € Gy (Ym) © Ge este o functie si deci din (y, 2) € G,, (y, 24) € G, rezulti e — 2. Am ariitat astfel ed h = go f este o functie de la X la Z. Mai mult, = (9° f(z) = 9 fla), (Vee X. Operatia > este numitis compunerea funcfiilor. Pentru claritate vom reprezenta compunerea functiilor prin diagrama din fig. 1.3. x 9 =f Fig. 1.3 S& punem in evident’ proprietiti ale compunerii. Proprmrarea 1, Fie f:¥ + Y; atunci folk =lyeef=f unde Ly gi ly reprezinté funcfiile identitate (unitate) pentru mulfimile X si Y (v. §1.2.6, Ex. 1), Intr-adevar, conditiile compunerii sint indeplinite ; mai mult, (f° 1x)(7) = = f(tx(@)) = fl@), (ye f\(@) = Iy(f(a@)) = fla). x— ty x+y eax) f dyef fy na Y Fig. 1.4 PROPRIETATEA 2. Dacé f:X + ¥ este bijectivé, atunci fof? =, fref=lx. 32Fie ve X si y = f(a), deci © = f(y) = f-U(f(a)) = (f7 fa), respectiv y =f(@) =f(F4W) = (f° Fy) si proprietatea este demonstrata. PROPRIETATEA 3 (Legea de asociativitate a compunerii). Fie f:X + ¥, gi >Z, hiZ > W, atunci he (gof) =(heg)of. Intr-adevir, fie ce X; dact notém y = f(x), 2 = gly), w = (2), atunci avem 2 = gla) = (9° f(a) 5 w = R(g(y)) = (he gy) = (he gf(w)) = [he g)° fUa)5 w = Ug ° f(@)] = (he (ge f(a) si proprietatea este demonstrat. Prorripratea 4. Dack f:X + ¥ gi g:¥ +2 sint funcfii surjective, atunci ge f este o functie surjectiva. Trebuie si arktim ch (V)z¢ Z, exist’ we X astfel incit ¢ = (ge f(a). Fie <¢Z; deoarece g este surjectiva, exist’ ye Y astfel init 2 = g(y). Dar sif este surjectiva, deci pentru y € ¥ de maisus, exist’ « X eu proprietatea y= f(«). Deci 2 = g(y) = 9(f(x)) = (ge f)(@) si proprietatea este demonstrati. PROPRIBTATEA 5. Dact f:X +¥ gi g: YZ sint funcfii injective, atunci ge f este o functie injeciivé. Trebuie si aritim c& (V)q,, «eX, proprietatea (9° f)(#,) = (9 f)(«2) implicd a= @. Fie a, 0, X, 4, = fl%), Yo = fla) ; din egalitatea (9° f(a)= = (g> f(a) deducem g(f(x,)) = g(f(#2)), adic g(y,) = 9(y2). Dar g este injectiv’ gi deci egalitatea de mai sus implic’ y, = yz, adic& f(a,) = (a2). Deoarece si f este injectiv’ deducem «, = «, si proprietatea este demonstrat. Proprieratea 6. Dacd f: X + ¥ gig: ¥ + Z sint functii bijective, atunci Gof este o funotie bijectind, deci inversabild si (gefyt =freg. Prima parte, si anume faptul o& ge f este o functie bijectiva, rezult% din proprietiitile 4 si 5.” Partea a doua rezult% direct din teorema 1 de la § 1.2.2. Relafia de de- monstrat poate fi dedus’ gi direct. Fie we X, y =f(a), 2 =9(y 9° f(a); deoarece f, g si ge f sint inver- sabile avem atunei «= (9), y= 972), # = (ge f)@), de wide obtinem succesiv @ = fY(g(2)) = (fe g*)(2) = (ge fy7(2) 51 relafia este stabilita. _ In cele de mai sus am dedus proprietifi pentru compunere, din proprie- thfile funetillor ce se compuneau. S& stabilim acum proprietiti ale functiilor ce se compun din proprietifi ale compunerii, x penta aceasta si eonsideriim functile f PROPRIBTATEA 7, Dacé h = go f este injectivé, atunci f este injectivi oY, 9: ¥ 32 sih=gef: 33 3c. 2 aS& arlittim ch (V)m, 2, €X, proprietatea f(a) = f(w,) implick 2, = a. Admitem prin absurd c& exist& a,c, ¢ X astfel incit f(#,) = f(a), dar a #2. Deoarece hs este injectiv’ avem h(a,) # h(a). Insth = go f, decih(2,) = gt (f(x), Nes) = G(f(22)) si cum f(a) = f(xz) reaulti g(f(a%)) = g(fla2)), adied h(x) = H(a_), 0 contradictie, ceea ce arata falsitatea ipotezei admise. PROPRIETATEA 8. Dacd h =gof este surjectivd, atunci g este sunjectivd. Trebuie si ardtam cd (V)zeZ, existé ye Y astfel incit g(y) presupunem prin absurd c& exist& 2)¢ Z pentru care nu exist’ ye Y asa incit 2 = gly), deci 2 # gly), (W)ye ¥. Deoarece h este surjectiva, existd a ¢ X cu proprietatea 2) = h(a). Fie yo = f(a). Din z= h(x») deducem 7 = =(9° f)(%o) = g(f(%o)) = 9(Yo), Ceea ce contrazice ipoteza facuté si prin ur- mare proprietatea este demonstrat. PROPRIETATEA 9. Dacdi h = go f este surjectivd gi g injectivé atunci f este surjectiva. Din proprietatea 8 rezulta c& g este bijectiva. Deci existé g+: Z > Y siare sens compunerea g~ « h. Folosind proprietiitile 1, 2 si3 obtinem ca greh=gro(gof)=(gtog)of=lyef =f. Rezult& c& f este surjectivi ca o compunere de funefii surjective (v. [Pro- prietatea 4). PROPRIETATEA 10. Dact h=go f este injectivd gi f surjectivd, atunci g este injectivé. Din proprictatea 7 vezulti oi f este bijectiva si deci are sens compunerea ho f+, deoarece f1: ¥ + X. Folosind proprietitile 1, 2 si 3 obtinem c%, hof* =(gefloft =ga (fof?) =gely=g. Deci g estelinjectivi ca o compunere de functii injective (v. Proprietatea 5). 1.2.9. RELATIA DE ECHIVALENTA GENERATA DE O FUNCTIF. Fief: X + ¥ o functie si s& detinim pe X urmitoarea relatie : Elementele 2, ©, X sint in relatia r gi scriem are, daca f(x,) = f(s). Deci relatia r este dati der = (@,X, X), unde G@ = ((@y &) € XxX] fla) = fle2)}s Cu alte cuvinte, elementele 2, si a sint in relatia r daca functia fare aceeasi valoare in 2, giin « sau daci Ini 2, si lui « corespunde prin f acelagi element din ¥. Relatia r este o relatie de echivalenti. Intr-adevar (v. § 1.2.3): (i) wre, deoarece f(a) = f(a), (V)x¢ X, adic& relatia r este reflexiva ; (ii) dack «,ra,, atunci «,ra,, deoarece din f(a;) = f(a) deducem fi = fla,), adie& relatia r este simetric’ ; (iii) dack ara, si o,rx,, atunci ar, deoarece din f(#,) = f(a.) si f(a. = f(a,) deducem f(a) = f(2,), adic& relatia r este tranzitiva. Multimea cit X/r este aledtuits deci din submultimi disjuncte ale lui X, pe fiecare din ele functia f find constanté, adie pentru toate elementele unei 34 7clase de echivalen}i functia f asociaz& o aceeasi valoare din ¥ ; notim @ clasa de echivalentii a Ini ©. Fie atunci g: X/r > Y, functia care asociazd unei clase &, valoarea y = f(a), # fiind un element oarecare din &, si fie kh: X > X/r, functia care asociaz’ fieckrui element we X clasa sa de echivalenta. Evident c& 1 este 0 aplicatie surjectiva, deoarece oricare ar fi 2 ¢ X/r, existé we X cu proprietatea ci ve &%. In acelagi timp, deoarece clasele de echivalenta sint disjuncte, aplicatia g este injectiva ; intr-adevair, (V),, 2, X/r, proprietatea (1) = gl&2) inseamnd f(a,) = flay), 2 € &y, @_€ Sy adicd x, echivalent cu a, si deci #, = 4, adic& clasele lor de echivalenf coincid. Am ariitat astfel ch orice functie f poate fi descompus’ sub forma f = go h, adic’ sub forma unei compuneri intre 0 aplicatie injectiv’s g gio aplicatie surjectivas A (v. fig. 1.5). xf Fig. 1.5 Exemplul 1, Fie funetia f:X + ¥, unde X = [Wy Gey yy Vyy Vy Th, Y = {sy Yas Yas Yas dati de regula f(a) = f(a) = fits) = oy Jes) = fits) = Ya» (2s) = Ya schematic, f poate fi reprezentata cain fig. 1 A x 1 *y Vo xy Ee » ; cd “ Fig. 1.6 Hlementele 2 a, si a, sint echivalente; alegind pe 2, ca reprezentant yom desemna prin %, respectiva clas% de echivalenfi. La fel 2 gi 2 sint echi- valente si fie @_ clasa lor de echivalenpi. Elementul «, determin’ o clasi @5 cu un singur element. Deci By = {yy U5}, By = (Hy, OJ, by = {0%}, adicd X/r = {2,, Bq, 35}. Functia g: X/r + Y, injectiva, este dat& de g(%:)=%, g(%2) = Yn Is) = Ys Funcfia h: X + X/r, surjectiva, este dat& de h(a,) =Ma,) = (a) = &,, W(x) = W(t) = by, W(@) = By. Exemplul 2. Fie f:Z + Z, f(a) = 2°, (V)we Z. Din conditia f(m,) = f(a,), adici din o} = af, deducem 2, =+2,. Deci clasele de echivalenfa sint formate fiecare din cite dous elemente, si anume din perechi de numere intregi opuse, cu exceptia clasei 6, care este format doar din numirul zero. Dac& alegem 35,ca reprezentanti in fiecare clas numarul intreg gi pozitiv, atunei Z/r = (0, 1, 3, Bene cere ys ___ Observatia 1, Evident, dack aplicatia f:X > Y este injectiva, atunci fiecare clas de echivalenti va confine un singur element, aplicatia h find egal cu Ly, iar g eu f; descompunerea pus’ in evident’ cap4t& deci forma f=f o 1x. 1.2.10. ECUATII SI INECUATII, SISTEME Fie f: X + ¥,g:X + Y dou’ funcfii cu acelasi domeniu de definiyie X si cu acelagi domeniu de valori Y. Fie, de asemenea, ro relatie in Y. Pentru orice # € X, f(a) si g(a) sint elemente din Y; se pune in mod natural problema dack pentru anumite elemente we X, f(x) este in relatia r cu g(@), adick F(a)rg(a). DEFINITIA 1. Prin r-ccuafie vom tnfelege wrmidtoarea problema : fiind date L,g sir, sa se determine submulfimea S < X a tuturor elementelor we X cu pro- prietatea oa flx)rg(x) ; deci S = {we Z| fla) rg(a)}. Elementele mulpimii se numese solufii (rédacini) ale r-ecuatiei definite de f sig. Dacé r reprezint’ relapia de egalitate in Y, r-ecuatia respectiv& se numeste, simplu, ecuafie; dact r este o relatie de ordine in Y, r-ecuatia respectivi se numeste inecuafie. Deci pentru o ecuatie S = {we X] f(a) = g(x)}, iar pentru o inecuatie 8 = {we X|fla) < (2). Dacié relatia de ordine este stricta, atunci 8 = {we X|f(o) < g(a). Sa retinem de la inceput faptul eX 8 este o submulfime a lui X, domeniul comun de definifie pentru f sig; de obicei spunem ef solufiile trebuie cautate acolo unde ecuatia are sens. Buemplul 1. Fie f: ZR, g: ZR, fla) = 20, gv) = —2 +1, (V)we Z, iar x reprezinté relatia de egalitate in R. Deci ecuatia in Z definiti de fy qsix este 2c = —a + 1, care mu are solufii in Z. Dac& consideriim ins% aceeasi ecuatie in Q, adic f: Q +R, 9: Q—R, atunei eounfia are solutii, si amume # = —-- Pentru simplitate vom spune: ,,... fic r-ecuatia definité in X de fla)rg(a) ...”, subintelegindu-se faptul ch f: X + Y, gi X > Y,x relatie in ¥ ete....; fle) gi g(@) se numese in acest caz membrul sting (primul membru) gi respectiv’ membrul drept (al doilea membru) al r-ecuafiei, iar © se numeste necunoscuta r-ecuatiot. 36Fie a € 8, adic& x X gi f(ao)rg(ao)- Spunem atunci ci 2, verificdi r-ecuatia data sau a, este o solufie (0 rdddcind) a r-ecuatiei date. DeEFINITIA 2. O r-ecuafie se numeste compatibila dacd are cel putin o solufie ; in cae contrar, se numeste incompatibila (sau imposibi Ecuatia din exemplul 1 este in primul caz incompatibil4, iar in al doilea — compatibild. DerrIiqiA 3. Dacé X = S, atunci spunem ct f gi g definese o r-identitate, deoarece oricare ar fi we X, f(x)rg(a). Daci r reprezinta relatia de egalitate, atunci r-identitatea se numeste simplu identitate ; dac& r reprezinta o relatie de ordine, atunci r-identitatea se numeste inegalitate. Deci orice r-ecuatic devine o r-identitate dac& restringem domeniul de definitie X la S. Ewemplul 2. Fie X =RxR, Y=R. Deci (vV)x¢ RXR reprezint’ o pereche ordonatii de numere reale, x = (a, y), ve R, ye R. Fie f: R xR > R,g: RXR > R, unde FS) = fla, = 2 +, OX) = a2, 9) = 2a. S& presupunem de asemenea ci r reprezint& relatia > din R. Deci f, 9,7 definese inecuatia f(x) > g(x), san f(2,y) > g(x,y), adicd e+ yf > Qoy, care este echivalenti cu (« — y)' > 0. Prin urmare inecuatia este satisticuta de orice xe X, adie’ de orice (#, y)¢ RXR; deci mulfimea de solutii $ este chiar X-= RXR. Rezulti atunci ch 2* + y® > 2xy este o inegalitate pe RXR. Observagie. In mod analog cu cele prezentate mai sus, putem defini siste- mele de r-ecuatii, cu ajutorul mai multor perechi de functiif, g si a mai multor tipuri_de relatii r. Rezumindu-ne la sistemele de n ccuatii gi ineeuafii prezentim urma&toarea definitie. DERINrris 4, Fie n > 2, nN. Se numeste sistem de n ecuafii gi inecwapit definit pe X, problema determinarii submultimii S < X astfel incit pentru orice re 8 sé avem Al@rg(2), F(@)rge@), Fl CI), unde r repreeinta una din relafiile i=1,2,...,n, ¥ relafie in Y. ‘Daci r reprezint& numai relatia de egalitate, atunci avem un sistem de n ecuafii pentru necunoscuta a ¢ X ; dac& r reprezint numai relatii de inegalitate, atunci avem un sistem de n inccuafii pentru necunoscuta «. __ -DERINITIA 5. Un sistem se numeste compatibil dacd-are cel pufin o solutie gi incompatibil in caz contrar. <,<,2, >, tar fi: X 3 ¥,g:X > ¥, 37Exemplul 3. Bie fy; fay gy 92? RXR > R, unde pentru x = («, y)¢ RXR, AM =A] N=F+7, gx) = H(t, 9) =o +4, Fx) = fla, 9) =e —¥*, glx) = 92, y) = 2-4, iar r retatia de egalitate din R. Deci sistemul de dou’ ecuafii cu necunoscuta = (a, ye RXR este eLpPpa=sty, e—ypao-y care are solutiile x; = (0, 0), x; = (0,1), Xj = (1,0) si xy = (4,1). Deci Sc n si n> p, atunci jm —n| =m —n=2q, |n —p| =n — p = 24’, de unde prin adunare obti- nemm—n+n—p Im — p| = 2(q + q'); dack m > nsin p, rezult& si proprietatea de tranzitivitate a relatiei r. 2. Fie 0 un punct, dat, in planul x. Spunem ck punetele P,Q ¢ x sint in relatia r, adic PrQ, dacd si numai daci 0, Psi @ sint coliniare si P' 0,9 #0 apartinea aceleiasi semidrepte de origine 0. S& se arate e& r este o relatie de echivalen{ii. 8% se precizeze mulfimea cit @ = (iii) ary si yee > ore. Din definitia relapiei inverse (v. § 1.2.2) rezult& (i) arte, (Vee X; ') yrte, arty > (iif) gre gi arty = er adick r 1 este de asemenea o relafie de ordine. 39Pentru simplitatea scrierii si notim r cu < sir! cu >. Atunci cele de mai sus devin : (i) @ a; (ii) o a=y, conducela (i) o> ysiy> oe e=y; (ii) @ y si Dee O>D2 6. Rie f(2) = 22, o() — a%. Si se arate of f si 9 nu sint bijective dack f:Z-+Z,g:Z + Z. Co se poate spune dacif: Q> Q,g: Rezolvare. Daci f:Z > Z, f(w) = 2a, atunci f nu poate fi bijectiva, deoarece f nu este surjectivi; exista elemente y¢ Z, care nu sint dublul vaui numir intreg. Daci f: Q + Q, atunci f este bijecti Tntr-adeviir, pvatru orice x, @,€ Q proprietatea f(a) = f(a,), adicd 2a, = 2a, implicd 2 = x2; deci f este injectiva. Mai mult, (V)y¢Q, existdé we Q, si anume # = , astfel < < incit fiz) = y. Dack g:Z > Z sau g: Q + Q, g(x) = 2%, atunci g nu poate fi bijectiva, deoarece g nu este surjectiva ; existd numere intregi, respectiv numere rafionale, ce nu sint p&tratul unui numér intreg, respectiv rafional. 7. Fie f: X + Y. Si se enunte proprietatea ci f este injectivii; si se formuleze negatia acestei propozitii. Rispuns. Functia f se numeste injectivi dacd (v. § 1.2.6, Def. 4) pentru orice a}, «,¢ X, proprictatea «, # a, implici fim) # f(z). Rezult’ atunci c& f nu este injectivi dack exist , #,¢ X cu proprietatea #, # a, dar flz,) = = fla). 8 Fie f: X + Y. S& se enunte proprietatea ci f este surjectivi; sk se formuleze negatia acestei propozifii. Raspuns. Funefiafsenumeste surjectivé dack(v. § 1.2.6, Def.3)f(X) = Rezulti atunci c& f nu este surjectiv’ dack f(X) # Y. Cum intotdeauna {(X) ¢ ¥, rezult& c& f nu este surjectiv’ cind aceast& incluziune este strict’. Decif nu este surjectiva cind exista y ¢ Y astfel incit pentru orice ve X, f(a) # y- 9. Fie f:X + Y injectivi si. A c X, Bc X. Sise arate ch dack f(A) ¢ < f(B), atunci A B. Si se dea un exemplu de funefie pentru care din f(A) < R, f(x) = 2%, A = [—1,1], B = [0,1]. Avem f(A) = (0, 1], f(B) = [0,1], deci f(A) < f(B) dar A> B. 10. Fie X = {a,b}, ¥ = {1, 2,3}. Cite functii f:X + Y exista si cite dintre ele sint injective? Cite functii g: ¥ > X exist& gi cite dintre ele sint surjective? Rispuns. Functiile fi, fs: for fn fe Sify Sint injective (v. fig. 1.8). Functiile gs, day 9s Gos Jr Sigs Sint surjective (v. fig. 1.9). 40> 3 Fig. 1.8 “ss me, LN , a: ae 4 See a 3 3 : 1 Ne —~, ho, a Bi 2PL wy sk A aa ° 3 3 ° vw? ao Fig. 19 Il. Fie f:R > R, f(a) =20' si gi RR, g(a) = c&f sig detinese aceeasi relatie de echivalenti pe R. Rezolvare. Conform celor expuse la § 1.2.9, 2 ~ #3, dack si numai dack f(a) = fla), adick 2af = 2at, de unde #, = -La,. Deci fiecare clas de echiva- ‘lent este format’ din elementele « si —a, adicd = {a, —a}. Pentru functia g obfinem, de asemenea, ck of —'1 = a3 — 1, dack gi numai daci @, = -La,, adied cele doud relatii de echivalenti coincid. 12. Fie X multimea segmentelor orientate din planul x (sau din spagiul 8) ; deci X = xXx (sau X = § x8), iar ve X inseamn’ « = (A, B) = AB, A si EB puncte din plan (resp. spatiu). Si se arate c& urmitoarele relatii binare din X sint relatii de echivalenta —1. Sa se arate — — 1) @~¥, wnde «= AB, y= A’B’, dack punctele A, B, A’, BY sint coliniare iar segmentele 4 B si.A’B’ au aceeasi lungime gi acelagi sens ; — — 2) 2 y, unde « = AB, y = A’B’, dack patrulaterul ABB'A’ este un paralelogram sau daci @ ~ y. Si se determine X/~ si X/~. Rezolvare, Vom considera cd X = SxS, adick ne situim in spatiu. Pentru cazul plan se procedeaz’ similar. 41Fie A si B puncte din S. Perechea ordonat& (4, B), numit% si segment — orientat sau vector legat se noteaz’ cu AB. Deci X reprezint& multimea vectorilor legati. ‘Un segment orientat (vector legat) este perfect determinat cind i se cunoaste originea A, numit& si punct de aplicafie, si extremitatea B. Mdrimea vectorului legat (segmentului orientat) AB este dat% de lungimea segmentului AB si deci de distanfa dintre punctele A si B ; se foloseste si denumirea de modul in loc de marime, Dreapta determinaté de cele dou puncte A si Bse va numi suportul vectorului legat respectiv. Prin direcfia unui vector legat AB infele- gem direcfia suportului stu. Ordinea in perechea ordonath (A, B) defineste sensul vectorului legat AB. Sa analizéim acum prima relafie. Dou segmente orientate AB si A’B camer sint in relatia ~, adie’ AB ~ A’B’, dact punctele 4, B, A’, B’ sint coliniare iay segmentele orientate respective au aceeasi lungime si acelasi sens. Rezult% > Se usor ch AB ~ AB gi ck AB ~ A’B’ > AB’ ~ AB. > Pentru a verifica proprietatea de tranzitivitate a velatiei ~ fie AB ~ A’B’ = eee si A’B’ ~ A”B", AB, A’B’, AB" clemente oarecare din X. Deci AB = A'B’, A'B’ = A"B", A, B, A’, B’ coliniare,A’,B’, A”, B” coliniare, de unde rezult& > —> ck AB = A"B" si A, B, A", B" coliniare, adie’ AB ~ A"B”; relatia ~ este deci o relatie de echivalents. Fie v = ABe X, Pentru a preciza clasa 4, trebuie si punem in evidenf& > mulfimea segmentelor orientate A’B’ ~ AB. Din cele spuse mai sus rezult& o& ciara elementele ’B’ ale clasei é au acelasi modul (mérime, lungime), acelagi suport — > gi acelasi sens cu AB. Deci, eu restrictiile precizate, segmentul A’B’ poate fi situat oriunde pe dreapta determinatS de A si B. Blementele mulfimii cit X/~, descrise mai sus, se numese gi vectori alu- necitori; fiecare vector alunecitor este deci caracterizat numai de modul, suport, si sens. Cea dea doua relatie x este o relafie de echivalenfi deoarece se verifick imediat proprietifile de reflexivitate, simetrie gi tranzitivitate. Aceastérelatie de echivalenti se mai numeste gi relafia de echipotensé a vectorilor legati. Blementele mulfimii cit X/~ se numese gi vectori liberi in sensul c% fiecare clasts este caracterizat% doar de mirimea gi sensul vectorilor ce o determin’ ; — _ or es intr-adevir, AB ~A’B’ inseamn’, c& vectorii legapi AB si AB’ au acceasi mirime si acelasi sens. Suporturile si punotele de aplicatie difer’ in general. 13. Si seaile cite elemente are mulfimea 2 Me { seo +2, mon +2 Rezolvare. Trebuie de fapt si vedem, cite valori distinete are funcfia nt +2 :4 +R, A =(1,2,..., 100}, f(n)=—™ +? _. f ( fin = atunei are numai valori distincte intre ele si deci M are 100 de elemente. Daci f 1,2,3,..., 100}. Daci f este injectiva, 42nu este injectiva, atunci existd , # ny, m,m,€ A, pentru care f(m,) = fing), in care caz M are mai pufin de 100 de elemente. 84 studiem deci situatiile in care m #n, m,ne A dar f(m) = fn). Atunei din m? +2 Ww +2 m—m+2 n—n+2 obtinem (m — n)(mn — 2) = 0 siintrucit m ¥ n, rezult& mn — 2 = 0. Deoarece m,ne A, rezulti atunei si singura pereche {m,n} pentru care mn = 2 este {1, 2}. Deci I are 99 de elemente. 14. Si se rezolve in multimea numerelor naturale eeuatia aoty tet aye = vy + ye + em +2 . Cu exprimarea din §1.2.10 avem de fapt uwrmatoarea . Se dau f,g:NXN XN + R, unde pentru x = (a, y,2)¢NXNXN, B+ y +2 + aye, g(x, 4,2) = cy + ye + 2e+2 gi relatia de egali- determine elementele («, y, 2) € N XN XN peniru care f(x) =g(x). Ecuatia dati poate fi scrish si sub forma (7 — 1)(y — 1)(@ — 1) = 1, de unde rezulta ch « — 1 = y —1 =z —1 =1, adica ecuatia data are o singurd solutie, gi anume © = 2, y = 2,2 Se vede ci domeniul de definijic N xN xN intervine efectiv in determi- narea solutiei. Daci f si g erau definite spre exemplu pe QxQxQ, ecuatia de mai sus admitea si alte solutii. 15. Fie f:R > R, g:R > R, unde g(2) = 2° si 2, dack «> 0, 2) = as) {es dack « <0. S& se determine fog, gof, fel, geg. Rezolvare. Domeniul de definitie si domeniul de valori pentru toate funcfiile objinute prin compunere este multimea R. Ramine si determinim formula de calcul pentru fiecare functie compuss. Fie « € R ; atunci : (fe g(@) = flg(2)) = f(2*) = 2°; ofa) = = [9s dach «> 0,_ fa, dack « > 0, ee ese (Fa — 2), dack a<0 (1 — a), dack « <0; ne _ [f@, dack 2 > 0,_ fa, dack @ > 0, Fee) =fFe)) {i —2), dack o<0 -{i —a, dack «<0; (9° g)(#) = 9(9(@)) = g(a*) = at. 1.2.12, EXERCITII PROPUSE 1. Fie, in Z, relatia r definiti astfel: # ~ y(mod r), dac& si numai dac& ax — y este divizibil cu 3. S% se arate c& r este o relatie de echivalent’ gi si se determine multimea cit Z/r. 432. Se considers in planul = un sistem de coordonate O«, Oy si relatia r intre punetele planului, definit’ astfcl: P~Q, unde P(a,, y;), Q(@) yz), dack si numai dac&é ay, = ay, Si se arate ci r este o relatie de echivalent’ si s& se determine clasele de echivalent’ corespunziitoare. 3. In multimea Ca numerclor complexe se considerd relatia r_astfel : 2y 22 Csint inrelatia rdact || = |z.|. S%se arate ci r este o relatie de echi- valenji ; care sint clasele de echivalentis respective? 4 Fie f:X + Vsid cX, Bc X, Sh se arate ch dack A c B atunei F(A) < f(B). 5. Fie X o mulfime. Si se arate ci singura relafie binar’ r pe X, care este sirelatie de echivalenpi si relatie de ordine, este relatia de egalitate pe X. 6. Si se determine numirul de elemente ale multimii 4a {re Olo= += 1,3, -..,100}- n+ Aceeasi problem’ pentru mulfimea 2 B=JeeQha=—™ +" _,n =1,2,...,100 ant +n+1 7. Fie a sid dou numere reale strict pozitive. Se stie c& media armonicl, media geometric’ si media aritmetic’ a acestor numere se definese in modul urmitor : 2ab a+b Pm = m= Vey m= tH. SA se demonstreze inegalitatile Marm SMe Me — Mars 8. Si se arate c& oricare ar fi numerele reale pozitive a, b, ¢ au loc inegali- t&tile: a? + B® + ¢? > ab + be + ca; abla + b) + be(b + ¢) + ca(c-+a)> babe. 9. Fie f: RR, g: RR, f(a) =2%, g(a) = 2. S& se determine fog gh teh ge9 Indicagii ivi, deoarece r~ z=0=0-3,(V)reZ, simetricd, deoarece dact (—P), Pez, $i tranzitiva pentru ef din's — y= 3p si y— z= 34, p.geZ, deducem z—z= 3p +9). Zr=(, i, 2}, unde O reprezinta clasa numerelor intregi divizibite eu 3, f reprezint& clasa numerelor intregi ce dau restul 1_ prin impirfirea cu 3, iar 2 reprezint& clasa numerelor intregi ce dau restul 2 prin imparfirea cu 3 (v. § 1.2.4, Ex. 3). 2. Proprietafile de reflexivitate, simetrie si tranzitivitate se verificd imediat, Clasele de echi- valenti sint formate din punctele hiperbolelor zy = a, a€ R, adic 1, Relatia r este refl 3p, atunel y — = B= (Pen|P(z,y), wy =a, aeR, a fixat}. 3. Reprezentind numerele complexe prin punete tn plan, clasele de echivalen|ai sint formate din punetele cercurilor de centru 0 si raz data (v. § 1.2.4, Ex. 4). 444. Fie ye f(A), oarecare. S& artim cd ye f(B). Deoarece ye f(A), exist xe A pentru care y =x). Dar Ac B gi deci ze B, adicd f(x) = ye f(B). ‘Trebuie s ardtim eG zry tnseamnd z= y. Admitem prin absurd c& exist z, ye X, 2 # yy tn relafia r, adic& ary. Deoarece r este o relatie de echivalenta, din xry rezulta yr; dar este si rclafie de ordine, aga incit din xry si yrxrezultd x = y, ceea cc arata cd ipoteza admisa este falsa. 6. Veri § 1.2.11, exercit. 13. Deoarece funetia 7: (1,2, ...,100}>R, f(a) = a este {injectiva rezultd eX A are 100 de clemente. Faptul e4 feste injectiva rezult& imediat. Fie m, ne {1, 2, 100} cu proprietatea ef f(im) = f(n), adica j rezultd atunei m m+2 n+2 nett Funetia g: (1,2, 2.5100} >, + au este injectiva. Si determinim clemen- unctia 9: { } +H, gin) = ET mu este injectiv8, Sd determinim clemen tele pentru care g are acccasi valoare. Fie deci m n pentru care g(m) = g(n), adicd mgt 41 amt + m+ 1 Qn tnt1” rezult& atunci (m —~ n\(m + n— mn + 1) =0 si deoarcce m # nr, M+ n—mn+1 Gin #1, deoarece pent = 1 obtinem 2 = 0, oea‘ce este absurd. Ded rela oa n—t ai trebuie si fie 1 sau 2 si deci obfinem n= 2,7 rezulté c& singura pereche {m,n} pentru care g(m) clemente 7. La exemplul 2 de la § 1.2.10 am aratat cd (y)z, ye R, 2° + y® > 2xy. Deoarece a> 0, b> 0, atunci 2 = Va, y= Vb sint numere reale si dect din incgalitatea de mai sus objinem a-+)>2Vab, Qab 0. Se vede de mai sus se poate serie sub forma m « Deoarece m sin sint numere intregi rezultA cf n— 1 3, pentru care m=3,m=2. Cum mx n, = o(n) este perechea {2, 3}. Asadar, B are 99 de adic m, > mg. Incgalitatea mg > marm» adicd Vab > 77 8 obline usor din cea deja stabilita, @ ‘Ultima inegalitate poate fi scris& sub forma (a +- 8)* + 4ab > 4(a + ») Vad, care se obfine din inegali- tatea 2° 4 y* > 2ey, cu z= a tb, y= 2Vab 8 S& scriem inegalitaten fundamentals a + y2 > 2xy pentru (a, 0), (b,¢), (6a). Avem: a + 0 > ab; 5 + ct > Bho; c? + a? & 2ea, de unde prin adunare se obtine prima inegalitate ceruta. 1 A aap. Mai +(0— 0 + (¢— @'), Pentru a obfine cea de a doua inegalitate si observim ci ab(a +b) + + bo(b + 6) + cae + a) + 2abe=(a+d\(b-+o)(e+a), de unde rezulta ci este suficient 54 demonstram inegalitatea (a + 0)(b + c)(e + a) > Sabe. Dar accasta reaulta usor din faptul ck media aritmeticd a dowd numere pozitive este mai mare seat media lor geometric& (v. Exercitiul 7). Intr-adevar, putem a bt serie: “48S yao; ** 5 vie; SE Inegalitatea putea fl obfinut si direct, observind ci a? -+ b* + ct — ab — be — ct “ > Vea, de unde prin Inmulfire se objine inegalitatea ceruta. 9. Toate snes compuse sint “aeinte pe R cu valori in R. Rimtne si determinim formula de ealeul a valorilor functiilor respective. Fie xe R, atunci : (fo az) (go fXz) (fo fa) = (g ogx) 92) 1.3. LEGI DE COMPOZITIE 13.1. LEGE DE COMPOZITIE INTERNA Printre’primele lucruri invafate in scoala clementar& sint operatiile (cu numere in general). Orice operatic asociazd unei perechi ordonate de numere un al treilea numar. 45Se gtie, spre exemplu, cit suma, respectiv produsul, a dou numere naturale este tot un numar natural. Deci pentru orice pereche (2, y) de numere naturale, x+y si ay sint de asemenea numere naturale. Putem defini deci functiile (aplicapile) ¢ NXN +N gi p:NXNN prin s(¢, y) = 0 +4, P(a, y) = ay. 1, diferenta a doud numere intregi este tot un numar intreg ; putem pune deat in evidenta o aplicatied: ZX Z > Z, unde d(a, y) = « — y. Asemenea operatii se numese binare, deoarece factorii sau termenii sint in numir de doi. Se pot considera si operafii n-are (ternare, cuaternare ete.) dar in cele ce urmeazé ne vom limita numai la operatii binare. Din cele spuse mai sus rezult& ci operatiile s, p,d au proprietatea ci fie- c&rei pereehi ii asociaz’ un numar. Pentru alte operatii insi exist perechi care nu conduc la nici un rezultat, cum este de exemplu sciderea numerelor naturale, atunci cind deseizutul este mai mic decit sciizitorul. Primele tipuri de operatii se numese peste tot definite iar ultimele tipuri nw peste tot definite. Ordinea in care se considera factorii este esentiald (v. scdderea da numere- lor intregi) in general. Considerafiile de mai sus ne conduc la urmatoarea definitie. DEFINITIA 1. Pie Mf 0 multime nevida. Se numeste operatie sau lege de compo- zitie interna in M orice aplicafie a unei submultimi a produsului cartezian M x M in ML; se numegte operafic sau lege de compozifie pe M orice aplicatie definita pe produsul cartesian MxM gi cu valori in M. Deei o operatic (lege de compozitie) intern in M nu este peste tot definita pe cind 0 operatie (lege de compozitie) interna pe M este peste tot definita. Cind nu exist ambiguitate vom spune lege de compozitie pe (in) M sau lege internd pe (in) I in loc de lege de compozitie interna pe (in) M. Pentru legile de compozitie se folosese diferite notatii : 1) (#, y) > &+y, adica notafia aditiva, ¢+y numindu-se suma lui x cufy ; 2) (a, y) > ey, adic& notatia multiplicativ’, ey numindu-se produsul lui zou y; 3) (ay) > vey, notatie folosita in special cind elementele « si y sint funetii, iar legea de compozitie find compunerea functiilor ; 4) (a, y) > oxy (sau zy, sau eT y) ete., in cazul unor legi de compozitie oarecare ; m+y(tLy, 2 Ty) va fi mumit compusul’ lui « ou y si se va citi: 2 compus eu y “Atunci cind mulfimea M are wn numér finit de elemente, operafia (legea de compozitie) se poate preciza scriind efectiv rezultatul compunerii tuturor perechilor de factori compozabili. os [* olelel= a > Fig. 1.10 In astfel de cazuri se obisnuieste si se aledtuiascd o tabeld in care compusul aay se citeste pe orizontala @ la intersectia cu verticala y (v. fig. 1.10). De exemplu, axa = a, axb =e ete. 46Exemplul 1. Adunarea gi inmulfirea sint legi de compozifie interne pe N; sciderea si imp.rtirea sint legi de compozitie interne in N. Adunarea, inmulfirea gi scdiderea sint legi de compozitie interne pe Z; impartirea este o lege de compozitie intern’ in Z. dunarea, inmulfirea si setiderea sint legi de compozifie interne pe Q (si pe R) ; imp§rfirea este o lege de compozifie intern’ in Q (gi in R), deoarece impartirea cu 0 nu este definité, adic& operatia de impartire nu are sens pentru perechile de tipul (a, 0) Q x Q (resp. R xR). Exemplul 2. Operatia ce asociaz’ la dou’ numere naturale cel mai mare divizor comun al lor, precum gi operatia ce asociaz’ la dou’, numere naturale, cel mai mic multiplu comun sint legi de compozitie interne pe N. Bxemplul 3. Fie V multimea vectorilor legafi cu originea intr-un punct fix O din plan (sau spafiu). Dack asociem la orice doi vectori legati OA si OB, vectorul OG, unde C este cel de al patrulea virf al paralelogramului OACB construit pe vectorii OA si OB (v. fig. 1.11), aceasta operatie, numit% si suma vectorilor, este o lege de compozitie intern’ pe V; scriem OA + OB = 06. Fig. 1.11 In general operatia de adunare a vectorilor legati oarecare, dup& regula paralelogramului, nu este o lege de compozitie interni pe mulfimea tuturor vectorilor legati (segmentelor orientate), deoarece aceast& operatie este definita numai pentru vectori legati cu aceeasi origine (punct de aplicatie). Ewemplul 4. Fie P = (2, 4,6,..., 2k, ...} mulfimea numerelor naturale pare. Adunarea si inmulfirea numerelor naturale este o lege de compozitie intern pe mulfimea P, deoarece atit adunarea a dou% numere pare cit si inmulfirea lor au ca rezultat numere pare. Exemplul 5, Fie X o multime nevid’, s& notim cu F(X) mulfimea tuturor funcfiilor definite pe X si eu valori in X, adic’ W(X) = (flf:X > X}. Atunci compunerea functiilor, elemente din mulfimea F(Z) este o lege de compozifie intern’ pe mulfimea F(X); deci (f, 9) > fe 9) (V)f, 9€ F(X). Buemplul 6. 8% considertim operatia de ridicare la putere a numerelor naturale. Aceast operatie, notaté cu, inseamn% m+n = m*,(V)m, ne Nj ea reprezinta o lege de compozitie intern pe N. 1.3.2, ELEMENT NEUTRU; UNICITATEA SA Fie Mo multime gio lege de compozitie interna in M. Se spune ci ele- mentul ¢€ M este neutru pentru operatia +, daci ¢ last invariante (nu schimbi valoarea pentru) elementele cu care este compozabil, adic’, daci existt (are sens) compunerea axe, pentru ae M, atunci axe = a, iar dack exist (are sens) compunerea eb, pentru b¢ M, atunci xb = b. 47Prin urmare, daca operatia este o lege de compozifie pe Mf, atunci ¢ este element neutru, pentru aceasta lege de compozitie, daci ase = cea = a, (V)ae M, deoarece compunerile ase si exa au sens pentru orice ae M. Un rezultat deosebit este dat de teorema urmitoare. ‘PuonEMA 1. Dacé operafia x este o lege de compozitie interna pe M, ea admite cel mult un element neutru. Demonstratie. Si presupunem deci ci operatia » admite elemente neutre ; fie prin absurd ci ea admite mai mult decit unul singur, adicé exist ¢, e’€ M, e # ¢, ambele clemente neutre. Deci pentru (V)we M, wee = exw = a, ae = eet = 2. Fie, in particular, in prima relatie # = ¢’, iar in a doua x =e; obtinem respectiv : e’xe 3 exe’ de unde rezulti ¢ =e’, adic’ 0 contradictie, deoarece am presupus e# e’. Deci ipoteza admisi este falsi, de unde rezult& ci dack operatia + admite un element neutru, atunci ea admite unul singur. ‘Tn cazul in care legea de compozifie este scris& aditiv, elementul neutru se noteazii cu 0 si se numeste elementul zero (sau elementul nul). In cazul in care legea de compozitie este notati multiplicativ, elementul neutru se numeste elementul unitate. Exemplul 1. Fat deinmultirea numerelor naturale, elementul neutru (dementul unitate) este numérul natural 1(unu) pentru care avem n- 1 = =1-n=n, (VmeN, Ewemplul 2, Pentru adunarea numerelor intregi (Z) elementul neutru (elementul zero) este numarul 0, deoarece 2 +0 =0 + 2 =a, (W)reZ. Evemplul 3. Pentru sciiderea in mulfimea No = (0,1, 2,.--, 2, -..}, adic& in mulfimea numerelor naturale la care adiugim pe zero, elementul 0 este element neutru deoarece pentru orice element « din mulfimea considerata, « —0 = asi0 — 0 = 0; in restul situatiilor operatia 0 — x nu are sens. Exemplul 4. Sciderea pe Z nu admite element neutru. In particular 0 are proprietitile 0-0=0,a—0=a, dar 0—-a=—a¥a,(VjaeZ, a#0. Evemplul 5. Impartirea in Q nu admite element neutru. In particular, 1 are proprietitile 1:1 =1,4:1=a, darl:a 4a,(V)ae Qa #1. Eaemplul 6. Pentru legea de compozitie prezentatd in exemplul 3 de la § 1.3.1, aplicatia 1y ¢ P(X), adie& aplicatia identicd a mulfimii X, este elementul neutru, deoarece (V)fe F(X), lye f = fe 1x Uneori se di o definitie pufin diferité pentru elementul neutru, in sensul ed se cere in mod expres ca acesta si fie compozabil cu toate elementele mulfimii M. Pentru o lege de compozitie peste tot definita, cele dowd definitii coincid, Astfel, elementul e¢ Mf este element neutru la stinga pentru operatia *, dacd exa=a, (W)ae M; elementul e’ ¢ M este element nentru la dreapta dacé, axe’ =a, (Vjae M. ‘Un clement e€ If se numeste element neutru pentru operatia +, dac&d ¢ este element neutru la stinga gi la dreapta . 481.3.3. LEGE DE COMPOZITIE INTERNA ASOCIATIVA Fie 3f 0 mulfime nevid’ si + 0 lege de compozifiein M. Daci presupunem ci se dau trei elemente a, b, ¢€ IM, nu se poate sti deo- camdatii ce inseamni (ce sens si dim pentru) compunerea acestor trei elemente, deoarece pind aici am intilnit numai compuneri de cite doud elemente. Putem de exemplu sii compunem pe asd cu ¢, pe de alt parte, putem com- pune pe a cu dee. Spunem ci are loc proprietatea de asociativitate pentru operatia +, atunci cind, dack existd (axb)s¢ gi ax(dxc), ele sint egale. Bineinfeles, pentru legi de compozitie pe M, compunerile de mai sus exist’ intotdeauna. DEFINIIA 1. Fie x o lege de compozifie pe BM. Spunem et aceastis lege este asociativd dacé (way)xz = an(yra), (W)a, yee M. Daci legea este asociativa, putem defini compunerea wayne = wx(yer) = (aay)az, (V)a,y,2€ M, adic& nu sint necésare paranteze pentru a indica compunerea a trei elemente. Bxemplul 1. Adunarea si inmultiea, ca legi de compozitie pe Z, Q sau R, sint legi de compozitie asociative. Ezemplul 2, Sciderea pe Z nu este o lege de compozitie asociativa ; de exemplu : (8 — 5) —3 =0 #8 —(5 —3) =6. Baemplul 3. Legea de compozitie prezentat’ in exemplul 5 din § 1.3.1, si anume compunerea functiilor, elemente din F(X), este o lege de compozitie asociativ’, dup’ cum rezult& direct din proprietatea 3 de la § 1.2.8. Ewemplul 4, Ridicarea la putere, ca lege de compozitie pe N, nu este asociativ’; spre exemplu, (28)? 4 20; (64 # 512), adicd (2*3)42 ¢ 2+(3#2). Am vazut e& proprietatea de asociativitate ne permite s% caleulim com- punerea x+y+2, fie prin (wxy)«2, fie prin ve(ysz). S& extindem aceasti proprie- tate pentru compunerea a n elemente, n > 3. DEFINIIA 2. Fie * 0 lege, de compozifie asociativé pe M. Punem, prin definifie, Dyesigh ... 8lly = (Cyaaige ... #2, 1)RDye Deci compunerea unui numéar finit de elemente se face iterativ, adict DK tyr oy = (Oy*a,)e oy, Dynyr ye Gy = (Wy D yy) Ny, Prin inductie rezulta ci am definit compunerea unui numar finit oarecare de elemente din M. Ca un prim rezultat avem lema ce urmeazi. 49IEMA 1. Dacé » este o lege de compozitie asociativd pe multimea M, atunei DAD «66 Ly = DyH( yey «+ *y)- Demonstratie. Pentru n = 3 rezultatul este adevarat, deoarece operatia * este asociativa. Rafionind prin inductie, si presupunem adeviiraté relatia Uyellgh oe. Hg = Oye Myeilge .< #Ly 1) si si ardtiim o% rezult egalitatea din enung. Din definitia 2 si din ipoteza de inductie obtinem msa,* ... +2, = = (@yrtige ... #0, -1)80, =my#( tyre... £041), de unde pe baza proprietiipii de asociativitate avem Wye Wgt ©. . My = Dye [(Mye aye... *@y-y)# Ly]. Mai departe, folosind definitia 2 deducem relatia de demonstrat. Este usor de stabilit acum rezultatul general dat de teorema de mai jos. THOREMA 1. Dacit + este o operatic asociativé pe M si keN, 1. O operafie distributiv’s si la stinga si la dreapta se numeste simplu, dis- tributiva. Dack operatia « este comutativis, distributivitatea la stinga (sau dreapta) asigur’t in general proprietatea de distributivitate. Exemplul 1, Tn N, inmultirea este distributiv’ in raport cu adunarea, deoarece, pentru orice «, y, 2 ¢ N, By +2) Soy + we, Yt2)-e syropere. Exemplul 2. In Z, adunarea nu este distributivi fati de inmulpre, deoarece, in general, w+ (y-2) 4 (w+ y)+(@ +2). Lema 1. Fie Mo mulfime nevidd, « si > legi de compozitie pe M, cue asociatind si comutativd. Dact operatia « este distributivd fafa de operatia o, atunci pentru orice «, y, 2,46 M, (we y)ale ot) = (wre) o(wau)olye2)o( ye). In particular, aN 2 2 (woy)x(mey) =“woy = So[2(wey) Joy. Demonstratie, Folosind proprietatea de distributivitate la stinga si apoi la dreapta pentru operafia *, avem (we y)e(@ ou) = [(a 0 y)az]o[(@ 0 y)eu] = = [(wre)o(ys2) ]o[(aeu)e(ysu)]. Asociativitatea si apoi comutativitatea operatiei e, conduce la (woy)s(2 © W) = (aae)oL(yae)o(aau) }o(yaee) = = (we) o( we) o(yxz)o(yxu). 55Daci foloseam mai inti proprietatea de distributivitate la dreapta si apoi la stinga, pentru operatia *, aveam (we yale eu) = [wale ou) ]olyx(2 0 u)] = = [(wae) © (weu)] © [(ye) ° (ysu)], de unde, pe baza proprietifii de asociativitate, se obfine relatia din enunf. Pentru z =2,u=y, 2=ae2,y =yey, (way) o (wey) =2(aey), obtinem cea de a doua relatie. Folosind semnele de - (inmultire) si -+ (adunare) pentru respectiv >, proprietatea demonstrat’ araté ci (+9 @+u) =ezpoutyetyy (ety? + 2ay + Prima relafie reprezint& cea de a treia regula de desfacere a parantezelor. Regula de mai sus poate fi usor generalizati pentru produsul a dous paranteze ce contin fiecare mai mult decit doi termeni. DEFINITIA 2. Fie Mo mulfime nevidd gi + o lege de compozitie pe M. 0. ratia x se numeste autodistributind, daca este distributind in raport cw ea tn adied daci wx(yaz) = (any)*(aez), (yse)aae = (yaa)a(on). Exemplul 3. Operatia media a dous, numere reale pe R este o operatic autodistributiv’. Intr-adevar, tie oxb = 24 , a,b R. Deoarece operatia » este comutativa, este suficient si ariitdim ec, pentru orice a, y, 2 R, ax(ysz) = = (aay)a(axe), cea ce rezulta din egalitatea yte aty, @tez ae 2 2 a 2 . 2 2 1.3.7. ALTE PROPRIETATI PENTRU LEGILE DE COMPOZITIE INTERNA 1) Idempotenja. Fie M o multime nevid& si * 0 operatic pe I. Un element a¢ M se numeste idempotent dac& axa =a. Evemplul 1. Fati de adunarea din N, Z, Q, R, elementul 0 este singurul clement idempotent. Fad de inmultirea din N,Z, Q,R, elementul 1 este singurul element idempotent. ‘Vom intilni mai departe exemple de mulfimiinzestrate cu anumite legi de compozitie interne, pentru care mai multe elemente, sau chiar toate, sint idempotente. 562) Blement regulat. Fie M o multime nevid& a,b,c M. Evident, dack b =c, atunci avem + 0 operatie pe Bf si fie xb = ase si bea = c40; nu putem afirma ins c& si reciproca este adevaratil Spre exemplu, in Z, din 0+ =0-e nu rezultai b = Dac& din axb =a+e rezulti b =c, spunem ci a este regulat Ja stinga pentru legea de compozitie * . Dack din bea = cea rezulti b =e, spunem c& a este regulat la dreapta pentra legea de compozitie « . Elementul a ¢ M se numeste regulat pentru legen de compozitie +, dack @ este regulat la stinga gi la dreapta pentru operatia *. Deci a este regulat dack din axb = axe, ca si din bea =cxa reaulti b =. Ezemplul 2. Blementul a #0, ae Z este regulat pentru operatia de inmnultire dinZ, deoarece din a-b =a-¢ si b-a =c-a rezultd b. =c. Evemplul 3, Blementul neutru (cind exist’) este intotdeauna regulat, eoarece din ex) = exe si bee = cxe reaultii b ‘Atunci cind toate clementele unci multimi Ifsint regulate fapii de operatia +, se spune ch legea de comporitie respectivis admite regula de simplificare. Folosind scrierea aditivi, proprietatea Iui a de a fi regulat inseamn’ a+b =a+e,b+a=c+ab =¢; in cazul scrierii multiplicative a este regulat dack a-b sac, bea =crasb =0 3) Absorbtia, Fis comutative pe M, « pentru cele doua legi de compozifi evidii, dotatii cu dous legi de compozitie este valabil& proprietatea de absorbfie dac& pentru orice a, 6¢ M avem (aeb)xa =a, (axb) oa Proprietatea de absorbtie nu este adevarat’ pentru adunarea si inmultirea din N, Z, Q, in schimb, vom vedea ci aceast% proprietate este specific’ pentra operatiile de reuniune si intersectie ce vor fi definite mai departe in § 1.4. 4) Produs cartezian. Fie * 0 operatie pe M si © o operatie pe N. Si intro- ducem pe MXN operatia 1 definit& prin (a, x) L (b, y) =(axb, @ y), unde be U,a,yeN. Operatia L astfel introdusi pe produsul cartezian Mx cu ajutorul operatiilor * gi e are proprietitile de mai jos. PRoprierarca 1. Daca operafiile « §1 © sint asociative, atunci si operafia 1 este «sociativd. Demonstrafie. Trebuie sk ari elemente din If x avem [(a, e)1(b, WIL(c, 2) = (a, ®) Lb, y)L(e, 2)]- aim ci pentru orice (a, 2), (b, y) si (¢, 2) Folosind definitia operatiei L, obtinem suceesiv [(@, 2) L(b, y)]L(6, 2) = (axb, wey) _L(e, 2) = ((aeb)ec, (a 2 y) 02) 5 (a, w) L[(b, y)L(e, 2)] = (4, 2) L(bec, y oz) = (ax(bee), wo (y 02). 57Din asociativitatea operafiilor + si ° rezult& imediat proprietatea de de- monstrat. PROPRIETATEA 2. Dacd operatiile * gi o stint comutative, atunci operatia este comutativd, adicd pentru orice (a, «), (b, y) «MXN, (a, @)1(6, y) = (6, y)L(a, @). Demonstrapie. Avem suceesiv egalitatile (a, ©) L(b, y) = (ab, voy) = (bua, ye 2) = (b, y)L(a, 2), de unde rezult proprietatea 2. PROPRIBTATEA 3. Dacé operatiile « gi o aw clemente neutre, atunci gi operatia L are element neutru. Demonstrafie. Fie ¢ si ¢ respectiv elementele neutre pentru operatiile + sic. Deci ave =esa =a, (Wace M; toc =coa =a, (Vue N. (Si artim ok perechea (¢, e) « MXN este elementul neutru al operafiei vem (a, @) 1 (¢, 2) = (ase, v0) =(a, 2), (€, ©) L (a, 2) =(exa, eo 2) =(a, a) si proprietatea este demonstrati. 1.3.8. LEGE DE COMPOZITIE EXTERNA Deoarece in paragrafele precedente am vorbit despre legi de compozitie interne, se subintelege posibilitatea existentei si altor legi de compozitie, caracte- rizate de adjectivul externe. Acestea sint legi care, la perechi constituite dintr-un element al unei mulfimi A (numité multimea operatorilor) si un element al unei alte multimi WV, asociaz% un element din M. DEFINITIA 1. Fie A gi M dowd multimi nevide. Se numeste lege de compo- zitie externa pe M, cu domeniul de operatori A, orice functie (aplicatie) definita peAXM cu valori in M. Deci o lege de compozitie extern’ se defineste intre elementele a doud multimi, spre deosebire de legea de compozitie intern, care se defineste intre elementele aceleiasi multimi. Pentru a indica rezultatul compunerii elementului «4 cu a « M yom folosi notafia ae, specificind in mod expres c& este vorba de 0 operatic extern’ (pentru a nu se confunda cu o lege de compozitie intern’), sau, mai simplu, vom omite semnul +, seriind a. Boemplul 1. Pentra cititorii familiarizati cu caleulul vectorial, preeizim c& operatia de inmultire a vectorilor cu scalari este un exemplu de operafie extern intre mulfimea scalarilor si multimea vectorilor. Evemplul 2. Operatia intilniti in clasele elementare de a inmulfi, de exemply, ,,trei kilograme” cu ,,cinci lei” si de a obtine ,,lei” (de ce nu kilo- grame?) este un exemplu tipie de operatie extern’. 58Evemplul 3. Fie R* ={ae¢R|x >0}, mulpimea numerelor reale strict pozitive. Operatia de ridicare la puteri reale a numerelor reale strict, pozitive este o operatie externti pe R*, avind pe R ca multime de operatori. Deci pentru aeR, te R*, vet =a* e R*, adic’ operatia ¥: RXR* > R*. 1.3.9. EXERCITIL COMENTATE 1. Fie (1, 2,3, 4,5, 6,7,8,9}. Se defineste in M operatia care asociatd perechii («, y) « M x M elementul a+y e M, ce reprezint& cifra unititilor din rezultatul produsului - y. Si se aledtuiasc’ tabela (v. § 1.3.1) legii de compo- zitie s si sik se precizeze dack operatia + este o lege de compozitie pe M. Rezolvare. Se observ c% legea de compozitie + nu este o lege de compozitie pe M, deoarece, spre exemplu, 245 =0¢ M. Tabela legii de compozitie + este data de fig. 1.12. WEEE EP PTs Threltele let fete zhefefelel [2 fefelel splelstlerh cfeleletel [elelete sft tet list 1s efelatelel [ele ele stefelelel [efelela plete tehiehy Vig. 1.12 2. Fie legea de compozitie +, descrisé de tabela din fig. 1.13, pe multimea M = (2, B}. S& se arate e& operatia * este comutativa si asociativ’s. ¥[a]6 alate [e Fig. 1.13, Rezolvare. Comutativitatea este evidenti, deoarece Faptul ci M are numai doua elemente nu implica de la sine c& operatia nu este asociativa. Se verified din tabelé cd (asa)ea = ax(ana) =a, (crB)ea = cx( Beer) 59(Bea)ex = Bx(ana) = B, (cxa)"B = ax(axB) = B, i (BB) = Be(Bea) = a, (Pxa)*B = Bx(axB) =a, (conB)¥8 = ao(Be8) = a, (BxB)*B = Bx(Bx8) = 8, si deci operatia este asociativa. 3. Fie pe Z operatia ash — {0 dack 2 divide pe a+b, 1, dac& 2 nu divide pe a +b. S& se arate c& operafia * este comutativ’ si asociativi. Are element neutru? Rezolvare, Operatia este comutativ’s deoarece din proprietatea ,,2 divide a+b” rezulta cd ,,2 divide pe b--a”, iar din proprietatea ,,2 nu divide pe a + b” reaultd ok ,,2 nu divide pe b + a”; deci ash = bea, (V)a, be Z. Pentru a demonstra asociativitatea operafiei * si observim e% putem serie 0, dack a + este par, axb = { 1, dack a +b este impar. Rezult& atunci c& (asb)xe = { 0, dacs a+b +e este par, 1, dack a+b + este impar, precum gi 0, daci b+ ¢ +a este par, ax(bac) = 1, dacd b +-¢ + a este impar. Deci (axb)xc = ax(bse), (W)a, be ¢Z. Operatia_* mm ure element neutru de- oarece, de exemplu, 2*@ # 2, pentru orice w « Z (2+# are ca rezultat 0 sau 1). 4, Fie N mulfimea numerelor naturale, 8% se arate c& operatia ab = ,,cel mai mare divizor comun pentru a si b” este o lege de compozitie conutativa si axociativa pe N. Bxist element unitate? Rezoivare. Comutativitatea este evident. S% notim: (asb)xe =d; as(bse) =d’, si sii desemniim prin ely faptul c& 2 divide pe y. Din prima relafie deducem ea (le si djazb, adic& dla si dd, d find cel mai mare divizor ntru asd si ¢. Din a dona relatie deducem ec d’\a sid’ | bac, adick c,d’ fiind cel mai mare divizor comun pentru a si bse. Din faptul ck W \agid |D remultat ed d’|ard, Dav a’ |e si decid’ \d, adied d’ M. Pistrind notatia de functie si se serie ce inseamn’ ci f este asociativ’, comutativ’ si cu element unitate. Rezolvare. Operatia f se numeste asociativ’, dact pentru orice @, y, 2 ¢ M, Slfl@, »),2) =f(«, fly, 2). Operatia f se numeste comutativ’ dack pentru orice ayeM, f(x,y) =fly, 2). Operatia f are (admite) element unitate, dac% exista e ¢ Hf, astfel incit pentru orice w © M, f(a, e) =f(e, c) =a. G. Fie Z mulfimea numerelor intregi si fie M =Z XZ. Se defineste pe MM operatia * astfel incit: pentru orice (a,b), (a’, b’)¢ IM, (a, b)e(a’, 6’) = =(aa’, ab’ --ba’) :a) Si se studieze asociativitatea si comutativitatea operatiei +. b) Si se arate c& exist element neutru, care si fie precizat. Rezolvare. a) Fie (a,b), (a’, b’), (a, b”) « M. Avem succesiv [(a, b)s(a', b’)]=(a"’, BY) = (aa’, ab! + ba’)a(a", b") = =(aa'a", aa’b” + ab’a” + ba’a”’), (a, b)x{(a’, b’)x(a", b”")] = (a, b)x(a’a’", ab" + B'a") = =(aa'a", aa’b" + ab'a”’ + ba'a"). (a, b)(a’, b') = (aa’, ab’ + ba’) =(a'a, a’b + b'a) = (a', b’)a(a, b). b) Din conditia (e, aay ) = (a4 d)a(e, €’) = (a, b), (W)(a, b) ¢ AL, rezult’s c& (ea, eb + 6a) = (ae, ae’ + be) =(a,b), adic’ ea = ae =a, (Vac Z, ceea ce implied e =1, precum si Telafia eb + ae’ =b, ceea ce implick e’ =0. Deci elementul neutru pentru operafia * este perechea ordonati (1, 0) « Hf. 7. Fie M o multime finiti, nevidi, dotati cu legea de compozitie », pe M. Si se arate cd daci legea de compozitie « admite regula de simplificare, atunci tabela asociati multimii Mf si operatiei + nu confine pe o linie san 0 coloant elemente identice. Rezolvare. In tabela de compunere elementul axb se giseste la intersectia liniei elementului @ cu coloana elementului b. Deci linia elementului a din tabela de compunere este formatd din elementele {axa |x ¢ Ii}. Admitem prin absurd ci doud elemente de pe linia a sint egale,adici asx =asy cu x # y. Se ajunge la o contradictie deoarece, aplicind regula de simplificare, din axa =aay result * =y. Pentru coloane se procedeazi similar. 1.3.10. EXERCITII PROPUSE 1. Fie M ={0, 1, 2,3, 4,5, 6,7, 8,9}. Se defineste operatia * care aso- ciazii perechii (#, y) ¢ MxM elementul wxy e M, ce reprezint’ cifra unitatilor din rezultatul adunarii « -+ y. Si se aledtuiased tabela legii de compozitic =; si se precizeze daci operatia » este o lege de compozitie pe M si daci existd element neutru. 612. Fie M o multime nevida, inzestrata eu operatia axb =, pentru orice a,b « M. Si se precizeze dack legea de compozitie x este comutativa ; dar aso- ciativa? 3. Fie definit’ pe Z operatia gah — {0 dack «+ D este impar, 1, dact a +b este par. Sa se arate c& operatia astfel definita este comutativa gi asociativa. Are element neutru? 4, Fie definit& pe Z operatia anh 0» Mod ad este par, 1, dack a-b este impar. S& se arate ci operafia astfel definitt este comutativ’. Are element neutru? 5. Fie N mulfimea numerelor naturale. Si se arate c& operatia * definit de axb = ,,cel mai mic multiplu comun pentru a si b” este 0 lege de compozitie comutativa si asociativ’ pe N, cu element unitate. . SK se arate e% pe mulfimea numerelor naturale operatia de ridicare la putere, si anume (m,n) > men =n™,m,neN este o lege de compozitie distributiva la stinga faf% de inmultirea numerelor naturale, dar nu este distri- butivé la dreapta. Indicagit 1, Vezi §1.3.9, exereif. 1 (v. fig. 1.14). 12 t[2[3 % 5 6 7 5 6 7 8 3 l 7 Fig. 1.14 Operatia + este o lege de compozitic pe M avind pe 0 ea element neutru, 2. Operatia nu este comutativa dacéi M are cel putin doud elemente, deoarece pentru a # by ab # bea, intrucit arb = b, bea = a. Dacti M = {a}, atunci operatia este comutativa. Operatia este asociativas, deoarece pentru orice a,b, ce M, (atd)te = ax(bec) 3. Veri § 1.3.9, exereit. 3, 4, Veri § 1.3.9, exerci. 3. 625 Vezi § 1.3.9, exercif. 4. Elementul unitate este 1, deoarece atl 4 cel mai mic muitiplu comun pentru 1 si aeste a. 6. Pentru m,n, peEN avem me(n+ p) = (n+ p)™ = n™- p™ = (men): (mep), dar, in general, tea = a, (¥) ae N, pentru (x ptm = m*P (nam) « (pom) = m™- m?. 1.4. LEGI DE COMPOZITIE IN MULTIMEA 9(U) 1.4.1. REUNIUNEA MULTIMILOR Fie U o multime universal si A(U) multimea partilor lui U (v. § 1.1.3). DEFINIFIA 1. Fiind date mulfimile A, Be PU), se numeste reuniunea lor gi se noteazd ou AUB, multimea care confine acele elemente $i numai pe acclea ce apartin cel pugin uneia dintre multimile A si B. Deci AUB ={weUloeA gijsau «© B). Am utilizat conjunctia si/sau, despre care trebuie si spunem citeva cuvinte. Limbajul obignuit prezintS o anumiti ambiguitate, deoarece cuvintul sau este utilizat atit cu sens disjunctiv (ana sau cealalté, dar nu ambele), cum este cazul in propozifia ,mergem la scoali sau la cinema”, cit si cu sens con- junctiv (una sau cealalt, sau ambele) cum este cazul in propozifia ,,teorema se giseste in caiet sau in manual...”. De aceea s-a propus utilizarea unei con- junctii noi care este simbolizat’ prin semnele gi/sat si care trebuie gindit& ca inglobind sensurile posibile ale lui gi si sau. In concluzie, «¢ AUB inseamni una din urmitoarele trei_situagii: l)weA, o¢B; 2) o¢A, oe B;3) ae Asia B. Evident ck AUB AU). Rezulté atunci cX reuniunea, notat% eu v, reprezint& o lege de compozitie intern’ pe multimea AU), v : AU) x AU) > AU). Exist’ o metod’ vizuala sugestiv’ pentru a reprezenta conceptele de bazii ale teoriei mulfimilor, si anume metoda diagramelor Iui Euler(uneori numite diagrame Euler-Venn). In ce const’ aceast metod’ : multimea universal’ 7 este repezentati de pagina intreag’ sau de zona care confine figura. Fiecare mulfime A, element din AU), se reprezintis printr-o regiune hasurati, inchisi deo curba sau pust in evident prin alte mijloace. Fig. 1.15 Astfel, de exemplu, C4 (complementara lui A)este dati de regiunea necu- prins& in A, iar A U B de regiunea comun’ Iui A gi B (v. fig. 1.15). 63Vom pune in evidenp& principalele propriet&ti ale reuniunii. PROPRIBTATEA 1, Reuniunea a dowd mulfimi include ficcare termen al reu- niunii, adied (W)A, Be AU), ACAUB, B B. Demonstratie. Fie ce A; din definifia 1 rezulti ch w-AuB si deci AcAUB. Analog se arati si cealalti incluziune (v. gi fig. 1.15). PROPRIETATEA 2. Daca o multime O include multimile A si B, atunci O include si reuniunea multimilor A si B, adicd oricare ar fi A, B, C ¢ AU) cu propricta- file C>A, O>B, resulta O> AUB. Aceasti, proprietate aratd c& (v. fig. 1.16) 4 U B este cea mai mic’ multime (in sensul relatiei de ordine dati de incluziune) care include si pe A si pe B. Fig. 1.16 Demoustrafie. Si ariitim c& (W)ee AU B, x < C. Fie xe AU B; din deti- nifia 1 rezulta c& @ A si/sau we B. Dar AcO si BCC gi deci we C, proprie- atea fiind demonstrata. PROPRIETATEA 3. Reuniunea este o operatie comutativd, adicd pentru orice A,Be AU), AUB =BuA. Demonstratie. Fiind vorba de o egalitate de multimi este necesar sii de- monstrém dubla ineluziune AU BCBUA,BUACAUB. Fie deci ce AUB, oarecare, adici we A si/sau we B, ceea ce este acelasi eru cu ae B si/sau we A, adic’ xe Bu A. Cealalt& incluziune se stabileste in mod analog (v. fig. 1.15). Propvrietatea 4. Reuniunea este o operafie asociativa, adic&, pentru orice A, B,C e AU), (AUB)UG =AU(BUC). Demonstratie. Ca si la proprietatea 3, este necesar si demonstrim dubla incluziune(A U B)UC cAU (BU C),4 U(BUC)<(AU B) UC. Vom proba numai prima incluziune, cealalt& stabilindu-se in mod analog. Din proprietatea 1 result’ ch AcAU(BUC), BuCcAU(BUO); din cea de-a doua incluziune, folosind din nou proprietatea 1, precum gi tranzitivi- tatea relatiei de incluziune, objinem BcCBUCcAU(BUC), CCBUCCAU U(BUC), adiek A cA U(BUO), BCA U(BUC),CcAU(BU 0). Folosind pro- prietatea 2 deducem atunci AU BCAU(BUC), care, impreuni cu OcAU u(Bu C), conduce la (v. Proprietatea 2) (A U B)u CoA u (BUC). Ineluziunea se putea stabili si direct, aviitind c% orice element a ¢ (A UB) UO apartine si multimii AU (BU C). Cu ajutorul diagramei Ini Euler, proprietatea de asociativitate este pusi in evidenta in fig. 1.17. PROPRIETATEA 5. Rewniunea este o operapie cu element neutru, elementul neutru este mulfimea vida, adicd, pentru orice A ¢ AU), avem AUG =GuA=A. 64Demonstrafie. Deoarece reuniunea este comutativi, este suficient s& stabilim egalitatea AU@ =A. Evident, Ac AU, conform proprietitii 1; este deci suficient si ariitiim ci A U @ cA. Pentru aceasta si observam ci A cA, © c A, si deci conform proprietapii 2, AUB cA. PROPRIETATEA 6, Orice element A < A(T) este idempotent in raport cu reu- niunea, adied AUA =A. Demonstratic. Byident, A < A si deci avem AcAUA, precum si (v- Proprietatea 2) A UA cA, deoarece A include fiecare din elementele reuniunii AvA. ProvrieratEA 7, Reuniunea este o operafie izotond (crescdtoare), adiod pentrs orice A, B,C, De PU) proprietatea A cB si CoD implica AUCCBUD. Cu alte cuvinte, incluziunile (inegalitatile) Ac B,C 0,y > 0}, B ={(a,y)|@7 <0, y >0}, C ={(a, y)|a <0, ¥ < 0}, D ={(a, yw > 0, y <0}, B ={(0, 0)} formeaza o acoperire a planu- lui (v. fig. 1.19). 1.4.2. INTERSECJIA MULTIMILOR Fie Uo mulfime universali si #(U) mulfimea parfilor ui U. DEFINITIA 1. Fiind date multimile A, B « P(U), se numeste intersectia lor gi se noteazd cu An B, mulfimea care confine acele elemente gi numai pe acelea ce aparfin gi lui A gi lui B. Deci AnB ={veUl|zeA gi we BY. Evident ci An Be AU) si reprezint& elementele comune lui A si Fi (v. fig. 1.20). ; ; Rezulté atunci cd intersectia, notati cu n reprezintd o lege de compozitie interna pe mulfimea AU). n : AT) x AU) + AU). 66Vom pune in evidentis principalele proprietati ale intersectiei. ProprimrarEa 1. Intersectia a doud mulfimi este inclusd tn fiecare dintre termenii intersecfiei adicd, (VA, Be AU), ANBeA, AnBcB. Fig. 1.20 An B Demonstrafie, Fie weAnB, oarecare. Atunci we A gi we B si deci AnBcA si ANBcB. PROPRIEVATEA 2. Dacdé o multime C este inclusd tn fiecare din mulfimile A si B, atunci C este inclusd si tn intersectia multimilor A gi B, adied, oricare ar fi A, B, € = PU) eu proprietitile CCA, Cc B, renlté CCA N B. Aceasta proprietate arata ed (v. fig. 1.21) A n Beste cea mai mare mulime {in sensul relafiei de ordine data de incluziune) inclusi si in A gi in B. Fig. 1.21 Demonstrafie. Trebuie si arit&m c& (W)a ¢ O are proprietatea ch 2 ¢ An B. Fie x 4A n(Bn0), Bn0>4 n(Bn 0); din cea de-a 57doua incluziune, bazindu-ne din nou pe proprietatea 1, cu ajutorul tranzitivitagii relafiei de incluziune, obtinem Ba>Bn0>An(Bn0), C>BnC>An(Bn0), adie’ A>A n(Bn 0), B>An(Bn 0), C>An(Bn 0). Folosind proprietatea 2 deducem atunci ca. AnBoAn(Bn). Cum C>4n(BnC), pe baza aceleiasi proprietiti 2, obfinem (An B)nG>A n(Bn0). Incluziunea se putea stabili si direct, ardtind c& orice element «A (2 9 C) aparfine si mulfimii (A n B) nC. Cu ajutorul diagramei lui Euler, proprietatea de asociativitate este pus in eviden in fig. 1.22. > Fig. 1.22 (4n B)NC = An(BnO) PROPRIETATEA 5. Intersectia este 0 operafie cu element newtru, elementut ay gia U, multimea universald, adicd pentru orice Ae AU), ANU = =UnA = Demonstratie. Deoareee intersectia este comutativa, este suficient si stabilim egalitatea An U =A. Evident c& An UcA, conform propriet 5 este deci suficient si artim ci 4cAU. Pentru aceasta si observim AcA si Ac gi deci conform proprietatii 2,4 cA n U. PROPRIETATEA 6. Orice element Ac P(U) este idempotent in raport cu intersecia, adicd An.A =A. Demonstratie. Evident ci AcA si deci AnAcA (v. Proprietatea 1). Pe de alt& parte, din A cA, conform propriet&tii 2, avem AcA nA si egali- tatea A =A nA este demonstrata. PROPRIETATEA 7. Intersecfia este 0 operatie izotond (crescdtoare), adicé pentru orice A, B, C, D « P(U) proprietatea A < B gi 0

S-ar putea să vă placă și

• Portofoliu Matematică

  

  Document7 pagini

  Portofoliu Matematică

  Grigorie Dan

  Încă nu există evaluări
• Matrice Și Determinanti

  

  Document26 pagini

  Matrice Și Determinanti

  Grigorie Dan

  Încă nu există evaluări
• Test Relatii Metrice

  

  Document1 pagină

  Test Relatii Metrice

  Grigorie Dan

  Încă nu există evaluări
• • Reviste
  • Podcast-uri
  • Partitură
• Metodica Predării Ecuaţiilor

  

  Document15 pagini

  Metodica Predării Ecuaţiilor

  Grigorie Dan

  Încă nu există evaluări