În Europa există o diversitate uimitoare de plante, animale și habitate.

Puține
locuri de pe planetă au un astfel de mozaic de habitate, specii sălbatice și peisaje
culturale într-o zonă atât de restrânsă.
Avem nevoie de aceste specii sălbatice pentru a supraviețui. De exemplu,
insectele polenizează culturile - un serviciu în valoare de 22 de miliarde de euro
adus agriculturii europene în fiecare an.
Dar activitățile umane exercită presiuni enorme asupra mediului și duc la
dispariția unor specii. Principalele amenințări la adresa vieții sălbatice sunt
dispariția habitatelor naturale, supraexploatarea, înmulțirea speciile alogene,
schimbările climatice și poluarea.
Astăzi, aproape jumătate din mamiferele din Europa și o treime din reptile,
pești și păsări sunt pe cale de dispariție. Aceasta se datorează în principal faptului
că habitatele acestora se restrâng, pe măsură ce se dezvoltă zonele urbane, iar o
parte din terenuri sunt alocate unor proiecte de infrastructură, cum ar fi drumurile.
Jumătate din zonele umede din Europa au fost drenate și aproape trei sferturi din
dunele din Franța, Italia și Spania au dispărut.
Cele mai valoroase habitate pentru fauna și flora sălbatică sunt protejate prin
lege, însă multe dintre ele sunt în stare proastă și trebuie restaurate.
Unele specii ale faunei și florei sălbatice sunt pe cale de dispariție, deoarece sunt
supraexploatate - o problemă care afectează în special mediul marin,
unde pescuitul excesiv a provocat epuizarea unor stocuri de pește.
Speciile alogene invazive sunt plante, animale, ciuperci și microorganisme care
s-au stabilit în regiuni din afara arealului lor natural. Scoicile-zebră, de exemplu,
reduc calitatea apei din lacuri și blochează sistemele hidrologice. Nu toate aceste
specii invazive sunt dăunătoare, dar unele se răspândesc rapid și acaparează
speciile indigene. Efectul economic este uriaș: costurile se ridică la circa12,5
miliarde de euro pe an, iar problema ia amploare.
Schimbările climatice vor avea efecte majore asupra Europei. Unele specii se
vor adapta și își vor schimba mediul, însă altele vor lupta pentru supraviețuire.
Dacă temperaturile vor crește cu 1,5-2,5°C, ar putea dispărea până la 30% din
speciile de plante și animale.
Calitatea apei s-a îmbunătățit în ultimii 20 de ani, datorită legislației UE și
obținem rezultate bune în ceea ce privește tratarea apelor reziduale și a deșeurilor
industriale. Însă poluăm în continuare apele subterane cu prea multe îngrășăminte.
Rezultatul este eutrofizarea - prea mult azot în râuri, lacuri și estuare, ceea ce
provoacă răspândirea algelor.
Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt
clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte câteva mii de speciii ajung în pragul
disparitiei în fiecare an înainte ca biologii sa le poata identifica.
               De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au
evoluat încet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a
imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii
1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si
consumarea resurselor naturale.
       Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau
mlastinile, depinde în mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre
speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului
respectiv.
         Scăderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra nivelului de
trai al oamenilor. Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri
fertile pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin
de la plante si animale.

Cauzele dispariției speciilor sunt diverse:

 
Distrugerea habitatelor

Planeta noastra se afla intr-o continua schimbare, habitatele se modifica si sunt

influentate continuu. Schimbarile naturale au loc treptat, iar impactul lor asupra
speciilor este minim, lasand animalelor timp suficient pentru adaptare.

Cand schimbarile au loc intr-un ritm rapid, speciile au prea putin timp sau chiar
deloc sa reactioneze sau sa se adapteze noilor circumstante. Acest lucru poate duce
la efecte dezastruoase, pierderile rapide de habitat fiind principala cauza a
disparitiei speciilor.

Forta cea mai puternica ce influenteaza pierderea habitatelor o reprezinta oamenii.

Mai ales in ultimul secol, aproape toate regiunile de pe Glob au fost afectate de
actiunea umana. Spre exemplu, pierderea nutrientilor din sol, care sustin
padurile tropicale, extinctia pestilor si a altor specii acvatice din habitatele
poluate, schimbarile climei la nivel global, eliberarea gazelor cu efect de
sera sunt provocate preponderent de oameni.

Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei

unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se
adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care
au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si
constructia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau
fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte
populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu la
conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o
zona prea restransa pentru a suporta o populatie mare.

Introducerea speciilor exotice

Speciile native sunt acelea care fac parte dintr-un anumit peisaj geografic, pe o
perioada indelungata de timp. Sunt adaptate foarte bine mediului lor, precum si la
celelalte specii native din acelasi habitat. Pe de alta parte, speciile exotice sunt
introduse in ecosistem de catre activitatea umana, intentionat sau nu. Acestea sunt
vazute de speciile native ca straini si pot cauza conflicte in cadrul ecosistemului –
pot distruge balanta ecologica sensibila si pot produce o supra-abundenta de
consecinte negative.

Una dintre cele mai grave consecinte rezulta cand speciile exotice incep sa se
hraneasca cu cele native sau cand concureaza cu acestea pentru acelasi tip de
hrana. Cele mai distructive efecte au avut loc pe insule: introducerea insectelor,
soarecilor, porcilor sau altor vietati au dus la disparitia a sute de specii, in ultimele
cinci secole.

Supraexploatarea

In ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si

alte produse a crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns in pragul disparitiei
dupa ce au fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu
concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru cornul sau, care
este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii intregi de cactusi si
orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale.

Multe animale au scazut simtitor ca numar de indivizi, in anumite regiuni de pe

Glob.

Alti factori

-Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori,

declinul speciilor native. In 1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil in
lacul Victoria in Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile
native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii endemice, care
se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de
mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pana in ziua de astazi.
 
Bolile, poluarea si distributia limitata sunt alti factori ce au amenintat pana acum
speciile de plante si animale. Daca o anumita specie nu are o protectie naturala
genetica impotriva anumitor patogeni, o boala introdusa poate avea efecte grave
asupra speciei respective. De exemplu, virusii turbare sau rapciuga
canina distrug in momentul de fata populatii carnivore, in Africa de est. Animalele
domestice transmit adesea aceste boli ce afecteaza populatii intregi, demonstrand
din nou ca activitatea umana este la baza majoritatii cauzelor de disparitie.  Diferite
chimicale toxice s-au raspandit tot mai mult in circuitul hranei in cadrul
ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale apei au facut sa dispara
numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pana la sfarsitul
sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos in Europa. De asemenea, deversarile
chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic.
 Pandemia  este o epidemie care se extinde pe un teritoriu foarte mare, într-o
țară, în mai multe țări sau continente. În decursul istoriei omenirii multe boli
infecțioase au provocat pandemii, unele cu consecințe
devastatoare: ciuma, variola, tifosul, holera, febra
galbenă, tuberculoza, gripa, coronavirusul. Una dintre cele mai devastatoare
pandemii a fost Moartea Neagră, care a ucis aproximativ 75-200 milioane de
oameni în secolul al XIV-lea. Actualele pandemii sunt HIV/SIDA și
boala coronavirusului 2019 (COVID-19). Unele dintre cele mai severe pandemii
din trecut includ pandemia gripală din 1918 (gripa spaniolă) și pandemia gripei din
2009 (H1N1).

Pandemii actuale
HIV/SIDA
HIV are originea în Africa și s-a răspândit în Statele Unite prin Haiti între 1966 și
1972.[17] SIDA este în prezent o pandemie, cu rate de infecție de până la 25% în
sudul și estul Africii. În 2006, rata prevalenței HIV în rândul femeilor însărcinate
din Africa de Sud a fost de 29%.[18] Educația eficientă cu privire la practicile
sexuale mai sigure și pregătirea pentru prevenirea infecțiilor transmise de sânge au
contribuit la încetinirea ratelor de infecție în mai multe țări africane care
sponsorizează programele naționale de educație.
Coronavirus 2019 (boala COVID-19)
Un nou coronavirus a fost identificat pentru prima dată în Wuhan, Hubei, China,
la începutul lunii ianuarie 2020,[19] ca făcând să apară un grup de cazuri de boală
respiratorie acută, denumită acum boala coronavirus 2019 (COVID-19), care
fusese identificată în decembrie 2019. Peste 100 de țări și teritorii au fost afectate,
cu focare majore în China centrală, Italia, Coreea de Sud și Iran.[20] La 11 martie
2020, Organizația Mondială a Sănătății a caracterizat coronavirusul ca o pandemie.
[21][22]