Fișă de lucru

Citiți, cu atenție textele, pentru a putea răspunde la cerințele de mai jos:

Eu am apărut liniștit pe scenă. Am ajuns în fața măsuței pe care se afla paharul cu apă și am început:
- Domnilor și doamnelor...
Cineva din fund mă corectă:
- Invers...
Eu roșii. Fetele – care ocupaseră din cele dintâi rânduri pe scaune – râseră. Erau de acord: conferința
mea se vestea plină de haz.
- Domnilor, reîncepui eu, Rama a fost cel dintâi profet indian. Dar aceasta n-are nicio importanță.
- De ce n-are? se întrebă curios unul dintre numeroșii mei ascultători, care stătea rezemat de un
dulap.
Fetele găsiră că întreruperea aceasta e atât de comică, încât e de datori lor să râdă...
Neștiind ce atitudine să iau în timp ce ascultătoarele mele se desfătau, am apucat paharul să beau, fără
entuziasm. Sala s-a arătat mișcată o clipă de faptul că eu beau apă dintr-un pahar. Dar a izbucnit, apoi,
repede în hohote.
- Rog să nu întrerupeți pe orator, am îngânat eu, lăsând paharul jos.
Fetele au înțeles fără greutate că cvintele acestea alcătuiau un „spirit” și l-au apreciat. Au bătut din
palme.
În fund, comitetul se frământă. Nu era seriozitate. Nu se așteptau tocmai de la mine să dau loc la
astfel de scene. Trebuiau însă să se resemneze și să aștepte sfârșitul conferinței.
Conferința mea a continuat în aceeași atmosferă până ce am auzit un glas, printre spectatori:
- Mai ai două minute.
Și eu nici n-am sfârșit introducerea. Nu-i vina mea. Dacă sunt întrerupt, nu-mi pot păstra șirul vorbei.
(Mircea Eliade)

Nimic mai greu în materia culturală, decât să vorbești despre strălucitoarea personalitate a lui Nicolae
Iorga, despre vastitatea preocupărilor sale, despre complexul de însușiri superioare, nemaiîntâlnite, până
azi, în lume, la nici un alt bărbat de cultură.
Pe când era președintele Senatului și, deci, conducea dezbaterile, marele cugetător era plictisit de
mormăielile și interpelările stupide, fără nici un sens, ale unui senator ramolit înainte de vreme, ales în
toate legislațiile, totuși, pentru imensa lui avere și relațiile sale cu oamenii sus-puși.
Dar la unele din ședințe, iată că președintele înaltului corp legislatic, recte Nicolae Iorga, enervat, îl
opri pe oratorul care tocmai își desfășura discursul și-l apostrofă:
- Ascultă, domnule senator, dacă-ți mai tot întrerupi colegii cu bolboroselile dumitate aiurite, să știi
că-ți dau cuvântul ca să auzim limpede ce ai de spus.
(Nicolae Busuioc)

Plantele, lucrurile se poartă între ele după rânduielile și cuvintele omului....

S-a întâlnit odată mălaiul și cu pâinea:
- Bună dimineața, mălai crăpat! zice pâinea de grâu mălaiului de păpușoi.
- Mulțumesc dumitale, joaca copiilor! îi răspunde mălaiul.
Vede pâinea că nu-i bine că a păcălit-o și pe dânsa. Se întoarce iarăși și zice:
- Bună dimineața, sațul casei!
- Mulțumesc dumitale, cinstea mesei! i-a răspuns mălaiul.
Omenia aceasta a vieții plantelor e uneori închipuită atât de adânc, încât ele ajung să participe în
poveste la rânduieli cu totul omenești...
(Ovidiu Papadima)
1. Stabilește 2-3 momente comune ale fragmentelor cu refrire la:
- evenimentul produs,
- anturajul, timpul, spațiul;
- modalitatea de expunere;
- personajele angajate;
- semnificația mesajului.
2. Identifică și explică 3-5 situații care:
- fac dificilă comunicarea în fragmentul II;
- facilitează comunicarea în fragmentul III.
3. Formulează, în 2 fraze, tema comună circumscrisă tuturor fargmentelor.
4. Determină care sunt, în opinia ta:
a). condițiile ce caracterizează o manifestare culturală,
b). calitățile unui om de cultură.
Exemplifică răspunsul, utilizând informația din fragmentele date.