Capitolul I

Preliminarii de teoria corpurilor

1.1. Inel. Exemple. Reguli de calcul într-un inel. Divizori ai lui zero. Domenii de
integritate. Caracteristica unui inel.

Definiţia 1.1.1. O mulţime nevidă A , împreună cu două operaţii notate tradiţional

prin „ + ” şi „” se zice inel dacă:

(i) ( A ,+) este grup comutativ

(ii) ( A ,⋅) este semigrup

(iii) Înmulţirea este distributivă la stânga şi la dreapta faţă de adunare, adică

pentru orice x, y ,z ∈ A avem:

x ( y+ z )=xy + xz
1
 În cele ce urmează (dacă nu este pericol de confuzie) când vom vorbi despre un inel A
vom pune în evidenţă doar mulţimea A (operaţiile de adunare şi înmulţire subînţelegându-se).
Astfel, prin 0 vom nota elementul neutru al operaţiei de adunare iar pentru a ∈ A , prin −a
vom desemna opusul lui a .

Dacă operaţia de înmulţire de pe A are element neutru (pe care îl vom nota prin 1 ) vom
spune despre inelul A că este unitar.

Dacă A este un inel unitar şi 0=1 vom spune despre A că este inelul nul; în caz contrar
vom spune că A este inel nenul.

Dacă înmulţirea de pe A este comutativă vom spune despre inelul A că este comutativ.
¿
Convenim să notăm A =A {0¿¿ .

Exemple. 1. Din cele stabilite deducem că (Z ,+,⋅) este inel comutativ unitar.

2. Dacă vom considera A=2 Z={2n :n ∈ Z } atunci ( A ,+,⋅) este exemplul de inel comutativ
neunitar (căci 1∉ 2Z ).

3. Dacă n ∈ N , n≥2 atunci (Z n ,+,⋅) este exemplul de inel unitary comutativ finit cu
n elemente,

¿
4. Fie A un inel şi m ,n∈N .Un tablou de forma:

α ⋯⋯⋯α (⋯⋯⋯⋯⋯⋯¿) ¿
α=¿( 11 1n ¿) ¿¿
¿
cu m linii şi n coloane, format din elemente ale lui A se zice matrice cu m linii şi n

coloane; convenim să notăm o astfel de matrice şi sub formă mai condensată

α=(αij )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤j≤n¿ ¿¿ .

Dacă m=n notăm M m, n ( A )=M n ( A ) ; o matrice din M n ( A ) se zice pătratică de ordin n.

Pentru α , β ∈ M m , n ( A ) ,
α=(αij )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤j≤n¿ ¿¿ şi
β=(βij )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤j≤n ¿¿¿ definim:

α+β=(α ij+βij )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤j≤n ¿ ¿¿

2
Asociativitatea adunării matricelor este imediată, elementul neutru este matricea
Om,n din
M m,n ( A ) ce are toate elementele egale cu 0 , iar opusa matricei α este matricea

−α=(−α ij)¿¿ 1≤i≤m ¿1≤j≤n ¿ ¿¿ , de unde concluzia că ( M m ,n( A ),+ ) este grup abelian.

Pentru m ,n, p∈ N
¿
, α ∈ M m ,n ( A ) , β ∈ M n, p ( A ) , α=(αij )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤j≤n¿ ¿¿ ,
β=(β jk )¿¿ 1≤j≤n ¿1≤k≤p ¿¿¿
n

Definim
αβ=(γ ik )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤j≤ p ¿ ¿¿ , unde
γ ik= ∑ α ij β jk
j=1 pentru 1≤i≤m şi 1≤k ≤ p .

În mod evident, αβ ∈ M m, p ( A ) .

şi α ∈ M m ,n ( A ) , β ∈ M n, p ( A ) , γ ∈ M p ,q ( A )
¿
Să demonstrăm că dacă m ,n, p,q∈N
n

atunci (αβ )γ=α( βγ ) . Într-adevăr, fie

αβ=(δik)¿¿ 1≤i≤m ¿1≤k≤p ¿ ¿¿ , cu
δ ik= ∑ α ij β jk
j=1 şi
p p n p n

(αβ)γ=(εit )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤t≤q ¿ ¿¿ cu

ε it = ∑ δ ik γ kt = ∑
k=1 k =1 j=1
(∑ ) α ij β jk γ kt = ∑ ∑ α ij β jk γ kt
k =1 j=1

p
' δ 'jt = ∑ β jk γ kt
Dacă
βγ=(δ jt )¿¿ 1≤j≤n ¿1≤t≤q ¿ ¿¿ cu k=1 iar
α(βγ)=(ε 'it )¿¿ 1≤i≤m ¿1≤t≤q ¿ ¿¿ , atunci
n n p n p
' '
ε it = ∑ α ij δ jt = ∑ α ij ∑ β jk γ kt =∑ ∑ α ij β jk γ kt
j=1 j=1 k=1 j=1 k =1 , de unde egalitatea (αβ )γ=α( βγ ) .

Ţinând cont de distributivitatea înmulţiri de pe A faţă de adunarea, deducem imediat că

dacă α ∈ M m ,n ( A ) şi β, γ ∈ M n , p ( A ) atunci α ( β + γ )=αβ + αγ iar dacă

α , β ∈ M m , n( A ) şi γ ∈ M n, p ( A ) atunci ( α + β ) γ=αγ+ βγ .

Sumând cele de mai sus, deducem că dacă n ∈ N , n≥2 , atunci ¿¿

este un inel (numit inelul matricelor pătratice de ordin n cu elemente din A ).

Dacă inelul A este unitar, atunci şi inelul ¿¿ este unitar, elementul neutru fiind
I
matricea n ce are pe diagonala principală 1 şi în rest 0 .

Să remarcăm faptul că în general, chiar dacă A este comutativ, M n ( A ) nu este comutativ.

Observaţia 1.1.2. 1. Dacă A este inel unitar, rezultă că adunarea de pe A este

comutativă.

3
Într-adevăr, calculând pentru a,b∈ A , (a+1 )(1+1) în două moduri (ţinând cont de
distributivitatea lastânga şi la dreapta a înmulţirii faţă de adunare) obţinem egalitatea
a+ a+b+b=a+ b+a+ b , de unde a+b=b+ a .

2. Notarea generică cu litera A a unui inel oarecare se explică prin aceea că în limba franceză
noţiunea matematică corespunzătoare se traduce prin anneaux. În anumite cărţi un inel oarecare
se notează prin R (de la faptul că în limba engleză noţiunea matematică de inel se traduce prin
ring).
Propoziţia 1.1.3 Dacă A este un inel, atunci:

(i) a⋅0=0⋅a=0 , pentru orice a ∈ A

(ii) a(−b )=(−a)b=−(ab ) şi (−a)(−b)ab , pentru orice a,b∈ A

(iii) a(b−c )=ab−ac şi (a−b)c=ac−bc , pentru a,b,c∈ A

(iv) a(b 1 +. .. .+bn )=ab1 +.. .. .+ab n şi (a1 +. . ..+an )b=a 1 b+. .. .+an b , pentru orice
a ,b , ai , bi ∈ A , 1≤i≤n

Dacă a,b∈ A , n ∈ N
¿
(v) şi ab=ba avem egalităţile:

an −b n =(a−b )(an−1 +a n−2 b+. . .+abn−2 +bn−1 )

a2 n+1 +b 2n+1=(a+b )(a 2n −a 2n−1 b+.. .−ab 2n−1 +b 2n )

Demonstraţie. (i) Totul rezultă din 0+0=0 .

(ii) Totul rezultă din (i) şi din aceea că b+(−b)=0 .

(iii) Rezultă din (ii).
(iv) Se face inducţie matematică după n .
(v) Se fac calculele în membrul drept. ■

Observaţia 1.1.4. Definind pentru a ∈ A şi n ∈ Z

na=¿{a+.. +a,n>0¿ {0,n=0¿¿¿¿

atunci (vi). a(nb )=(na )=n(ab ) pentru orice a,b şi n ∈ Z

4
 este un inel unitar a,b∈ A , ab=ba şi n ∈ N
¿
(vii). Dacă A , avem
n
(a+b )n = ∑ C kn a n−k bk 0
egalitatea k =0 (prin definiţie a =1 ).
Egalitatea de la (vi) rezultă din (iv) iar (vii) se demonstrează prin inducţie matematică după n
k k +1 k +1
ţinând cont de faptul că C n +C n =C n+1 prin orice n ∈ N şi 0≤k≤n ≤ k ≤ n.
¿

Definiţia 1.1.5. Prin unităţile U ( A ) ale inelului unitar A înţelegem unităţile

monoidului ( A ,⋅) , adică U ( A )=¿ ¿ există b ∈ A a.î. ab=ba=1¿¿ .

În mod evident, (U ( A ),⋅) este grup.

De exemplu, U ( Z )={±1} iar dacă A este inel unitar şi n ∈ N , n≥2 , atunci

U ( M n ( A ))={M ∈ M n ( A )|det( M )≠0} .

Grupul U ( M n ( A ),⋅) se notează prin GLn ( A ) şi se numeşte grupul liniar general de

grad n peste A .

Definiţia 1.1.6. Un element a ∈ A se zice divizor al lui zero la stânga (dreapta) dacă
¿
există b∈ A a.î. ab=0 (ba=0) .

(1 ( 0 (0 ( 0
)0 ) )1 )
Exemple. 1. Dacă A=M 2 (Z ) atunci din (1 ¿ (1 ¿ =O2 deducem că
(1 ( 0 (0 ( 0
)0 ) )1 )
(1 ¿ este divizor al lui zero la stânga iar (1 ¿ este divizor al lui zero la dreapta.

Dacă n ∈ N , n≥2 nu este un număr prim iar n=n1 n2 cu n1 , n2 diferiţi de 1

^
şi n , atun ci în inelul (Z n ,+,⋅) avem ealitatea n^ 1⋅^n2 =^n =0 , adică n^ 1 şi n^ 2 sunt
divizori ai lui zero.

2. În orice inel A , elementul 0 este divizor al lui zero la stânga şi la dreapta.

Propoziţia 1.1.7. Fie A un inel şi a,b,c∈ A .

(i) Dacă A este unitar şi a∈U ( A ) , atunci a nu este divizor al lui zero (nici la
dreapta nici la stânga)

(ii) Dacă a nu este divizor al lui zero la stânga (dreapta) şi ab=ac ( ba=ca ),
atunci b=c .

5
 Demonstraţie. (i). Dacă a∈U ( A ) , atunci există b ∈ A a.î. ab=ba=1 . Dacă a
¿
ar fi divizor al lui zero, de exemplu la stânga atunci există c∈ A a.î. c=0 - absurd.
Analog dacă a este divizor al lui zero la dreapta.

(ii) Dacă ab=ac deducem că a(b−c )=0 şi cum am presupus că a nu este

divizor al lui zero la stânga cu necesitate b−c=0 , adică b=c . ■
Definiţia 1.1.8. Numim domeniu de integritate (sau inel integru), un inel comutativ,
nenul şi fără divizori ai lui zero, diferiţi de zero.

Inelul întregilor (Z ,+,⋅) este un exemplu de inel integru.

se zice nilpotent dacă există n ∈ N

¿
Definiţia 1.1.9. Un element a ∈ A a.î.
n
a =0 .

Vom nota prin N ( A ) mulţimea elementelor nilpotente din inelul A (evident

0∈ N ( A ) ).

(0 ( 1
)0 )
De exemplu,în inelul A=M 2 (Z ) dacă alegem M = (0 ¿ cum M 2=O 2 ,

deducem că M ∈ N ( M 2 (Z )) . De asemenea, cum în inelul Z 8 , avem 2^ 3 =8=

^ 0^ deducem
^ N (Z )
2∈
că 8 .

În mod evident, dacă a ∈ N ( A ) , atunci a este divizor al lui zero la dreapta şi la

stânga.

Să presupunem că A este un inel unitar nenul. Dacă elementul 1 are ordin infinit în
grupul ( A ,+) vom spune că A este un inel de caracteristică 0 (vom scrie car( A )=0
pentru orice n ∈ N
¿
). În mod evident, a spune că car( A )=0 revine la aceea că n⋅1≠0 .

Dacă ordinul lui 1 în grupul ( A ,+) este p vom spune că inelul A are
caracteristică p şi vom scrie car( A )= p (acest lucru revine la a pune că p este cel mai
mic număr natural nenul cu proprietatea că p⋅1=0 ).

Z
De exemplu, inelul întregilor este un inel de caracteristică 0 , pe când 3 este un inel
de caracteristică 3 .

Observaţia 1.1.10. Dacă inelul A este domeniu de integritate de caracteristică p ,

atunci p este un număr prim.

6
 Într-adevăr, dacă nu ar fi prim, atunci putem scrie p= p1 p2 cu p1 , p2
p
numere naturale mai mici decât p şi diferite de 1 şi p . Cum p⋅1=0 iar
( p 1⋅p2 )⋅1=( p1⋅1 )( p 2⋅1 ) obţinem că ( p 1⋅1 )( p 2⋅1)=0 şi cum A este domeniu de
integritate deducem că p1⋅1=0 sau p2⋅1=0 , contrazicând minimalitatea lui p cu
proprietatea că p⋅1=0 .

1.2. Morfisme de corpuri. Caracteristica unui corp

Definiţia 1.2.1. Vom spune despre un inel unitar K că este corp dacă
¿ ¿
U ( K )=K (unde K =K {0¿¿ ). Astfel, ( K ,+,⋅) este corp dacă:

(i) ( K ,+) este grup

(ii) ( K ¿ ,⋅) este grup

(iii) Înmulţirea este distributivă la stânga şi la dreapta faţă de adunare.

Dacă n∈ N , n≥2 atunci (Z n ,+,⋅) dacă şi numai dacă n este prim.

În mod evident într-un corp K nu există divizori ai lui zero nenuli după cum nu există
nici ideale diferite {0} şi K (căci dacă prin absurd ar exista de exemplu un ideal I la
stânga a.î. {0}⊂ I ⊂ K atunci am avea a ∈ I a.î. a≠0 şi cum K este corp am deduce
−1
că a a=1 ∈ I , adică I =K – absurd!).

Reciproc, dacă un inel unitar A are doar ideale {0} şi A atunci A este corp.
¿
Într-adevăr, dacă a∈ A , atunci considerând idealele aA şi Aa trebuie ca aA= Aa= A
, adică ab=ca=1 , cu b,c∈ A , de unde b=c şi ab=ba=1 , adică a aeste
inversabil şi astfel A devine corp.

Definiţia 1.2.2. Fiind dat corpul K , o submulţime nevidă k a lui K se zice

subcorp al lui K dacă restricţiile operaţiilor de adunare şi înmulţire de pe K la k
conferă lui k structura de corp. În aest caz spunem despre K că este o extindere a lui
k .

Propoziţia 1.2.3. Fie K un corp iar k ⊆ K o submulţime nevidă a sa. Atunci

k este subcorp al lui K dacă şi numai dacă:

(i) oricare ar fi x , y ∈k ⇒ x − y ∈ k

7
 (ii) oricare ar fi x, y ∈k cu y≠0 ⇒ xy −1 ∈k .

Demonstraţie. Echivalenţa celor două afirmaţii rezultă din faptul că (k ,+) şi (k ¿ ,⋅)
trebuie să fie subgrupuri ale grupurilor ( K ,+) şi respectiv ( K ¿ ,⋅) . Să observăm că
elementele unitate din K şi k coincid. ■

Propoziţia 1.2.4. Dacă p≥2 este un număr prim, atunci

Z p şi Q nu au alte
subcorpuri în afară de ele însele.

Demonstraţie. Într-adevăr, dacă

F ⊆Z p este un subcorp al lui Z p atunci F este
Z
subinel al lui p . Ştim însă că subinelele şi idealele lui
Z p coincid iar cum Z p este corp,
singurele sale ideale sunt {0} şi
Z p , deci singurul subcorp al lui Z p este Z p .

Fie acum F ⊆Q un subcorp. Cum 1∈ F deducem că pentru orice n ∈ N ,

n ∈ F (deoarece =1+. ..+1 n), adică N ⊆ F . Cum 0 ∈ F deducem că pentru orice
n ∈ N , 0−n=−n∈ F , adică şi Z ⊆ F . Dacă avem m ,n∈ Z ,n≠0 , atunci
mn−1 =m/n∈ F (căci F este presupus subcorp al lui Q ), adică Q⊆ F , de unde
Q=F . ■
În paragraful 1 am definit noţiunea de caracteristică a unui inel. Cum corpurile sunt în
particular inele această definiţie rămâne valabilă şi pentru corpuri.

este un corp iar pentru orice n ∈ N , n⋅1k ≠0

¿
Astfel, dacă k atunci corpul k se zice de
caracteristică 0 (scriem car(k )=0 ) iar dacă n este cel mai mic număr natural nenul
pentru care
n⋅1 k=0 atunci spunem că corpul k este de caracteristica n (se scrie
car(k )=0 ). Analog ca în cazul inelelor se demonstrează că dacă car(k )=0 , atunci n
este un număr prim.

Propoziţia 1.2.5. Dacă K este un corp iar ( K i )i ∈I o familie nevidă de subcorpuri

intersect K i
ale lui K , atunci i∈I este subcorp al lui K .
'
K =intersect K i
Demonstraţie. Fie i∈ I şi x , y ∈ K ' . Atunci x, y ∈ K i pentru orice i∈ I
'

şi cum fiecare
K i este subcorp al lui K avem că x− y ∈ K i , adică x−y ∈intersect
i∈ I
K i=K
.

y≠0 , atunci xy ∈ K i pentru orice i∈ I si cum K i este subcorp al lui K

−1
Dacă
−1 '
xy ∈intersect K i =K
este subcorp al lui K
'
deducem că i∈ I , adică K .■

8
 Definiţia 1.2.6. Un corp care nu are alte subcorpuri în afară de el însuşi se numeşte
corp prim.

Mai înainte am văzut că Q este corp prim ca şi

Z p (cu p≥2 prim) precum şi
intersecţia tuturor subcorpurilor unui corp.

Definiţia 1.2.7. Dacă K , K

'
sunt două corpuri, numim morfism de corpuri orice
'
morfism unitar de inele f :K→K .

Decif : K → K ' este morfism de corpuri dacă şi numai dacă f (1 )=1 şi

f (x + y )=f (x )+ f ( y ) , f (xy )=f ( x )f ( y ) pentru orice x, y ∈ K .

În particular, deducem că f (0)=0 , f (−x )=−f (x ) pentru orice x∈K iar dacă
−1 −1
, atunci f (x )=(f ( x ))
¿
x∈ K .

Observaţia 1.2.8. Orice mofism de corpuri f : K → K' este ca funcţie o injecţie.

Într-adevăr, dacă vom cosidera x, y ∈ K a.î. f (x )=f ( y ) şi presupunem prin absurd

x− y≠0 , cum x− y ∈ K
¿
că , există z∈ K ¿ a. î. ( x− y ) z=1 . Deducem imediat că:
f (x− y )f ( z )=f (1 )=1 ⇔ (f ( x )−f ( y ))f ( z )=1 ⇔ 0⋅f ( z)=1 ⇔ 0=1 –
absurd, deci x− y=0 ⇒ x= y . ■
'
Definiţia 1.2.9. Un morfism de corpuri f : K → K se zice izomorfism de corpuri
dacă există g : K →K a.î. g∘ f =1 K şi
' f ∘ g=1 K
. În acest caz vom scrie K ≈
'

. Se probează imediat că f este izomorfism de corpuri dacă şi numai dacă f

'
K
este morfism bijectiv de corpuri.

Ţinând cont deducem că morfismul f : K → K' este izomorfism de corpuri dacă şi

numai dacă f este surjectivă.

Propoziţia 1.2.10. Orice corp prim este izomorfism sau cu corpul Q al numerelor
raţionale sau cu un anumit corp
Z p cu p prim.

Demonstraţie. Fie P un corp prim şi f : Z →P , f (n)=n⋅1 p pentru orice

n∈Z , care în mod evident este morfism unitar de inele. Atunci Ker (f ) este ideal al lui
Z şi deci există n ∈ N a.î. Ker (f )=nZ .

Avem acum două cazuri:

9
 1. Ker (f )={0} . Atunci f este morfism injective de la Z la P şi să
considerăm
P̄={(m⋅1 p )(n⋅1 p )|m , n ∈ Z , n≠0} . Să verificăm că P̄ este subcorp al lui
−1 −1
P iar pentru aceasta fie x, y ∈ P̄ , x=(m⋅1 p )(n⋅1 p ) , y=(r⋅1 p )(s⋅1 p ) iar m ,n, r ,s∈ Z
¿
iar n,s∈ Z . Atunci
−1 −1 −1
x− y=(m⋅1 p )(n⋅1 p ) −( r⋅1 p )(s⋅1 p ) =(ms−nr )⋅1 p [(ns)⋅1 p ] ∈ P̄ iar dacă y∈ P̄¿
−1
(adică r ∈ Z ) atunci xy =(ms )⋅1 p⋅[(nr )⋅1 p ]∈ P̄ .
¿

Deoarece P este corp prim avem că P̄=P şi se verifică imediat că g :Q→P ,

−1
g(m/n)=(m⋅1 p )(n⋅1 p ) pentru orice m/n ∈Q este izomorfism de copuri, de unde
concluzia P ≈ Q .

cu n ∈ N
¿
2. Ker (f )≠{0} . Atunci Ker (f )=nZ . Conform Teoremei
fundamentale de izomorfism pentru inele avem că Z / Ker (f ) ≈ Im( f ) ⇔
Zn ≈
Im( f ) . Cum Im( f ) este subinel al corpului P dedudem că Im( f ) este domeniu de
integritate deci şi
Z n va fi domeniu de integritate, deci corp. Astfel Im( f ) este subcorp al
lui P şi cum P
Z
este prim avem că P=Im (f ) şi deci n ≈ P . ■

Observaţia 1.2.11. 1. Din propoziţia precedentă deducem că un corp K este de

caracteristică zero dacă şi numai dacă subcorpul prim al lui K este izomorfism cu corpul Q
al numerelor raţionale şi este de subcorpul prim al lui K este izomorf cu corpul
Z p . În
acest ultim caz corpul K poate fi privit ca un
Z p – spaţiu vectorial. Deducem imediat că
t
dacă K este finit, atunci |K|= p cu t ∈ N .
¿

2. Dacă K este o extindere a lui k ( adică k este subcorp al lui K ) atunci k

şi K au aceeaşi caracteristică. În particular, dacă există un morfism de corpuri f :k →K
atunci k şi K au aceeaşi caracteristică.
3. Conform unei celebre teoreme a lui Wedderburn orice corp finit este comutativ.

Propoziţia 1.2.12. Fie K un corp comutativ cu car( K )= p ( p≥2 număr

prim). Atunci, pentru orice x, y ∈ K avem:

(i) px=0
p p p
(ii) ( xy ) =x y
p p p
(iii) ( x± y ) =x ± y

10
 Demonstraţie. (i) Avem px=p (1k x )=( p⋅1k )x =0⋅x=0

(ii) Este evidentă deoarece xy= yx .

este prim ⋮ C ppentru orice 1≤k ≤ p−1

k
(iii) cum p şi astfel dezvoltând după
p p p p p p p
binomul lui Newton avem ( x+ y ) =x + y iar ( x− y ) =x +(−1) y . Dacă p>2
p p p
atunci cum p este prim (deci cu necesitate impar) deducem că ( x− y ) =x − y iar dacă
p=2 , cum 2 y 2=0 avem ( x− y ) =x + y =x − y . ■
2 2 2 2 2

Observaţia 1.2.13. Din propoziţia precedentă deducem că funcţia

ϕp : K → K ,
ϕ( x )=x p este morfism de corpuri. Morfismul ϕ p poartă numele de morfismul lui
Frobenius.

11
Capitolul II
Elemente de teorie Galois

2.1. Grupul lui Galois

Fie K un corp. Notăm cu Aut ( K ) mulţimea tuturor automorfismelor(unitare) de inel

ale lui K . Aut ( K ) este o submulţime nevidă a grupului S( K ) al tuturor permutărilor

mulţimii K .

El este chiar un subgrup al lui S( K ) , căci dacă σ , τ ∈ Aut ( K ) φ , τ ∈ Aut (K )atunci

στ−1 ∈ Aut (K ) . Fie k un subcorp al lui K . Notăm cu G( K /k ) mulţimea acelor

elemente σ ∈ Aut( K ) care au proprietatea că σ (a )=a , pentru orice a ∈ k , adică cele care

sunt k -automorfisme. Se verifică imediat că G( K /k ) este un subgrup al lui Aut ( K ) şi îl

vom numi grupul lui Galois al extinderii K al lui k .

12
 Menţionăm că uneori această denumire se dă acestui grup doar când extinderea K a lui
k are şi alte proprietăţi în plus.

Exemple: Fie P un corp prim. Atunci Aut ( P) este constituit dintr-un singur element,
identitatea lui P . Într-adevăr, dacă P este finit, afirmaţia rezultă din faptul că P este

generat ca grup aditiv de elemental unitate. Dacă P este infinit, el este izomorf cu Q .

Orice automorfism al lui Q induce pe Z automorfismul identic, Z fiind generat ca grup

aditiv de 1 , care are o singură extindere la Q : automorfismul identic. Mai mult, dacă K
este un corp şi P este corpul prim conţinut în K , atunci orice automorfism al lui K

induce pe P automorfismul identic. Aşadar, Aut ( K )=G(K /P ) .

Fie Q(i √ 2) extinderea lui Q . Să determinăm grupul G(Q(i √ 2)/Q ) . Fie

u∈G(Q(i √ 2)/Q ) Atunci u(r+si √2)=u(r )+u (s)u(i √ 2)=r+su(i √ 2) .

2
u ( r + si √ 2 )=u ( r )+u ( s ) u ( i √ 2 )=r+ su (i √ 2)Deoarece (i √ 2) + 2=0 obţinem

2 2
0=u ( ( i √ 2 ) ) +2=( u ( i √ 2 ) ) +2 .D
2 2
0=u ( ( i √ 2 ) ) + 2=(u ( i √ 2 )) +2
e aici deducem că

u ( i √2 )=i √ 2 sau u ( i √ 2 )=−i √ 2 u ( i √ 2 )=i √ 2 sau u ( i √ 2 )=−i √ 2 . În primul caz u este

automorfismul identic iar în al doilea este automorfismul definit prin u ( r+is √ 2 ) =r−si √2

u ( r + si √ 2 )=r−si √ 2. Deci grupul G(Q(i √ 2)/Q ) este format din două elemente şi prin urmare

este izomorf cu Z 2 .

Fie K un corp, extindere a corpului k , şi H un subgrup al lui al lui G( K /k ) .

H
Notăm cu K elementele x∈K cu proprietatea u ( x )=x u( x)=x pentru orice u ∈ H ,
adică elementele din K care sunt invariate de elemntele din H . Se constată imediat că
H
K
H
este un subcorp al lui K care conţine pe k . Într-adevăr, dacă x, y ∈ K x , y ∈KH

13
 H
rezultă u( x− y )=u( x )−u ( y )=x − y , pentru orice u ∈ H deci x− y ∈ K şi dacă
−1 H
y≠0 , u( xy −1 )=u ( x)u ( y−1 )=xy−1 ,pentru orice u ∈ H deu ∈ H ci x, y ∈ K . Dacă
'
H H
H'⊆ H atunci rezultă K ⊇ K . Se stabileşte astfel o funcţie de la mulţimea

subgrupurilor lui G( K /k ) la mulţimea extinderilor lui k conţinute în K , funcţie care este

antimonotonă dacă considerăm pe cele două mulţimi ordonarea dată de relaţia de incluziune.

Fie L un subcorp al lui K care conţine pe k . Acestui corp îi putem asocia grupul

G( K / L) care este evident un subgrup al lui G( K /k ) , iar dacă L

'
este un alt subcorp al
'
atunci G( K / L )⊆G( K / L ) . Se obţine astfel o funcţie antimonotonă
'
lui K cu L ⊇ L

(pentru relaţia de incluziune) de la subcorpurile lui K care conţin pe k la subgrupurile

grupului lui Galois G( K /k ) .

În principal, teorema fundamentală a teoriei lui Galois dă condiţiile în care cele două
funcţii definite mai sus sunt inverse una celeilalte.

2.2. Corpuri finite

În prima parte a acestui paragraf (pînă după demonstraţia teoremei 2.2.5) corpurile nu vor
fi presupuse comutative dacă nu se specifică altfel.

Fie K ⊆L o extindere de corpuri cu un număr finit de elemente; presupunem că corpul

K are q elemente. Corpul L este spaţiu vectorial (la stanga) peste K şi fie
r=dim K L . Atunci, din faptul că orice element x ∈ L se scrie în mod unic sub forma

r
x=∑ a i x i , x1 , x 2 , .. . , x n
i=1 fiind o bază a lui L peste K şi
ai ∈ K deducem că corpul L
r '
are q este un subcorp al lui L care conţine pe K şi s=dim K L
'
elemente. Dacă L

atunci s divide pe r , după cum rezultă din faptul că: Fie k ⊆ K ⊆L extinderi de corpuri.

14
Dacă K este extibdere finită a lui k şi L extindere finită a lui K , atunci L este

extindere finită a lui k şi în plus [ K :k ][ L: K ]=[ L: k ] care rămane adevărată şi pentru

corpuri necomutative. Orice corp finit K este de caracteristică p>0 şi deci conţine corpul

prim
Z p deci K va avea pn elemente, unde n=dim Z p K .

Teorema 2.2.1. Orice subgrup finit al grupului multiplicative al elementelor nenule

dintr-un corp comutativ este ciclic.

¿
Demonstraţie. Fie K un corp comutativ. Notăm cu K grupul multiplicativ al
¿
elementelor nenule din K . Fie G un subgrup finit al lui K de ordin h . Este suficient
r r r
să arătăm că în G există un element de ordin h . Fie h=p 11 p22 . .. pkk descompunerea în

factori primi a lui

h , p 1 , p 2 ,. . ., pk >0 fiind numere prime distinct. Pentru orice ,2,...,k

1există un element
x i ∈ G astfel încât x h/i pi ≠1 căci în cazul contrar polinomului
r
h / pi h / pi i
X −1 ar avea mai multe rădăcini decat gradul său. Vom arăta că elemental y i=x i are
ri ri
r p p
ordinul pi i p. În adevăr, este clar că y i i =1 căci y i i =x hi =1 Rezultă atunci că ordinul

elementului
y i este un divizor al lui pri i , adică de forma psi cu 1≤s≤r i Dacă s<r i
ri −1
p
ar rezulta y i i =x i
h / pi
=1 în contradicţie cu alegerea alementului
x i Deci s=r i şi ordinul

elementului
y i este pri i Atunci din lema care urmează va rezulta că elementul

y= y 1 y 2 . .. y k este un element din G de ordin k .

Lema 2.2.2. Fie G un grup comutativ şi

ai i=1,2,...,k elemente din G de

ordin respective
ni i=1,2,...,k astfel încât numerele naturale ni să fie relativ prime

k n
a=∏ ai ∏ ni
două câte două. Atunci ordinul elementului i =1 este egal cu i=1 .

15
 Demonstraţie. Este suficient să demonstrăm lema în cazul k =2 , căci apoi afirmaţia se

k −1

n ∏ ni
obţine uşor prin inducţie după k , observând că k este prim cu produsul i=1 . Din
n1 n2 n n n n
( a1 a 2 ) =( a31 ) 2 ( a 22 ) 2 =1 rezultă că ordinul elementului a1 a2 divide produsul n1 n 2 .
nn2 nn nn 2

Fie n ordinul elementului a=a1 a 2 . Atunci 1=( a1 a2 ) =a 1 2 a2 2 =ann

1 de unde

rezultă că n1 divide pe nn 2 deci n1 divide pe n căci n1 este prim cu

n2 . Analog,

rezultă că şi n2 divide pe n deci şi produsul lor (care coincide cu cel mai mic multiplu

comun al lor) divide pe n deoarece n1 şi

n2 sunt prin ipoteză relative prime.

În continuare ne propunem să demonstrăm că orice corp finit este comutativ. În acest scop
com da cateva proprietăţi ajutătoare.

Fie K un corp comutativ algebric închis de exponent caracteristic p şi n>1 un

număr întreg cu proprietatea ( p ,n)=1 Notăm cu

U n mulţimea rădăcinilor polinomului

n
X −1 în K . Elementele
Un din se numesc rădăcini de grad n ale unităţii în K .

Se verifică imediat că cu înmulţirea din K ,

U n este un grup, numit grupul rădăcinilor de
n
grad n ale unităţii din K . Întrucat (n , p )=1 şi derivata polinomului X −1 nu este

nulă, rezultă că acest polinom nu are rădăcini multiple, deci

U n are n . Din teorema 2.2.1.

rezultă că
U n este grup ciclic şi deci este izomorf cu Z n Orice generator al grupului U n

se numeşte rădăcină primitivă de grad n a unităţii. Numărul acestor rădăcini este ϕ(n)

unde ϕ este funcţia lui Euler. Dacă ξ este o rădăcină primitivă de grad n a unităţii şi m
m
un număr întreg relativ prim cu n , atunci ξ este încă o rădăcină primitivă de grad n a
m
unităţii, căci ordinul lui ξ coincide cu ordinul lui ξ . Mai mult, toate rădăcinile primitive

de ordinul n ale unităţii sunt de această formă căci ele sunt în număr de ϕ(n) . În continuare

16
vom considera cazul în care K=C . Dacă ξ este o rădăcină primitivă de grad n a unităţii
n
din C atunci corpul Q(ξ ) , care este corpul de descompunere al polinomului X −1 în

C peste Q se numeşte al n – lea corp ciclotomic.

Lema 2.2.3. Fie A un inel factorial, K corpul său de funcţii, x un element

dintr-o extindere a lui K care este rădăcină a unui polinom unitar h ∈ A [ X ] Atunci
polinomul minimal al lui x peste K are coeficienţii în A .

Demonstraţie: Fie f polinomul minimal al lui x peste K şi g un factor

ireductibil al lui h cu g( x )=0 Polinomul g are coeficientul termenului de grad maxim

o unitate din A , deci, eventual înmulţind cu inversul acestui element din A , putem

presupune că g este polinom unitar. Rezultă f |g şi cum g este ireductibil în K [ X ] ,

deducem că f =g .

Teorema 2.2.4. Fie ξ o rădăcină de grad n a unităţii din C şi f polinomul

minimal al lui ξ (peste Q ). Atunci f ∈ Z [ X ] şi este polinomul minimal al oricărei

rădăcini primitive de grad n a unităţii. În plus, gradul lui f este egal cu ϕ(n) şi

deci [Q(ξ ):Q ]=ϕ(n ) .

Demonstraţie. Prima afirmaţie a teoremei rezultă din lema precedentă. Este clar că orice

a lui f
'
rădăcină ξ este tot o rădăcină primitivă de grad n a unităţii, căci Q(ξ ) este
m
izomorf cu Q(ξ ) printr-un izomorfism care duce pe ξ şi deci ξ =1 dacă şi
' '
în ξ
¿
numai dacă ξ =1 Să arătăm acum ca orice rădăcină primitivă de grad n a unităţii este
m
rădăcină a lui f . Din cele de mai sus rezultă că este suficient să arătăm că ξ =1 pentru

m relativ prim cu n este încă o rădăcină a lui f . Pentru aceasta efectuând un

raţionament de inducţie, este suficient să demonstrăm afirmaţia cand m= p este un număr
p
prim care nu divide pe n . Fie g polinomul minimal al lui ξ . Din lema precedentă
17
rezultă că g ∈Z [ X ] . Va fi suficient să arătăm că f =g deci că f şi g au un factor

comun de grad≥1 , căci f şi g sunt polinoame ireductibile în Z [ X ] . Să presupunem

dimpotrivă că (f , g)=1 Atunci rezultă că

n
(1) X −1=fgh cu h ∈ Z [ X ]

p
Notăm
g p =g( X ) Avem g p (ξ )=0 deci (g p , f )≠1 şi cum f este ireductibil în Z [ X ]
, obţinem
'
(2) g p =f h , cu
'
h ∈Z[ X ]

Fie
u :Z [ X ]→Z p [ X ] extinderea unică a morfismului canonic Z → Z p cu

proprietatea u( X )=X . Notăm cu

r̄ ∈ Z p [ X ] imaginea prin u a unui polinom
r ∈ Z p [ X ] . Atunci din (1) şi (2) obţinem:

n
(3) X −1=¯f ḡ h̄
'
(4) ḡ p = f̄ h̄

p
Deoarece pentru
a∈ Z p avem a
p
=a rezultă că ḡ p =( ḡ ) şi relaţiile (3) şi (4) arată
n
că polinomul X −1 ∈ Z p [ X ] are rădăcini multiple. Însă ( X −1) =nX
n ' n−1
şi p nu
n
divide pe n deci X −1 ∈ Z p [ X ] nu poate avea rădăcini multiple, contradicţie. Celelalte
afirmaţii ale teoremei rezultă din cele demonstrate.

Polinomul minimal al unei rădăcini primitive a unităţii (şi deci al tuturor rădăcinilor
F
primitive) de grad n se numeşte al n -lea polinom ciclotomic şi se notează cu n (sau
Φn ). Deoarece orice rădăcină primitivă de grad d≥1 a unităţii, cu d divide pe n ,

este şi o rădăcină de grad n a unităţii şi orice rădăcină de grad n a unităţii este o

rădăcină primitivă de grad d a unităţii pentru un d convenabil, d divide pe n , iar
( Fd , F d )=1
dacă d
'
'
şi d sunt divizori distincţi ai lui n rezultă că avem relaţia
n
X −1=∏ F d
(5) d/n , d≥1

18
 Din egalitatea precedentă, ţinand seama de egalitatea gradelor, rezultă relaţia:

n=∑ ϕ(d )
d/n , d≥1

Fie G un grup şi C(G ) centrul grupului G , adică mulţimea elementelor din G

care comută cu orice element din G . Se verifică imediat că C(G ) este subgrup abelian şi
orice subgrup al lui C(G ) este subgrup normal al lui C(G ) . Pentru un element a ∈G
notăm cu C( a)={x ∈ G|ax=xa} . C( a) este un subgrup în G şi se numeşte
centralizatorul elementului a .

Pentru un grup G se introduce următoarea relaţie de echivalenţă: dacă a,b∈G se

spune că a este conjugat cu b dacă există x ∈ G astfel încât x ax=b . Clasele de
−1

echivalenţă asociate acestei relaţii de echivalenţă se numesc clase de elemente conjugate. Pentru
fiecare element a ∈G aplicaţia care asociază unui element x ∈ G elementul x ax din
−1

clasa de echivalenţă a lui a este evident surjectivă şi se verifică imediat că relaţia de

echivalenţă asociată acestei aplicaţii coincide cu relaţia de echivalenţă la dreapta asociată
−1 −1
centralizatorului elementului a . Într-adevăr relaţia x ax= y ay este echivalentă cu relaţia
−1 −1 −1
yx a=ayx adică cu yx ∈C (a) . De aici rezultă că numărul elementelor din clasa de
elemente conjugate cu a coincide cu indicele centralizatorului elementului a . Dacă notăm
cu [G : N ] indicele subgrupului N al grupului G , din cele de mai sus rezultă:

[G :(1)]=[ C(G ):1 ]+ ∑ [G :C( a)]

a ,

unde suma se extinde după elementele unui sistem de reprezentanţi ai claselor de elemente
conjugate care nu aparţin lui C(G ) . Această relaţie este cunoscută sub numele de formula
claselor de elemente conjugate.

Teorema 2.2.5. (Wedderburn). Orice corp finit este comutativ.

Demonstraţie. Fie K un corp şi C =¿ ¿ , pentru orice a∈K ¿¿ . C

este evident un subcorp comutativ al lui K , numit centrul corpului K . Avem
Z p ⊆C ⊆ K unde p este caracteristica corpului K . Atunci C are q= pm

elemente, unde
m=[C : Z p ] iar K are q n elemente, unde n=[ K :C ] Este suficient să
demonstrăm că n=1 , căci atunci rezultă K=C Presupunem n>1 . Atunci
¿
C =C {0 ¿¿ este centrul grupului multiplicativ K ¿ =K ¿ .

19
 Pentru a ∈ K , fie K (a )={x ∈ K|xa=ax } . Evident K (a) este un subcorp al lui
K şi K (a )¿ ¿
este centralizatorul lui a în K . Există incluziunile

Z p ⊆C ⊆ K (a )⊆ K .

d(a)
Corpul K (a) are q elemente, unde d (a )=[ K (a ):C ] şi d(a) divide pe n
¿
Aplicand formula claselor de elemente conjugate în K , se obţine:
n
q −1
q n−1=q−1+ ∑ d ( a)
a q −1 ,
¿
unde a parcurge elementele care nu sunt în C dintr-un sistem de reprezentanţi ai claselor
de elemente conjugate. Din relaţia (5) rezultă că
Fn divide polinomul X n −1|X d ( a)−1 căci
d ( a)
X
−1= ∏ F s
d(a) divide pe n şi s|d( a ) . Din relaţia (6) rezultă că Fn (q) divide pe
q−1 . Dacă n>2 , deducem că orice rădăcină primitivă ξ de grad n a unităţii este
¿±1 şi |ξ|=1 .

Atunci |q−ξ|=|q−a−bi|= √q 2 −2 aq+1>q−1 dacă ξ=a+bi . Deoarece

Fn (q )=∏ (q−ξ )
ξ când ξ parcurge rădăcinile primitive de grad n ale unităţii,
rezultă |Fn (q )|>q−1 ceea ce contrazice faptul că Fn (q) divide pe q−1 .

Pentru n=2 rezultă F( q)=q+1 şi deci F( q) nu divide pe q−1 . Deci neapărat

n=1 şi K=C ceea ce demonstrează teorema. ■

Teorema 2.2.6. Două corpuri finite cu acelaşi număr de elemente sunt izomorfe.
r
Demonstraţie. Fie K un corp cu p elemente.Atunci orice element x ∈ K este
r
p
rădăcină a polinomului X −X ∈ Z p [ X ] căci un element nenul x ∈ K satisface relaţia
r −1 r
x p =1 deoarece grupul multiplicativ al elementelor nenule din K are ordinul p −1
r

De aici rezultă că corpul K este corpul de descompunere al polinomului X p −X ∈ Z p [ X ]

şi rezultă că două astfel de corpuri sunt izomorfe.

20
 Fie K un corp de caracteristică p>0 . Atunci aplicaţia u : K → K definită prin
u( x )=x p este un endomorfism de inel al lui K , numit endomorfismul lui Frobenius, căci
x, y ∈ K pentru avem evident u( xy)=u( x )u ( y ) De asemenea, u( x+ y )=u ( x )+u( y ) căci
s
( x+ y ) p =x p + y p deoarece C p (combinări de p luate câte s ) se divid cu p dacă
p>1 este un număr prim. În general este un endomorfism injectiv iar dacă K este finit
u
sau este algebric închis, rezultă imediat că este şi surjectiv, deci în aceste două cazuri este
automorfism al lui K .

Un corp K de caracteristică zero sau de caracteristică p>0 pentru care morfismul

u de mai sus este izomorfism se numeşte corp perfect. Din cele de mai sus rezultă că corpurile
s
finite şi cele algebric închise sunt corpuri perfecte. Notăm cu u puterea de ordin s a
endomorfismului u (definit mai sus) al corpului K de caracteristică p>0 Evident u
s
este automorfism dacă şi numai dacă u este automorfism.

Propoziţia 2.2.7. Fie K un corp algebric închis de caracteristică p>0 . Atunci

r
K conţine un singur corp finit cu p elemente pentru orice r >0 Acest corp este
r
format din elementele lui K invariate de u .
r
Demonstraţie. Fie K
'
un subcorp finit cu p elemente din K . Atunci elementele
r
lui K
'
sunt rădăcinile polinomului X p −X deci elementele din K
'
sunt invariate de
r
ur . Reciproc, dacă x ∈ K este invariat de ur , atunci x p −x=0 deci x este o
r
rădăcină a polinomului X p −X şi prin urmare aparţine lui K ' . Pe de altă parte, rădăcinile
r r
p
polinomului X −X formează un subcorp al lui K care are p elemente, fiindcă
r
derivata lui X p −X este 1 şi deci nu are rădăcini multiple.
r
Cororalul 2.2.8. Fie K un corp finit cu p elemente. Corpul K conţine un
s
subcorp L cu p elemente dacă şi numai dacă s divide pe r .

În adevăr, dacă K conţine subcorpul L , atunci

[ K : L ][ L :Z p ]=[ K : Z p ] şi deci
s divide pe r , căci
r=[ K : Z p ] iar s=[ L :Z p ] Reciproc, fie r=st şi K̄ o
închidere algebrică a lui K . Atunci, conform propoziţiei precedente, K este subcorpul lui

21
 K̄ format din elementele invariate de ur iar elementele invariate de u
s
formează un
s
subcorp L al lui K de ordin p unde u este endomorfismul lui Frobenius.
r
Corpul finit care are p elemente, p>0 fiind un număr întreg prim, se notează cu
F r Fp .
pr sau GF( p ) În particular, corpul prim de caracteristică p se notează cu

2.3. Extinderi algebrice normale

Lema 2.3.1. Fie K o extindere algebrică a corpului k şi u un endomorfism al

lui K care lasă invariate elementele lui k . Atunci u este automorfism.

Demonstraţie. Fie y∈ K şi f ∈k[ X ]

polinomul minimal al lui y . Atunci
u duce orice rădăcină a lui f din K într-o altă rădăcină a lui f în K . Cum u
este aplicaţie injectivă şi mulţimea rădăcinilor lui f din K este finită, rezultă că u este
surjectivă pe mulţimea rădăcinilor lui f din K . De aici rezultă că u este surjectivă.

Propoziţia 2.3.2. Fie k un corp, K o extindere algebrică a sa şi k̄ o închidere

algebrică a lui k care conţine pe K . Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:

a) Orice k -automorfism al lui k̄ induce un k -automorfism al lui K .

b) Orice polinom ireductibil din k[ X ] , care are o rădăcină în K , are toate

rădăcinile în K .

c) Pentru orice automorfism u al lui k̄ peste k , rezultă u( K )⊆ K .

Demonstraţie. a) ⇒ b). Fie f un polinom ireductibil din k[ X ] şi x o rădăcină

a sa în K . Dacă y este o altă rădăcină a lui f în k , atunci ştim că există un k -
automorfism : u :k ( x )→k ( y ) (IX, 2.11). Conform propoziţiei (IX, 3.8), u se extinde la un
k -automorfism al lui k şi din a) rezultă atunci că k ( y )⊆ K , deci y∈ K .

b) ⇒ u : k̄ → k̄ un k -automorfism al lui k̄ şi x ∈ K . Va trebui să arătăm că

c). Fie
u( x)∈ K . Fie f polinomul minimal al lui x . Atunci f (x )=0 . Deci

22
 u( f ( x ))=f (u( x ))=0 , adică u( x) este o rădăcină a lui f şi, prin urmare, aparţine lui
K .

Implicaţia c) ⇒ a) rezultă din lema precedentă.

Fie K un corp, extindere algebrică a corpului k . Se spune că corpul K este

extindere normală a lui k dacă satisface proprietăţile echivalente din propoziţia precedentă.

Exemple. i) Închiderea algebrică k̄ a corpului k este extindere normală a lui k .

ii) Fie k un corp şi K un corp de descompunere al unui polinom f ∈k[ X ] .

Atunci K este extindere normală a lui k .

În adevăr, fie u un k -automorfism al unei închideri algebrice k̄ a lui k care conţine

pe K . Dacă
{x i },i=1,2 , ... , n sunt toate rădăcinile polinomului f în k̄ , atunci K
este generat de aceste rădăcini. Elementele u( x i ), i=1,2 ,. .., n sunt de asemenea rădăcini ale lui
f în K şi deci sunt aceleaşi rădăcini, deoarece u este bijectivă. Cum u( K ) este
generat peste k de u( x i ), i=1,2 ,. .., n rezultă că u( K )=K . .

iii) Orice extindere de grad 2 a unui corp este normală.

Într-adevăr, fie k un corp extindere de grad 2 a lui k . Dacă

un corp şi K
x ∈ K , x∉ k , atunci 1,x este o bază a lui K peste k , deci K=k ( x ) . Dacă K
este polinomul minimal al lui x , atunci grad f =2 . Deoarece f are o rădăcină în K ,
rezultă că şi cealaltă rădăcină este tot în K . Aşadar K este corpul de descompunere al lui
K şi prin urmare K este extindere normală a lui k .

iv) Orice corp finit K este extindere normală a oricărui subcorp al său.
r
Într-adevăr, dacă K p
elemente, unde p este caracteristica corpului K ,
are
pr
atunci el este corpul de descompunere al polinomului X −X peste orice subcorp al său.
4
v) Corpul K=Q( √3 ) , considerat ca extindere a lui Q , nu este extindere normală.
4 4
Într-adevăr, polinomul minimal al lui √ 3 este X −3 şi acesta nu are toate
rădăcinile în K . Acest polinom nu are toate rădăcinile reale.

Propoziţia 2.3.3. Fie L⊇ K ⊇k extinderi algebrice de corpuri. Dacă L este extindere

normală a lui k , atunci L este extindere normală şi a lui K .

23
 Demonstraţie. Fie k̄ o închidere algebrică a lui k care conţine pe L . Din ipoteză
rezultă că orice element u∈G( k̄ /k) induce un k -automorfism al lui L şi afirmaţia
propoziţiei rezultă din faptul că G( k̄/ K ) este un subgrup al lui G( k̄/k ) .

Propoziţia 2.3.4. Fie k⊆L o extindere de corpuri şi K1 , K2 două extinderi

algebrice ale lui k conţinute în L . Se notează K 1 K2 cu subcorpul lui L generat
de K 1 şi K 2 ( K 1 K 2 = k ( K 1 , K 2 ) şi este numit compozitul corpurilor K 1 şi K 2
).

i) Dacă K1 este extindere normală a lui k , atunci K1 K2 este o extindere

normală a lui K 2 .

ii) Dacă K1 şi K2 sunt extinderi normale ale lui k , atunci K1 K2 şi

K 1 ∩K 2 sunt extinderi normale ale lui k .

Demonstraţie. i) Fie k̄ o închidere algebrică a lui k care conţine pe K1K2. Observăm că există
o astfel de închidere, căci K1K2 este extindere algebrică a lui k. Atunci, din faptul că G( k̄ /K2)
 G( k̄ /k) şi K1 este extindere normală a lui k, deducem că u(K1)  K1, pentru orice u  G(
k̄ /K2). Cum avem şi u(K2)  K2, rezultă că u(K1K2)  K1K2.

ii) Fie u  G( k̄ /k). Atunci, din faptul că corpurile K1 şi K2 sunt extinderi normale ale lui k,
rezultă u(K1)  K1, u(K2)  K2. De aici rezultă u(K1K2)  K1K2 şi u(K1  K2)  K1  K2.
Propoziţia 3.5. Fie k un corp şi K o extindere finită a sa. Atunci există o extindere normală finită
a lui k care conţine pe K.

Demonstraţie. Fie K = k(x1, x2, …, xn) şi fi  k[X] polinomul minimal al lui xi, i = 1, 2, …, n.
n
f =∏ f i
Atunci corpul de descompunere L al polinomului i=1 conţinut într-o închidere
algebrică k̄ a lui k care conţine pe K este evident o extindere finită şi normală a lui k care
conţine pe K.
Observăm că corpul L construit în propoziţia precedentă este cea mai „mică” extindere normală a
lui k care conţine pe K.

Fie k un corp şi k̄ o închidere algebrică a sa. Atunci două elemente x, y  k̄ se numesc

conjugate peste k dacă au acelaşi polinom minimal. Numărul elementelor conjugate cu un
element x din k̄ este egal cu numărul rădăcinilor distincte ale polinomului minimal al lui x.

24
Propoziţia 3.6. Fie k un corp şi K = k(x) o extindere algebrică normală simplă a sa. Atunci
ordinul grupului G(K/k) este egal cu numărul conjugaţilor lui x. În particular, ordinul grupului
G(K/k) este cel mult egal cu [K : k].

Demonstraţie. Fie u  G(K/k). Atunci u(x) este un conjugat al lui x şi cum u este complet
determinat de valoarea sa pe x (x fiind un sistem de generatori de k-algebră a lui K), rezultă că
ordinul lui G(K/k) este cel mult egal cu numărul m al conjugaţilor lui x. Dacă x’ este un conjugat
al lui x, atunci din propoziţia (IX, 2.11) rezultă că există un k-automorfism între k(x) şi k(x’).
Deoarece K este extindere normală a lui k, rezultă că x’  K, deci k(x’)  k(x). Deoarece k(x) şi
k(x’) au acelaşi grad peste k, rezultă egalitatea k(x’) = k(x). Prin urmare G(K/k) are cel puţin m
elemente.
Corolarul 3.7. Fie K un corp finit cu pr elemente şi k un subcorp al său cu ps elemente, unde p > 0
este caracteristica lui K. Atunci G(K/k) este un grup ciclic de ordin d = r/s şi un generator al său
este us, unde u : K  K este morfismul u(x) = xp, pentru orice x  K. În particular, G(K/Zp) este
ciclic, un generator al său fiind u.
Observăm mai întâi că din corolarul 2.8 rezultă că d este un număr natural. De asemenea se
si sj
p p
observă că u , i = 1, 2, …, d, sunt din G(K/k) şi sunt distincte, căci dacă x =x
si
, pentru 1
s( j−i)
p
 i < j  d, rezultă x =x pentru orice x  K, ceea ce ar însemna că elementele lui K ar fi
toate rădăcini ale unui polinom de grad < pr, contradicţie. Pe de altă parte, K este extindere
simplă a lui k, K = k(x), unde x este un generator al grupului multiplicativ al elementelor nenule
din K. Acum din propoziţia precedentă rezultă că usi, i = 1, …, d, sunt toate elementele lui
G(K/k), căci [K : k] = d.
Observaţii. i) Extinderile algebrice normale de corpuri nu au proprietatea de tranzitivitate. În
4
adevăr, am văzut că Q( √ 3) nu este extindere normală a lui Q, deci Q( √ 3) este extindere
4
normală a lui Q, iar Q( √ 3) este extindere normală a lui Q( √ 3) .
ii) Noţiunea de extindere normală a fost extinsă de către matematicianul român Dan Barbilian
(1895-1961) la cazul extinderilor nealgebrice [6]. Asupra acestei generalizări se poate consulta şi
articolul lui W. Krull [38].

4. Extinderi algebrice separabile

Fie k  K o extindere algebrică de corpuri şi x  K. Vom spune că x este separabil peste k dacă
polinomul minimal al lui x nu are rădăcini multiple. În cazul contrar vom spune că x este
neseparabil peste k. Extinderea K a lui k se numeşte separabilă dacă orice element din K este
separabil peste k, în cazul contrar extinderea este numită neseparabilă.

25
Orice element din k este separabil peste k. Fie x neseparabil peste k şi f polinomul minimal al lui
x. Deoarece f are rădăcini multiple, rezultă că f şi f’ (derivata lui f) au rădăcini comune, conform
propoziţiei IX, 2.16. Fie g cel mai mare divizor comun al lui f şi f’. Rezultă că gradul lui g este >
0. Cum însă grad f’ < grad f, iar f este ireductibil, rezultă că f’ = 0. În cazul în care k este de
caracteristică 0, grad f’ = grad f – 1, deci în acest caz nu există elemente neseparabile peste k.
Aşadar rămâne să examinăm cazul în care caracteristica lui k este p > 0. În acest caz se observă
că f’ = 0 dacă şi numai dacă f  k[Xp] şi în acest caz orice rădăcină a lui f are ordinul de
multiplicitate cel puţin p. Obţinem astfel următoarea caracteristică a elementelor separabile dintr-
o extindere a unui corp.
Propoziţia 4.1. Fie k un corp. Dacă caracteristica lui k este 0, orice element algebric peste k este
separabil peste k. Dacă caracteristica lui k este p  0, atunci un element x algebric peste k este
separabil peste k dacă şi numai dacă polinomul minimal al lui x peste k nu aparţine lui k[Xp].
Propoziţia 4.2. i) Un corp k este perfect dacă şi numai dacă orice element algebric peste k este
separabil.
ii) Un corp k este perfect dacă şi numai dacă orice extindere algebrică a sa este separabilă.
Demonstraţie. A doua afirmaţie a propoziţiei rezultă evident din prima. Pentru a demonstra
prima afirmaţie, conform propoziţiei precedente, este suficient să o demonstrăm numai în cazul
în care caracteristica lui k este p  0. Dacă un element x dintr-o extindere a lui k ar fi neseparabil
n
i
f =∑ a i X p
peste k, atunci polinomul minimal al lui x peste k ar aparţine lui k[Xp]. Deci i=0 .
n n p

Dacă corpul k este perfect, există bi  K cu bip =ai . Atunci

f =∑
i=0
i
b ip X p =
i=0
( ∑ bi X i )
deci f ar fi reductibil în k[X], contradicţie! Pentru a termina demonstraţia propoziţiei, este
suficient să arătăm că dacă corpul k nu este perfect, există un element algebric peste k care este
neseparabil. Corpul k nefiind perfect, înseamnă că există un polinom de forma Xp – a, cu a  k,
care nu are nici o rădăcină în k. Dacă x este o rădăcină a acestui polinom într-o extindere a lui k,
vom arăta că x este element neseparabil peste k. În adevăr, Xp – a  k[Xp] şi deci este suficient să
arătăm că acest polinom este ireductibil în k[X]. Acest fapt rezultă din lema care urmează.

Lema 4.3. Fie k un corp de caracteristică p > 0 şi a  k astfel încât polinomul Xp – a să nu aibă
pm
rădăcini în k. Atunci polinomul X −a este ireductibil în k[X], pentru orice m  1 număr
întreg. În particular, polinomul Xp – a este ireductibil.
m
Demonstraţie. Fie x şi y rădăcini ale lui X p −a într-o închidere algebrică k̄ a lui k.
m m m
x p = y , de unde deducem x = y. Aşadar, polinomul X p −a are o
p
Atunci rezultă că
singură rădăcină x în k̄ , cu ordinul de multiplicitate pm. Dacă g este polinomul minimal al lui
x peste k, rezultă

26
 m
(1) X p −a=g s .

Fie b termenul de grad zero al lui g. Obţinem a = bs, unde s este de forma pt, cu t  0 un număr
întreg, căci din relaţia (1) deducem pm = s grad g. Deoarece polinomul Xp – a nu are rădăcini în k,
m
rezultă t = 0, deci s = 1 şi prin urmare polinomul X p −a este ireductibil în k[X].
Din propoziţia precedentă rezultă de asemenea că un corp k este perfect dacă şi numai dacă
închiderea sa algebrică este o extindere separabilă.

Propoziţia 4.4. Fie k  K  L extinderi algebrice de corpuri. Dacă x  L este un element

separabil peste k, atunci x este separabil peste K. În particular, dacă L este extindere separabilă
a lui k, atunci L este extindere separabilă a lui K.

Demonstraţie. Fie f  k[X] polinomul minimal al lui x peste k şi g  K[X] polinomul minimal al
lui x peste K. Atunci rezultă imediat că f = gh în K[X]. Cum x este separabil peste k, f nu are
rădăcini multiple. Deci nici g nu are rădăcini multiple şi x rezultă element separabil peste K.
Corolarul 4.5. Orice extindere algebrică a unui corp perfect este corp perfect. În particular, o
extindere algebrică a unui corp finit este un corp perfect.
Rezultă din propoziţiile 4.2 şi 4.4.

Propoziţia 4.6. Fie k  K o extindere algebrică de corpuri de caracteristică p > 0.

i) Dacă K este o extindere algebrică separabilă a lui k, atunci K = k(Kp).

ii) Dacă [K : k] <  şi K = k(Kp), atunci K este extindere separabilă a lui k.

Demonstraţie. i) Deoarece K este extindere separabilă a lui k, din propoziţia 4.4 rezultă că K este
extindere separabilă a lui k(Kp). Dacă k(Kp) = K’  K, atunci ar exista un element x  K astfel
încât x  K’. Conform lemei 4.3, polinomul Xp – xp este ireductibil în K’[X]. Deoarece Xp – xp 
K’[Xp], ar rezulta că x este neseparabil peste K’, contradicţie.

ii) Să presupunem că există un element x  K neseparabil peste k. Atunci polinomul minimal al

n
f =∑ a i ( X p )i
lui x peste k are forma i=0 , ai  k, n > 0. Deci x satisface relaţia
n
∑ a i ( X p )i =0
(2) i=0

Elementele 1, x, …, xn sunt însă liniar independente peste k, deci pot fi completate la o bază a lui
K peste k. Fie deci 1, x, …, xn, y1, …, yk o bază a lui K peste k. Atunci din k(Kp) = K, rezultă că
elementele

(3) 1 , x p , …, ( x p )n , y 1p , …, y kp

27
constituie de asemenea un sistem de generatori ai lui K. În adevăr, din ipoteză rezultă că
elementele din K sunt combinaţii liniare cu coeficienţi din k de elemente din Kp, care la rândul lor
sunt combinaţii liniare cu coeficienţi în kp de elemente din sistemul (3). Atunci sistemul de
elemente (3) ar fi o bază a lui K peste k. Însă relaţia (2) arată că primele n + 1 elemente ale
sistemului (3) sunt liniar dependente.
Corolarul 4.7. Fie k un corp de caracteristică p > 0 şi x un element dintr-o extindere a lui k
algebric peste k. Atunci x este separabil peste k dacă şi numai dacă k(x) = k(xp). Dacă x este
separabil peste k, atunci k(x) este extindere separabilă a lui k.
În adevăr, dacă x este separabil peste k, atunci din propoziţia 4.4 rezultă că x este separabil peste
k(xp). Dar dacă x  k(xp), atunci ar rezulta x neseparabil peste k(xp). Deci x  k(xp) şi k(x) = k(xp).
Reciproc, dacă k(x) = k(xp), atunci rezultă k(x) = k(k(x))p şi din propoziţia 4.6 rezultă că orice
element din k(x) este separabil peste k.

Propoziţia 4.8. Dacă k  K şi K  L sunt extinderi algebrice separabile de corpuri, atunci k  L

este extindere separabilă (tranzitivitatea extinderilor separabile).

Demonstraţie. Putem presupune că corpurile sunt de caracteristică p  0. Fie x  L. Atunci x este

separabil peste corpul K’, generat peste k de coeficienţii polinomului minimal al lui x peste K.
Din 4.7 rezultă că K’(xp) = K’(x) iar din 4.6 că k(K’p) = K’. Deci k((K’(x))p) = K’(xp) = K’(x) şi
aplicând din nou 4.7, obţinem că x este separabil peste k.
Corolarul 4.9. Dacă k este un corp şi M o submulţime de elemente algebrice separabile dintr- o
extindere a lui k, atunci corpul k(M) este o extindere algebrică separabilă a lui k.
Faptul că corpul k(M) este extindere algebrică a lui k a fost demonstrat în cap. IX, 1. Pentru a
demonstra separabilitatea lui k(M) peste k, putem presupune că corpul k este de caracteristică 
0. Dacă M are un singur element, afirmaţia rezultă din corolarul 4.7. Apoi din propoziţia
precedentă, prin inducţie, rezultă afirmaţia pentru M mulţime finită. În fine, pentru M arbitrară se
observă că

k( M )= ¿ k( M ' )
M'
când M’ parcurge submulţimile finite ale lui M şi că o extindere a unui corp care este reuniune de
extinderi algebrice separabile este încă o extindere separabilă.

Corolarul 4.10. Fie k  K o extindere algebrică de corpuri. Atunci mulţimea elementelor din K
separabile peste k formează un subcorp al lui K care conţine pe k (numit închiderea separabilă
a lui k în K).

Dacă k este un corp şi k̄ o închidere algebrică a sa, atunci subcorpul k’ al elementelor din k
care sunt separabile peste k se numeşte închiderea separabilă a lui k.

Fie k  K o extindere simplă de corpuri. Un generator al lui K peste k se mai numeşte element
primitiv al extinderii K. Teorema care urmează dă un criteriu ca o extindere a unui corp să fie
simplă şi este cunoscută sub denumirea de teorema elementului primitiv.

28
Teorema 4.11. Fie k un corp şi K o extindere finită şi separabilă a lui k. Atunci K este extindere
simplă a lui k.
Demonstraţie. În cazul în care k este corp finit rezultă că şi K este un corp finit şi dacă x este un
generator al grupului multiplicativ al elementelor nenule din K, atunci evident K = k(x). Rămâne
deci să examinăm cazul în care k este corp infinit. Deoarece K este extindere finită a lui k, rezultă
K de forma K = k(x1, x2, …, xn), unde x1, x2, …, xn sunt elemente din K algebrice peste k.
Efectuând o inducţie după n, se vede că este suficient să demonstrăm afirmaţia pentru n = 2,
adică putem presupune că K = k(x, y). Fie f polinomul minimal al lui x, g polinomul minimal al
lui y şi K̄ o închidere algebrică a corpului K. În K̄ , conform ipotezei, polinomul f are n =
grad f rădăcini distincte x = x1, x2, …, xn iar polinomul g are m = grad g rădăcini distincte y = y1,
y2, …, ym. Deoarece corpul k are o infinitate de elemente, există în k un element c astfel încât
egalitatea
(4) x1 + cy1 = xi + cyj
să fie verificată dacă şi numai dacă i = j = 1. Vom arăta că elementul z = x1 + cy1 = x + cy are
proprietatea k(z) = K. Pentru aceasta va fi suficient să arătăm că x, y  k(z) şi pentru aceasta este
suficient să observăm că unul dintre aceste elemente aparţine lui k(z) = k’. Se observă că
polinoamele f(z – cX) şi g, cu coeficienţii în k’, au ca rădăcină comună pe y şi numai pe acesta,
datorită faptului că relaţia (4) este verificată numai pentru i = j = 1. De aici rezultă că cel mai
mare divizor comun al acestor polinoame în k’[X] este X – y, deci y  k’.
Corolarul 4.12. Fie K un corp, extindere finită de gradul n a corpului k. Dacă K este extindere
normală şi separabilă a lui k, atunci ordinul grupului G(K/k) este egal cu n.
În adevăr, acest fapt rezultă din teorema precedentă şi din propoziţia 3.6, căci K are un element
primitiv x care are n conjugaţi.
Noţiunea de extindere separabilă de corpuri se utilizează azi în matematică şi în cazul în care
extinderile nu sunt neapărat algebrice. În cazul general definiţia extinderii separabile va
generaliza definiţia din cazul extinderilor algebrice. Teorema care urmează dă posibilitatea unei
astfel de generalizări. Fie A un inel. Reamintim (cap. III, Ex. 22) că un element x  A se numeşte
nilpotent dacă există un întreg n > 1 astfel încât xn = 0. Evident 0 este element nilpotent. Dacă 0
este singurul element nilpotent din A, vom spune că A este inel redus.
Teorema 4.13. Fie K o extindere algebrică a corpului k. Atunci următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
a) K este extindere separabilă a lui k.

b) Pentru orice extindere finită k’ a lui k, cu k’ p  k, unde p este exponentul caracteristic al lui k,
inelul K kk’ este redus.

c) Pentru orice extindere finită k’ a lui k, inelul K kk’ este redus.

29
 s
x=∑ y i ⊗ x i
Demonstraţie. a)  c). Fie x  K kk’ şi m > 1 astfel încât xm = 0. Fie i=1 , cu yi 
K, xi  k’, i = 1, 2, …, s şi K’ = k(y1, y2, …, ys). K’ este extindere separabilă a lui k şi deci din
teorema 4.11 rezultă că există un element y  K’ astfel încât K’ = k(y). Elementul y fiind algebric
şi separabil peste k, polinomul minimal f al său nu are rădăcini multiple. Avem K’  k[X]/(f) şi
K’ kk’  k’[X]/(f) = k’(y). Deoarece x  K’ kk’, există g  k’[X] astfel încât x = g(y). Atunci xm
= gm(y) şi deci f divide pe gm în k’[X]. Cum f nu are rădăcini multiple, rezultă că f divide pe g,
deci x = 0.

Implicaţia c)  b) este evidentă.

b)  a). Observăm că a) şi b) sunt adevărate în cazul în care p = 1. Rămâne să mai demonstrăm

implicaţia în cazul p  1. Fie x  K. Dacă x ar fi neseparabil pentru k, atunci polinomul minimal f
al lui x ar fi de forma f = g(Xp), cu g  k[X]. Fie k’ extinderea finită a lui k obţinută adjuncţionând
la k toate rădăcinile conţinute într-o închidere algebrică a lui k, a polinoamelor de forma Xp – a,
când a parcurge toţi coeficienţii polinomului f. Atunci în k’[X] există un polinom g’ astfel încât f
= (g’)p şi grad g’ < n = grad f. Fie K’ = k(x). Rezultă că k’ kK’  k’[X]/fk’[X]  k’[X]/g’pk’[X].
Deci elementul y = g’(x) din k kK’ este nilpotent şi este nenul. Atunci şi imaginea sa în k’ kK
este un element nilpotent nenul, căci aplicaţia canonică k’ kK’  k’ kK este injectivă (k’ este
k-modul plat).

5. Teorema fundamentală a teoriei lui Galois

O extindere algebrică K a unui corp k se numeşte galoisiană dacă este normală şi separabilă.
Teorema 5.1. (Teorema fundamentală a teoriei lui Galois). Fie K o extindere galoisiană şi finită
a corpului k cu grupul lui Galois G. Atunci aplicaţia care asociază fiecărui subgrup H al lui G
subcorpul KH al lui K este bijectivă şi antimonotonă. Corpul KH este extindere normală a lui k
dacă şi numai dacă subgrupul H este normal în G. Dacă H este subgrup normal în G restricţia
elementelor lui G la KH induce un izomorfism al grupului G/H cu grupul lui Galois al extinderii
KH  k.
Demonstraţie. Am observat deja în 1 că aplicaţia este antimonotonă. Mai trebuie să arătăm că
este bijectivă. Pentru aceasta este suficient să arătăm că avem relaţiile:
(1) G(K/KH) = H
pentru orice subgrup H al lui G şi
(2) KG(K/L) = L
pentru orice extindere L a lui k conţinută în K. În adevăr, aceste relaţii ne spun că inversa
aplicaţiei de mai sus este cea care asociază unei extinderi L a lui k conţinută în K subgrupul lui G
format din elementele care invariază elementele lui L.

30
Este evidentă incluziunea G(K/KH)  H. Fie n ordinul subgrupului H. Dacă arătăm că ordinul lui
G(K/KH) este cel mult n, relaţia (1) va fi demonstrată. Însă din corolarul 4.12 (K fiind extindere
finită normală şi separabilă a lui KH) deducem că ordinul lui G(K/KH) este egal cu [K : KH]. Fie x
un element primitiv al extinderii KH  K. Considerăm polinomul

f = ∏ ( X −σ ( x))
σ∈H .

Evident, coeficienţii lui f sunt invarianţi la elementele din H, deci f  KH[X]. Aşadar gradul lui x
este  n şi deci [K : KH]  n.

Să probăm relaţia (2). Avem evident KG(K/L)  L. De aici rezultă că grupul lui Galois al lui K peste
L coincide cu grupul lui Galois al lui K peste KG(K/L). Deoarece K este extindere galoisiană finită a
lui KG(K/L) şi L, putem aplica corolarul 4.12. Se obţine [K : KG(K/L)] = [K : L] = ord G(K/L). De aici
se obţine egalitatea (2).

Fie H subgrup normal în G şi x  KH. Va fi suficient să arătăm că toţi conjugaţii lui x aparţin lui
KH. Dacă x’ este un astfel de conjugat, atunci există un element u  G(K/k) astfel încât x’ = u(x).
Avem uvu–1(x’) = uv(x) = u(x) = x’, pentru orice v  H, şi deoarece uHu–1 = H, rezultă că x’  KH.
Reciproc, fie KH extindere normală a lui k şi f : G(K/k)  G(KH/k) aplicaţia de restricţie.
Aplicaţia f este un morfism de grupuri (restricţia de aplicaţii păstrează compunerea lor) şi, în
plus, ea este surjectivă, căci orice element u din G(KH/k) se extinde la un automorfism u al
închiderii algebrice a lui k care la rândul său induce un automorfism u’ al lui K peste k a cărui
restricţie la KH coincide cu u. Nucleul lui f este subgrupul lui G(K/k) care invariază toate
elementele lui KH, adică Ker f = H, conform relaţiei (1). De aici rezultă că H este subgrup normal
în G. De asemenea rezultă şi ultima afirmaţie a teoremei.
Propoziţia 5.2. Fie k un corp şi K, L două extinderi ale lui k conţinute într-o închidere algebrică
k̄ a lui k. Dacă K este extindere galoisiană finită a lui k, atunci KL = k(L, K) este o extindere
galoisiană finită a lui L şi aplicaţia f : G(KL/L)  G(K/k), definită prin f(u) = restricţia lui u la
K, este injectivă.
Demonstraţie. Fie x1, x2, …, xn un sistem de elemente în K astfel încât K = k(x1, x2, …, xn). Atunci
KL = k(K, L) = k(L) (K) = k(L) (x1, x2, …, xn) = L(x1, x2, …, xn). Deoarece x1, x2, …, xn sunt
algebrice peste k, rezultă că ele sunt algebrice şi peste L, deci [KL : L] < . Faptul că extinderea
KL  L este normală rezultă din propoziţia 3.4. Deoarece x1, x2, …, xn sunt separabile peste k, ele
sunt separabile şi peste L şi din corolarul 4.9 deducem că KL este separabilă peste L. Fie u 
G(KL/L) astfel încât f(u) = 1K, adică u(a) = a, pentru orice a  K şi cum u(a) = a şi pentru orice a
 L, rezultă că u este identitatea lui KL.
Propoziţia 5.3. Fie K o extindere galoisiană finită de grad n a corpului k. Atunci grupul lui
Galois G(K/k) este un grup de permutări de grad n.
Demonstraţie. Fie x un element primitiv al acestei extinderi. Deci K = k(x) şi fie f polinomul
minimal al lui x. Dacă x = x1, x2, …, xn  K sunt toate rădăcinile lui f, atunci oricărui element u 
G(K/k) şi corespunde permutarea u(x1), …, u(xn) a elementelor x1, …, xn şi aplicaţia astfel
obţinută este injectivă.

31
6. Caracterizarea ecuaţiilor rezolubile prin radicali

Fie k un corp de caracteristică zero. În acest paragraf vom considera o închidere algebrică k̄ a
lui k şi toate extinderile algebrice ale lui k vor fi conţinute în k̄ . Vom spune că un element x 
k̄ este radical peste k dacă x este o rădăcină a unui polinom de forma
(1) Xn – a, a  k.
Observăm că un polinom de acest tip nu are rădăcini multiple şi ele se obţin din una dintre ele
prin înmulţire cu rădăcinile polinomului
(2) Xn – 1,

adică cu rădăcinile de grad n ale unităţii. Aşadar, dacă  este o rădăcină a polinomului (1) şi  o
rădăcină primitivă (v. X, 2) de grad n a unităţii, atunci toate rădăcinile lui (1) sunt de forma i, 
 i  n – 1 şi sunt distincte.
Vom numi extindere radicală simplă a lui k corpul de descompunere al unui polinom de forma
(1). Deci, dacă K este acest corp, el este o extindere normală a lui k şi cu notaţiile de mai sus
avem K = k(, ). O extindere algebrică L a lui k o numim radicală peste k dacă există şirul de
subgrupuri

(3) k = K0  K1  K2  …  Ks = L
astfel încât Ki + 1 să fie extindere radicală simplă a lui Ki, pentru i = 0, 1, …, s – 1.
Din definiţie rezultă imediat că dacă K este o extindere radicală a lui k iar L o extindere radicală
a lui K, atunci L este o extindere radicală a lui k (tranzitivitatea extinderilor radicale) şi orice
extindere radicală este extindere finită.
Deoarece extinderile normale nu au proprietatea de tranzitivitate, o extindere radicală nu este
4
neapărat normală. Astfel Q( √ 3) este extindere radicală a lui Q care nu este normală.
Teorema 6.1. Orice extindere radicală L a corpului k este conţinută într-o extindere radicală
normală.

Demonstraţie. Fie k = k0  k1  …  ks = L, unde ki + 1 este o extindere radicală simplă a lui ki, i =

0, 1, …, s – 1. Vom face o inducţie după s. Pentru s = 1, L este o extindere radicală simplă, deci
normală. Fie s > 1. Din ipoteza de inducţie rezultă că există o extindere radicală normală k’ a lui
k care conţine pe ks – 1. Însă L = ks – 1(, ), unde  este o rădăcină primitivă de grad n a unităţii iar
 o rădăcină a unui polinom de forma Xn –   ks[X]. Fie g  k[X] polinomul minimal al lui 
peste k şi 1 = , 2, …, r rădăcinile acestui polinom. Pentru fiecare i, 1  i  r, fie i o rădăcină
a polinomului Xn – i  k’[X]; pentru i = 1 luăm 1 = . Atunci L’ = k’(, 1, …, r) este o
extindere radicală normală a lui k care conţine pe L. În adevăr, faptul că L’ conţine pe L rezultă

32
din aceea că ,   L’. Pentru a arăta că L’ este extindere radicală a lui k este suficient să arătăm
că este extindere radicală a lui k’. Acest fapt rezultă din şirul de subcorpuri k’ = L0’  L1’  … 
Lr’, unde Li’ = k’(, 1, …, i) i = 1, 2, …, r. Rămâne să mai observăm că L’ este extindere
normală a lui k. Acest fapt rezultă din propoziţia 3.4, observând că L’ = k’k(, 1, …, r) iar k’ şi
k(, 1, …, r) sunt extinderi normale ale lui k.

Fie f  k[X] un polinom de grad > 0; vom spune că ecuaţia f = 0 este rezolubilă prin radicali
dacă există o extindere radicală K a lui k (deci şi o extindere radicală normală, conform teoremei
6.1) care conţine toate rădăcinile lui f. Dacă f  k[X] este un polinom de grad > 0, vom numi
grupul lui Galois al lui f grupul lui Galois al corpului de descompunere al lui f peste k.

Teorema 6.2. Fie k un corp de caracteristică zero şi f  k[X] un polinom de grad > 0. Atunci
ecuaţia f = 0 este rezolubilă prin radicali dacă şi numai dacă grupul lui Galois al lui f este
rezolubil.
Această teoremă este o consecinţă a teoremei care urmează.
Teorema 6.3. Fie k un corp de caracteristică zero şi K o extindere finită şi normală a sa. Atunci
K este conţinută într-o extindere radicală dacă şi numai dacă grupul lui Galois G(K/k) este
rezolubil.
Demonstraţie. Să presupunem că există o extindere radicală K’ a lui k care conţine pe K.
Conform teoremei 6.1 putem presupune că K’ este în plus normală. Deoarece grupul lui Galois
G(K/k) este grup factor al grupului G(K’/k) este suficient să arătăm că G(K’/k) este grup
'
rezolubil. Fie K’ = K0’  K1’  …  Kn’ = k, unde K i−1 este o extindere radicală simplă a lui
Ki’, i = 1, 2, …, n şi Gi = G(K’/Ki’). Atunci avem şirul (e) = G0  G1  …  Gn = G(K’/k).
'
Deoarece K i−1 este extindere radicală simplă a lui Ki’, rezultă că este şi extindere normală iar
din teorema fundamentală a teoriei lui Galois rezultă că Gi – 1 este subgrup normal în Gi şi că
'
K
Gi/Gi – 1  G( i−1 /Ki’). Aplicând propoziţia II, 5.4, este suficient să arătăm că grupul lui Galois
al unei extinderi radicale simple este rezolubil. Fie deci L = k(, ) o extindere radicală simplă a
lui k, unde  este o rădăcină a polinomului Xn – a  k[X], iar  o rădăcină primitivă de grad n a
unităţii. Considerând şirul de corpuri L  k()  k, observăm că extinderile k  k() şi k()  L
sunt normale. Cu raţionamentul de mai sus este suficient să arătăm că G(L/k()) şi G(k()/k) sunt
grupuri rezolubile. Se observă că primul grup este izomorf ca un subgrup al grupului aditiv al lui
Zn, căci singurele automorfisme ale lui L care lasă invariante elementele lui k() sunt cele cu
proprietatea că imaginea lui  este un element de forma s, unde s este un întreg, 0  s  n – 1.
Al doilea grup este izomorf cu un subgrup al grupului multiplicativ al elementelor inversabile din
Zn, căci orice automorfism al lui k() peste k duce o rădăcină primitivă de grad n într-o rădăcină
primitivă de grad n. Aceste grupuri sunt abeliene şi deci rezolubile.
Să presupunem acum că grupul lui Galois G al lui K peste k este rezolubil. Fie atunci, conform
propoziţiei II, 5.5,

G = Gs  Gs – 1  …  G0 = (1)

33
 Gi
un şir normal al său cu factorii grupuri ciclice şi K i=K , i = 0, 1, …, s.
Atunci rezultă şirul de extinderi de corpuri

K = K0  K1  …  Ks = k,

în care corpul Ki – 1 este o extindere normală a corpului K şi grupul G(Ki – 1/Ki)  Gi/Gi – 1, după
cum rezultă din teorema fundamentală a teoriei lui Galois. Pentru a arăta că corpul K este
conţinut într-o extindere radicală a lui k, este suficient să probăm afirmaţia de mai sus în cazul în
care extinderea K a lui k are grupul lui Galois ciclic. În adevăr, făcând o inducţie după numărul s
definit mai sus, să presupunem că afirmaţia a fost dovedită pentru s – 1. Atunci există o extindere
radicală normală L care conţine pe K1. Să considerăm corpul KL = k(K, L). Dacă vom arăta că
corpul KL este conţinut într-o extindere radicală a lui L, atunci am demonstrat afirmaţia pentru K.
Ştim că corpul KL este extindere normală a lui L (3.4). Pe de altă parte, grupul G(KL/L) este
subgrup al grupului K(K/K1)  G/Gs – 1 (5.2), deci este grup ciclic. Aşadar teorema 3.2 rezultă din
propoziţia care urmează.
Propoziţia 6.4. Fie k un corp şi K o extindere finită şi normală a sa cu G(K/k) grup ciclic. Atunci
corpul K este conţinut într-o extindere radicală a lui k.

Demonstraţie. Fie m = [K : k] = ord G(K/k),  o rădăcină primitivă de gradul m a unităţii şi L =

K(). Se observă că L este o extindere normală a lui k (se aplică 3.4). Va fi suficient să arătăm că
L este extindere radicală a lui k() şi deci şi a lui k. Observăm că G(L/k())  G(K/k) (propoziţia
5.2). Deci G(L/k()) este un grup ciclic de ordin n, unde n este un divizor al lui m. Atunci
afirmaţia propoziţiei rezultă din următoarea lemă.

Lema 6.5. Dacă k  L este o extindere normală de corpuri de grad n cu grupul lui Galois ciclic
şi corpul k conţine rădăcinile de gradul n ale unităţii, atunci K = k(), unde  este rădăcină a
unui polinom de forma Xn – a  k[X].

Demonstraţie. Fie  un generator al grupului G = G(K/k),  o rădăcină primitivă de gradul n a

unităţii şi x  K. Notăm
n−1
q
(ζ , x )=∑ ζ i σ i ( x)
q
i=0 .

Elementul (q, x)  K se numeşte q-rezolventa lui Lagrange a lui x. Observăm că dacă (, x)  0,
rezultă k(x) = K. În adevăr, fie H = G(K/k(x)) şi d indicele lui H în G. Dacă k(x)  K, rezultă că d
 n şi n = dm. Atunci avem d  H şi
n−1 m−1 d−1
i i
(ζ , x )= ∑ ζ σ ( x )= ∑ ∑ ζ id+ j σ id+ j ( x )=
i=0 i=0 j=0

m−1 d−1 d−1 m−1 d−1

1−ζ n
=∑ ∑ ζ id+ j σ j (x )= ∑ σ j ( x )ζ j ∑ ζ id =∑ σ j (x )ζ j 1−ζ d
=0
i=0 j=0 j=0 i=0 j=0 ,

34
ceea ce contrazice ipoteza. Acum vom remarca că există elemente x  K, cu proprietatea că (, x)
 0. În adevăr, fie  un element primitiv al lui K, adică K = k(). Există un întreg r, 1  r  n – 1,
astfel încât (, r)  0 căci în caz contrar s-ar obţine următorul sistem de ecuaţii liniare
n−1
∑ ζ i σ i (α j )=0
i=0 , j = 0, 1, …, n – 1,

din care ar rezulta i = 0, i = 0, 1, …, n – 1, fiindcă det(i(j))  0 (fiind determinantul

Vandermonde al elementelor 0(), …, n – 1(), care sunt distincte). Fie atunci   K astfel încât
(, )  0 şi deci k() = K. Pentru orice întreg q, 0  q  n – 1, avem
n−1 n
i
q qi i+1
σ (ζ , θ )=∑ ζ σ (θ )=ζ −q
∑ ζ q σ i (θ )=ζ−q (ζ q ,θ )
(4) i=0 i=1 ,
de unde, în particular, obţinem

(5) ((, )) = –1(, )

şi deci

(6) ((, )q) = – q(, )q.

Din (4) şi (6) deducem că

(ζ q ,θ ) (ζ q , θ )
(7)
σ
( )
(ζ ,θ )
q
=
(ζ ,θ )
q
=c (q )
,

de unde rezultă că c(q)  k. Fie θ̄=(ζ ,θ) . Din (7) rezultă că (ζ q ,θ)∈k (θ̄) , pentru orice q =
0, 1, …, n – 1. Avem de asemenea
n−1 n−1 n−1 n−1 n−1 n−1
q qi i 1−ζ in
i qi i
∑ (ζ ,θ )=∑ ∑ ζ σ (θ )=∑ σ (θ )∑ ζ =nθ+∑ σ (θ) 1−ζ i =nθ
q=0 q=0 i=0 i=0 q=0 i=1 ,

de unde rezultă că θ∈k ( θ̄) , deci k( θ̄ )=k(θ)=K . Apoi din relaţia (5) deducem că
X n −θ̄ n ∈k [ X ]
n n n
σ ( θ̄ )=θ̄ adică θ̄ ∈ k . Deci θ̄ este rădăcină a polinomului .

Corolarul 6.6. Orice ecuaţie algebrică de grad  4 este rezolubilă prin radicali.

Rezultă din teorema 6.2 şi din faptul că pentru n  4 grupurile Sn sunt rezolubile.

7. Extinderi transcendente. Gradul de transcendenţă al unei extinderi

35
Fie k un corp şi K o extindere a sa. Se spune că K este o extindere transcendentă a lui k dacă nu
este algebrică peste k. De exemplu, orice corp de fracţii raţionale peste un corp k este evident o
extindere transcendentă a lui k. De asemenea, corpul numerelor reale R este extindere
transcendentă a corpului numerelor raţionale Q, căci în cap. IX, 1, am arătat că există numere
reale transcendente. Am definit în cap. IX noţiunea de elemente algebric independente dintr-o
extindere a unui corp. Se observă că dacă M este o submulţime de elemente algebric
independente dintr-o extindere K a corpului k, atunci orice submulţime a sa este algebric
independentă. Extinderea K a corpului k se numeşte extindere transcendentă pură dacă se obţine
prin adjuncţionare la k a unei mulţimi de elemente algebric independente peste k.
Orice extindere transcendentă pură a unui corp k este izomorfă peste k cu un corp de fracţii
raţionale peste k. În adevăr, fie K o astfel de extindere şi M o submulţime a lui K de elemente
algebric independente peste k şi astfel ca k(M) = K. Fie A = k[X : M] inelul polinoamelor de M-
nedeterminate cu coeficienţi în k. Atunci există un unic morfism de k-algebre u : A  K, cu
proprietatea u(Xm) = m, pentru orice m  M. Deoarece K este corp şi u este injectiv (căci
elementele din M sunt algebric independente peste k) acest morfism se extinde la un morfism de
k-algebre u’ : L  K, unde L este corpul de fracţii al lui A (aplicând proprietatea de universalitate
a inelelor de fracţii). Deoarece M generează pe K’, rezultă că u’ este şi surjectiv, deci bijectiv.
Propoziţia 7.1. Fie K un corp, extindere a corpului k şi M, N două sisteme de elemente din K.
Presupunem că elementele din M sunt algebric independente peste k. Atunci următoarele
afirmaţii sunt echivalente:
a) Elementele reuniunii disjuncte a lui M cu N sunt algebric independente peste k.
b) Elementele mulţimii N sunt algebric independente peste k(M).

Demonstraţie. a)  b). Fie f  Ker u, unde u : k(M)[Y; N]  k(M)[N] este morfismul canonic.
Înmulţind eventual pe f cu un element din k[M], putem presupune că f  k[M][Y; N]. Atunci
există un polinom f’  k[X; M][Y; N] cu proprietatea v(f’) = f unde v : k[X; M][Y; N]  k[M][Y;
N] este morfismul canonic de k-algebre cu proprietatea v(Xm) = m, pentru m  M şi v(Yn) = Yn
pentru n  N. Din a) rezultă că f’ = 0, deci v(f’) = f = 0.

b)  a). Fie f  Ker u’v, unde u’ este restricţia lui u la k[M][Y; N]. Atunci din b) rezultă v(f) = 0.
Observăm că v este extinderea morfismului canonic v’ : k[X; M]  k[M], care este bijectiv
(elementele din M fiind algebric independente peste k). Se observă atunci că coeficienţii
polinomului f în nedeterminatele Yn, n  N, sunt toţi nuli, deci f = 0.
Fie K un corp extindere a corpului k. O submulţime M a lui K se numeşte bază de transcendenţă
a lui K peste k dacă elementele sale sunt algebric independente peste k şi K este extindere
algebrică a lui k(M).
Evident, nedeterminatele constituie o bază de transcendenţă peste k, pentru orice corp de fracţii
raţionale k(X; I).

36
Teorema 7.2. Fie K un corp, extindere a corpului k, M o submulţime din K cu elementele
algebric independente peste k şi N  M un sistem de elemente din K astfel încât corpul K să fie
extindere algebrică a lui k(N). Atunci există o bază de transcendenţă B a lui K peste k care
conţine pe M şi este conţinută în N.
Demonstraţie. Orice mulţime total ordonată cu incluziunea de submulţimi ale lui K algebric
independente peste k este mărginită superior de reuniunea lor. Din lema lui Zorn rezultă că există
o submulţime maximală B a lui N care conţine pe M şi cu elementele algebric independente peste
k. Vom arăta că B este o bază de transcendenţă a lui K peste k. Conform definiţiei, este suficient
să arătăm că orice element din N este algebric peste k(B), căci K este algebric peste k(N). Dacă
un x  N nu este algebric peste k(B), din propoziţia precedentă rezultă că B  {x} are elementele
algebric independente peste k, ceea ce contrazice alegerea lui B.
Teorema 7.3. Fie K un corp, extindere a corpului k. Atunci orice două baze de transcendenţă ale
lui K peste k sunt cardinal echivalente (adică există o bijecţie între cele două baze de
transcendenţă).
Demonstraţie. Pentru simplificare vom demonstra teorema numai în cazul în care K posedă o
bază de transcendenţă finită peste k, ceea ce se întâmplă dacă K este extindere de tip finit a lui k,
după cum rezultă din teorema precedentă.
Oricărei extinderi de corpuri cu bază de transcendenţă finită îi putem asocia un număr n egal cu
cel mai mic număr natural, pentru care există o bază de transcendenţă a acestei extinderi care are
n elemente. Vom demonstra teorema prin inducţie după acest n. Dacă n = 0, atunci K este
extindere algebrică a lui k şi afirmaţia teoremei este evidentă. Fie n > 0 şi x1, x2, …, xn o bază de
transcendenţă a lui K peste k cu n elemente iar y1, y2, …, ym elemente din K algebric independente
peste K. Va fi suficient să arătăm că m  n. Conform teoremei 7.2, există o bază de transcendenţă
a lui K peste k care conţine pe y1 şi este conţinută în y1, x1, x2, …, xn. Această bază are n elemente.
Nu poate avea mai puţine elemente datorită alegerii lui n şi nu poate avea n + 1 elemente căci ar
rezulta că elementele y1, x1, x2, …, xn sunt algebric independente, ceea ce contrazice faptul că x1,
x2, …, xn constituie o bază de transcendenţă a lui K peste k. Putem deci presupune (după o
eventuală renumerotare a elementelor x1, x2, …, xn) că y1, x1, x2, …, xn – 1 este o bază de
transcendenţă a lui K peste k. Atunci, din propoziţia 7.1, rezultă că x1, x2, …, xn – 1 este o bază de
transcendenţă a lui K peste k(y1) şi y2, y3, …, ym sunt algebric independente peste k(y1). Din
ipoteza inductivă rezultă atunci că m – 1  n – 1, deci m  n.
Cardinalul unei baze de transcendenţă a extinderii K a corpului k se numeşte gradul de
transcendenţă al lui K peste k şi va fi notat cu grad trkK. În cazul în care K nu posedă o bază de
transcendenţă finită, se notează de obicei grad trkK = .

Propoziţia 7.4. Fie k  K  L extinderi de corpuri. Atunci

grad trkL = grad trkK + grad trkL.
Demonstraţie. Fie M şi N o bază de transcendenţă a lui K peste k, respectiv o bază de
transcendenţă a lui L peste K. Va fi suficient să arătăm că M  N este o bază de transcendenţă a
lui L peste k. Din propoziţia 7.1 rezultă că elementele acestei mulţimi sunt algebric independente
peste k. Rămâne să mai arătăm că L este extindere algebrică a lui k(M  N). Însă, prin ipoteză, K

37
este extindere algebrică a lui k(M), deci K(N) = k(M  N)(K) este extindere algebrică a lui k(M 
N). Însă L este extindere algebrică a lui K(N), deci L este şi extindere algebrică a lui k(M  N).
Observaţie. Noţiunile de independenţă algebrică şi de bază de transcendenţă sunt analoage (după
cum rezultă din cele de mai sus) cu noţiunile de independenţă liniară şi de bază pentru module.

Exerciţii

1. Fie k un corp, K o extindere algebrică a lui k şi K’ închiderea separabilă a lui k în K. Să se

n

arate că orice element din K este rădăcină a unui polinom de forma X p −a∈ K '[ X ] , unde p
este exponentul caracteristic al lui k.
2. Să se arate că închiderea separabilă a unui corp k este unică până la un k-izomorfism.

3. Fie k  K o extindere finită de corpuri şi K’ închiderea separabilă a lui k în K. Să se arate că

n
p
există n  0 astfel încât K ⊆ K ' , unde p este exponentul caracteristic al lui k.

4. Fie L  K  k extinderi de corpuri şi M o submulţime a lui L. Să se arate că dacă extinderea k

 K este finită (algebrică, de tip finit), atunci extinderea k(M)  K(M) este finită (respectiv
algebrică, respectiv de tip finit).

5. Fie k un corp finit de caracteristică p > 0 şi f  k[X] un polinom ireductibil. Să se arate că

n

există un număr natural n astfel încât f divide polinomul X p − X ∈k [ X ] .

6. Să se calculeze polinoamele ciclotomice F1 – F6.
7. Să se descompună în factori ireductibili în Z[X] polinomul X12 – 1.
8. Fie K un corp algebric închis de caracteristică p şi Un grupul rădăcinilor de grad n ale unităţii
din K. Să se arate că
∞
U( p)= ¿ U n
n=1 , (n, p) = 1,
este un subgrup al grupului multiplicativ al elementelor nenule din K şi este izomorf cu grupul
Z(p)/Z, unde Z(p) este inelul de fracţii al lui Z cu numitori în afara lui (p).

9. Fie k un corp de caracteristică p > 0 şi K o extindere a lui k. O submulţime M  K se numeşte

r r r
p-liberă peste k dacă toate produsele finite de forma x 1 x 2 … x n , cu xi elemente distincte din
1 2 n

M şi 0  ri < p, sunt liniar independente peste k(Kp). Submulţimea M se numeşte sistem de p-

generatori ai lui K dacă aceleaşi produse constituie un sistem de generatori de k(Kp) – spaţiu

38
vectorial al lui K. Submulţimea M se numeşte p-bază a lui K peste k dacă este p-liberă şi un
sistem de p-generatori ai lui K peste k.

i) Presupunem că Kp  k. Să se arate că dacă M şi N sunt submulţimi ale lui K, următoarele

afirmaţii sunt echivalente:
a) Reuniunea disjunctă a lui M cu N este p-liberă peste k.
b) N este p-liberă peste k(M).

ii) Fie Kp  k, L o extindere a lui k conţinută în K, M un sistem de p-generatori ai lui L peste k iar
N un sistem de p-generatori ai lui K peste L. Să se arate că M  N este un sistem de p-generatori
ai lui K peste k.

iii) Un element x  K este p-liber peste k dacă şi numai dacă x  k(Kp).

iv) Fie L  S submulţimi ale lui K, unde L este p-liberă iar S un sistem de p-generatori ai lui K
peste k. Să se arate că există o p-bază a lui K peste k astfel încât L  B  S. În particular, K
posedă o p-bază peste k.

39
Capitolul III

Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad ¿ 4

1. Rădăcini ale polinoamelor cu coeficienţi într-un corp. Teorema fundamentală a

algebrei. Polinoame ireductibile. Rezolvarea ecuaţiilor algebrice de grad 3 şi 4 .

În cadrul acestui paragraf toate corpurile considerate vor fi comutative. Dacă k , K

sunt două corpuri a.î. k este subcorp al lui K vom spune că K este o extindere a lui
k .

Definiţi 3.1. Fie k un corp, K o extindere a sa şi M ⊆ K o submulţime oarecare.

Intersecţia tutror subcorpurilor lui K ce conţin k ∪M se notează prin k( M ) şi se spune
că este corpul obţinut prin adjuncţionarea la k a elementelor lui M . Dacă
M={α 1 , . .. , α n } vom scrie k( M )=k (α 1 , .. . , α n ) .

O extindere K se zice de tip finit dacă există o submulţime finită M ⊆ K

a lui k
a.î. k ( M )=K ; dacă există un elemente x ∈ K a.î. K=k ( x) atunci K se zice
extindere simplă a lui k .

Dacă k ⊆ K este o extindere de corpuri, vom spune despre un element α ∈ K că

~
este algebric peste k dacă există un polinom nenul f ∈ k [ x ] a.î. f (α )=0 (reamintim că
~
f :k →k este funcţia polinominală ataşată lui f ). În caz contrar, spunem că α este
transcedent peste k .

O extindere K a unui corp k se zice algebrică dacă orice element al lui K este
algebric peste k . Dacă orice element dintr-o extindere a lui k , care este algebric peste k ,
aparţine lui k , vom spune despre k că este algebric închis.

Teorema 3.2. (Teorema împărţiri cu rest) Fie K un corp comutativ, f , g ∈ K [ X ]

cu g≠0 . Atunci există şi sunt unice două polinoame q,r ∈ K [ X ] a.î. f =gq+r şi
grad (r )< grad ( g) .

40
 n 1 m
Demonstraţie. Fie f =a0 +a1 X +.. .+a n X şi g=b 0 + b1 X + .. .+ bm X cu
bm ≠0 şi m≥0 . Vom demonstra existenţa polinoamelor q şi r prin inducţie
matematică după gradul lui f (adică după n ).

Dacă grad (g )>n , putem alege q=0 şi r=f .

−1 n−m
Dacă grad (g )≤n , considerăm polinomul f 1 =f −b m an X g . Cum grad (f 1 )<n ,
conform ipotezei de inducţie există q1 ,r 1 ∈ K [ X ] a.î. f 1 =gq 1 +r 1 cu
−1 n−m
grad (r 1 )<grad ( g ) . Obţinem f −b m an X g=gq1 +r 1 , de unde
−1 n−m −1 n−m
f =g(q 1 +b m an X )+r 1 , de unde se observă că alegând q=q 1 +bm an X şi
r=r 1 avem f =gq+r şi grad (r )< grad ( g) . Conform principiului inducţiei
matematice partea de existenţă din teoremă este demonstrată.
' '
Pentru a aproba unicitatea lui q şi r presupunem că mai există q , r ∈ K [ X ] a.î.
f =g q' +r ' şi grad ( r )< grad ( g ) . Cum f =gq+r deducem că g q' +r ' =gq+r
'

⇔ g( q ' −q )=r −r ' . Dacă q' =q , atunci în mod evident şi r ' =r . Dacă q' ≠q ,
atunci m
b ≠0 din egalitatea g( q ' −q )=r −r ' deducem că gradul polinomului g( q ' −q )
'
este mai mare sau egal cu n pe când gradul lui r−r este strict mai mic decât n –
'
şi q=q
'
absurd!. În concluzie, r= r .■

Definiţia 3.3. Polinoamele q şi r din enunţul Teoremei 3.2 poartă numele de

câtul şi respectiv restul împărţirii lui f la g .

Dacă r=0 r spunem că g divide f şi scriem g|f .

Observaţia 3.4.

În cazul în care corpul K din enunţul Teoremei 3.2 se înlocuieşte cu un inel oarecare A ,
atunci teorema împărţirii cu rest în A [ X ] capătă forma:
n
Fie A un inel comutativ f , g ∈ A [ X ] f =a0 +a1 X +.. .+a n X şi
1 m
g=b 0 + b1 X + .. .+ bm X de grade n , respectiv m≥0 ( m
b ≠0 ) şi
k =max(n−m+1,0) . Atunci există polinoamele q şi r din A [ X ] a.î.
k
bm f =gq+r cu grad (r )<m . În plus dacă bm nu este divizor al lui zero, atunci q
şi r sunt unic determinate.
Demonstraţia este asemănătoare cu ceea a Teoremei 3.2..

41
 Conform definiţiei un polinom f ∈ A [ X ] se zice ireductibil în A [ X ] dacă
f ∈ A [ X ]¿ ( A [ X ]) şi f nu are divizori propri.
Folosind următorul Corolar:

Corolar 3.5. Dacă A domeniu de integritate atunci

n
(i) f =a0 +a1 X +.. .+a n X ∈ U ( A[ X ]) ⇔ a1 =a 2=. ..=a n=0 iar
a0 ∈ U ( A )

(altfel zis, f ∈U ( A [ X ]) dacă şî numai dacă

f =a0 , cu a0 ∈ U ( A ) )

(ii) A [ X ] domeniu de integritate.

A[X] va fi de asemenea domeniu de integritate iar U ( A[ X ])=U ( A ) .Astfel, dacă

f ∈ A [ X ]¿ ( A [ X ]) (adică f este un polinom diferit de polinoamele constante a cu
a∉U ( A ) ), atunci f este ireductibil în A [ X ] dacă şi numai dacă f nu are divizori
proprii (adică din f =gh cu g,h∈ A [ X ] deducem că unul dintre polinoamele g sau
h este polinom constant cu constanta respectivă din U ( A ) iar celălalt este asociat în
divizibilitate cu f ).

În particular, dacă k este un corp comutativ, atunci f ∈(k[ X ])¿ este ireductibil în k[ X ]
dacă şi numai dacă f =gh , cu g,h∈ k[ X ]¿ deducem că g sau h face parte din k
¿

Un polinom f ∈ A [ X ] care nu este ireductibil în A [ X ] se va zice reductibil în

A[ X ] .

Propoziţia 3.6. (Bézout). Fie A un inel comutativ unitar, f ∈ A [ X ] şi a ∈ A .

Atunci următoarele afirmaţii sunt echivalente:
~
(i) a este rădăcină a lui f (adică f (a)=0 )

(ii) X −a|f
n
Demonstraţie. (i) ⇒ (ii). Fie f =a0 +a1 X +.. .+a n X ∈ A [ X ] şi să presupunem
~ n
că f (a)=0 ⇔ a0 +a1 a+.. .+a n a =0 . Putem deci scrie
n n 2 2 n n
( a0 +a1 X + .. .+an X )−(a0 + a1 a+. . .+ an a )=a 1 ( X −a )+ a2 ( X −a )+ .. .+an ( X −a )

42
cum pentru orice k ∈ N , X k −ak =( X −a )( X k −1 +aX k− 2 +. ..+ak −2 X +ak −1 )

(adică X −a|X k −a k ) deducem imediat X −a|f .

(ii) ⇒ (i). Dacă X −a|f atunci putem scrie f =( X−a )g cu g ∈ A[ X ] şi

folosind faptul că dacă f , g ∈ A [ X ] şi f =g (ca polinoame) atunci în mod evident
~ ~ ~ ~
f =g (ca funcţii) deci f =( x−a)~
g deducem că f (a)=(a−a )~
g (a )=0⋅~
g (a)=0 . ■

Observaţia 3.7. Din propoziţia de mai înainte deducem că dacă A este un inel integru,
atunci un polinom de grad≥2 din A [ X ] care are o rădăcină în A este reductibil.
Reciproca acestei afirmaţii (în sensul că orice polinom reductibil are cel puţin rădăcina în A) nu
este adevărată după cum ne putem convinge considerând polinomul
2 4
f =(1+X )(1+X )∈ Z [ X ] care deşi este reductibil în Z [ X ] nu are nici o rădăcină în
Z . Afirmaţia rămâne totuşi adevărată pentru polinoamele de grad 2 şi 3 3 cu
coeficienţii într-un corp (căci în acest caz cel puţin un factor al său este de grad 1 şi orice
polinom de grad 1 are o rădăcină în corpul coeficienţilor).

Definiţia 3.8. Fie f ∈ A [ X ] , f ≠0 şi a ∈ A

. Vom spune despre a că este
i
i+1
rădăcină multiplă de ordin i pentru f dacă ( X−a) |f şi ( X−a) . Numărul i
poartă numele de ordinul de multiplicitate al lui a (a spune că i=0 revine de fapt la a
spune că a nu este rădăcină pentru f ).
Atunci cănd numărăm rădăcinile unui polinom şi nu facem specificarea expresă că sunt sau nu
distincte, vom număra fiecare rădăcină, de atâtea ori cât este ordinul său de multiplicitate.

Propoziţia 3.9. Fie A un domeniu de integritate.

(i) Dacă a ∈ A este rădăcină multiplă pentru polinoamele nenule f , g ∈ A [ X ]

cu ordine de multiplicitate i respectiv j , atunci a este rădăcină multiplă de ordin
i+ j pentru f +g .

(ii) Dacă
a ,...,ak sunt rădăcini distincte din A a ale polinomului nenul
f ∈ A [ X ] cu ordinele de multiplicitate i1 ,...,ik atunci f se scrie sub forma
i i
f =( X−a1 ) 1 . ..( X −a k ) k g cu g ∈ A[ X ] .
i
Demonstraţie. (i). Putem scrie f =( X−a ) f 1 şi g=( X−a) j g1 cu
~
f 1 , g1 ∈ A [ X ] iar f 1 (a )≠0 , ~
g 1 (a )≠0 . Atunci
~ ~
fg=( X −a )i f 1 ( X−a ) j g 1=( X−a)i + j f 1 g1 şi f 1 g 1= f 1 ( a) g 1 (a )≠0 (căci A este

43
domeniu de integritate), de unde concluzia că a este rădăcină multiplă de ordin i+ j pentru
fg .

(ii). Facem inducţie matematică după k (pentru k =1 afirmaţia fiind evidentă dacă
ţinem cont de Propoziţia 3.6.). să presupunem afirmaţia adevărată pentru k−1 şi s-o probăm
i
pentru k . Există deci f 1 ∈ A [ X ]
i
a.î. f =( X−a ) .. .( X−a) f 1
1 k −1
.
~ ~
Cum
f (ak )=0 iar A este domeniu de integritate deducem că f (ak )=0 şi
a
ordinul de multiplicitate al lui k în cadrul lui f 1 este acelaşi că în cadrul lui f , adică
i i i
f 1 =( X−ak ) k g şi astfel f =( X−a1 ) . ..( X −a k ) g .
1 k

Corolar 3.10. (i) Dacă A este un domeniu de integritate şi f ∈ A [ X ] cu

grad (f )=n≥1 , atunci f are în A cel mult n rădăcini.

(ii) Dacă K este un corp comutativ, atunci orice subcorp finit al grupului ( K ¿ ,⋅)
este ciclic.
Demonstraţie. (i). Rezultă imediat din Propoziţia 3.9. (ii)

(ii). Fie G≤K

¿
a.î. |G|=n . Pentru a proba că G este ciclic este suficient să
r r
arătăm că în G găsim un element de ordin n . Fie n=p 11 . .. pt t descompunerea lui n în
n

factori primi distincţi. Pentru orice 1≤i≤t există un element

x i ∈ G a.î. x
pi
≠1 căci în
n
pi
caz contrar polinomul x −1∈ K [ X ] ar avea mai multe rădăcini decât gradul său (absurd
conform cu (i)).
n
pn r
, atunci o( y i )= pi
i
Să arătăm că dacă notăm y i= x i pentru orice 1≤i≤t . Într-
r
p i
adevăr, y i i =x ni =1 (conform faptului că dacă G este un grup finit de ordin n , atunci
x n=1 pentru orice x ∈ G ). Ţinând cont că dacă x ∈ G este de ordin finit şi există
ri s
a.î. x =1 , atunci o( x )|n deducem că o( y i ) divide pi adică o( y i )= pi
n
n∈N
¿

n
r −1
1≤s≤r i . Dacă s<r i , ar rezulta că p p i
yi i
= xi =1 în contradicţie cu alegerea i

x
elementului i . Atunci
s=r i şi astfel o( y i )= pri i pentru orice 1≤i≤t . Ţinând din nou
n
cont că dacă x ∈ G este de ordin finit şi există n ∈ N a.î. x =1 , atunci o( x )|n
¿

deducem că dacă notăm

y= y 1⋅.. .⋅y t , atunci o( y )= pr11⋅. ..⋅p rt t =n . ■

44
 Propoziţia 3.11. (Relaţiile lui Vieté) Fie A un domeniu de integritate şi
n
f ∈ A [ X ] un polinom de grad n , f =a0 +a1 X +.. .+a n X (deci
an ≠0 ). Dacă
x 1 ,..., x n sunt rădăcinile lui f în A , atunci:

an ( x 1 +...+x n )=−an−1
an ( x 1 x 2 + x1 x 3 +. ..+ x n−1 x n )=a n−2
... .. .. ............. .. ........ .. .. ...... .. .. .. .......
an ( x 1 x 2 ... x k +x 1 x 2 .. . x k−1 x k+1 +...+x n−k +1 x n−k+2 . .. x n )=(−1)k a n−k
... .. .. ............. .. ........ .. .. ...... .. .. .. .......
an ( x 1 . ..x n )=(−1 )n a 0 .

Demonstraţie. Conform Propoziţiei 3.9., (ii) , putem scrie f =( X−x 1 ). ..( X −x n )g ;

identificând coeficientul lui X
n
în ambii membrii deducem că
g=an , astfel că
f =a n ( X −x 1 ) .. .( X −x n )=an X n −a n ( x 1 +. ..+x n ) X n−1 + an ( x1 x 2 +x 1 x 3 +. . .+ xn−1 x n )X n−2 +. . .
+(−1) k an ( x1 . . . x k + x 1 . .. x k −1 x k +1 +. ..+ x n−k +1 xn−k +2 .. . x n ) X n−k +. . .+(−1)n an x 1 .. . x n .

( 0≤k≤n ) din cele două scrieri ale lui f

k
Identificând coeficienţii lui X obţinem
relaţiile din enunţ dintre rădăcinile şi coeficienţii lui f .

Corolar 3.12. Dacă A este corp comutativ, atunci relaţiile dintre rădăcinile şi
coeficienţii lui f devin:

−1 −1 k −1
{{ { {
x1+. xn=−an−1 n¿x12+x13+. xn−1 n=an−2n¿. . . . . . . . ¿x12. xk+1x2. k−1xk+1+. xn−k+1xn−k+2. xn=(−1)an−k n¿. . . . . . . . ¿
{
p≥2 este un număr prim, atunci
Corolar 3.13. (Wilson). Dacă
( p−1 )!+1≡0( mod p ) .

Z p [ X ] considerăm polinomul f =X p−1 −1 . Ţinând cont de faptul

Demonstraţie. În
¿
că
(Z p ,⋅) este grup (comutativ) cu p−1 elemente, conform faptului că dacă G este un
^x ∈ Z p ,
¿
n
grup finit de ordin n , atunci x =1 , pentru orice x ∈ G avem că pentru orice
¿
p−1 ^ 2,...,
^ p−1 .
^x =1^ şi astfel, ţinând cont de Corolarul 3.10. rădăcinile lui f sunt 1,

45
Conform ultimei relaţii a lui Viete avem
¿ ¿
1^ 2^ ... p−1 =(−1) p−1 (−1^ )⇔( p−1 )!+1=0^ ⇔( p−1)!+1≡0( p) . ■

Propoziţia 3.14. Fie k un corp comutativ iar f ∈ k[ X ] cu grad (f )≥1 .

Atunci există o extindere k̄ a lui k a.î. f să aibă cel puţin o rădăcină în k̄ .

Demonstraţie. Cum grad (f )≥1 deducem că f ∉U (k[ X ]) (conform faptul că dacă

n
f =a0 +a1 X +.. .+a n X ∈ A [ X ] . Atunci:

(i) f ∈U ( A [ X ])⇔a0 ∈U ( A ) iar a1 ,. .. , an ∈ N ( A ) unde prin N ( A ) se înţelege

mulţimea elementelor nilpotente din A

f este divizor al lui 0 în A [ X ] a.î. af =0 .)

¿
(ii) ⇔ există a∈ A

Atunci indealul ¿ f > ¿ ⟨f ⟩ este diferit de k[ X ] , şi conform (Orice ideal I ≠A al inelului

A este conţinut într-un ideal maximal) există un ideal maximal m al lui k[ X ] a.î.
⟨f ⟩⊆m . Considerând
def
k i⃗k k [ X ] ⃗
p k [ X ]/ m = k̄

(unde
ik este morfismul canonic de scufunadare a lui k în k[ X ] iar p este morfismul
surjectiv canonic de inele). Cum m este ideal maximal în inelul k[ X ] , k̄ este corp
conform (Fie m⊂ A un ideal maximal a.î. m≠ A . Atunci următoarele afirmaţii sunt
echivalente:
(i) m este ideal maximal

(ii) Pentru orice a∈ A /m avem m+⟨a⟩=A

(iii) A/m este corp.

Notând
p̄= p ∘i k obţinem un morfism de corpuri p̄: k → k̄ .Dacă alegem
n n
f =a0 +a1 X +.. .+a n X şi notăm p̄(f )= p̄(a 0 )+ p̄ (a1 ) X+ .. .+ p̄(an ) X ∈ k̄ [ X ] , atunci
~

pentru a=p ( X )= X^ ∈ k̄ avem p̄(f )(a )=0 adică a ∈ k̄ este o rădăcină a lui p̄(f ) .
Cum p̄ este în particular o funcţie injectivă, k poate fi potrivit ca subcorp a lui k̄ ( k
fiind de fapt izomorfism cu p̄(k ) ), deci în mod canonic şi f poate fi privit ca făcând parte
din k̄[ X ] . ■

46
 Corolar 3.15. Dacă k este un corp comutativ iar f ∈ k[ X ] este polinom de
grad≥1 , atunci există o extindere K a lui k în care f are toate rădăcinile.

Demonstraţie. Se face inducţie matematică după n=grad ( f ) ţinând cont la pasul de

inducţie de Propoziţia 3.14. şi Propoziţia 3.6.

Observaţi 3.16. 1. Dacă k este un corp, f ∈ k [ X ] este de grad≥1 iar K

este o extindere a lui k în care f are toate rădăcinile
α 1 ,...,α n , atunci k(α 1 , ...,αn )
este numit corpul de descompunere al lui f .

2. Fie f ∈ k [ X ] grad≥1 şi K o extindere a lui k în care f are

de
x ,..., x n . Atunci pentru orice polinom simetric g∈k [ x 1 ,... , x n ] ,
rădăcinile 1
~
g (x 1 ,. .., x n )∈ k .

Într-adevăr, deorece g ∈S (k [ X 1 ,. .. , X n ]) conform teoremei fundamentale a

polinoamelor simetrice există
h∈k [ X 1 ,..., X n ] a.î. g=h(S 1 , .. . , Sn ) . Conform relaţiilor lui
~
Viete S i ∈( x 1 ,..., x n )∈ k pentru 1≤i≤n şi astfel
~ ~~ ~
g (x 1 ,..., x n)= h ( S 1 (x 1 ,..., x n),..., S n ( x 1 ,..., x n ))∈k .

Suntem acum în măsură să prezentăm un rezultat deosebit de important în algebră cunoscut sub
numele de teorema fundamentală a algebrei:

Teorema 3.17. (D`Alembert - Gauss). Orice polinom de grad≥1 din C [ X ] are

cel puţin o rădăcină în C [ X ] are cel puţin o rădăcină în C (adică corpul numerelor
complexe C este algebric închis).
n
Demonstraţie. Fie f =a0 +a1 X +.. .+a n X ∈C [ X ] cu n≥1 an ≠0 .
n
Considerând f =ā0 + ā1 X +.. .+ ā n X (unde pentru z∈ C prin z̄ desemnăm conjugatul
j

2n b j =∑ a k ā j−k
său) atunci f ⋅f =b 0 +b 1 X +. ..+b 2n X
¯
unde k=0 , 0≤ j≤2 n .

b̄ j =∑ āk a j−k =b j
Deoarece,
b j ∈ R ( 0≤ j≤2 n ) astfel că
, deducem că
~
f⋅f ∈ R [ X ] . Dacă admitem teorema adevărată pentru polinoamele din R[ X ] atunci există
~
~ ~ ~ ¯ ~ ~ ~
¯ ~
α ∈C a.î. (f f )(α )=0 ⇔ f (α ) f (α )=0 ⇔ f (α ) f ( ᾱ )=0 (căci f (α )= f ( ᾱ ) ) de
unde concluzia că α sau ᾱ sunt rădăcini ale lui f .

47
 În concluzie, putem presupune f ∈ R [ X ] .
~
Dacă grad (f ) este impar, cum f : R→ R este funcţie continuă iar la ± ∞ ±∞ ia
~
valori de semne contrarii deducem că există α ∈ R a.î. f (α )=0 .
n
Să presupunem acum că grad(f )=2 r cu n ∈ N şi r ∈ N
¿
, r impar.
~
Prin inducţie matematică după n vom arăta că există α ∈C a.î. f (α )=0 .

Dacă n=0 atunci grad (f ) este impar şi după cum am vazut mai înainte există α ∈ R
~
a.î. f (α )=0 .

Să presupunem afirmaţia adevărată pentru toate polinoamele g∈ R[ X ] cu proprietatea

că n−1 este exponentul maxim al lui 2 în descompunerea în factori primi a gradului lui
g să fie f ∈ R [ X ] grad (f )=2n r cu n , r∈ N , r impar.

Conform Corolarului 3.15., există o extindere K a lui C în care f are toate rădăcinile
x 1 ,..., x m (unde m=grad (f ) ).
a
Pentru a ∈ R arbitrat considerăm z ij=x i x j +a( xi + x j ) , 1≤i< j≤m .
a
ga = ∏ ( X −z ij )
Dacă vom considera polinomul: 1≤i< j≤m atunci
m( m−1)
grad (g a )=C 2m= k
2 şi cum m=grad (f )=2 r (cu k , r ∈ N , r impar) avem
k k
2 r (2 r−1) k−1 k
grad (g a )= =2 r (2 r −1) ' k
unde r =r(2 r−1)
k −1 '
că 2 =2 r este număr
natural impar.

Să observăm că coeficienţi lui

ga , sunt polinoame simetrice fundamentale de z aij .
a
z
Mai mult, având în vedere expresiile lui ij , 1≤i< j≤m rezultă că aceşti coeficienţi, ca
polinoamele de 1
x ,..., x m sunt simetrice deoarece orice permutare a acestora are ca efect
a
schimbarea elementelor z ij între ele ( 1≤i< j≤m ). Ţinând cont de Observaţia 3.16.
deducem că
ga ∈ R [ X ] . Aplicând ipoteza de inducţie lui ga deducem că există o pereche
a
(i, j ) cu 1≤i< j≤m a.î. z ij ∈ C .

48
 Făcând pe a să parcurgă mulţimea infinită R a numerelor reale, cum mulţimea
perechilor (i, j ) cu 1≤i< j≤m este finită, deducem că există a,b∈ R , a≠b a.î.
z aij , z bij ∈ C .
a b a b
Din z ij=x i x j +a( xi + x j ) şi z ij=x i x j +b( xi + x j ) deducem că z ij−z ij=
(a−b) ( xi + x j ) ∈C , adică x i +x j ∈C .

Atunci şi
x i x j ∈C , adică x i ,x j ∈ C şi cu această teoremă este demonstrată. ■

Observaţia 3.18. 1. Din teorema 3.17. şi Propoziţia 3.6. deducem imediat că în C [ X ]

polinoamele ireductibile sunt cele de gradul 1 .
n
2. Dacă f =a0 +a1 X +.. .+a n X ∈ R [ X ] ( n≥1 ) şi α ∈C este o rădăcină a lui
~ ~
f , atunci f (α )=0 şi se verifică imediat că şi f ( ᾱ )=0 , adică rădăcinile lui f care
sunt din C¿ sunt conjugate două câte două (mai mult, ele au aceaşi ordin de multiplicitate).

3. Dacă z=a+ bi ∈C , b≠0 şi z̄=a−bi atunci ( X−z )( X− z̄ )=

2 2 2
X −2 aX +( a +b ) ∈ R [ X ] . De aici deducem imediat că un polinom f ∈ R [ X ] este
ireductibil în R[ X ] dacă şi numai dacă f este de gradul 1 sau este de forma
aX 2 +bX + c cu a,b,c∈ R şi b2 −4 ac <0 .

Din observaţia de mai înainte deducem că problema ireductibilităţi este interesată doar în
Z [ X ] (pentru Q[ X ] această problemă se reduce imediat la Z[ X ] ).
În continuare vom prezenta un criteriu sufcient de ireductibilitate pentru polinoamele din
Z [ X ] , cunoscut sub numele de criteriul de ireductibilitate al lui Eisentein:
n
Propoziţia 3.19. (Eisenstein) Fie f =a0 +a1 X +.. .+a n X ∈ Z [ X ] de grad≥1 şi
să presupunem că există p∈ N un număr prim a.î. p|a0 ,a1 ,..., a n , p|an şi
2
p |a0 .

Atunci f este ireductibil în Z[ X ] .

Demonstraţie. Să presupunem prin absurd că f este reductibil în Z [ X ] , adică

m k
putem scrie f =(b 0 +b 1 X +. ..+b m X )(c 0 + c 1 X +.. .+c k X ) cu m ,k≥1 şi m+ k=n .
Identificând coeficienţii lui f deducem că:

49
 {
a0=b0 c 0
a1=b 0 c 1 +b1 c 0
a2 =b0 c 2+ b1 c1 +b 2 c 0
…………………………………………
an−1=b m−1 ck + bm c k−1
a{0=bc0¿{a1=b0c1+ 0¿{a2=b0c2+1 b2c0¿{. . . . ¿{an−1=bm−1ck+bmk−1¿
(*)
an=b m c k

2
Cum
p|a0 iar p |a0 deducem că
p|b0 şi p|c 0 sau
p|c 0 şi . p|b0 Să
presupunem de exemplu că
p|b0 şi p|c 0 .

Dacă ţinem cont de relaţiile (*) deducem din aproape în aproape că p|b1 , p|b2 , .. .

,
p|bm−1 şi din ultima relaţile din (*) am deduce că p|an – absurd!. Analog, dacă
p|b0
şi
p|c 0 am deduce că p|c1 , p|c 2 , ,
p|c k−1 şi din ultima relaţie din (*) am deduce
.. .

că
p|an – absurd. ■

Observaţia 3.20. Alegând un măr prim p≥2 şi n ∈ N ¿ atunci conform criteriului

n
de ireductibilitate al lui Eisenstein polinomul X − pX + p ∈ Z [ X ] este un polinom
ireductibili din Z [ X ] .

Deci orice în Z[ X ] găsim o infinitate de polinoame ireductibili de grad n .

grad 3
În continuare vom prezenta metode de rezolvare a ecuaţiilor algebrice de şi
~
4 cu coeficienţi din C (adică a ecuaţiilor de forma f (x )=0 cu f ∈C [ X ] iar
grad (f )=3 sau 4 ).

1. Să considerăm la început ecuaţia algebrică de grad 3 cu coeficienţi din C

scrisă sub forma:

(1) x 3 +ax 2 +bx +c=0 cu a ∈C .

a
y=x +
Dacă în (1) înlocuim 3 obţinem o ecuaţie algebrică în y de forma:
3
(2) y + py +q=0 cu p,q ∈C .

50
 Fie acum θ rădăcină a lui (2) (eventual într-o extindere K a lui C , conform
Corolarului 3.15.) iar x 1 ,x 2 rădăcinile ecuaţiei:

p
x 2−θx− =0
(3) 3

Conform relaţiilor lui Vieté avem

−p
x 1 + x 2=θ x 1 x 2=
(4) şi 3 .
2
Înlocuind pe θ în (2) avem că θ + pθ+ q=0 astfel dacă ţinem cont de la (4) obţinem
3
−p
x 31 x32 =
x 31 + x 32 =( x 1 + x 2 )3−3 x 1 x 2 ( x 1 + x 2 )=θ3 + pθ=−q şi cum 27 obţinem că

p3 q q2 p3
x 31 şi x 32 sunt rădăcinile ecuaţiei
2
x +qx− =0
27 adică
x 31=− +
2
+
4 27 √ şi
q
x 32=− +
2
q2 p3
+
4 27 √ deducem că
x(1j )=ε j
√ √
3 −q
2
+
q2 p3
+
4 27 şi

x(1t )=ε t
√ √
3 −q q 2 p3
2
+ +
4 27 ,

0≤ j , t≤2 , în care ε 0 , ε 1 , ε 2 sunt rădăcinile ecuaţiei x 3−1=0 .

−1+i √ 3
3 ε 2 ε=
Cum rădăcinile ecuaţiei x −1=0 sunt 1 şi ε , ε (cu 2 ) deducem că
rădăcinile ecuaţiei (2) sunt:

{√ √ √ √ { √ √ √ √
3 −q q2 p3 3 −q q2 p3 3 −q q2 p3 2 3 −q q2 p3
θ1= + + + − + ¿ θ2=ε + + +ε − + ¿¿ ¿
2 4 27 2 4 27 2 4 27 2 4 27
Astfel, că rădăcinile lui (1) vor fi
x i=θi −
a
3 , 1≤i≤3 .

2. Să considerăm acum ecuaţia algebrică de grad 4 cu coeficienţii din C.

51
 (5) x 4  ax 3  bx 2  cx  d  0 ( a, b, c, d  C ).

a
y  x
Notând 4 obţinem că y verifică o ecuaţie de forma

(6) y 4  py 2  qy  r  0 cu p, q, r  C .

Fie  un element dintr-o extindere K a lui C a.î. scriind pe (6) sub forma:

p p2
(y2    ) 2  [2y  qy  ( 2  p  r  )]  0
(7) 2 4

şi cel de al doilea termen să fie pătrat perfect, adică  să verifice ecuaţia de gradul 3:

p2
q 2  8 ( 2  p  r  )0
4 

(8) 8 3  8 p 2  ( 2 p 2  8r )  q 2  0 .

Pentru  ce verifică ecuaţia (8), ecuaţia (7) devine:

p q 2
(y2    ) 2  2 ( y  ) 0
(9) 2 4 .
Iar rădăcinile lui (9) sunt rădăcinile ecuaţiilor

p q
y 2  y  (   )  0
2 2

p q
y 2  y  (   )  0
2 2

cu  θ rădăcină a ecuaţiei x  2  0 .
2

Astfel, rezolvarea unei ecuaţii algebrice de grad 4 se reduce la rezolvarea unei ecuaţii de
gradul 3 şi a două ecuaţii algebrice de grad 2.

52
Capitolul IV

ARTICOLE ŞI NOTE MATEMATICE

O CLASĂ DE ECUAŢII REZOLVABILE PRIN FORMULE DE TIP CARDAN

IONEL TUDOR1

În memoria profesorului Laurenţiu Panaitopol, la un an de la dispariţia sa

Abstract. This article presents some special cases of higher degree equations which can be solved
using radicals.

Keywords: solvable equations, nth roots of unity.

MSC: 12E12.

1
Profesor, Grupul Şcolar Agricol, Călugăreni, jud. Giurgiu

53
 Formulele de rezolvare prin radicali a ecuaţiei de gradul trei în formă redusă x3 + px + q = 0, p, q 
R*, sunt cunoscute sub denumirea de „formulele lui Cardan”:

2 3 2 3
q q  p q q  p
x1  3         3         u  v, x2  u   2v, x3   2u  v
2 2  3  2 2  3  ,

1 i 3

unde 2 este rădăcină cubică complexă a unităţii.

În Gazeta Matematică, au fost publicate cazuri speciale de ecuaţii de gradul cinci sau şase, care se
pot rezolva cu formule ce conţin radicali. Astfel cercetătorul Viorel Vodă, arată că ecuaţia de gradul cinci:

x5 + a1x3 + a2x2 + a3 = 0,

2
este rezolvabilă prin radicali, dacă şi numai dacă a1  5a2 . Cu notaţiile a1 = – 5b, a2 = 5b2 şi a3 = – c se
obţine ecuaţia x5 – 5bx3 + 5b2x – c = 0, pentru care se verifică soluţia:

c  c 2  4b5 5 c  c 2  4b5
x5 
2 2 . (G.M. – B nr. 5/1980)

Tot Viorel Vodă, arată că ecuaţia de gradul şase:

x6 + a1x4 + a2x3 + a3x2 + a4 = 0,

cu coeficienţii întregi nenuli, este rezolvabilă prin radicali atunci când a1, a3, a4 sunt în progresie
geometrică.

Într-un articol publicat în vol. 21/2003 din „Lucrările Seminarului de Didactica Matematicii”, al
Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, profesorii Victor Tudor şi Florin Marcu din Călăraşi, au
arătat că ecuaţia de gradul şapte x7 + a1x5 + a2x3 + a3x + a4 = 0, a4  0, se poate rezolva prin radicali dacă
3
2a12  7 a2 şi a1  49a3 , iar dacă notăm a = – 7b, a = 14b2, a = – 7b3, a = – c  0, ecuaţia x7 – 7bx5 +
1 2 3 4

14b2x3 – 7b3x – c = 0 are soluţiile:

c  c 2  4b 7 7 c  c 2  4b 7
x1  7 
2 2

şi

7 c  c 2  4b 7 7 c  c 2  4b 7
xk 1   k  k
2 2 ,

54
 2k 2k
 k  cos  i sin , k  1, 6
unde 7 7 , sunt rădăcinile complexe de ordin şapte ale unităţii.

În anul 1987, la editura „Albatros” din Bucureşti, apare lucrarea „Miraculoasele ecuaţii”, în care
autorul Viorel Vodă enunţă conjectura:

Ecuaţia de tipul:

x2n + 1 – (2n + 1)bx2n – 1 + (2n + 1)(n – 1)b2x2n – 3 – … + (– 1)n(2n + 1)bnx – c = 0,

cu b, c  R şi n  2 are soluţia:

c  c 2  4b 2 n1 2 n1 c  c 2  4b 2n 1
x  2n 1 
2 2 .

Se verifică rezultatele pentru n = 2 şi n = 3, adică în cazul ecuaţiilor de grad cinci, respectiv şapte,
obţinute anterior, dar nu se demonstrează în general valabilitatea formulei cu radicali şi nu se precizează
cu exactitate toţi coeficienţii ecuaţiei, Viorel Vodă lăsând deschisă această problemă.

Vom demonstra conjectura lui Vodă, generalizând-o şi pentru ecuaţiile de grad par, apoi vom
exprima toate soluţiile prin radicali cu formule de „tip Cardan”.

Teorema 1. Ecuaţia algebrică de grad n  3:

n
n 2  
n n 2 n4 n2 k
x  a1 x  a2 x    ak x    a n  x 2 c  0
 2 
,

n n
ak  (1) k Cnkk  b k k  1,  
unde nk şi b, c  R, b  0,  2  este rezolvabilă prin radicali şi soluţiile
sunt date de formulele:

c  c 2  4b n 2
n k 1 n c  c  4b
n
xk   k 1  n   , k  1, n
2 2 ,

2 2
  cos  i sin
unde n n , este rădăcină complexă de ordin n a unităţii.

c  c 2  4b n
t1,2 
Demonstraţie. Cu notaţiile 2 avem t1 + t2 = c, t1t2 = bn şi
xk   k 1 n t1   n k 1 n t 2
.

55
 b, unde n este impar
 k 1 n t1   n k 1 n t 2  
Rezultă  b , daca n este par şi cum b  0, avem:

 k 1 n t1   n k 1 n t 2  xk
 k 1 , k  1, n
n k 1 n
 n t1   t 2  b
.

 k 1 n t1 şi  nk 1 n t 2 sunt rădăcinile ecuaţiei y2 – x y + b = 0, de unde

Deci k

n
 x  x 2  4b 
k 1 n xk  xk2  4b n  k 1 n xk  xk2  4b t1,2   k k 

 t1   t2   2
2 şi 2 , astfel că   . Relaţia
t1 + t2 = c devine:

n n
 x  x 2  4b   x  x 2  4b 
 k k   k k   c  0, k  1, n
 2   2 
    .

x   k 1 n t1   n k 1 n t 2 , k  1, n , sunt rădăcinile ecuaţiei iraţionale:

Deci k

n n
 x  x 2  4b   x  x 2  4b 
    c  0
 2   2 
    , b  0. (1)

Arătăm că ecuaţia (1) este echivalentă cu cea din enunţ.

Dezvoltând cu binomul lui Newton, după gruparea termenilor şi efectuarea calculelor, ajungem la
ecuaţia:

 n  n   n 

  2     2     2  
1  2p  n 1  2 p 1  n2 1  2 p k  x n 2k
2 n1  p 0
 Cn x  n 3
 2  p 1

Cn C p bx

k
   (1)  n2 k 1
2 
Cn C p b x
 
  c  0
     p  k 
     
.

n
 2 
S n,k   Cn2 pC kp ak  (1) k 
S n,k
n 2 k 1
 bk
n
k  0,  
Notăm p k
şi 2 , pentru 2 .

56
 n n
 2   2 
S n,0   Cn2 pC 0p   Cn2 p  Cn0  Cn2  Cn4    2n1 a0 
S n, 0
n 1
 b0  1
p 0 p 0 2
Cum avem şi
ecuaţia se scrie în forma:

n
n 2  
n n 2 n4 n2 k
x  a1 x  a2 x    ak x    a n  x 2 c  0
 2 
,

S n ,k n
ak  (1) k n  2 k 1
 b k , k  1,  
cu 2 2 .

Pentru calculul sumelor Sn, k folosim polinomul lui Cebâşev:

1
Tn ( X )  [( X  X 2  1) n  ( X  X 2  1) n ]
2 .

Dacă X = cos , găsim Tn(cos ) = cos n şi obţinem forma trigonometrică Tn(X) = cos (n arccos ).
Pe baza identităţii:

cos (n + 1)  + cos (n – 1)  = 2 cos  cos n

rezultă relaţia de recurenţă Tn + 1(X) + Tn – 1(X) = 2XTn(X).

În forma algebrică a polinomului Cebâşev, dezvoltăm cu binomul lui Newton, şi ordonând după
puterile descrescătoare ale variabilei X, obţinem:

n n
  n 2  
n n2 n4 k n2k
Tn ( X )  S n,0 X  S n,1 X  S n,2 X    (1) S n,k X    (1)  2  S n X 2
n, 
2 .

Utilizând această scriere în relaţia de recurenţă a polinomului Cebâşev, obţinem relaţiile de

recurenţă pentru sumele Sn, k:

Sn + 1, k + 1 = 2Sn, k + 1 + Sn – 1, k,

  n  1  n  1 
k  0, 1, 2,  ,   1   
pentru   2   2  .

Cu aceste relaţii de recurenţă pentru sumele Sn, k şi folosind metoda inducţiei matematice după n
 N*, rezultă:

57
 n
 2 
n n
S n ,k   Cn2 pC kp  2n2k 1  n  k  Cnkk ,  n  N * si  k  0,  
2
p k
.

Revenind la ecuaţia (2), avem:

S n,k n
ak  (1) k  n 2 k 1
 b k  (1) k   Cnkk  b k
2 nk

n
k  1,  
pentru  2  , deci ecuaţiile (1) şi (2) sunt echivalente cu cea din enunţ.

Observaţie. Ecuaţia de grad impar conjecturată de Vodă, are forma completă:

1
x 2n 1  (2n  1)bx 2 n1  (2n  1)( n  1)b 2 x 2 n 3  ( 2n  1)( n  2)( 2n  3)b 3 x 2 n5   
3

1
 (1) n1 (2n  1)( n  1)nb n1 x 3  (1) n (2n  1)b n x  c  0
6 ,

iar ecuaţia de grad par are forma:

1
x 2n  2nbx 2 n 2  n(2n  3)b 2 x 2 n 4  n(2n  4)( 2n  5)b3 x 2 n6   
3

1 2 2
 (1) n 2 n (n  1)b n 2 x 4  ( 1) n1 n 2b n1x 2  (1) n 2b n  c  0
12 .

Pentru ecuaţia cu toţi termenii de grad par, odată cu rădăcina xk, este rădăcină şi – xk.

Particularizări

x   k 1 n c , k  1, n
1. Pentru b = 0, obţinem ecuaţia binomă xn – c = 0 cu rădăcinile k .

2. Pentru n = 4, obţinem ecuaţia bipătrată x4 – 4bx2 + 2b2 – c = 0, care are rădăcinile:

c  c 2  4b 4 c  c 2  4b 4
xk   k 1 4  1k 4 
2 2

 
 c  c 2  4b 4 c  c 2  4b 4 
 i k 1 4  (1) k 1 4 , k  1, 4
 2 2 
  ,

58
 2 2
  cos  i  sin i
deoarece 4 4 .

1
b
3. Pentru 4 şi c = 0, obţinem ecuaţia polinomului Cebâşev Tn(x) = 0, echivalentă cu:

n
 2 
n
 (1) k  2n2k 1  n  k  Cnkk x n2k  0
k 0 .

Cu forma trigonometrică cos (n · arccos x) = 0, obţinem rădăcinile

(4k  1)
xk  cos , k  0, n  1
n , care se regăsesc şi cu formulele din teorema 1.

1
b
4. Pentru 4 şi c = 4 cos  obţinem ecuaţia:

n
 2 
n
 (1)k  n  k  Cnkk  2n2k 1  x n2k  4 cos   0
k 0 ,

echivalentă cu 4Tn(x) – 4 cos  = 0, de unde cos n = cos  şi deci

  2k 
xk  cos  k  cos  , k  0, n  1
n n  .

Această ecuaţie este o generalizare a problemei 24163 din G.M. – B nr. 9/1999, autor Gheorghe

2 2 5 1
a cos   cos 
Szöllösy, care se obţine pentru n = 7 şi 5 , deci 5 4 , ecuaţia fiind

 2 2k 
7 5 3
xk  cos  , k  0, 6
256 x  448 x  224 x  28 x  1  5  0 , cu soluţiile  35 7  .

5. Pentru b = 1 şi c = 2m cu m  R, obţinem ecuaţia:

n n n

n(n  3) n 4 n(n  4)( n  5) n 6   n   n  
n n 2
x  nx  x  x    (1)  2   C  2n   x  2   2m  0
2 6 n
n    n  2 
2 ,

cu rădăcinile:

59
 xk   k 1 m  m 2  1   n k 1 m  m 2  1   k 1u   n k 1v ,
n n

2 2
k  1, n,   cos  i sin
unde n n . Această ecuaţie generalizează mai multe ecuaţii ale profesorului
Constantin Ionescu Ţin, propuse în Gazeta Matematică de-a lungul anilor.

p
b
Particularizarea cea mai interesantă o găsim în cazul n şi c = – q unde p  0 şi avem:

Teorema 2. Ecuaţia algebrică de grad n  3:

2 k n n
n 2  
n  p n  p n  
x n  px n 2  Cn2 2   x n4    Cnkk   x n 2 k    C  2n  x  2   q  0
n2 n nk n n
n    n  2 
2

cu p, q  R, p  0, este rezolvabilă prin radicali şi toate rădăcinile ei sunt date prin formulele de „tip
Cardan”:

2 n 2 n
k 1 n q q  p q q  p
xk        (1) n 1     n k 1 n      (1) n 1  
2 2 n 2 2 n ,

2 2
  cos  i sin
unde k  1, n şi n n este rădăcină de ordin n a unităţii.

p
b
Demonstraţie. Pentru n şi c = – q coeficienţii ecuaţiei din teorema 1 au forma:

k k
n n  p n  p
 k  (1) k   Cnkk  b k  (1) k   Cnkk      Cnk k  
nk nk  n nk n ,

n
k  1,  
pentru  2  şi p  0 (deoarece în teorema 1 am presupus b  0).

Avem şi:

n n
 p  p
c  4b  (q )  4    q 2  (1) n1  4   
2 n 2
 n n ,

iar:

60
 2 n
c  c 2  4b n n q q  p
n       (1) n 1  
2 2 2 n ,

deci soluţiile xk au o formă asemănătoare formulelor lui Cardan:

2 n 2 n
q q  p q q  p
xk   k 1 n      (1) n 1     n k 1 n      (1) n1   , k  1, n
2 2 n 2 2 n ,

2 2
  cos  i sin
unde n n este rădăcină complexă de ordin n a unităţii.

Pentru n = 3, regăsim ecuaţia de gradul trei în forma redusă x3 + px + q = 0, cu formulele cunoscute

ale lui Cardan pentru soluţii.

Putem afirma că ecuaţia din teorema 2 şi formulele de rezolvare prin radicali obţinute,
generalizează formulele lui Cardan, pentru o clasă specială de ecuaţii algebrice de grad n  5.

 2 p  x1  2 p
Dacă n este impar şi p < 0, atunci x1  R şi .

Aplicaţii

1. În problema O : 596 din G.M. – B. nr. 9/1989, autorul Virgil Brişcă, a cerut rezolvarea ecuaţiei

2x5 – 50x3 + 250x –  = 0, unde   100 5 .


x 5  25 x 3  125 x  0
Scriind ecuaţia în forma 2 , şi aplicând formulele din teorema 2, pentru n
 2 2
q   cos  i sin
= 5, p = – 25 < 0, 2 şi 5 5 găsim soluţiile x1 = u + v, x2 = u + 4v, x3 = 2u + 3v, x4

 2  2
u5   55 v5   55
= 3u + 2v, x5 = 4u + v, unde 4 16 şi 4 16 .

2. Dacă în teorema 2 înlocuim n cu 2n, obţinem ecuaţia cu toţi termenii de grad par:

k n 1 n
2 n2 2n  p 2n m1 p   p
x 2n
 px   C2kn k   x 2 n 2k    Cn 1   2
x  2   q  0
2n  k  2n  n 1  2n   2n  ,

cu p  0 şi soluţiile:

61
 2 2n 2 2n
k 1 2 n q q  p  2 n  k 1 2 n q q  p 
xk                ,
2  2   2n  2  2   2n 

2 2  
  cos  i sin  cos  i sin
unde k  1, 2n şi 2n 2n n n.

În această ecuaţie, efectuând transformarea x2 = y, obţinem o ecuaţie de grad n cu exponenţii

succesivi:

k
2n  p
y n  py n1    C2kn k   y n k   
2n  k  2n 

n 1 n
2n m1 p   p
 Cn1   y  2   q  0
n 1  2n   2n  , p  0, q  R

şi care are soluţiile:

2 2n 2 2n
p q q  p  q q  p 
yk  xk2     k 1 n         n  k 1 n
      , k  1, n
n 2  2   2n  2  2   2n  ,

2 2
  cos  i sin
unde n n este rădăcină de ordin n a unităţii.

De exemplu, pentru n = 6, p = – 12 < 0 şi q = – 4, obţinem ecuaţia de gradul şase cu toţi coeficienţii

nenuli:

y6 – 12y5 + 54y4 – 112y3 + 105y2 – 36y – 2 = 0,

yk  2   k 1 6 2  3   7 k 6 2  3 , k  1, 6 , unde:
cu soluţiile

2 2 1 3
  cos  i sin  i
6 6 2 2 .

Aceste rezultate şi generalizări au fost cuprinse în lucrarea mea pentru obţinerea gradului didactic
I, în anul 1992, lucrare al cărei îndrumător ştiinţific a fost profesorul Laurenţiu Panaitopol.

BIBLIOGRAFIE

62
 [1] C. Năstăsescu, C. Niţă, Teoria calitativă a ecuaţiilor algebrice, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1979.

[2] L. Panaitopol, I.C. Drăghicescu, Polinoame şi ecuaţii algebrice, Ed. Albatros, Bucureşti, 1980.

[3] M. Trifu, Prezentarea unei lucrări pentru gradul didactic I, G.M. – M. nr. 3-4/1992.

[4] V. Tudor, Şt. F. Marcu, Un caz de rezolvare a ecuaţiilor de gradul 7, Didactica Matematicii, vol.
21, Cluj-Napoca, 2003.

[5] V. Gh. Vodă, Miraculoasele ecuaţii, Ed. Albatros, Bucureşti, 1987.

[6] * * * Gazeta Matematică, colecţie 1960-2009.

63
Capitolul V
Aplicaţii

5.1. Să se arate că orice inel integru finit este corp.

Rezolvare: Fie A un inel integru finit şi a  A , a  0 . Definim a

 : A  A prin
 a ( x)  ax , oricare ar fi x  A . Deoarece A este integru rezultă că  a este injectivă şi cum A

este finit este şi surjectivă. Există deci a   A a.î. a

 (a )  1 adică aa   1 . Avem a   0 şi

există a   A a.î.  a (a )  1 φ a ( a ) =1, adică a a   1 .
''

Atunci a  a  1  a (a a )  (aa )a   1  a   a  . Deci şi a a  1 . În consecinţă a este

inversabil şi a  este inversul său.

64
 5.2. (i) Să se demonstreze că cel mai mic subcorp al lui R,ce conţine pe √ 2 este
format din numerele reale de forma α +b √ 2 cu a , b Q;

(ii) Să se arate că mulţimea F  Q( 2 )  {a  b 2  c 4 | a, b, c  Q} împreună cu

3 3 3

adunarea şi înmulţirea numerelor reale este cel mai mic subcorp (comutativ) al lui R ce
conţine pe Q şi pe 2 .
3

Rezolvare: (i) Fie K corpul căutat. Fiind de caracteristică zero, el va conţine un subcorp
izomorf cu Q . Putem considera că Q  K , deci a  K pentru orice a  Q . De asemenea ,
deoarece 2  K rezultă că b 2  K , pentru orice b  Q . Aşadar orice număr de forma
a  b 2 cu a, b numere raţionale este în K .

Acum este suficient să arătăm că numerele de forma a  b 2 formează unsubcorp al lui

R . Evident, ele formează un subinel al lui R ; rămâne de demonstrat că orice element de această
formă,nenul, are inversul (în R ) tot de această formă. Se arată imediat că a  b 2 dacă şi numai
dacă a  2b  0 adică, dacă şi numai dacă a  b  0 iar dacă a  b 2  0 atunci
2 2

a b
1 c 2 d 2
( a  b 2 )  c  d 2 cu a  2b 2
a  2b 2 raţionale.

(ii) Se verifică imediat că F este subinel al lui R .

Într-adevăr dacă x, y  F , x  a  b 2  c 4 şi y  a   b  2  c  4 cu
3 3 3 3

a, b, c, a , b , c   Q atunci:

x  y  (a  b3 2  c 3 4 )  (a   b3 2  c 3 4 )  (a  a )  (b  b)  (c  c )3 4  Q(3 2 ) ,

xy  (a  b3 2  c 3 4 )( a   b 3 2  c 3 4 )  (aa   2bc   2cb)  (ab  a b  2cc )3 2 

 (ac   a c  bb)3 4  Q(3 2 ) .

Evident 1  Q( 2 ) .
3

Arătăm că a  b 2  c 4  0 () dacă şi numai dacă a  b  c  0

3 3

Scriem egalitatea a  b 2  c 4  0 sub forma b 2  c 4   a Înmulţind ambii

3 3 3 3

membrii ai lui () cu 2 obţinem: a 2  b 4  2c , de unde sistemul:

3 3 3

65
 b3 2  c 3 4   a
 3
(S ) a 2  b 4  2c . Înmulţind prima ecuaţie a sistemului (S ) cu  b si pe a doua
4

 b 2 3 2  bc 3 4  ba −b 2 3 2−bc 3 4=ba

cu c obţinem: 
 3
 { 3
√
4
√
ac 2  bc 4  2c ac √ 2+bc √ 4=−2 c
4 2 2
şi prin adunare
( ac −b2 ) √3 2=ab−2 c 2

( ac  b ) 2  ab  2c , de unde ac=b ac  b si ab  2c . Atunci abc=2 c 3 abc  2c 3 , adica

2 3 2 2 2 2

b
b 3=2 c3 b 3  2c 3 b=c=0
3
2  Q
, de unde b  c  0 (căci în caz contrar am deduce că c ,
absurd). Rezultă imediat că şi a  0 . Demonstrăm că orice element nenul din Q( 2 ) este
3

inversabil in Q( 2 ) , adică dacă   Q( 2 ),   0 α ∈ Q ( √2 ) , α ≠ 0 , atunci şi   Q( 2 ) .

3 3 3 1 3

Dacă   a  b 2  c 4 , cu a, b, c  Q,   0 , (echivalent deci cu a  b  c  0 ) trebuie să

3 3 2 2 2

găsim   a   b  2  c  4 cu a , b , c   Q , a +b +c ≠ 0 a   b   c   0 a.î. α ∙ β=1.

3 3 '2 '2 '2 2 2 2

    1.

Folosind calculul anterior

    (aa   2bc   2cb)  (ab   a b  2cc )3 2  (ac   a c  bb)3 4

Cum     1 , trebuie să arătăm că următorul sistem liniar

aa   2bc   2cb   1

 a a' + 2b c' +2 c b ' =1
ab   a b  2cc   0

(S ) ac   bb   a c  0 ( {
S ' ¿ a b ' +a ' b+2 c c ' =0
a c ' + b b' +a' c=0 în necunoscutele
a , b , c  are o

soluţie raţională. Înmulţind ecuaţiile sistemului (S ) cu un multiplu comun diferit de zero al

numitorilor numerelor raţionale a, b, c putem presupune că a, b, c  Z , nu toate nule.
Determinantul sistemului (S ) este

a 2c 2b
  b a 2c
c b a  a 3  2b 3  4c 3  6abc
.

Presupunem prin reducere la absurd că   0 .

Atunci a  2b  4c  6abc  0 . Putem presupune că nu toate numerele a, b, c sunt pare căci

3 3 3

altfel 0    8( a1  2b1  4c1  6a1b1c1 ) unde a  2a1 , b  2b1 , c  2c1 deci

3 3 3

3 3 3
a1  2b1  4c1  6a1b1c1  0 şi nu toate a1 , b1 , c1 sunt nule. Din   0 rezultă că 2 | a deci
a  2a 0 a 0  Z a 4a 03  b 3  2c 3  6a 0 bc  0
66
a=2 a0 , a0 ∈ Z a  2a 0 , a 0  Z . Înlocuindu-l pe a obţinem 4a 0  b  2c  6a 0 bc  0 , ceea ce
3 3 3

implică 2 | b , contradicţie căci ar trebui şi 2 | . Deci   0 Atunci (S ) este sistem Cramer şi are
soluţie unică.

5.3 Fie A un inel unitar inclus în C al numerelor complexe şi include intervalul

(0,1) , operaţiile inelului A fiind cele induse de operaţiile din C . Să se demonstreze că
A  R sau A  C .

Rezolvare: Fie  , e respectiv elementul nul şi elementul unitate din inelul A . Pentru
fiecare x  (0,1) vom avea x    x respectiv xe  x , de unde rezultă   0 respectiv e  1 .
Deoarece 1  A rezultă Z  A .

Arătăm că R  A . Fie, într-adevăr, x  R arbritar. Avem x  [ x]  {x} şi cum

[ x]  Z  A , iar {x}  [0,1) , rezultă x  A , deci R  A .

Avem de analizat două cazuri, după cum A  R , respectiv A  R .

i) A  R . Deoarece am arătat că A  R , rezulta A  R .

ii) A  R . Fie z 0  a 0  ib0  A \ R z 0=a 0+ ib 0 ∈ A /R , unde a 0 , b0  R , b0  0 .

1 1
R  A ∙(i b0 )∈ A
z 0 , a0  A z 0  a0  A ib0  A
Deoarece rezultă , adică . Cum b0 rezultă b0
1
 (ib0 )  A
b0 , adică i  A . Atunci luând z  a  ib  C avem a, b  R  A şi i  A , deci z  A
. Aşadar C  A , şi cum A  C rezultă A  C .

5.4 Fie d1 şi d 2 doi întregi liberi de pătrate, d1  d 2 . Să se demonstreze egalităţile:

Q( d1 )  Q( d 2 )  Q ;
(i)

Z [ d1 ]  Z [ d 2 ]  Z .
(ii)

Q( d1 )  Q( d 2 ) este intersecţia a două corpuri deci va fi tot un corp ce

Rezolvare: (i).
include în mod evident corpul Q . Avem extinderile de corpuri:

67
Q  Q( d1 )  Q( d 2 )  Q ( d1 ) .

Relaţia asupra gradelor se scrie:

2  [Q( d1 ) : Q]  [(Q( d1 )  Q( d 2 )) : Q]  [Q( d1 ) : (Q( d 1 )  Q( d 2 ))]

.

[(Q( d1 )  Q( d 2 )) : Q]  {1,2}
Rezultă .

Dacă am avea
[(Q( d1 )  Q( d 2 )) : Q]  2 ( Q ( √ d 1 ) ∩Q ( √ d 2) ) : Q =2, atunci ar rezulta
[ ]
Q( d1 )  Q( d 2 )  Q ( d 1 ) d 2  Q( d1 )
egalitatea .În particular, am avea ,
d 2     d1 ,  ,   Q . Dacă β=0   0 , atunci d 2    Q d =α ∈ Q , contradicţie.
√ 2
d2
√ d 2 =β ∈Q 
d1
Dacă   0 , atunci √ d1 , contradicţie. Deci   0,   0 şi ridicând la pătrat

d 2   2   2 d1
d1 
obţinem
d 2   2   2 d1  2 d1 , de unde 2 , contradicţie.

[(Q( d1 )  Q( d 2 )) : Q]  1 , adică egalitatea:

Rămane drept unică posibilitate
Q( d1 )  Q( d 2 )  Q .

Z  Z [ d1 ]  Z [ d 2 ] , caci Z este inclus în fiecare dintre cele două

(ii). Evident,
inele.

Z [ d1 ]  Q( d1 ) şi Z [ d 2 ]  Q( d 2 ) vom avea:
Deoarece

Z [ d1 ]  Z [ d 2 ]  Q( d1 )  Q( d 2 )  Q .

Z [ d1 ]  Z [ d 2 ]  Z [ d1 ] deci Z [ d1 ]  Z [ d 2 ]  Q  Z [ d1 ]  Z
Pe de altă parte,

Z [ d1 ]  Z [ d 2 ]  Z .
Aşadar

5.5. Fie K  C un subcorp. Să se demonstreze că următoarele afirmaţii sunt

echivalente:

(i) Ecuaţia x  a  1 are soluţii în K , pentru orice a  K ;

2 2

(ii) Ecuaţia x  a  a  1 are soluţii în K , pentru orice a  K .

2 2

68
 Daţi exemplu de un corp K pentru care una din cele două afirmaţii de mai înainte
este adevărată.

Rezolvare : Deoarece K este corp rezultă ca Q  K .

În ipoteza (ii) cu a  1 rezultă √ 3 ∈ K . 3  K .

În ipoteza (i) cu a  1 rezultă 2  K şi apoi cu a  2 rezultă 3K .

În orice corp K , a  K implică în condiţiile ipotezei (ii) că

2
3  3   2  
2 2
 1 1 
2

a  a 1  a         a    1 
 2 4  2   3  2  

2  1
f (a )  a  
Evident funcţia f : K  K , 3 2  este bijectivă. De asemenea,putem

 2   3 1  
2 2
1   3
a  1  
2
  a     a    1
 3 
  2 2  2 2 
scrie:  oricare ar fi a  K . Deci (i)  (ii).

Ca exemplu de corp pentru care una din afirmaţiile (i) sau (ii) este adevărată putem lua
K  R.

5.6. Fie A un inel cu opt elemente, de caracteristică 2 .

Arătaţi că:

(i) Pentru orice x  A , x  1  ( x  1)( x  x  1)( x  x  1) ;

7 3 2 3

(ii) A este un corp dacă şi numai dacă există a  A a.î. a  a  1  0 .

3

Rezolvare : (i). Pentru orice x  A avem x  x  0 .

Într-adevăr, x  x  1  x  1  x  (1  1)  x  0  x  0 . Deducem că x   x oricare ar fi

x A.

Avem: x 7  1  x 7  1  ( x  1)( x 6  x 5  x 4  x 3  x 2  x  1

 ( x  1)[( x 6  x 4  x 3 )  ( x 5  x 3  x 2 )  ( x 3  x  1)]
 ( x  1)[ x 3 ( x 3  x  1)  x 2 ( x 3  x  1)  ( x 3  x  1)]
 ( x  1)( x 3  x 2  1)( x 3  x  1)

69
  
(ii). Presupunem că A este corp şi fie A  A \ {0} . Atunci ( A ,) este un grup cu 7

elemente. Fie a ∈ A ¿ , a ≠1. a  A , a  1 Avem a  1 a 7=1, deci
7

( a  1)( a 3  a 2  1)( a 3  a  1)  0 .

Cum A este corp şi a  1 , deducem că ( a  a  1)  0 a + a+1=0 sau (a  a  1)  0 .

3 3 3 2

Dacă (a  a  1)  0 ,atunci (1  a)  (1  a )  1  1  3a  3a  a  1  a  1  a  a  1  0
3 2 3 2 3 3 2

şi din nou avem proprietatea cerută cu 1  a în loc de a .

Reciproc, fie a  A a.î. (a  a  1)  0 . Cum 1  0 , se deduce că a  0 şi a  1 . Din (i)

3

rezultă că a  1 ,deci a este element inversabil al inelului A . Cum a  1 şi a  1 , rezultă că

7 7

a este un element de ordin 7 al grupului unităţilor inelului A . Aşadar A are cel puţin 7
2 3 4 5 6 A 8
elemente inversabile, anume 1, a, a , a , a , a , a . Cum , rezultă că orice element diferit
de 0 al lui A este inversabil, deci A este corp.

5.7. Fie A un inel finit cu 0  1 . Să se arate că următoarele afirmaţii sunt

echivalente:

(i) A nu este corp;

(ii) Pentru orice n  N ecuaţia x + y =z x  y  z are soluţii în A .

 n n n n n n 


Rezolvare: (i)  (ii). Fie a  A \ {0,1} neinversabil şi B  {a | k  N } . Evident 1  B
k

şi B este finită. Distingem cazurile:

1) 0  B . Atunci există s ∈ N cu a ≠ 0 şi a =0. Fie x0 =a , y 0=1−a ≠ 0. s  N cu

¿ 3 s+ 1 s s 

a s  0 şi a s 1  0 . Fie x0  a , y 0  1  a  0 Cum x0  y 0  1 rezultă că ecuaţia x  y  z are

s s


soluţii în A .

Dacă n  2 atunci x0  0 şi cum x0  x0  x 0 rezultă că ecuaţia x  y  z are

n n n n n n n

 3
soluţia ( x 0 , x 0 , x 0 )  ( A ) .

2) 0  B . Cum B este finită există i  j  1 cu a  a . Dacă i  j  p cu p  N p
i j

atunci a (a  1)  0  (a  1)a . Fie x0  a şi y 0  a  1 .

j p p i j p

Cum 0,1  B rezultă că x0 , y 0  0 . Dacă z 0  x 0  y 0  a  a  1 rezultă z 0  0 (în

j p

j 1 p 1
caz contrar, rezultă că a  a  1  a (a  a )  1 ,deci a este inversabil, fals).
j p

Cum x0 y 0  y 0 x 0  0 , rezultă că pentru orice n  N avem:



70
 n 1
z 0n  ( x0  y 0 ) n  x 0n   C nk x 0n  k y 0k  y 0n  x0n  y 0n
k 1 ,
 3
deci ecuaţia x  y  z are soluţia ( x 0 , x 0 , x 0 )  ( A ) .
n n n

(ii)  (i) Presupunem că A este corp. Fie q | A | (numărul elementelor lui A ). Cum q  2
q 1 q 1 q 1
atunci există x0 , y 0 , z 0  A  , cu x0  y 0  z 0 .Deci 1+1=1 , de unde 1  0 , absurd.

5.8. Fie K un corp comutativ cu 8 elemente. Să se demonstreze că există a  K a.î.

a3  a 1.

Rezolvare: Grupul ( K ,) are 7 elemente, deci pentru orice x  K avem x =1 x  1 .
 7 7

Rezultă că polinomul f ( X )  X  X are ca rădăcini toate elementele lui K . Deoarece K este

8

corp comutativ, f are 8 factori de gradul întai. Considerăm g ( X )  X  X  1 ; Se verifică

3

uşor că f ( X )  g ( X )  ( X 5  X 3  X 2  X ) , deoarece  1  1 în K . Atunci g conţine

3 factori liniari ai lui f , deci are rădăcini în K . Dacă a  K este o rădăcină a lui g , atunci
a3  a 1.

K ,K ,K
5.9. Fie K un corp (comutativ sau nu). Dacă 1 2 3 sunt subcorpuri ale lui K
3
Ki ≠ K K  K ¿ i=1 ¿ 3 K i ≠ K .
Ki  K i
a.î. oricare ar fi i  1,2,3 atunci i 1 .
3

K i K
Rezolvare: Presupunem prin reducere la absurd că avem i 1

Atunci în mod necesar K 1  K 2  K 3 , K 2  K 1  K 3 , K 3  K 1  K 2 (căci dacă am

K  K2  K3 K  K 2  K3
avea de exemplu 1 , atunci şi gandind această egalitate pentru
grupurile aditive corespunzătoare, rezultă K  K 2 sau K  K 3 imposibil).

Prin urmare putem alege elementele x 1 ∈ K 1 ( K 2 ∪ K 3 ¿ şi x2 ∈ K 2 ( K 1 ∪ K 3 ¿

x1  K 1 \ ( K 2  K 3 ) şi x 2  K 2 \ ( K 1  K 3 ) . Evident x1  0 şi x 2  0 şi x1  x 2  K 1  K 2
x 1 ≠ 0 şi x 2 ≠ 0 şi x 1+ x2 ∉ K 1 ∪ K 2(căci dacă, de exemplu, x1  x 2  K 1 , atunci
x 2   x1  ( x1  x 2 )  K 1 , contrar alegerii lui x 2 ). Prin urmare, x1  x 2  K 3 x 1+ x2 ∈ K 3.
1 1 1
Considerăm elementul z  x1 ( x1  x 2 )  1  x1 x 2 . Cum x 1 ∈ K 1 şi x 1 + x 2 ∉ K 3 \{ 0 } x1  K 1 ,
−1

x1  x 2  K 3 \ {0} z  K1  K 3 z ∉ K 1 ∪ K 3
şi rezultă ca mai sus, că deci neapărat z  K 2 .
1
Atunci z  1  K 2 , adică x 1 x 2 ∈ K 2 x1 x 2  K 2 .Din faptul că x 2  K 2 \ {0} , rezultă
−1

( x11 x 2 ) x 21  K 2 x11  K 2 x1  K 2

71
 1 x2) x2 ∈ K 2
( x−1 −1 ( x11 x 2 ) x 21  K 2 adică x11  K 2 şi de aici x1  K 2 ceea ce este o contradicţie cu

alegerea lui x1 .
3
5.10. Determinaţi automorfismele corpurilor Q( 2 ) şi Q( 2 ) .

Rezolvare: Ambele corpuri sunt conţinute în R . Deoarece elementele lui Q( 2 ) se scriu

în mod unic sub forma a  b 2 cu a, b  Q , orice automorfism  al lui Q( 2 ) este determinat
de  ( 2 ) care trebuie să fie o rădăcină a polinomului X  2 . Avem două posibilităţi:
2

 ( 2 )  2 (şi obţinem automorfismul identic  (a  b 2 )  a  b 2 sau  ( 2 )   2 (şi

obţinem automorfismul de “conjugare”  (a  b 2 )  a  b 2 acesta are proprietatea că

    1 . Automorfismele lui Q( 2 ) formează un grup izomorf cu Z \ 2Z .

La fel, un automorfism  al lui Q( 2 ) este determinat de imaginea  ( 2 ) care trebuie

3 3

să fie o rădăcină (reală) a polinomului X  2 . Cum acest polinom are o singur rădăcină reală,
3

3
corpul Q( 2 ) are un singur automorfism, cel identic.

 x  2 y 3 y  
K    
5.11. Arătaţi că  2 y x  2 y  | x, y numere raţionale   M 2 (Q) este corp

izomorf cu Q( 10 ) .

2 3   x  2 y 3y 
A    M ( x, y )   
Rezolvare: Dacă  2  2   K şi  2 y x  2 y   K (cu x, y  Q ),
atunci M ( x, y )  x  I 2  y  A . Să notăm A  10  I 2 şi atunci:
2

M ( x, y )  M ( z, t )  M ( x  z , y  t ), M ( x, y )  M ( z , t )  M ( xz  10 yt , xt  yz )  K .

Mai mult dacă M ( x, y )  M (0,0) avem x  10 y  0 (căci 10  Q ) şi atunci

2 2

 x y 
M ( x, y ) 1  M  2 ,  K
2 
x  10 y 2
x 2
 10 y
  , de unde concluzia că ( K ,,) este corp comutativ.

Se verifică prin calcul că f : K  Q( 10 ) , f ( M ( x, y ))  x  y 10 este un izomorfism

de corpuri.

72
5.12 Fie M 2(Q) şi pentru d întreg liber de pătrate considerăm submulţimea K d a lui M 2(Q)
a bd
formată din matricele de forma
b a (
cu a, b Q )
(i) Să se arate că mulţimea K d este corp faţă de adunarea şi înmulţirea matricelor şi aplicaţia f:Q(
a bd
( )
√ d )→ K d , f(a+b√ d ) = b a este un izomorfism de corpuri.
¿
(ii) Considerăm grupurile multiplicative (Q( √ d )*, ·) şi aplicaţiile f:Q(√ d )*→ K d , definită ca la (i)
¿
∆: K d →Q¿ definită prin ∆(A)=det(A), N:Q(√ d )*→Q ¿ definită prin N(a+b√ d ) =a 2 db 2.

Să se demonstreze că f, ∆, N sunt morfisme de grupuri şi ave, egalitatea ∆○f=N.

Rezolvare:
(i).Se verifică imediat prin calcul direct.

(ii). Faptul că f, , N sunt morfisme de grupuri se probează uşor.

(AB)=det(AB)=det(A)∙ det ⁡(B)= △ ( A ) ∙ △ (B), oricare ar fi A, B ∈ K d.

¿
Pentru avem
¿
Pentru N avem: N(z)=z∙ ź, oricare ar fi z∈Q ( √ d ), unde ź este conjugatul pătratic al lui z, adică
putem scrie:

N ( z 1 z 2 )=( z 1 z2 ) ( z 1´z 2 )=z 1 z2 z 1´z 2=( z 1 z´1 ) ( z 2 ź 2 )=N ( z 1 ) N ( z 2), oricare ar fi z 1 , z 2 ∈ Q ( √d ¿ ).

¿
Demonstrăm că △ ° f =N . Fie z=a+b√ d ∈ Q ( √ d ), oarecare. Avem:

( △ ° f )( z )=△ ( f ( z ) )=△ ( f ( a+b √ d ) )=△ a bd =det a bd =a2−d b 2=¿

b a ((b a )) ( )
¿ N ( a+b √d ) =N ( z).

73