BARONUL DIN COPACILa 15 UNE 1767, Cosimo Piovasco di Rondé, fratele meu, _ a stat pentru ultima oara Ja masa in mijlocul nostru, Mi-aduc aminte de parca s-ar fi petrecut azi. Ne aflam in sufrageria vilei noastre din Ombrosa ; ferestrele incadrau ramurile stufoase ale uriasului gorun din parc. Era doudsprezece, ora Ja care familia noastra, dupa o veche traditie, statea la masa, desi printre nobili se incetatenise moda, venita de la curtea nu prea matinala a Frantei, de a prinzi pe Ja jumatatea dupa-amiezii. Tin minte ca batea vintul dinspre mare si frunzele frematau. Cosimo zise : — Am spus ca nu vreau si gata ! si impinse farfuria cu melci. Nici cd se pomenise vreodati o nesupunere mai grava. In capul mesei stitea tata, baronul Arminio Piovasco di Rondd, cu peruca lunga pind peste urechi, ca pe vremea lui Ludovic al XIV-lea, obicei anacronic, ca atitea altele ale tatei. Intre mine si fratele meu se afla abatele Fauchelafleur, duhovnicul familiei si preceptorul nostru, al biaietilor. In faté o aveam pe mama, generileasa Corradina di Rondé, si pe sora noastri Battista, cilugariti 1a domiciliu. La celilalt capit al mesei, fatii-n fati cu tata, sedea, imbricat tutceste, cavalerul avocat Enea Silvio Carrega, administratorul si hidrotehni- cianul mosiilor noastre, unchiul nostru natural, fiind frate nelegitim cu tata. Cu citeva luni in urm’, dupa ce Cosimo implinise doisprezece ani, fuseserim primiti la aceeasi masa cu patintii nostri ; eu impli- nisem numai opt, dar am beneficiat inainte de vreme de aceeasi fa- voare ca si fratele meu, deoatece n-au vrut si ma lase si maninc singur dincolo, Vorba vine ci am beneficiat ; de fapt, atit pentru. Cosimo, cit si pentru mine, se sfirsisera zilele fericite si regretam prinzurile din odaita noastra, numai noi doi cu abatele Fauchelafleur. Abatele, un bitrinel uscitiv si zbircit, avea reputatia de a fi jansenist, gi drept este ci fugise din Dauphiné, locul sau de bastin’i, ca si 167scape de un proces al Inchizitiei. Dar caracterul sau auster, indeobs atit de laudat, ca si atitudinea intransigenta, pe care si-o impunea ¢j siesi, dar si altora, cedau la tot pasul jnclinarii sale firesti spre indi- ferenti si delasare, ca si cum din indelungatele-i meditatii cu ochi pironiti in gol nu s-ar fi ales decit cu o stare de mare plictiseala si apatie, iar in orice dificultate intimpinata, chiar neinsemnata, ar fi vazut semnul unei fatalitati cireia n-avea rost si i se impotriveasca, Mesele noastre in tovarisia abatelui incepeau dupa lungi rugiciuni ; duceam lingura Ia guri cu miscari corecte, ritwale, in t&cete, si vai de cel ce ridica ochii din farfurie sau facea cel mai usor zgomot sor- bind supa ; dar la sfirsitul primului fel, abatele era obosit, plictisit, privea in gol si plesciia din limba la fiece inghititura de vin, ca si cum numai senzatiile cele mai superficiale si mai trecdtoate ar mai fi izbutit si-l impresioneze ; la felul doi, puteam si mincim si cu miinile, si ispraveam masa aruncind unul fntr-altul cu cotoare de pere, in timp ce abatele exclama din cind in cind, atent : ,,Oo00, bien !... Oooo, alors !* Acum, ins%, stind Ja mas cu parintii, aveam de indurat frecusul familiei, trist capitol al copilariei : tata si mama, mereu prezenti, in fata noastra, si folosirea obligatorie a tacimurilor la pui, si vesnic ,stai drept ! si ,,jos coatele de pe masi 1 si colac peste pupaza, hesuferita aia de Batistta, sora noastra. A inceput un sit de dojeni, impunsiaturi, pedepse, impotriviri, pind in ziua in care Cosimo a re- fuzat melcii si s-a hotarit si-si desparta soarta de a noastra. ‘Abia mai tirziu mi-am dat seama de aceasté acumulare trep- tati de tesentimente fati de familie : pe atunci aveam opt ani, luam totul in joack, iar rizboiul pe care noi, cei mici, il duceam impottiva celor mari, era cel obisnuit al tuturor copiilor ; nu-mi dadeam seama ci incipitinarea fratelui meu ascundea lucrusi mai adinci. Tatil nostru, baronul, era un om anost, far ndoiali, dar rau nu era: anost, fiinded viata fi era dominaté de idei gresite, cum se intimpla adesea in epocile de tranzitie. Sint multi aceia carora zbu- ciumul timpului le comunicd nevoia de a se agita si ei, dar, taman invers, in contratimp. La fel si tata : fard sé aiba habar de frimin- tirile care mocneau in omenire, el ridica pretentii Ja titlul de duce de Ombtosa si nu se gindea decit la genealogii, la mosteniri, Ja ri- valitati sau la aliante cu potentatii apropiati sau departati. De aceea, traiul in casa noastri se desfasura intotdeauna ca si cum am fi fost la o repetitie generala in vederea unei invitatii la curte, nu stiu daca la aceea a imparatesei Austriei, a regelui Ludovic sau miacar a muntenilor din Torino. De pilda, se servea la masd un 168curcan ; atunci tata era cu ochii pe noi si vada dac& stim si-l taiem si si-i desprindem carnea de pe os dupi toate regulile impuse la curtea regal’, iar abatele aproape c& nici nu gusta, ca si nu fie prins cu vreo greseali, tocmai el, care avea indatorirea sa-i tind tatalui meu isonul Ia dojeni. Cit despre cavalerul avocat Carrega, descoperisem c& ascundea in adincul sufletului multi ipocrizie ; sub pulpanele an- teriului siu, turcesc, facea si dispari hartane intregi, pentru a le minca apoi pe infulecate, cum ii plicea lui, ascuns in vie ; iar noi am fi putut si jurim (desi niciodat& n-am reusit s4-l prindem asu- pta faptului, atit de iuti fi erau migcirile) ci venise la mas& cu bu- zunarul plin de oscioare, gata curitate de carne, spre a le lasa in farfurie in locul sferturilor de curcan escamotate. Cu mama noastra, generaleasa, nu aveam necazuti, fiindcd ea era militaroas’ chiar $i Ja masa: So! Noch ein wenig! Gut !1 si nimeni ou gisea nimic de obiectat ; dar in privinta noastra tinea, dacd nu la eticheta, ma- cat la disciplin’, si incuraja mina forte a baronului cu ordinele ei cazone : ,,Sitz’ rubig | Si sterge-ti botul !“ O singuri fiinti se gi- sea Ja largul ei: Battista, cilugirita, care desprindea carnea de pe oasele de pui cu cea mai mare minutiozitate, fibra cu fibra, folo- sind niste cutitase ascutite pe care le avea numai ea, un fel de scal- pele de chirurg. Baronul, desi ar fi trebuit s-o dea de exemplu, nu indraznea nici s-o priveasci, deoarece Battista, cu ochii holbati sub atipile bonetei scrobite, cu dintii ei inclestati si cu fata-i micufé si galbena ca de soarece il infricosa chiar si pe el. Asadar e ugor de inteles cd masa era locul in care ieseau la iveala toate antagonismele si toate incompatibilitatile dintre noi, dar si toate ticnelile si ipo- criziile noastre ; si cd revolta lui Cosimo a izbucnit tocmai la masi. De aceea mi si intind cu povestirea fiindci mese gata puse nu vom mai intilni in viata lui Cosimo, de asta putem fi siguri. Era, de asemenea, singurul loc unde ne intilneam cu cei mari. In restul zilei mama st&tea retrasi in camerele ei, lucrind dantele, broderii si fileuri, deoarece, la drept vorbind, generdleasa nu se pri- cepea decit la aceste indeletniciri prin traditie femeiesti, si numai prin ele isi mai domolea patima rizboinici. De obicei, dantelele si broderiile reprezentau hiiti geografice ; dupa ce le intindea peste pene si tapiserii, mama le impungea cu bolduri si cu stegulete, care indicau planurile de bitaie din razboaiele de Succesiune, cunoscute de ea pe degete. Sau broda tunuri cu diferitele traiectorii scuipate 1 Asa! Inck putin! Bine! (Germ.) 2 Stai linistit ! (Germ.) 169din gura de foc, sau un tir de reglaj, si unghiurile de proiectie, cAci era foarte priceputi in balistic& si, pe deasupra, mai avea la dispozitie si intreaga biblioteca a tat&lui ei, generalul, unde gasea tratate de arti militari, planse de tir si atlase. Mama noastra, nascut4 von Kurtewitz, Konradine pe numele mic, era fiica generalului Konrad yon Kurtewitz, care, in urmi cu douazeci de ani, ocupase tinuturile noastre in fruntea trupelor Mariei Tereza a Austrici. Orfand de ma- mi, generalul o cara dupa el pe front. Nimic extraordinar : cala- toreau bine echipati, poposeau in cele mai bune castele, cu 0 droaie de slujnice, ‘iar ea isi petrecea ziua luctind dantele la gherghef ; cele ce se povesteau, cd mergea si ea la lupta calare, sint basme ; fusese totdeauna o femeie micut’, cu pielea trandafirie si cu nasul in vint, asa cum ne-o amintim si noi, dar fi rimasese patima militara, ‘mostenita de la tat&l ei, poate ca un semn de protest impotriva sotului. Tata fusese unul dintre putinii nobili din partile noastte cate, in rzboiul acela, se alituraseri trupelor imperiale : il primise cu bratele deschise pe generalul von Kurtewitz pe domeniile sale, ii pusese la dispozitie oamenii sii si, ca si-i dea o si mai bund dovada ci e credincios cauzei imperiale, se casatorise cu Konradine. Toate astea in nadejdea de a cAp&ta ducatul dar, ca de obicei, o nimerise prost si atunci, deoarece imperialii s-au c&rabanit curind, iar geno- vezii i-au pus dari de l-au spetit. Dar cel putin se capituise cu o nevasti bun’, generaleasa, cum i s-a spus dupa ce tatal ei a murit in expeditia din Proventa iar Maria Teresa i-a trimis, pe o pernuta de damasc, un colan de aur ; o nevast& cu care s-a inteles aproape tot- deauna, chiar dac& ea, crescuti prin tabere, nu visa decit armate si batilii, iar Iui ti reprosa cA nu e decit un aventurier fara “noroc. Dar in realitate ramasesera amindoi cu mentalitatea din vremea rizboaielor de Succesiune : ea nu avea in cap decit piese! de artile- rie, iar el genealogii ; ea visa pentru fiii ei un grad intr-o armati, oricare ar fi, iar el ar fi dorit, dimpotriva, si ne vada casitoriti cu vreo mate ducesi electoare a Imperiului... Cu toate acestea au fost niste pirinti foarte buni, dar atit de distrati, incit noi doi am putut_ creste aproape de capul nostru. A fost bine sau rau ? Cine stie 2 Viata lui Cosimo a fost cu totul iesiti din comun, in vreme ce a mea a fost extrern de ordonaté si de modesta, si totusi copilaria ne-am petrecut-o impreuna, fara si ne pese de nervii celor mari si cdutind drumuti difetite de cele bitute de toata lumea. Ne cat&ram in copacii (acele prime jocuri nevinovate imi bat acum Ja portile aducerii aminte ca strifulgerarea unei prevestri ; dar cine 170se gindea la asta pe atunci ?), treceam suvoaiele sitind de pe o stincd pe alta, cercetam pesteri pe fiemul mirii si lunecam a vale pe balus- tradele de marmuri ale sc&tilor vilei. O astfel de coborire calare pe balustrada a fost cauza uneia din cele mai grave ciocniri dintre Co- simo si parinti, pentru ca de pe urma ei a fost pedepsit, pe nedrept, dupa pirerea lui, si de atunci a inceput si-i mocneasc& in suflet un resentiment impotriva familiei (ori a societatii ? ori a lumii in gqae- ral ?), care s-a concretizat in hotarirea lui din 15 iunie. La drept vorbind, ni se pusese in vedere si nu mai coborim sci- tile clare pe balustrada, dar nu atit de team’ cd ne-am fi putut rupe vreun picior sau vreo mini — parintii nostri nu fusesera niciodata ingrijorati de acest Jucru. si tocmai de aceea, cred, nu ne-am rupt niciodat’ nimic — ci pentru cd, pe masura ce cresteam, ne sporea si greutatea, asa incit puteam si dim jos statuile stribunilor, asezate din ordinul tatei pe pilastrii terminali ai balustradelor, la capitul fiecirei rampe de scari. Intr-adevir, Cosimo risturnase o ‘dati un stramog episcop, cu mitri cu tot ; a fost pedepsit si, de atunci, a in- vitat $4 frineze cu o clipa mai inainte de a ajunge la capitul,rampei si chiar si sari jos doar cu o palm inainte de a se izbi de statuie. Si eu am invatat, deoarece il urmam in toate, numai ca, fiind intot- deauna,mai modest si mai prudent, sdream jos la jumatatea rampei sau lunecam pe portiuni mici, frinind mereu. Intr-o zi, cind Cosimo cobora pe balustradd ca o sigeati, cine credeti cA urca pe scari ? Abatele Fauchelafleur, care hoinarea fara tint’, cu ceaslovul deschis jn mind, dar cu privirea atintité in gol, ca o gaind. Si miacar de-ar fi fost pe jumiatate adormit, ca de obicei ! Dar.nu : se afla in una din acele clipe de care mai avea totusi parte uneori, cind nu-i scipa nimic din ce se petrecea in jur. Il zareste pe Cosimo si cugeta : »Balustrada, statuia... acus se ciocneste de ea, acug ma cearta si pe mine“ (fiindc& la orice strengarie de-a noastra era mustrat si el ca nu stie si ne pazeasci) si se arunci peste balustrada ca si-l opreascd pe frate-meu. Cosimo se ,ciocneste de abate, il tiriste in jos pe ba- lustradd (abatele era un bitrinel numai piele si os), nu poate sd frineze, se izbeste si mai virtos de statuia strimosului nostru Caccia- guetra Piovasco, cruciat care luptase in Tara Sfint, si se pravilesc tustrei la picioarele scirii : cruciatul, buciti-bucatele (era de ghips), abatele si Cosimo. L-au facut cu ou si cu ofet, 1-au batut ou biciul, lau pus sa scrie niste fraze de cite o suti de ori si l-au inchis in camera, numai cu piine si ciorbi rece. Iar Cosimo, care se simtea nevinovat, deoarece vina nu fusese a lui ci a abatelui, a rostit acea 171cumplita invectiva : Ma doare-n cot de toti strabunii dumitale, dom. nule tata !“, care prevestea vocatia lui de razvritit. Sora noastra, la urma urmei, eta la fel. Cu toate ca izolarea in care tia i-o impusese tata dupa povestea cu tinarul marchiz della Mela, Battista fusese si ea, dintotdeauna, un suflet razvratit si singu- ratic. Ce a fost si ce n-a fost, atunci, cu tinarul marchiz, nu s-2 prea aflat niciodati. Cum de s-a furisat in casa noastra in pofida faptului ci familia Inui ne dugmanea ? $i de ce ? Ca s-o seduci, ba mai mult, ca s-o siluiascd pe sora noastra : asa s-a spus in nesfirsita gilceava care a urmat intre cele doua familii. De fapt, noi n-am reu- sit niciodata si ni-l imaginam pe acel papa-lapte pistruiat facind pe seducitorul si cu atit mai putin fiind vorba de sora noastr’, care, fard indoiala, era mai voinicd decit el si se bucura chiar de faima c& se lua Ia trinta si cu grijdarii. $i inci ceva : de ce a fost tocmai el cel care a strigat ? $i cum se face ca servitorii, care au alergat impreuna cu tata, l-au gasit cu pantalonii ferfenita, sfisiati parca de ghearele unei tigroaice ? Familia Della Mela n-a vrut niciodata si admit c& fiul lor ar fi atentat la cinstea sorei noastre si si-si dea consim{amintul pentru casatorie. Astfel sora noastra a sfitsit ingro- pati in casa, in straie calugaresti, desi nu rostise nici un legimint, nici m&car pentru cea de-a treia treapta monahala, data fiind indo- ielnica ei vocatie. Rautatea si-o punea in aplicare mai ales Ja bucdtarie. Era foarte priceputa la gitit, fiindcd nu-i lipseau nici silinta, nici fantezia, in- susirile de frunte.ale oricirei bucatarese, dar cind punea ea mina nu stiam niciodata ce surprizd ne asteapta la masa: o data a pre- parat niste tartine cu pateu, cit se poate de gustoase, ce-i drept, dar din ficat de soarece, gi nu ne-a spus decit dupa ce le-am mincat si le-am gisit minunate ; ca si nu mai vorbim de piciorusele de lacusta, cele dindarat, tari si zimtate, asezate ca un mozaic pe un tort ; sav de coditele de porc, prajite de parci ar fi fost covrigi ; ba intr-un rind a prajit un arici intreg, cu toti ghimpii, naiba stie de ce, fara in- doiali doar ca si ne impresioneze cind avea sa fie ridicat capacul fiindcd nici chiar ea, care minca intotdeauna orice trasnaie pregatea, n-a vrut si guste, macar ca era un puisor de arici, trandafiriu gi, desi- gur, fraged. Intr-adevar, cele mai multe dintre groaznicele sale pre- patate erau scornite mai mult din dorinta de a scandaliza, decit pen- tru placerea de a te face sé maninci impreund cu ea asemenea bu- cate cu gust infiorator. Mincdrurile acestea ale Battistei erau rezul- tatul celor mai rafinate combinatii de produse animale si vegetale : cipatini de conopida cu urechi de iepure, rinduite pe un guler de 172plan’ de iepure ; sau o cipitind de porc din ritul creia iesea — £3. cind impresia cA scoate limba — o langusta rosie, iar langusta tinea fntre foarfecele ei limba porcului, ca si cum i-ar fi smuls-o. Apoi melcii : izbutise si decapiteze nu stiu citi melci, iar capetele, acele ' capete ca de cilut, le infipsese — cu o scobitoare cred — pe cite o bucata de placinté incit atunci cind au fost aduse la masa, pareau un cird de lebede minuscule. Mai strasnic insi decit de aspectul ace- Jor minciruri rafinate, rimineai imipresionat cind te gindeai la osir- dia cu care le preparase Battista si cind iti imaginai miinile ei sub- tiri Ja Jucru pentru a ciopirti trupurile micilor vietuitoare. Felul in care melcii atitau macabra fantezie a surorii noastre ne-a determinat, pe fratele meu si pe mine, s4 ne revoltdm, revolta care insemna in acelasi timp solidaritate cu bietele animale chinuite, scirba de gustul melcilor prijiti si nemultumire generala, astfel incit nu-i de mirare ca aici isi are obirsia gestul lui Cosimo si tot ce a urmat. Urziserim un plan. Cavalerul avocat aducea acasd cite un cog plin cu melci comestibili, care erau dusi in pivnita si pusi intr-un butoias, ca si posteasci, dindu-li-se doar tarite, spre a-si lepada mur- dariile. Daci tidicai ins capacul de scinduri asezat deasupra bu- toaielor, ti se infatisa inaintea ochilor un fel de iad, in care, cu o incetineala prevestitoare a agoniei, melcii se tirau in sus, pe doage, ptintre resturi de trite, printre dire opace de bale inchegate si prin- tre excremente colorate, amintire a vremurilor frumoase cind.trdiau in aer liber prin iarbi. Unii iegisera din cochilii, cu capul intins si coarnele departate, altii stateau chirciti intinzindu-si, neincrezatori, doar cornitele ; unii adunati pilcuri-pilcuri, ca niste cumetre, altii adormiti si zivoriti induntru, iar altii morti, cu casuta rasturnata. Pentru a-i salva de intilnirea cu: sinistra bucitdreasa si pentru a ne salva si pe noi de bucatele ei alese, am facut o gaurd in fundul bu- toiasului si, de acolo, din fire de iarba tocata si miere, am intocmit © cirituie cit se poate de camuflati prin spatele butoaielor si al unel- telor din pivniti, pentru a momi melcii si fuga pind la un gemulet care dadea spre un razor necultivat si plin de mardcini. A doua zi, cind am coborit in pivnita si controlim rezultatele planului nostru si, la lumina unei Jumindri, am inspectat peretii si ungherele ascunse, am strigat : — Uite unul aici !... — Altul colo !... — Si uite-l pe asta unde a ajuns ! 173Un sir Jung de melci, la mici distante unul de altul, se tisa dinspre butoias spre ferestruici, pe pardoseala si pe zid, urmin, drumul trasat de noi. { — Repede, melcigorilor ! Grabiti-va, salvati-va ! ii tot indemna noi, vazind micile animale inaintind incet-incet, nu fara a se abate. descriind ocoluri lenese pe peretii zgrunturosi ai pivnitei, atrasi de intimplatoarele sedimente, mucegaiuri si cheaguri ; dar pivnita er, intunecoas3, intortocheat’ si ticsiti de fel de fel de boarfe, asa cj trageam nadejde ci nimeni nu-i va descoperi si cd vor avea ragazul_ s& scape cu totii. In schimb, sora noastri Battista, aceasté faptura plind de neli- niste, strabatea noaptea casa de la un capat Ja altul dupa soareci, ax un sfesnic intr-o mina si cu pusca de vindtoare subsuoara. In noapteg aceea a ajuns in pivnita si la flacira luminirii a vazut un mele 1a. tcit pe tavan, cu dira Iui de bale argintii. A risunat o impuscituri, Toti am sarit in sus in paturile noastre, dar numaidecit ne-am in- fundat iar capul in ‘perne, fiind deprinsi cu vinatorile nocturne ale, calugaritei din casi. Battista insi, dupa ce a omorit melcul si a des- prtins o bucata de tencuiala datorita nesabuitei sale tmpuscaturi, s-¢ pornit s& strige cu vocea ej slaba, dar stridenta : — Ajutor ! Fug toti ! Ajutor ! Au alergat setvitorii, pe jumitate dezbricati, a alergat tata, inar- mat cu o sabie, abatele, fara peruca, iar cavalerul avocat, chiar mai inainte de a-si da seama ce se petrece, a sters-o pe cimp si s-a dus si se culce intr-un stog de paie, ca sa scape de neplaceri. La lumina tortelor, au inceput cu totii si umble dupa melcii diz pivnita, desi, bineinteles, nimeni nu-i avea la stomac, dar. intrucit tot se sculaseri, nu voiau, din amor propriu, si admit ci au fost deran- jati de pomana. Au descoperit gaura din fundul butoiului si au )pri- ceput numaidecit c& era vorba de noi. Tata ne-a tras o sfinta de bi- taie in pat, cu biciul vizitiului. Ne-am ales cu vinatdi pe spate, pe fese si pe picioare si am fost inchisi intr-o cémarut goal, cate ti- nea loc de carcera. Ne-au tinut acolo trei zile cu piine si apa, cu salata, sorici si bors rece (cate, din feticire, ne plicea). Apoi, la primul nostru ptinz in familie, in acea zi de 15 iunie, la amiazd, ne-am asezat cu totit la masa ca si cum nimic nu s-ar fi intimplat : si ce pregatise sora noastra Battista, sefa bucatariei ? Supa de melci si tocanad de melci. Cosimo n-a vrut sa se atinga nici macar de o cochilie. — Mincati sau va inchidem pe loc in cimiruta ! 174Eu m-am supus si am inceput sa infulec molustele. (A fost un pic de lasitate din partea mea, din care pricina fratele meu s-a sim- tit si mai singur, astfel incit plecarea lui a insemnat si un protest im- potriva-mi, fiindcd-1_dezamagisem ; dar n-aveam decit opt ani, si apoi la ce bun sé compari vointa mea, atit cit putea si aiba un copil, cu suptaomeneasca inc&pitinare ce caracteriza firea fratelui meu ?) — Ei, ce faci ? i se adres tata lui Cosimo. — Nu, pentru nimic in lume ! raspunse Cosimo si dadu farfu- ria la o parte. — Pleaci de la masa ! Dar Cosimo o si zbughise afara, intorcind tuturor spatele. — Unde te duci ? Il vedeam prin usa de sticla cum isi ia tricornul si sabia din vestibul. — Stiu eu! Si alergi in gridin’. N-a trecut mult si |-am vazut, pe fereastr, cum se citira in gorun. Desi nu avea decit doisprezece ani, era imbricat si pieptanat foarte ingrijit, asa cum voia tata s4 te prezinti la masi : par pudrat si cu panglica la coada, tricorn, jabou de dantela, frac verde cu coada, pantalonasi de culoarea nalbei, sabie mica si ghetre lungi, de piele alba, pina Ja jumitatea pulpei, singura concesie fata de un port mai potrivit cu viata noastra de tara. (Eu, avind numai opt ani, in afara prilejurilor de gala, eram scutit si-mi pudrez parul si sa port sabie, desi mi-ar fi plicut s-o port.) Si astfel Cosimo se sui in co- pacul acela noduros, miscindu-si bratele si picioarele printre crengi cu © siguranta si iuteala dobindite in urma deselor exercitii facute impreuna cu mine. Am mai spus ci ne petreceam ore in. sit citarati in copaci, gi nu pentru vreun interes, ca atitia copii care se urci numai dupa fructe sau dupa cuiburi de pasarele, ci din placetea de a birui nodurile mari ale trunchiului si cracanele, si de a ajunge cit mai sus cu putinta, ca s& gisim locuri frumoase unde si ne oprim si, de acolo, s4 privim la tumea de sub noi, sa glumim si s4 aruncim cite o vorbi de duh ce- Jor ce treceau pe jos. De aceea mi s-a parut firesc ca primul gind al Jui Cosimo, in clipa cind a fost nedreptatit si s-a revoltat, si fie acela de a se cAtéra in gorun, copac familiar nou’ si care, intinzin- - du-si ramurile pina la inaltimea ferestrelor salonului, silea intreaga familie si-i vada dispretul si jignirea.— Vorsicht ! Vorsicht }4 Acug cade, saracutul de el ! a exc! mat inspiimintat’ mama, care ne-ar fi privit cu plicere sarjind s focul artileriei, dar care, totusi, se simtea cuprinsd de ingrijorare orice alt joc al nostru. Cosimo se citiri pina la bifurcarea unei crengi groase, unde p tea s& stea comod, si se asezi acolo, bilabanindu-si_picioarele, 7 bratele incrucisate pe piept, cu palmele virite subsuoard, cu ca jnfundat intre umeri si cu tricornul ‘indesat pe frunte. Tata se aplecd peste pervazul ferestrei si-i strigd : — Cind ai si obosesti de stat acolo, ai si te razgindesti ! — N-am si mi rizgindesc niciodat&é ! raspunse fratele meu, pe craca. — Las c&-ti arit eu tie, indata ce cobori ! — Nu mai cobor niciodata ! Si s-a tinut de cuvint. Il Cosimo era in gorun. Crengile intindeau punti inalte deasupra pimintului. Adia un vint usor si era soare. Soarele razbatea printre frunze, iar noi, ca si-1 putem vedea pe Cosimo, trebuia sa ne ducem palmele streasind 1a ochi. Cosimo privea lumea din copac: orice lucru, vazut de sus, arita altfel, ceea ce era in sine o distractie. Aleea dobindea o perspectiv3 cu totul alta, la fel rizoarele, hortensiile, ca- meliile si misuta de fier pentru luat cafeaua in gridind. Mai incolo, frunzigul arborilor se rirea si gridina de zarzavat isi cobora braz- dele in trepte, sustinute de ziduri de piatra ; in spate, perspective se deslusea mai greu din pricina livezilor de mislini, iar de cealalté parte, asezarea Ombrosa isi arita acoperigurile de ight spildciti si de atdezie, si se iteau pavilioanele corabiilor, acolo unde, dedesubt, se afla portul. In zare se asternea marea, inaltA la orizont, iar pe mare un velier trecea incet. Tati ci, dupa cafea, baronul si generdleasa iesird in gradina. Pri- virl un strat de trandafiri, facindu-se ci nu-l bagi in seama pe Co- simo. Se luari de brat, dar numaidecit se desprinsera unul de altul, ca si discute si si gesticuleze. Eu m-am dus sub gorun, ca si cum, pasimite, m-as fi jucat de unul singur, dar, de fapt, incercind saa 4 Atenqiune! Atentiune! (Germ.) 176atrag atentia lui Cosimo ; el insi imi purta pica si statea cocofat sus, cu ochii atintiti in departiri. M-am ldsat de joaci si m-am ghemuit: dup o banca, pentru a-l putea observa fara si fiu vazut. Fratele meu st&tea ca o santineli in post. Privea totul, si totul. era ca si nimic. Prin livezile de limii trecea o femeie cu un cos. Un catirgiu suia povirnisul, tinindu-se de coada catircei. Femeia si bar- batul nu se vedeau unul pe altul ; auzind zgomotul facut de copitele potcovite, femeia se intoarse si se’ aplecd spre carare, dar nu Ja vr me. Atunci incepu si cinte, ins& catirgiul ajunsese la cotitura, ciul urechile, pocni din bici gi-i zise catircei : ,,Aah !“ $i totul se sfirsi aici. Cosimo vedea si una, si alta. Pe alee trecu abatele Fauchelaffleur, cu ceaslovul deschis. Cosimo rupse ceva de pe o creanga si lasd si-i cad’ in cap ; nu mi-am dat seama ce eta, poate un mic piianjen sau o aschie din scoarfa ; dar nu-l nimeri pe abate. Apoi se apuci si scotoceascé intr-o scorbura a trunchiului cu sibiuta. O viespe se napusti furioasd ; el o alunga. repede fluturindu-si tricornul si fi urmari zborul cu privirea pind ce viespea se agezi pe o floare de bostan, unde se pitula. Sprinten ca. de obicei, cavalerul avocat iesi din casi, o lua pe scirile gradinii si se pierdu printre aracii din vie ; ca si vada incotro merge, Cosimo se citird pe alti craci. Acolo, dintre frunze, se auzi un filfiit, apot isi lui zborul o mierla. Lui Cosimo i se paru ciudat pentru ci fusese tot timpul sus si n-o observase. Cu ochii in soare, iscodi si vada dac& nu cumva mai ezau gi altele. Nu, nu mai erau. leea Ling’ gorun se afla un ulm ; coroanele lor aproape ca se atingeau. O ramuri a ulmului trecea la jumitate de metru peste ramura celui- olo, alt copac ; fratelui meu fi fu usor s& faci un pas ca si cucereascd vir- raz- ful ulmului, pe care noi nu-l explorasem niciodaté, deoarece avea tive crengile mult ptea sus i deci grew accesibil de pe sol. Din ulm, ciu- tind crengi care si se invecineze cu ramurile altui copac. Cosimo trecu A si intr-un roscov, apoi intr-un dud. Astfel il vazui trecind de pe o ubt, creangi pe alta, umblind suspendat deasupra gradinii. Unele ramuri ale dudului cel mare se intindeau peste zidul de imprejmuire al vilei noastre, iar dincolo era gridina familiei D'On- dariva. Noi, desi vecini, nu stiam nimic despre marchizii de Ondariva, nobili de Ombrosa, deoarece, de citeva generatii, ei se bucurau de anumite drepturi feudale asupra cirora tata ridica pretentii, astfel ci aan o url reciproci: despirtea cele douk familii, dup cam un zid inalt, ca de fortareat’, ne separa conacele ; nu stiu daca fusese ridicat din porunca tatii sau din cea a marchizului. La acestea se adauga grija cu care cei din familia Ondariva isi pazeau gradina, plantata, dupa cite 12 — Stribunii- nostri —- ¢. 1/2 177se spunea, cu niste specii nemaivizute. Intr-adevar, tatal actualil marchizi, discipol al lui Linné, pusese in miscare numeroasele ru. bedenii ‘pe care familia le numara Ja curtea Frantei si la cea a An gliei, ca si-i trimita cele mai pretioase tari botanice din colonii, si ani in sir vapoarele debarcaseré la Ombrosa saci cu seminfe, le. gaturi de butasi, arbusti in ghivece mari, ba chiar si arbori intregi cy uriase blocuri de pamint in jurul radicinilor ; pind cind in grading aceea crescuse — dupa cite se zvonea — un amestec de paduri din Indii si din cele doud Americi, daci ou chiar si din Noua Olanda, Din toate acestea noi nu vedeam decit niste frunze de culoare inchisi ce se iteau la marginea zidului; erau frunzele unui copac importat recent din coloniile ameticane, numit magnolia, pe ale cirui ramuri negre risitea o floare alba carnoasa. Din dudul nos- tru, Cosimo sari pe marginea zidului, facu vreo citiva pasi, tinindu-si echilibrul, apoi apucindu-se cu miinile, trecu de cealalti parte, unde se intindeau frunzele si florile de magnolie. Apoi disparu din ochii mei, astfel incit cele ce va voi istorisi mai departe, precum si multe aminunte ale acestei povestiri privitoare la viata lui, mi-au fost ulte- rior furnizate de el sau le-am dedus singur din unele mirturii izo- Jate si din presupuneri. Cosimo stitea cocotat in magnolie. Desi magnolia avea ramuti foarte dese, unui copil ca fratele meu, deprins sa se catere in tot soiul de copaci, nu i-a fost deloc greu si se urce si in acesta ; crengile rezistau sub greutatea lui, cu toate cd nu erau prea groase si aveau un Jemn moale, pe care Cosimo fl descojea cu vitful ghetelor, facind rani albe in negrul scoartei ; si-l invaluia pe baiat intr-un parfum proaspit de frunze, pe care vintul le intorcea cind cu fata de un verde intunecat, cind cu cea de un verde stralucitor. Dar toati gradina mirosea, si Cosimo, daci nu izbutise inci s-o parcurga cu privirea, fiind foarte deasa, o cerceta cu ajutorul miro- sului, incercind si deosebeascd diferitele miresme, care pentru el erau cunoscute, deoarece, aduse de vint, ajungeau pind in gradina noastri, si ni se pirea unul din lucrurile tainice ale acelei vile. Apoi, privea crengile si vedea frunze noi, unele mari si lucioase, ca si cum peste ele ar fi cuts o pinzi de api, altele mici si pufoase, trunchiuri netede ori pline de solzi. Domnea o liniste adincd. Se inalfi in zbor doar un roi de pitulici, scotind tipete ascutite. Deodati se auzi un glas subtirel care cinta : — O, la-la-la!... La-ba-lan-goire1.., 1 Aoleu! Scrinciobul... (Fr.)Cosimo privi in jos. Agitat de creanga unui atbote mare de ala- turi, se legina un scrinciob, in care se afla o fata de vreo zece ani. Era o copilita blonda, cu o pieptinatura inalta, nitel cam cara- ghioas’ pentru o fetita, cu o rochie albastra, si rochia tot ca pentru femei in toat& firea, si, asa cum se dadea in sctinciob, fusta i se re- varsa in dantele. Fetita isi tinea ochii intredeschisi si nasul in vint, veind parca si faci pe cucoana, si musca dintr-un mar, plecindu-si de fiecare dati capul spre mina cu care trebuia sa tind in acelasi timp si marul, si funia scrinciobului ; ori de cite ori scrinciobul ajungea in punctual cel mai de jos al arcului descris, fetita isi lua avint, lovind cu virfurile pantofilor pimintul, si scuipa cojile de mar dintre buze, cintind O, /a-la-la J... La ba-lan-goire..., ca o fetit cireia putin ti mai pasa, si de scrinciob, si de cintec, si de mir (de acesta, totusi, ceva mai mult) si cireia au inceput si-i umble alte ginduri prin cap. Cosimo coborise din virful magnoliei pe creanga cea mai de jos si stitea cu picioarele proptite pe dow craci si cu coatele sprijinite de un ram din fata lui, ca de pervazul unei ferestre. Leginindu-se, scrinciobul aducea fata chiar pind sub nasul lui. Ea nu era atenti, asa ci nu-l zirise. Deodati, vizindu-1 protipit acolo in copac, cu tricorn si ghetre, facu : — Oh! Maul fi cizu din mina gi se rostogoli pina la trunchiul magno- liei. Cosimo lua sabiuta, se aplecd de pe ultima creanga, ajunse cu virful sibiutei marul, il strpunse si-l oferi fetitei care intre timp parcursese cu scrinciobul o pendulare fntreaga, si se afla din nou in dreptul lui. — Ia-l, nu s-a murdirit, e doar putin zdrobit intr-o parte. Fetita bilaie se si ciise ci se aritase asa de uimitd la vederea biietasului necunoscut, ivit acolo in crengile magnoliei, si isi reluase aerul semet, cu nasul in vint. — Esti un hot ? il intreabi. — Un hot ? rispunse Cosimo, jignit ; apoi se gindi o clipa si, incet-incet, ideea incepu si-i placd. Eu, da, desigur, zise, trigindu-si tricornul pe frunte. Ai ceva impotriva ? — Si ce anume ai venit si furi ? Cosimo privi mirul in care infipsese virful sibiei si tsi aduse aminte c&-i eta foame, intrucit aproape nu se atinsese de mincare Ja masa. — Mirul Asta, spuse el si incepu sa-I curete cu tiisul sabiei, foarte ascutit, de altfel, in ciuda faptului ci familia nu-i ingiduise sa-I ascuta. 179— Atunci esti un hot de fructe, zise fel Fratele meu se gindi la citdurile de copii siraci din Ombrosa, cate sireau peste gardurile vii si peste ziduri si furau fructe, un soj de copii pe care fusese invatat si-i dispretuiascd si si-i evite, si pen- tru inttia oar intelese ce viati liber’ si demn’ de invidiat duceau ei, Tata, s-ar putea si devind si el unul dintre acestia si s4 traiascd la fel ca ei de-acum inainte. — Da, rispunse. ‘Tiiase mirul in felii si incepu sa-1 mestece. Fetita blond pufni in tis, si rise cit tinu un tur intreg de scrin- ciob in sus si-n jos. — As, da de unde ! Pe copiii cate furi fracte ti cunosc ! Sint toti prietenii mei. Aia umbla desculfi, fark hain’, ciufuliti, nu cu ghetre si cu peruci ! Fratele meu se facu rosu cum e coaja mirului. Sa fie luat peste picior, si nu numai din cauza pudrei, la care nu tinea citusi de pu- tin, dar si din pricina ghetrelor, care-i erau nespus de dragi, si sa i se spun ci infatisarea lui e mai prejos decit a unui hot de fructe, soiul acela de fiinte dispretuite cu o clip& mai inainte, si, mai ales, si descopere ci domnita care-o facea pe stipina in gradina familiei D’Ondariva era prietena tuturor hotilor de fructe, dar nu si prietena lui, toate acestea, laolalta, il umpluré de necaz, de rusine si de gelozie. — 0, Iala-ld... Cu ghette si peruci ! cinta fetita in scrinciob. Fratele meu fu cuprins de o ciuda plina de ambitie. — Eu nu-s un hot din aceia pe care-i cunoasteti dumneavoastra, strigi el. De fapt, nici nu sint hot ! Am zis asa ca si nu va speriati | Pentru c&, daca-ati sti intr-adevar cine sint eu, ati muri de frica : sint un bandit ! Un bandit ingrozitor ! Fetita continua si se legene pind sub nasul lui, de-ai fi zis c& vrea si-l ating’ cu virfurile picioarelor. — Ei, nu mai spune ! $i unde ti-e pusca ? Banditii au toti pusti ! Sau flinte | Eu i-am vazut ! Pe drumul de la castel pind aici ne-au oprjt de cinci oti caleagca. — Dar pe cipetenia lor n-ai vazut-o ! Eu sint c&petenia lor ! C&petenia banditilor n-ate pusci ! Are numai sabie ! si-si scoase sabiuta. 4 Fetita didu din umeri. — Cipetenia banditilor, explicd ea, e unul pe care-1 cheam’ Gian dei Brughi si vine intotdeauna de Criciun si de Pasti sd ne aduci daruti ! 180— Aha ! exclami Cosimo di Rondé, cuprins de un val de secta~ rism de familie, Atunci tata are dreptate cind spune cd marchizul d’Ondariva e ocrotitorul tuturor tilhiriilor si al contrabandei din tinut ! Cum scrinciobul trecea aproape de pamint, fetita, in loc si-si faci vint, frind, punind iute o piedic& si sari jos. Scrinciobul gol salti in aer, sustinut de fringhii. — D§-te jos numaidecit ! Cum ti-ai ingiduit si incalci terenul nostru ? zise ea cu dusminie, intinzind degetul aratator citre baiat. — N-am incilcat nimic si nici jos nu ma dau, raspunse Cosimo, la fel de infierbintat. N-am pus niciodati piciorul pe terenul vostru si nu Jas pune nici pentru tot aurul din lume ! Atunci fetita, foarte calm, uA un evantai aflat pe un fotoliu de nuiele si, cu toate cA nu era prea cald, incepu sa-si facd vint, plimbindu-se de colo-colo. ; — Acum, zise ea, foarte linistité, voi chema servitorii ca sa puna mina pe dumneata si si te ciomigeasci. In felul acesta o si te inveti minte s& nu mai intri pe terenul nostru ! Fetita schimba mereu tonul si fratele meu riminea de fiecare dati uimit. — Unde mi aflu eu, nu e teren si nu-i al vostru ! proclama Cosimo. Se simti ispitit si adauge : ,,Si-apoi, eu sint duce de Ombrosa si sint mai marele intregului tinut !“, dar se stapini, fiindcd nui plicea si repete lucrurile pe care le rostea necontenit tata, acum dupa ce se certase cu el, fugind de la masa ; nu-i plicea si nici nu gasea ci e un lucru drept, si intrucit pretentiile acelea asupra ducatului i se pirusera totdeauna idei fixe ; ce rost avea sa incerce a se fali si el, Cosimo, cu titlul de duce ? Dar nu voia sa se dezminta si con- tinud cum fi venea lui bine. — Aici nimic nu-i al vostru, repet’ el, pentru cd al vostru e pa- mintul, si daci as pune un singur picior jos, atunci, intr-adevar, v-as incilca proprietatea. Dar aici sus, nu, si umblu oriunde imi place. — Da, va si zici acolo, sus, tu esti stépin... — Desigur ! Tot teritoriul de aici, de sus, este al meu, si numai al meu ; si facu un gest vag spre ramuti, spre frunzele insorite, spre cer. Pretutindeni pe crengile copacilor este domeniul meu. Spune slugilor s{ vind si ma-nhate, daca pot ! 181Acum, dupa atitea [audarosenii, Cosimo se astepta ca ea sal i peste picior, intr-un fel oatecare. Insi, dimpotriva, fata se aratj pe neasteptate curioasa : — A, da ? Si pind ude se intinde acest domeniu al tiu ? — Pina unde poti ajunge mergind prin copaci, incolo si in- coace, dincolo de zid, prin livezile de mislini, pina pe colina, de cealalt{ parte a colinei, in padure, pe proprietitile episcopului... — Chiar pind in Franta ? — Pini in Polonia si in Saxonia, zise Cosimo, care, din geogra- fie, stia doar denumirile auzite de la mama, cind vorbea despre riz boaiele de Succesiune. Dar eu nu-s egoist ca tine. Eu te invit pe do- meniile mele. ‘Acum se tutuiau amindoi, dar ea fusese aceea care incepuse, — Si scrinciobul al cui e ? intreb’ ea, asezindu-se in scrinciob, cu evantaiul deschis in mina. — Scrinciobul e al tau, precizi Cosimo, dar, intrucit e legat de creanga asta, tot de mine depinde. De aceea, cind atingi pamintul cu picioarele esti pe teritoriul tiu, dar cind te ridici in vazduh esti pe-al meu. Ea isi ficu vint si isi lui zborul, tinindu-se strins cu miinile de: funii. Cosimo s&ri pe creanga groasi de care atirna scrinciobul, apuca fringhiile si incepu s-o legene. Sctinciobul zbura tot mai sus. — Tie fricd ? — Mie, nu. Cum te cheama ? — Pe mine Cosimo... Dar pe tine ? — Violante, dat mi se spune Viola. — Mie imi spun si Mino, cici Cosimo e un nume de om bitrin. — Nu-mi place. — Cosimo ? — Nu, Mino. — A... Poti si-mi spui Cosimo. — Nici nu mii gindesc ! Asculti, trebuie si incheiem un pact limpede ca lumina zilei. — Ce zici ? intreba el, care tot nu se simtea la largul sau. — Uite ce zic : eu pot si mi sui pe teritoriul tiu si sint un oas- pete sacru; nu-i asa? Vin si plec oricind poftesc. Tu, insi, esti sfint si inviolabil cit timp te afli in copaci, pe teritoriul tau, dar de indat& ce atingi pimintul gridinii devii sclavul meu si vei fi pus in Janturi. — Nu, eu nu cobor nici in gridina ta si nici intr-a mea. Pentru mine tot acest teritoriu e la fel de vrajmas. Tu o sa vii sus cu mine 182~ si or si vin si prietenii tdi care fura fructe, poate chiar si fratele meu Biagio, cu toate ca-i nitel cam las, si toti laolalta vom alcatui in copaci o armat& si vom biga mintile in cap pimintului si locui- torilor lui. — Nu, nici vorba de asa ceva ! Stai si-ti explic cum stau lucru- rile. Tu esti stapinul copacilor, nu-i asa ? Dar daca atingi o singurd dati pimintul cu piciorul, iti pierzi inteeg regatul si rimfi ultimul dintre sclavi. Ai inteles’? Chiar dacd se rupe o creanga gi cazi, ai a pierdut tot ! iz. — Ew n-am cazut in viata mea dintr-un copac ! ‘o- — M& rog, dar daca se intimpla sa cazi, te prefaci in cenusa si te imprastie vintul. se. — Astea-s povesti. Eu nu calc pe pimint fiindcd nu vreau. db, — Vai, cit esti de plicticos ! — Nu, nu, hai si ne jucim. De pilda, in scitnciob as putea sta ? de — Da, daca reusesti si te-asezi in scrinciob fari sa atingi pa- cul mintul. sti Ling& scrinciobul Violei se afla un altul, atirnat de aceeasi creanga, dar tras sus si innodat, ca si nu se ciocneascd intre ele. Co- simo {si dadu drumul de pe creangi, apucindu-se de una din funii, exercitiu in care se dovedi foarte indeminatic, deoarece mama ne punea si facem mult& gimnastici, ajunse la nod, il desfacu, se in- stala in scrinciob in picioare gi, ca sa-si facd vint, isi deplasa greu- tatea corpului, indoindu-si genunchii si aplecindu-se tnainte. In felul acesta se avinta din ce in ce mai sus. Cele doua scrincioburi mergeau unul intr-un sens, celalalt in altul ; ajungeau acum Ja aceeasi inil- ain. time gi treceau unul prin dreptul altuia Ja jumitatea drumului. — Daci incerci si te asezi iu sctinciob gi siti faci vint cu pi- cioarele, poti s-ajungi si mai sus, insinua Viola. Cosimo fi dadu cu tifla. — Hai, vino jos si fa-mi vint, fii dragut ! zise ea, zimbindu-i gales. — Ba; a fost vorba ca eu nu trebuie si cobor cu nici un pret... si Cosimo se prefaicu a nu intelege. das- — Fii dragut ! esti — Nu. de — Ha-ha ! Erai gata si te arzi ! Dacd atingeai pamintul cu pi- ciorul, pierdeai totul. Viola cobori din leagin si incepu sé impinga ugurel scrinciobul atru lui Cosimo. aine —wU! ! 183Inhitase brusc sciunagul pe cate fratele meu statea in pici si-l risturnase. Noroc fnsi ca el se tinea cu nidejde de funii ! Altf s-ar fi prabusit la pamint ca un nating ! — Tridatoareo ! fi strigi Cosimo si se cit&ra sus, inclestindu-; de cele doud funii. Urcusul era insi mult nsai greu decit coborisul, mai ales ci fe. tita blonda, fiind tn toane foarte rele, smucea de funii in fel si chip, In cele din urmi, Cosimo ajunse pe creanga cea groasa $i se asezi cilare pe ea. Cu jaboul de dantel isi sterse fata de naduseala : — Ha-ha ! Nu ti-a mers ! — Era cit pe-aci ! — Eu credeam ca-mi esti prietena ! — Credeai ! si incepu iar sa-si facd vind cu evantaiul. — Violante ! risun& in clipa aceea o voce ascutita de femeie. Cu cine vorbesti ? ' Pe scara albi ce ducea la vild se ivise 0 doamni : inalt’, slabi, cu o fusta larga ; privea prin lornieta. Intimidat, Cosimo se rettase intre frunze. — Cu un tin’r, ma tante 1, zise fetita ; s-a nascut in virful unvj copac si, fiind vrijit, nu poate si pun’ piciorul pe pamint. Rogu pina peste urechi, Cosimo se intrebi daca fetita vorbea asa ca si-si bat joc de el fati de mitusa-sa, sau ca s-o ia peste picior pe mitusi-sa fati de el, sau doar ca sisi continue jocul, sau _numai pentru ci nu-i pasa de nimic, nici de el, nici de matusa, nici de joc ; se vazu iscodit de lornieta cucoanei, care se apropia de copac de parca s-ar fi pregatit si contemple un papagal ciudat. — Uh, mais est un des Piovasques, ce jeune homme, je crois. Viens, Violante 12 Cosimo simti ca-i ard obrajii de umilinta ; faptul ci-1 recunoscuse fri a pirea deloc mirat, fari si se intrebe micar de ce se afla acolo, si ci o chemase numaidecit pe fetitd, nu cu glas aspru, dar pe un ton hotarit, si ci Viola, ascultitoare, f4rk si intoarcd miacar capul, se supuse chemirii, totul lasa si se inteleagi ca el este o fiinta lipsita de orice insemnitate, care aproape ca nici nu existd. Si-ast- fel, acea neobisnuit’ dupa-amiaz4 fu invaluita intt-un nor de rusine. 1 Mitusico (fr). 2A, dar mi se pare c& tindrul acesta ¢ un Piovasco. Vino, Violante ffx). 184Dar iata ci fetita ti face un semn mitusii, matusa se apleact si copila ti sopteste ceva Ja ureche ; mitusa indrepta din nou lornieta spre Cosimo. — Atunci, domnisorule, ii zice, nu vrei si fii drigut si s4 ser- vesti o ceasci de ciocolata ? In felul acesta vom putea si noi sa ne cunoastem — si fi face Violei cu ochiul — de vreme ce acum esti un prieten al familici. Dat Cosimo rimase neclintit, ficind ochi mari spre mitusi si spte nepoati. Inima ii batea cu puteré. Tat, acum era invitatul no- pililor de Ondariva si de Ombrosa, familia cea mai orgolioasa din finut, si umilinta sa din prima clip& se transforma in biruinta si se fizbuna pe tatil siu, find primit de niste adversari care-1 priviserd totdeauna de sus, iar Viola intervenise pentru el, si el era admis acum jn tod oficial ca prieten al Violei, si se va putea juca impreund cu ea in gridina aceea atit de diferitd de oricate alta gridin’. Cosimo Yncerci toate aceste sentimente, dar in acelasi timp puse stapinire pe el un simtimint opus, desi confuz: un fel de sfiiciune amestecata cu orgoliu, singuratate si incipatinare ; si hartuit de aceste senti- mente contradictorii, fratele meu se prinse cu miinile de creanga de deasupra Ini, se citara, se afundi in locul cel mai stufos, trecu intr-alt copac si se facu nevazut. < Tr A fost 0 dupi-amiazi care nu se mai sfirsea. Din cind in cind, o bufnituri, un fosnet, cum se aud adesea prin gridini, ma facea si alerg afara, in nidejdea cA este el si cd se hotarise si coboare. $i numai ci vad miscindu-se virful magnoliei cu flori albe, si pe Cosimo ivindu-se de dincolo de zid si sarindu-l. M-am dus si-1 intimpin in dud, Vazindu-m’, paru contrariat : tot mai era supirat pe mine. Se asezi pe o creanga de dud si incepu s-o cresteze cu sabiuta, ca si cum n-ar fi vrut si-mi vorbeasca. — E usor sii te cateri in dud, am zis, pentru a rupe tacerea, pina acum nu ne-am urcat niciodata... El continu si sctijeleasci ramura cu taigul, apoi spuse, cu. voce acta : — Va si zicd tiau plicut melcii ? 185i-am intins un cosulet : Ti-am adus dowd smochine uscate, Mino, si un pic de tort. —- Te-au trimis ei ? mA intreabi, Ja fel de trufas, ie se uit fa cosulet, inghitind in sec. Nu, de-ai sti! A trebuit si fug intr-ascuns de abate, m-g grabit si-i rispund. Au vrut sa ma tind la lectie toata seara, ca ny cumva sa vin la tine, dar batrinul a adormit ! Mama se teme ca aj, putea si cazi si tare ar’vrea si puna se te caute, dar babacu, din clipa cind nu te-a mai zirit in gorun, a zis c4 ai coborit si te-aj furisat in vreun colt, ca si cugeti la purtarea ta necuviincioasa, asa ci n-avem de ne si ne ingrijorim din pricina ta. 7 +— Ba n-am coborit deloc! zise fratele meu. — Ai fost in gridina familiei d’Ondariva ? — Da, dar tot asa, dintr-un copac intr-altul, fara si ating deloc pamintul ! — De ce? lam intrebat. Pentru prima oard fl auzeam enuntind reguia pe care si-o impu sese, dar mi-a vorbit ca despre un lucru de la sine inteles intre noi doi, ca si cum ar fi vrut sa ma asigure ci n-o incilcase niciodata ; asa ci eu n-am mai indr&znit si st&rui in a-i cere Jamuriri. — Stii, zise el, in loc si-mi raspunda, gridina Ondarivilor este un loc pentru care ti-ar trebui zile si zile ca si-l explorezi de la un capat Ia altul ! Cu arbori din padurile. Ameticii, ah, de-ai vedea ! Apoi isi aminti c& era certat cu mine gi cd deci nu trebuia si-i fact placere si-mi vorbeasci despre descoperitile Ini. Aga cd se opti brusc : Oricum, pe tine nu te duc acolo. De azi inainte n-ai decit si te distrezi cu Battista, sau cu cavalerul avocat. — Nu, Mino, du-mi acolo ! J-am rugat. Nu trebuie sa fii su- parat pe mine din pricina melcilor ; eran scitbosi, dar n-am mai putut rabda s&-i, aud strigind intruna ! Cosimo se infrupta din tort. — O se te pun la incercate, zise el, trebuie sd-mi dovedesti ca esti de partea-mea, nu de a lor. — Spune-mi tot ce vrei sa fac. — Si-mi faci rost de niste fringhii lungi si tari, cu care sa m-ajut, leginindu-mi, cind trec dintr-un copac intr-altul ; si sa-mi aduci un scripete, cirlige si cuie din alea mari... — Dar ce ai de gind si faci ? O macata ? — Trebuie si transportim sus multe lucruri, vedem noi dupa: aia: scinduri trestii. . 186— Vrei si construiesti o colib&’ in copac ? Unde ? — Daci va fi cazul. Locul o sa-l alegem. Intre timp, adresa mea e acolo, in stejarul acela scorburos. O sa cobor cosuletul cu funia si tu o sa poti si-mi pui induntru tot ce-o si-mi trebuiasca. — P&i de ce ? Vorbesti ca si cum ai rimine cine stie cit timp ascuns... Nu crezi c-or sa te ierte ?... Se intoarse spre mine, stacojiu la fata : — Ce-mi pasi mie daci 0 si mi ierte ? Si-apoi nu m-ascund citusi de putin : mie nu mi-e frici de nimeni ! Ti-e teama si m-ajuti ? Nu c& n-as fi priceput ca fratele meu refuzd deocamdata s4 co- boare, dar ma prefaceam cA nu inteleg, ca si-l silesc si spuna : ,,Da, vreau si ramin in copaci pind la ora gustfrii, sau pind in amurg, sau pind la ora cinci, sau pind se lasi intunericul“, ceva care si fi insemaat o limit’, o masura a gestului siu de protest. Numai ca el nu spunea nimic aseminitor si mie incepea si-mi cam fie teama. Cineva ne chema de jos. Era tata, care striga : — Cosimo ! Cosimo ! si apoi, incredintat cd fratele meu nu va rispunde, mi strigd pe mine : Biagio ! Biagio ! — Mi duc sa vad ce vor. Pe urma ma intorc sa-ti povestesc, am zis la repezeala. Admit ci grija aceasta de a-l tine Ja curent pe fratele meu se imbina cu graba mea de a o sterge, de teama si nu fiu banuit ci pun ceva la cale cu el in virful dudului si si trebuiascd astfel si impart cu el pedeapsa care, cu siguranti, il astepta. Dar Cosimo nu paru si-mi citeasci in ochi aceasta umbra de lasitate ; ma lasi sa plec, nu fara a-si arata indiferenta, indltind din umeri, fai de ceea ce ac fi putut tata si-i spun. Cind m-am intors, era tot acolo; gisise un locsor bun de stat jos, pe-o creangd tunsf ; stitea cu birbia sprijinité pe genunchi si cu bratele in jurul gleznelor. — Mino ! Mino ! am strigat, cititindu-ma iute pina la el, mai si-mi pierd rasuflarea. Te-au iertat !| Te-asteaptd ! Gustarea e gata pregatita, iar tata si mama s-au asezat la masa si pun feliile de tort pe farfurii ! E un tort cu crema de ciocolata, dar nu J-a facut Bat- tista, si stii! Cred ci Battista s-a inchis in camera ei, verde de minie ! Ei m-au mingiiat pe cap si mi-au spus asa: ,,Du-te la bietul Mino si spune-i ci ne impacim si nu mai vorbim de ce-a fost.“ Hai, tepede ! Cosimo morfolea o frunzi. Nu se urni. 187— Asculti ! imi zise. Incearci si iei o piturd fara sa te vs nimeni, si adu-mi-o. Noaptea o fi frig aici. — Doar n-ai de gind si petreci noaptea in copaci ! El nu-mi raspunse ; sttea cu birbia sprijinita pe genunchi, mes. teca o franz si privea tint4 drept inainte. J-am urméarit privirea c se indrepta spre zidul gr&dinii familiei d’Ondariva, acolo unde zirea floarea albastri a magnoliei, iar ceva mai departe se rotea jj vazduh un zmeu. Se las seara. Slujitorii umblau de colo-colo, rinduind masa ; in salon sfesnicele fusesera aprinse. De buna seama ca, din copac, Cosimo vedea totul, iar baronul Arminio, intorcindu-se catre umbrele de dincolo de ferestre, striga : — Daci vrei si rimfi sus, o sé mori de foame ! In seara aceea, pentru prima oara am cinat fari Cosimo. El stitea in gorun, cilare pe o creangi inalt&, intr-o parte, astfel cA nu-i ve. deam decit picioarele, care i se bilabineau ; adici le vedeam dack ne duceam la geam, si scrutam bezna, cAci inciperea era luminata, iar, afara era intuneric. Pina si Cavalerul avocat se simti dator sa se uite pe fereastra $i sA spun ceva, dar ca de obicei reusi si nu exprime nici o parere asupra problemei. Zise : — Ooooh !... Ce lemn robust. Asta tine o sutd de ant... apoj adauga niste cuvinte turcesti, poate numele gorunului ; in sfirsit, ca si cum ar fi fost vorba de copac, nu de fratele meu. In legitur’ cu Cosimo, sora noastri Battista manifesta un fel de invidie, cici, obisnuita sa-i tind pe toti ai casei cu rasuflarea taiata din pricina ciudateniilor ei, acum se gasise cineva care s-o intreac, aga incit isi tot musca unghiile (cind gi le rodea nu ridica degetul la gura, ci il cobora, rasucindu-si mina si inaltind cotul). Generileasa isi aduse aminte de niste soldati dintr-o tabard, care faceau de straja prin copaci, nu mai stiu dacd in Slovenia sau in Pomerania si cum de au izbutit si scape de o ambuscada, zirind dusmanii. Aceast& amintire rasarita brusc tocmai in clipa in care gtija matern o tulbura mai adinc, o transpuse in climatul ei mi- litar favorit si, ca si cum ar fi izbutit, intr-un tirziu, s&-si justifice comportarea fiului, isi redobindi linistea si mai-mai ca se aritd min- dra. Nimeni n-o asculta, afari de abatele Fauchelafleur, care incuvi- 188fa cu toat gravitatea povestitea razboinica si paralela pe care mama deduse din acea povestire, deoarece educatorul nostru s-ar fi agatat ie orice argument, numai si giseasc& firesc ceea ce se petrecea si sd pe el de rispundere si de griji. Dupa cini, ne duceam numaidecit la culcare, si nici chiar in seara aceea nu ne-am schimbat rinduiala. Pe viitor, parintii nostri se ‘hotitiserd si nu-i mai dea lui Cosimo satisfactia de a-1 biga in seami, asteptind ca oboseala, incomoditatea si frigul de peste noapte si-l glunge din cuib. Fiecare urci in apartamentul siu. iar pe fatada casei, Iuminarile aprinse clipeau cu ochi de aur prin transperante. Ce nostalgie, ce amintire plina de cilduri trebuie si-i fi trezit-fra- zelui meu casa aceea atit de cunoscuta si de apropiata, Jui care innopta sub cerul liber ! M-am uitat pe fereastra camerei noastre si am ghicit umbra lui ghemuita intr-o scorbur% a gorunului, intre creanga si trunchi, infasurat in paturd si, cred, legat de mai multe ori cu frin- shia, ca si nu cada. Luna risiti tirziu, strilucind peste ramuri. Prin cuiburi, ghemuiti ca si el, dormeau pitigoii. Afari, in noapte, linistea parcului era strabatut& de sute de fosnete si zgomote departate, stirnite de vint. Din cind in cind se auzea un muget de departe : era marea. Eu, de fa fereastri, trigeam cu urechea la risuflarea aceea ingelatoare si incercam sa mi-o inchipui cum o auzeau, fara a avea in spate matca familiard a casei, urechile celui aflat doar Ia citiva metri mai incolo, dar singur cu el insusi, numai cu noaptea in jur ; unicul object prietenesc pe care-l tinea imbritisat fiind doar un trunchi de arbore cu scoarta aspra, gaurita de nenuméarate galetii fard sfirsit, unde dormeau larvele. M-am culcat, dar n-am vrut sa sting luminarea. Poate ci lumina de la fereastra odaii lui ii va tine tovarasie. Stiteam amindoi in aceeasi camera, cu cou’ piatucuri, inci tot de copil. Ma uitam Ia al lui, neatins, si la intunericul de dincolo de fereastr’, unde se afla el, si ma foiam fn asternut, simtind poate pentru prima oara bucuria de a sta dezbracat, cu picioarele goale, intr-un pat cald si alb, dar incercind totodata si simtimintul neplicut al celui care dormea cata- tat in copac, legat fedeles in patura aspra, cu picioarele strinse in ghetre, fark si se poata intoarce de pe o parte pe alta, cu oasele frinte. E un simtimint care nu m-a mai pirdsit din noaiptea aceea, si anume cA e un mare noroc si ai un pat, un asternut curat, o saltea 189moale ! Cu acest simtAmint, gindurile mele, indreptate in sir as fiintei care era tinta tuturor nelinistilor noastre, ma incercui intr-un tirziu, am adormit. IV Nu stiu dacd-i adevarat ceea ce citesti in cirti, cam ci in vrem de demult o maimuti care ar fi plecat din Roma, sarind din copac ii copac, ar fi putut ajunge pind in Spania fard sa atingd de loc pi. mintul. Pe vremea mea, Jocuri atit de impadurite nu erau decit in golful Ombrosa, de la un capt la celilalt, si de-a lungul intregij vii, pind sus pe crestele muntilor ; de aceea meleagurilor noastre Ij se dusese faima pretutindeni. Acum, tinuturile acestea nu mai pot fi recunoscute. O data venirea francezilor, pidurile au inceput si fie thiate, de parc ar fi fost niscai finete ce se cosesc an de an si apoi cresc din nou. N-ag mai crescut. Se pitea ci razboiul generase aceasta practicd, Napoleon, acele vremuri, dar nici mai tirziu nu i s-a pus capat. Spinarile coline- lor au rimas atit de golase, ca, privindu-le, noi care le-am cunoscut, inainte, sintem impresionati. Pe atunci, oti incotro ne-am fi dus, intre noi si cer vedeam numai) frunze si crengi. Singura zoni cu vegetatie mai de ses erau livezile de limti, dar chiar si acolo, in mijlocul lor, se inaltau, rasucindu-se, smochinii, care mai la deal acopereau tot cerul gradinilor cu coroanele grele ale frunzisului lor, iar daci nu erau smochinii, erau ciresii, au frunzisul intunecat, sau gutuii, mai plipinzi, piersicii, migdalii, perii_ tineri, prunii darnici, apoi scorusii, roscovii, daci nu dadeai cumva _ de vreun dud sau de vreun nuc bitrin. Acolo unde se sfirseau gri- dinile, incepeau livezile de mislini, ca un nor sur-argintiu la mijlocul versantului. In fund se afla satul inghesuit intre portul de jos si stincile de deasupra ; si chiar acolo, printre acoperisuri, se zarea necontenita revatsare a coamelor de stejar, platan, chiar si de cet, © vegetatie mai dezinteresaté si trufasi dar care, in locurile unde nobilii isi construisera vilele si-si imprejmuisera parcurile cu garduti, se potolea si devenea ordonati. Dincolo de miaslini incepea padurea. De buna seama cA pinii dominaseri cindva toate regiunile, fiindci se infiltrau inci in lund 190i petice de padure, jos, pe povirnisuri, pina pe plaja ; si tot asa si dele. Cerii erau mai numerosi si mai desi, cu toate cA astiizi n-ar pirea, caci ei au fost cea dintti si cea mai prefuitd victima a secutii. fai sus, pinii cedau locul castanilor, padurea se urca pe munte si nu se vedeau hotarele. Acesta era universul plin de seva in care traiam ‘0i, locuitorii Ombrosei, aproape fari si ne dim seama de toate acestea. Cel dintii care s-a gindit la acest Iucru a fost Cosimo. $i-a dat seama ca arborii, fiind atit de desi, el ar putea trece de pe o creangi alta, strabatind multe mile fard a fi nevoit s& coboare vreodata. Uneori, cite o fisie de pamint lipsité de vegetatie il silea si faci ac in Jungi ocoluri, dar s-a obisnuit repede cu toate itinerariile obligatorii gi nu mai calcula distantele dupa aprecierile noastre, ci intotdeavara decit avind in minte traseul intortocheat pe care trebuia sa-I urmeze el pe tamuri. Iar acolo unde nu izbutea, nici chiar facind un salt, si re li ajungi la creanga cea mai apropiatd, isi Ind anumite misuri de prevedere ; dar despre aceasta voi vorbi mult mai departe. Acum ne aflim de-abia in zorii primei zile cind, desteptindu-se, Cosimo se es a a pomeni in yirful unui gorun, inconjurat de ciripitul graurilor, jilay N-aw de roua rece, intepenit, cu oasele frinte, cu furnicaturi prin muschii leon, picioarelor si al bratelor ; fericit, incepu s@ cerceteze lumea cea noua. rline- Ajunse la ultimul arbore al parcului, un platan. Jos se estompa oscut valea sub un cer ptesdrat cu cununi de nouri si coloane de fum ce se indltau de prin acoperisurile de ardezie, casute pitite dupa ripe umai ca niste mormane de pietre ; apoi, baldachin de«frunze inalfat in rezile yazduh de smochini si ciresi ; tar ceva mai jos, prunii si piersicti ina isi desficeau ramurile robuste ; se vedea totul, pind si iarba, fir cu ancl fir, numai culoarea pamintului riminea ascuns4 sub frunzele lenese ii, a ale dovleacului sau sub profunziunea de salata si varzi de prin ra- petit sadnite ; si tot asa, de o parte si de alta a vaii care se deschidea ca amva un V spre un intrind adinc al mia: gri- Jar privelistea aceasta era strabatuté ca de un val, nevazut si locul neauzit, decit in ristimpuri, dar ceea ce se auzea era de ajuns pentru os §i a raspindi neliniste : un zvon de tipete ascutite navalind toate odata, zarea apoi ca un clocot de bufnituri si poate chiar si piriitul unei crengi > cer, tupte, si iardsi strigate, dar diferite, racnete de minie, care se ingra- unde madeau toate spre locu! de unde se stirniserd mai inainte tipetele rduri, ascutite. Apoi nimic : o senzatie facuta din nimic, ca din ceva care trece prin vazduh, de ceva care te astepti si treacd, dar nu pe acolo, pinii ci prin cu totul alta parte ; si iarasi izbucnea harmiilaia aceea de dunci zgomote si de voci, iar locurile de unde probabil proveneau erau, 191de o parte si de alta a vaii, totdeauna cele unde frematau, de vint, frunzulitele zimfate ale citesilor. Tati de ce Cosimo, cu parte a mintii Jui care plutea distrata — cealaltd parte a mij dimpotriva, stia si intelegea totul dinainte — isi formula ac cugetare : ciresile vorbesc. Cosimo se indrepta catre cel mai apropiat cites, ba chiar cit un sit de citesi inalti, de un superb verde intens si gemind de cis negre, numai ci fratele meu nu avea inca ochiul deprins si deshy seascd dintr-o privire, printre ramuri, ce era si ce nu era. Se opy Jocului : cu citeva clipe mai inainte auzise un zgomot, dar acum ay mai auzea nimic. Statea pe crengile cele mai de jos, si toate ciresile care se aflau deasupra lui Je simtea in spinare, n-ar fi stiut si explice cum, parind ci toate converg spre el ; ciresul parea de fapt un pom cu ochi, nu cu cirese. Cosimo inalta capul si o cireasi riscoapta fi cizu drept pe frunte, zdrobindu-se. Las pleoapele pe jumitate, ca si se uite spre cer (und soarele crestea) si vazu o droaie de copii cocotati in acel pom si in pomii din jur. Vizindu-se descoperiti, incepura larma si, cu voci ascutite, dar) vorbind incet, isi spuneau cam asa : — Ia te uita la el cit e de frumos ! $i dind fiecare la o parte frunzele de pe ramura pe care stitea” cocotat, cobori catre cea de dedesubt, spre biiatul cu tricorn pe cap, Unii erau cu capul gol sau cu palarii de pai facute ferfenita, alan cu c&patina virit’ in niste glugi de sac; purtau cimisi si izmene zdrentuite ; cei ce nu erau desculti aveau picioarele infasurate in cirpe, iar unii purtau, legati de git, sabotii pe care si-i scosesera ca” si se poat& citira mai usor ; toti alcituiau banda hotilor de fructe, de care Cosimo si cu mine — in aceasti privintd ascultind de po- runcile familiei — ne tinuseram departe de tot. In dimineata aceea, insa, fratele meu parea ca de-abia fi asteaptd, desi inca nu-gi dade bine seama ce va iesi din acea intilnire. Se opti locului ca si-i astepte, in timp ce ei coborau aritindud | cu degetul si zvirlindu-i cu glas aspru si scizut cuvinte de. felul acesta : — Ce-o mai fi si cu asta care nu-s’ ce dracu umbla pe-aici ? $i scuipau spre el simburi de citege sau aruncau in el cu citese viermianoase oti ciugulite de vreo mierli, dup ce mai fntii le facusera sd se roteasca prin vazduh tinindu-le de codita, cu misc&ri de prastiagi. 192— Uuuuh ! exclamari deodat& ; zariseri sabia care-i atirna la spate. Vedeti ce are ? Si rizi. O frigare ! Apoi ticuri, inlbusindu-gi risul, deoarece urma si se petreaci un lucru care avea si-i inveseleascd din cale-afari : douad mici pus- Jamale, furisindu-se pe o creangd deasupra lui Cosimo, tocmai se pregateau s4-i acopere capul cu un sac (unul din sacii lor murdari, in care, desigur, isi adunau prada gi pe care si-i puneau in cap cind erau goi, ca pe niste glugi cu coada Ja spate). Putin a lipsit ca fratele meu sa nu se :pomeneasca virit in sac mai inainte de a-si da seama cum, legat fedeles si batut mar. Cosimo adulmeca primejdia, sau poate ci nu adulmeci nimic,. dar vazindu-se luat in ris din pricina sabiei, vru s-o scoati din teaci. spre a-si salva onoarea. O roti in aer, lama atinse usor sacul, el it yazu si, tasucindu-se, il smulse din mina celor dou’ puslamale si-l azvirli cit colo. A fost o miscare iscusita. Ceilalti scosesera un OA !, aratindu-st dezamigirea si uimirea, iar celor doi complici, carora li se smulsese sacul din miini, le aruncd citeva injuraturi dialectale. Cosimo nu avu rigaz si se bucure de izbinda. O furie in sens opus se dezlantui dinspre pamint : latrau, aruncau cu pietre, racneau. — De ast& datd nu mai sc&pati, hotilor, pui de lele ce sinteti ! si inalfar ascutisul unor furci. Puslamalele incepura si se ghemuiasci printre crengi, si-si fe- reasci picioarele, si se ridice in coate. Alarma o daduse, printre. agricultorii care stateau la pind, larma iscatd in jurul lui Cosimo. Atacul fusese pregitit cu forte numeroase. Furiosi c li se furau fructele pe misura ce se coceau, citiva mici proprietari si arendasi din vale se unisera intre ei, deoarece tacticii raufacdtorilor, de a da Jovitura intr-o livada toti laolalta, jefuind-o si fugind apoi in altd parte, pentru a o lua acolo de la capat, nu i se putea opune decit o tacticd aseminatoare, adici de a face de pazi toti impreuni pe o mosioara, unde mai devreme sau mai tirziu hotii aveau si se iveasci, si acolo si-i prindi asupra faptului. Acum, clinii asmutiti Titrau catarindu-se cu labele pe trunchiurile ciresilor, aratindu-si coltii, iar furcile de fin se intindeau ameninfitoare prin vazduh. Trei sau patru puslamale stiri jos taman Ja vreme ca s4 fie impunsgi in spate cu virful tridentelor, iar clini si-i ingface de turul nadragilor ; se- caturile o luara la fuga urlind si rasturnind in goana lor atacii de prin Asa incit nici unul nu mai indrazni s& coboare ; stiteau speriati pe crengi, atit ei cit si Cosimo. Intre timp, oamenii aduseser4 scari, le proptira de ciresi si incepura s4 se suie cu furcile in miini. 13 — Strabunii nostri — c. 1/2 193Lui Cosimo ii trebuira citeva clipe ca sa-si dea seama cA n-ave: nici un rost sa se sperie din pricina ca se speriase banda de vagabonzj, Ja fel cum lipsita de sens era si ideea ca ei ar fi isteti, iar el ny, Faptul ci intepenisera acolo ca niste neghiobi, iati dovada : ce drag mai asteptau, in loc s-o ia la sénatoasa prin pomii din jur ? Fratele meu asa ajunsese pind acolo, trecind din copac in copac, gi tot astfe| putea si spele putina ; isi indest tricornul pe cap, ciut creanga de care se folosise ca de o punte, pasi din ultimul cires intr-un roscoy, din rogcov se catara, balabanindu-se, intr-un prun, si asa mai departe, Ceilalti, vazindu-l cum se misci de pe o creanga pe alta de parca ar fi umblat prin piati, inteleser& ci trebuie si-i urmeze fara intirziere | pilda, cici de nu, cine stie cit ar avea de pitimit pind si gaseasci drumul ; asa ca i] urmar’ pe acea cale intortocheata in tcere si mai mult de-a busilea. Intre timp, el sari intr-un smochin, trecu peste gatdul viu care servea de imprejmuire, apoi cobori intr-un piersic cu ramurile atit de subtiri incit n-ar fi putut trece prin el decit unul cite unul. Piersicul ii sluji doar ca si se agate de trunchiul rasucit al unui mislin ce se revirsa peste creasta unui zid ; de pe maslin ajunse dintr-o sirituri intr-un stejar care-si intindea un brat robust peste puhoiul de dedesubt, oferind o punte de trecere catre arborii de dincolo. Oamenii cu furcile, care crezuseré cé au pus mina pe hotii de fructe, fi vazura scipind pe sus, ca niste pasari. i urmarira, alergind dupa ei cu cfinii care latrau turbati, dar furd nevoiti si ocoleascd gardul viu, apoi zidul, pe urma ajunsera Ja puhoi, unde nu erau poduri, si pierdura multé vreme pind si giseasci un vad, dar intre timp strengarii erau departe si o luasera la sinitoasa. Alergau ca orice mutitori de rind, cu picioarele pe pamint. Sus, in copaci, nu ramisese decit fratele meu. Unde o fi pitigoiul acela cu ghetre ? se intrebau strengarii,. nemaivazindu-I inaintea lor. q Isi inaltara privirea : iat&-1 colo sus, c&tarindu-se in mislini, — Hei, mi, vino jos, cd acuma nu ne mai inhata ! c Dar el nu cobori, ci, satind din creanga in creang’, din miaslin in miaslin, pieri din ochii lor in desisul de frunze argintii. Ceata micilor vagabonzi, cu glugi de sac si cu trestii in mina, asalta acum ciresii din fundul vaii. Lucrau metodic, devastind creanga cu creangi, cind... pe cine credeti ca zarira in virful ciresului celui mai inalt, stind cocotat cu picioarele incrucisate, desprinzind cu dowa 194Hlegete coditele citeselor si punindu-si-le tn tricornul ‘asezat pe ge- nunchi ? Pe biiatul cu ghetre. — Hei, de unde-ai rasdrit ? il intrebari ei, ristit, dar se cam dezumflari, deoarece parea ci venise pin acolo zburind. Fratele meu lua ciresele din tricorn una cite una gi le vita in: gard, de parci ar fi fost zaharisite, Apoi scuipa repede simbutii, pufdind din buze, atent si nu-si pateze vesta. —. Ce tot umbli dupa noi ,,mincitorul asta de-nghetati“ ? La naiba, ce se tine scai ? De ce nu infulecd cirese din gradina lui ? Dar simtira un fel de sfiiciune, deoarece, isi didut’ seama ca in privinta c&tratului prin copaci el era mai istet decit ei toti. — Printre ,,minctorii de-nghetata“, zise un altul, uncori se naste din greseala si cite unul mai istet: asa e si Sinforosa...1 La auzul acelui nume misterios, Cosimo ciuli urechile gi tosi, desi ia nici el de ce. — Sinforosa ne-a tradat ! adaugi un altul. — Dar era istefa, cu toate ca si ea era o ,,mincitoare de ingheta- ti, si daci ar fi sumat din corn gi azi-dimineati, aia nu near fi prins... — Ce mai tura-vura, chiar si un ,,mincitor de inghetata“ poate si vind in ceata noastra, daci, bineinteles, vrea si fie de-ai nostri ! (Cosimo pricepu cé ,,mincitor in inghetati insemna unul cate locuieste intr-o vilé sau e nobil, sau, in orice caz, o persoana sus- pusa.) — Asculta, ba, tu ala, i se adresi unul, hai si cXdem Ja tnvoiala : daci vrei si fii de-ai nostri, batem impreund drumurile si ne-ariti toate locurile pe care le stii. — Si sd ne lagi sd intrim in livada lui tat-tu ! spuse un altul. In mine au tras o dat& cu pusca cu sare ! Cosimo ii asculta, insi era muncit de un gind. Apoi zise : — Dar ia spuneti-mi, cine-i Sinforosa ? Atunci tofi zdrentarosii dintre crengi pufniri in ris, si rideau asa de tare, c4 unii erau cit pe-aici si cad din cires, alfii se lisari pe spate, incolicindu-si picioarele pe creangi, iar alti se balabinird tn vazduh, spinzurati in mtini, rizind zgomotos si urlind. Se intelege de la sine ci zarva aceasta ii atrase din nou pe urmi- titori. Ba chiar trebuie si fi fost destul de aproape cu haita lor de clini, deoarece se auzi un latrat puternic si... tat3-1 pe toti cu furcile. nu 1 Sinforosa : porecli italieneascd dati fetelor indrigostite. 195Numai ci de data aceasta, cu experienta cipataté dupa infringer; suferit, ocupara mai intii pomii din jur, urcindu-se cu scarile porta. tive, si de-acolo ti impresurara pe hoti cu furcile si cu greblele. Jos, pe pimint, clinii se zipicinl, vizindw-si stépinii cum se café tn pomi si, neintelegind de indati incotro si se repeadi, se razletira, pentru o clipa, Itrind cu boturile in aer. Astfel c& puslamalele pu- turi si sari la iuteald din ciresi, tulind-o care tncotro printre ciinii niuciti, iar daci unul se mai alese cu o muscatura in pulpa, cu un ciomag sau cu vreo piatr’, cei mai multi pardsira cimpul de bataie teferi. In pom rimisese doar Cosimo. — Coboara ! fi strigau ceilalti in timp ce-si sc&pau pielea. Ce faci ? Dormi ? Sari jos cit mai e liber deumul ! Dar el, cu genunchii lipiti de creangi, isi scoase sabia din teaci. Din pomii invecinati, oamenii intindeau furcile legate la capatul unor rijini lungi ca si-l ajunga, tnsi Cosimo, rotindu-si sabia, le tinea la distanti, pind ce una il impunse drept in piept, tintuindu-l de trunchi. 2 — Stati ! strigi un glas. E micul baron de Piovasco. Ce faceti, domnisorule, acolo sus ? Cum de v-ati amestecat cu gloata asta ? Cosimo il recunoscuse pe Giud della Vasca, un dijmag de-al tatii, Furcile se indepattara. Multi tarani isi scoasera palariile. Fratele ‘meu isi silt& si el putin triconul de pe cap si saluta. — Hei, voi, cei de jos, legati ctinii, strigd citiva. Ajutati-l sa coboare. Puteti cobori, domnisorule, dar fiti cu bagare de seama, ci pomul e jnalt | Asteptati, cd va punem o scari ! Pe urma va inso- tesc eu acasa. — O, nu, va multumesc, vi multumesc, raspunse fratele meu, “Va rog si nu va deranjati, cunosc drumul, stiu care mi-e calea. Cosimo se ficu nevizut in spatele trunchiului si se ivi apoi pe alti creangi, se rasuci in jurul trunchiului si risiri pe o ramura si mai sus, apoi disparu din now jndaratul trunchiului si nu i se mai zarira decit picioarele peo creanga foarte Ynalti, deoarece sus frun- zele erau dese ; picioarele lui ficuri un salt si nu se mai vazu nimic. —— Unde s-a dus ? se intrebau oamenii, nestiind incotro si-si Andrepte privirile : in sus ori in jos 2 — Tatil! Se afla in virful unui alt arbore, mult mai departe, apoi pieri din nou. — Uite-l! 196* Se ivi in alt copac, leginindu-se ca dus de vint, apoi ficu un salt. — A cazut ! Ba nu ! E acolo! Deasupra frunzisului fremit&tor zireau doar tricornul si codita. — Dace fel de stipin ai ! tabarird ceilalti cu intrebarile pe Giua della Vasca. E om sau vreo salbaticiune ? Sau dracu in catne gi oase ? Giua della Vasca amutise. Isi facu cruce. De departe rasuni cintecul lui Cosimo, un fel de strigit solfegiat. — O, Sin-fo-ro-saaa.. Vv Sinforosa : incet-incet, din discutiile hotilor, Cosimo afla multe lucruri despre acest personaj. Ei fi spuneau astfel unei fetite care locuia intr-o vila, colinda imprejurimile cilare pe un ponei alb si se imprietenise cu copiii aceia flendurosi, ba intr-un timp chiar ii si octotise si, fiind atotputernicd, le fusese cipetenie. Sinforosa bitea drumurile si potecile cilare pe poneiul ei alb, iar cind vedea ca in livezile fara paznici fructele s-au copt, le dadea de veste prietenilor, insotindu-i Ja asalt calare, ca un ofiter. Purta agatat la git un corn’ de vinatoare si, in timp ce supusii jefuiau migdalii si perii, ea cilarea in sus si in jos pe povitnis, de unde vedea intreaga cimpie si, de indat& ce zirea vreo migcare suspect, fie a proprietarilos, fie a tarani- lor, care ar fi putut si-i descopere pe hoti si si le cada in spate, sufla degraba din corn. La acel sunet, strengarii sireau din pomi gi o ru- peau la fugi de le sfirtiau cilciile. Cita vreme fetita rimasese alaturi de dinsii, nu fusesera prinsi niciodata asupra faptului. Era mai greu de inteles ce s-a intimplat pe urmi: ,,tridarea‘* — pe care Sinforosa o sivirsise in dauna lor pirea si fie faptul ci-i attAsese in vila ei si minince fructe, si apoi pusese servitorii si-i cio- miageasc& ; sau se pare ci Sinforosa I-ar fi simpatizat pe unul dintr- ingii, pe un anume Bel-Loré, din cate pricina acesta era luat peste picior, si in acelasi timp si pe un altul, pe un oarecare Ugasso, si-i atitase pe unul impotriva celuilalt ; si ca, de fapt, ciomageala slugilor nu s-a datorat vreunui furt, ci expeditiei celor doi favoriti gelosi, care pind la urma se aliasera impotriva ei ; se vorbea, de asemenea, si despre niscai plcinte pe care ea le-ar fi fagdduit in repetate rin- 197* foastre. duri, pentru ca, in sfirsit, cind le-a servit, sa fie ficute cu ulei de. ‘ricin, ceea ce, timp de o siptimini, le-a intors copiilor stomacul pe dos. Citeva din aceste intimplari, sau altele asijderea, sau toate la loc, au facut, desigur, ca intre Sinforosa si mica banda sa se producy © rupturi ; ei vorbeau acum despre dinsa cu naduf, dar in acelasi. timp si cu respect. qi ‘Ascultind toate astea, Cosimo era numai ochi si urechi si incuyi- inta din cap, ca si cum fiecare amnunt corespundea unei imagini cunoscute de el, iar la sfirsit se hotart si intrebe : — In ce vila std Sinforosa asta ? . , — Cum adicd, vrei si spui cd n-o cunosti ? Pai doar sinteti ve- cini ! Sinforosa din vila familiei d’Ondariva. De buna seam’, Cosimo n-avea nevoie de aceasta confirmare spre a fi sigur ca prietena vagabonzilor era Viola, fetita din scrinciob. Ba cted ci fusese ispitit si plece numaidectt in ciutarea bandei, tocmai pentru cA ea ii spusese ca-i cunoaste pe toti hotii de fructe din impre- jutimi. $i tot din clipa aceea, incepu si se frimtnte, mai intii in chip yag, nelamurit, apoi din ce in ce mai avan. Ar fi vrut, ba si fie el cipetenia bandei gi si jefuiasci pomii vilei d’Ondariva, ba s4 se puna in serviciul Violei, impotriva lor, atitindu-i la inceput s4 se lege de — ea, penttu ca apoi s-o poata apira, ba si savirseasca niscaiva ispravi care, pe cai ocolite, si fi ajuns Ja urechile fetei. Hartuit de aceste planuri, urmirea banda, mereu mai obosit. Jar cind ei coborau din pomi, Cosimo riminea singur, si o unda de melancolie trecea peste fata lui, ca norii peste chipul soarelui. Apoi tignea pe neasteptate si, iute ca o pisica, se catira pe ra- muri si trecea pe deasupra livezilor si gridinilor, fredonind cine stie ce melodie ; cinta printre dinti, cu naduf, aproape in surdin’, ca ochii atintiti inainte, parind cA nu vede nimic si pistrindu-si echili- brul din instinct, intocmai ca mitele. Asa, zbuciumat, il vedeam trecind adesea pe crengile gradinii | — Uite-] acolo ! Uite-l acolo ! izbucneam noi in strigite, fi- indcl, orice am fi facut, gindul nostra era tot timpul la Cosimo, si numiaram ceasurile, si numaram zilele de cind stitea prin copaci. Jar tata zicea: — E nebun ! A intrat dracu in el ! si se lua Ja harta cu abatele Fauchelafleur : Trebuie sd vi rugati pentru a-l alunga pe satana ! Ce asteptati ? Hei, cu dumneavoastra vorbesc, /’abbé 1, de ce stati cu 1 [Domnule] abate (fr.). 198miinile-n sin ? Are pe dracu-n el, fiul meu, intelegeti odata, sacré nom de Dieut! Abatele pirea deodatd ci se invioreaz’, cuvintul ,,diavol“ prea sa trezeasci in mintea lui o inlantuire precisa de ginduri, si incepea un discurs teologic foarte incilcit despre felul corect de a intelege prezenta diavolului, de nu mai pricepeai daci voia si-1 contrazicd pe tata sau numai s4 sporovaiascd asa, in general: dar pind la urma nu se pronunta asupra faptului daci o legitura intre fratele meu si diavol ar putea fi luat& in considerare ca posibil3, sau ar trebui exclusa 2 priori“. Baronul isi pierdea rabdarea, abatele isi pierdea sirul, iar eu eram de mult plictisit. La mama, in schimb, starea de anxietate ma- terna, de simtamint fluid, care domina orice alte sentimente, se pte- facuse — asa cum se intimpla la ea cu otice sentiment — fn hotiriri practice si in cdutarea unor instrumente corespunzitoare situatiei, intocmai cum trebuie sa-si rezolve problemele un general. Scosese la iveala un ochean de campanie, lung si cu trepied ; igi apropie ochiul de ochean si-si petrecea astfel ceasuri intregi pe terasa vilei, potrivind intr-una lentilele spre a-I tine in focarul lor pe baiatul ascuns in mijlocul frunzisului, chiar atunci cind noi am fi putut jura ci e in afara razei vizuale. — Il mai vezi? o intreba tata din gradina, plimbindu-se de colo-colo pe sub copaci, fri a izbuti si-l zireasci pe Cosimo decit atunci cind fi venea chiar deasupra capului. Generdleasa ne ficea semn ci da si, in acelasi timp, ne indemna sa tacem din gurd si si n-o tulburim, ca si cum ar fi urmiarit mis- cri de trupe de pe o iniltime. Nu incape indoiald ci uneori nu-l vedea citusi de putin, dar avea ideea fix, cine stie de ce, ci trebuie s4 rasara din nou in locul acela si nu in alta parte, asa ci-si tinea ocheanul indreptat intr-acolo, Din cind in cind se vedea totusi ne- voitd s4 recunoascd, macar in sinea ei, ca s-a inselat, si atunci isi dez- lipea ochiul de lentilé si se apuca si cerceteze un plan cadastral, pe care-l avea pe genunchi ; tinea o mina Ja gur4, intr-o atitudine de asteptare ingindurata, iar cu cealalti urmarea hieroglifele hirtii, pind ce stabilea punctul in care fiul ei trebuia sa fi ajuns, si, dupa ce cal- cula unghiul, indrepta binoclul spre virful unui copac oarecate, pier- dut in oceanul acela de frunze, potrivea incet lentilele si, indaté ce incepea si zimbeascd, emotionatd, stiam cd la regisit, ci el era intr-adevar acolo ! 1 InjurStura francez’ foarte blasfematoare. 199| \ Atunci lua niste stegulete colorate, pregitite alaturi pe un scdunei, si Je flutura, inti unul, apoi altul, cu miscari hotirite, ritmice, niste mesaje intr-un limbaj conventional. (Mie mi-era cam ciudg, deoarece n-am stiut niciodaté ci mama avea asemenea stegulete sj ci se pricepea si le minuiasc& ; de buna seama ar fi fost tare frumos. si ne fi invitat si ne jucim impreuna cu steguletele, mai ales cin ram amindoi mai mici; dar ‘mama nu facea niciodati nimic din joaci, iar acum nu mai puteam trage nici o nadejde.) J Trebuie si spun cA, in ciuda intregului siu echipament de lupti, ea riminea totusi mami, cu sufletul la gura si cu batista mototoliti in mini, desi s-ar fi zis ci, facind pe generaleasa, se linistea, sau ca, in haine de generaleasi, indura mai bine nelinistea decit ca simpli mami, striduindu-se si-si stpineasci nervii, tocmai fiindci era 9 femeie delicati, care utiliza acel stil militar, mostenit de la von Kurtewitz, doar ca si se apere. Stitea acolo, fluturind unul din steguletele ei si privind prin ochean... $i iati ci fata i se lumineaz’ toaté si ride. Am inteles cia raspunsese Cosimo. Cum ? Nu stiu ; poate ci agitindu-si tricornul sau miscind o ramura. Sigur e ci de atunci mama s-a schimbat, nu se mai friminta ca la inceput, si cu toate ci soarta ei de mama a fost atit de diferiti de a tuturor celorlalte, cu un fiu atit de ciudat si pierdut pentru viata afectiva obignuit’, ea a reusit inaintea noastra a tuturor si se impace cu aceasta ciudatenie a lui Cosimo, si parea multumiti, acum, cu acele saluturi pe care, de atunci, i le trimitea el din cind in cind, pe neasteptate, precum si cu mesajele mute pe care le schimbau intre ei. Curios a fost faptul cd-mama nu gi-a facut nici o iluzie ca, pri- mind din partea lui Cosimo un salut, acesta ar catadicsi sé pun’ capit ayenturii si si se inapoieze in mijlocul nostru. Tata, dimpotriva, traia necontenit cu gindul acesta, si orice veste privitoare la Cosimo il indemna sa faci presupuneri neintemeiate : — Ziu? Ati vizut ? O s& se intoarcd ? Mama, ns’, mai putin apropiata de Cosimo decit tata, parea a fi singura care izbutise si-l accepte-asa cum era, poate fiindci nw incerca si giseasci o explicatie. Dar si ne intoarcem Ja ziua aceea. In spatele mamei rasari o clipt si Battista, care nu se arata aproape niciodata, si, cu aerul ei suay, intinse o farfurie cu un fel de papara gi ridicd in sus o lingurita : — Cosimo... Vrei ? Battista se alese cu o palma din partea tatii si intra in casa. Cine stie ce fierturi monstruoasi preparase! Fratele nostra disparuse. 200Ardeam de neribdare si-l urmez, mai ales acum, cind il stiam partas Ja actiunile acelei cete de mici zdrenfarosi, si mi se parea ci-mi deschisese portile unui nou titim, pe care nu-l mai priveam cu tematoare neincredere, ci cu un entuziasm solidar. Faceam naveta jntre terasd si un foisor inalt, de unde puteam cuprinde cu privirea virfurile arborilor, iar de acolo, mai mult cu urechile decit cu ochii, urmaream exploziile de veselie giligioasi ale bandei prin gradini, vedeam virfurile ciresilor leginindu-se incoace si incolo, sau din cind in cind cite o mina care bijbiia printre fructe si le smulgea, cite un cap ciufulit sau o gluga de sac, iar printre glasurile celorlalti il desluseam si pe-al lui Cosimo si ma intrebam : ,,Dar cum se face ci e acolo ? Mai adineauri era aici, in parc ! A ajuns mai sprinten decit ‘© veverita 2“ Mi-aduc aminte ca strengarii se cocotasera in prunii cei rosii de deasupra Bazinului Mare, cind deodata s-a auzit cornul. L-am auzit si eu, dar fara si ma tulbur, fiindcd nu stiam ce inseamni’. Dar ei ! Fratele meu mi-a povestit cA au amutit pe data si, surpringi ca aud cornul, nu si-au mai dat seama ca e un semnal de alarmé, ci se intre- bau doar daci au auzit bine, dacd era intr-adevar Sinforosa aceea care stribitea din nou drumurile pe micul ei ponei pentru a le vesti primejdia. Deodata au Iuat-o la goana din livada, dar nu fugeau ca si fuga, ci ca s-o caute pe ea, s-o ajunga din urma. Numai Cosimo a rimas locului, cu fata rosie ca o flacra. Insi de indata ce i-a vazut pe strengari alergind, dindu-si seama ca fu- geau in intimpinarea ei, a inceput si sara pe crengi, riscind si-si rupa gitul la fiecare pas. Viola se afla Ja cotitura unui drum in pant ; se oprise ; mina in care tinea friul o pusese pe coama calului, iar cu cealaltd agitd cravasa. Se uita de jos in sus la biieti si-si ducea la gura virful cravasei, muscindu-l. Purta o rochie albastr’, iar cornul aurit era prins la git cu un lantisor. Baietii se oprira toti, molfaind si ei, cite o pruna, sau muscindu-si degetele, sau cicatricele de pe miini si de pe brate, sau chiar sacii. $i, incet-incet, cu gurile care molfaiau, biietii, parck simtind nevoia de a-si infringe o jen’, fard a fi in- demnati de un simtmint adevarat, si dornici de a fi contrazisi, prin- sera a rosti, aproape fara voce, niste fraze care sunau cadentat, ca si cum at fi incercat si le cinte : J — De ce-ai.., venit... Sinforosa.., acum intoarce-t esti... tovariga noastri... Ah, ah, ah... ah, laso... Un fosnet printre ramuri... si iata, dintr-un smochin fnalt, prin- tre miile de frunze, se iveste capul lui Cosimo, gifiind. Ea se uita nu mai 201de jos in sus, cu cravasa in guri, si la el, $i Ja ceilalti, umilin pe toti cu o singura privire. oo n-a rezistat : giftind inca, si limba scoasa, izbucni : 4 — Stii cd de atunci n-am mai coborit niciodata din _copaci, Actiunile care au la baza lor o perseverenta Iuntrici trebuie ramina nestiute si fard glas ; e de ajuns sa le dai in vileag ori te falesti cu ele, ca totul sé park fie rodul ingimfacii, fie ceva lipsi de noim& sau de-a dreptul meschin. Tot astfel si fratele meu, indat& ce rosti cuvintele de mai sus, ar fi vrut si nu le fi spus nj. ciodati, si nu-i mai pisa de nimic, gi-i venea si coboare din copaci sj si ispriveascd. Mai ales in clipa cind Viola isi scoase incet crava: din gura si zise cu un ton binevoitor : “ — A, da ?... Bravo, mierloiule ! Din gurile micilor paduchiosi incepu si vuiascd un ris infundat inainte ca ele sa se deschidd pentru a slobozi urlete si hohote, iar Cosimo, sus in smochin, de minie facu un salt atit de grozav, incit smochinul, fiind un lemn slab, n-a rezistat si creanga de sub picioa- rele Jui s-a rupt. Cosimo s-a prabusit ca un bolovan. A c&zut cu brafele in lturi, nu s-a tinut. La drept vorbind, 2 fost singura data, de cind statea prin copacii de pe acest pamint, & vointa si instinctul de a se agata l-au parasit. Numai ca o fisie din coada fracului i se prinse intr-o creanga de dedesubt, iar Cosimo se pomeni spinzurat in aer, cu capul in jos, la vreo patru palme de pi. mint. Singele ii veni in cap, parind impins mai degraba de rusine, decit de felul in care st&tea. Si primul lui gind cind deschise ochii spre o. lume rasturnaté — si-i vazu pe biietii care stateau de-a-ndoaselea si urlau si care, apucati acum de furia generali de-a face tumbe, ii reapareau, ba unul, ba altul, in pozitie normala, de parca ar fi fost agatati de un pamint dat peste cap deasupra abisului, si pe fetita blonda zburdind pe calutul ei inaripat — primul lui gind a fost ca pomenise pentru prima oara despre sederea lui prin copaci si va fi si ultima. Ficindu-si vint asa cum numai el stia, ajunse iar calare pe creanga. Viola, strunindu-si cilutul, parea acum cA nici nu luase aminte la cele intimplate. Cosimo uita pe loc de tulburarea Ini. Fetita duse cornul la gura vazduh rasund sumbrul semnal de alarma. La sunetul Jui, strengatii (asupra cérora — s-a lamurit mai tirziu Cosi-_ mo — prezenta Violei avea o influenta ciudatd, intocmai ca si cla- tul de luna asupra iepurilor) o rupsera la fuga. Alergara astfel, minati de instinct, desi stiau ci fata facuse totul din joacd ; si se 202. jucau si ei, si alergau in jos, pe povirnis, imitind sunetul cornului, in urma aceleia care galopa pe caluful cu picioare scurte. Si gonird orbeste in jos, mai-mai si-si fringt gitul, pind cind n-o mai vazura in fata lor. Fiindcd fata cotise brusc, parisindu-i. Incotro apucase ? Galopa in jos printre mislinii ce coborau la vale intr-o dulce insiruire de livezi si ciut mislinul in care stitea obo- sit Cosimo, si-i didu ocol in galop, si disparu. Apoi aparu din nou la poalele altui mislin, printre crengile cdruia se foia nelinistit fratele meu. $i astfel, urmind trasee la fel de intortocheate ca si ta- murile mislinilor, coborira impreun’ devale. Strengarii, cind bagarad de seamf si vizuri manevra celor doi, in- tre sa si ramuri, se pornira toti odata si fluiere a zeflemea si batjo- cura. $i fluiertnd mereu de suna valea, se pierdura in jos spre Porta Capperit, Fetita si fratele meu rimasera singuri si se fugireasci in livada de miaslini, dar, dezamagit, Cosimo isi didu seama ci, dispatind ceata de copii, veselia Violei pileste, gata-gata si se prefaci in plicti- seala. $i il cuptinse banuiala ca fata pornise tot acel joc numai pentru a-i infuria pe strengari, dar totodatd nutrea speranta ci acum facea inadins ca si-l infurie pe el ; fapt e cd Viola simtea vesnic nevoia si minie pe careva pentru a-si da mai mult importanti. (De toate aceste sentimente, Cosimo, copil inci, nu era aptoape deloc con- stient ; in realitate, imi inchipui ci se tira prin tot ramurigul acela scortos fari si priceapi nimic, ca un nat&rau.) La o cotitura a drumului, iati cd se pomenesc improscati din spate cu o ploaie marunta si violenti de prundis. Fetita isi fereste capul dupa coama cilutului si o sterge ; fratele meu, cocotat pe o cracd foarte la vedere, rimine expus atacului. Dar pietricelele zburau | mult prea piezis ca si-i poati face vreun rau; in afara de citeva ca- te-i atinsera fruntea si urechile. Puslamalele dezlintuite fluieri si rid, strigind : — Sin-fo-ro-sa_e-o scir-boa-si... — si fug mincind pamintul. Strengarii au ajuns acum la Porta Capperi, invesmintati de sus pind jos in franjuri verzi de capere. De prin cocioabele invecinate. se aude un vacatm : sint mame care vocifereazi. Dar aici este vorba de copii dintre aceia la care mamele strigi seara, nu ca si-i cheme acasa, ci ca sa-i certe ci au venit la cind acasi, in loc si se duci si- caute de mincare aiurea. In jur de Porta Capperi, prin colibe i 1 Poarta Caperelor (it); joc de cuvinte: capperi! tnseamni gi: ei, drace | 203parkci de scinduri, in carute schioape si in corturi, locuia claie pest grimadi Iumea cea mai siraci din Ombrosa, atit de s&raci, inctt nu i se ingiduia si treact de poarta orasului gi era silita sa traiasca departe de ogoate ; 0 lume veniti de pe meleaguri si din tari ind partate, alungata de foamete si de mizerie, o lume, care se impristi, in toate tinuturile. Era in amurg ; femei despletite, cu copii la sin, atitau jeraticul din yetrele fumeginde, iar cersetorii se tolineau |, ricoare, dezlegindu-si rinile, in vreme ce altii jucau zaruri, cu ric nete scurte. Micii hoti de fructe se jmbulziri spre mirosul de carne fripta, ciorovaindu-se intre ei, alegindu-se cu scatoalce din partea mamelor sau incdierindu-se si rostogolindu-se prin tarind. Si curind zdrentele lor Iuara culoarea tuturor zdrentelor din lume, iar voiosia lor de pisisele, prins in acea colciiald uman%, se prefacu intr-o prosteasci grosolinie. Asa incit, atunci cind se ivira, fetita blonda in galop si Cosimo printre crengile copacilor din jur, abia indrdznira si-si tidice ochii intimidati si se didur’ 1a o parte, striduindu-se si se mistuie in notii de colb si-n fumul vetrelor, ca si cum intre ef sar fi ridicat deodata un zid. Pentru amindoi, toate acestea tinura o secunda, o aruncatura de ochi, Caci indata Viola las4 in urma fumul colibelor, care se con: topea cu umbrele serii, las’ in urma tipetele femeilor si ale copiilor, si alerga printre pinii de pe plaja. ‘Acolo era marea. O auzeai rostogolindu-se pe bolovani. Se facuse fntuneric. Un tropot ca de potcoave sfarimate : calutul gonea sco- tind scintei pe pietrele prundisului. Dinte-un pin pitic si sucit, fra- tele meu privea cum umbra bine conturati a fetitei blonde strabatea aja. Un val abia crestat se tidicd din marea intunecati, se inalfa risturnindu-se, si iati-l inaintind, cu desavirsire alb, si spargindu-se la tarm ; umbra cAlutului si a fetitei il atinsese in goana mare ; hi Cosimo, aflat in pin, o pulbere alba, de apa shrati, ti sciilda fata, VI In primele zile petrecute prin copaci, Cosimo nu avea nici un tel, nici un program ; singura lui dorinti era de a-si cunoaste si de a-si lua in stipinire impiritia. Ar fi vrut s-o cerceteze fara zabar pind la hotare, pind la cel mai indepirtat coltisor al ei, si studi 204toate posibilitatile pe care i le oferea, s-o descopere copac cu copac, samura cu ramura. Ar fi vrut, dar de fapt il vedeam umblind necon- tenit pe deasupra capetelor noastre, privind cu aerul acela foarte preo- cupat si grabit al vietuitoarelor salbatice, care — chiar atunci cind se optesc locului prin ascunziguri — par a fi gata in fiece clipa si sara. De ce se inapoia in parcul nostru ? Vazindu-l, in raza vizuala a ocheanului mamei, cum sare dintr-un platan intr-un stejar, ai fi zis c& forta care-l mina, pasiunea Ini cea mai apriga, eta de a se sti pe picior de razboi cu noi, de a ne intretine pe de o parte mihnirea, pe de alta furia. (Spun ,,noi“, deoarece incé nu izbutisem si stiu ce gindea despre mine ; ori de cite ori avea nevoie de ceva, s-ar fi zis c& nu pune la indoiala alianta noastra : alteori insd trecea pe de- asupra capului meu ca si cum nu m-ar fi zarit.) Dar la noi venea doar in trecete. Il atrigea zidul cu magnolia, si intr-acolo il vedeam disparind mereu, chiar inainte ca fetita cea bilaie si se fi sculat, sau dupa ce cirdul de guvernante si de mitusi o chemasera in cas. In grddina nobililor d’Ondariva crengile se intindeau ca trompele unor animale nemaipomenite, iar de pe pamint se deschideau stele de frunze zimtate, verzi ca pielea reptilelor, si se leginau bambusi galbeni si firavi, care fosneau ca hirtia. Cocotat in copacul cel mai inalt, Cosimo, cuprins de dorinta de a gusta pind in adincul fiintei sale verdele acela in mii de nuante, si lumina va- riata ce se filtra printre crengi, si tacerea fara seaman, se lasa cu ca- pul in jos, astfel incit, rasturnata, gridina devenea o adevarata pa- dure, o padure nepaiminteana, o lume noua. Atunci se ivea Viola, Cosimo o vedea deodati leginindu-se in sctinciob, sau rasirind in saua calutului pitic, ori auzea indltindu-se din fundul grédinii sunetul trist al cornului de vin3toare. Marchizul si marchiza d’Ondariva nu-si facuserd niciodata griji cu privire la ispravile fetitei. Cita vreme mergea pe jos, toate matu- sile se tineau dupa ea ; indata ce se urca in ga, era liberi ca vintul, deoarece mitusile nu calireau si nu puteau sé vada incotro o apucd fata. Si-apoi prietenia ei cu micii vagabonzi era ceva mult prea din cale-afara spre a le trece macar prin minte. Cit despre micul baron cate umbla pe sus, printre crengi, il observasera indata si stiteau de veghe, dar cu un aer de superior dispret. Jar la tata, amaraciunea pricinuita de neascultarea lui Cosimo era una cu fnversunarea impotriva Ondarivilor, mai-mai si arunce in- treaga vind asupra lor, de parca ei ar fi fost cei care-i ademeneau biiatul in gridina lor gazduindu-l si incurajindu-l si continue acel 205“ful altui copac. Urmiritorul muti scara, si ficu asta de patru sau de joc rebel. Brusc, se hotart si puna la cale o urmitire, ca sa-l pri pe Cosimo, dar nu pe mosiile noastre, ci tocmai in timp ce se af] in gradina Ondarivilor. Ca pentru a sublinia aceasti intentie ag; siva fata de vecinii nostri, n-a vrut sa conduca el urmirirea si sa infatiseze in petsoan& familiei Ondariva ca si le ceara copilul ing poi — ceea ce, oricit de neintemeiaté era invinuirea, ar fi insemnat totusi ci e vorba de niste relatii cuviincioase, intre nobili — ci tr. mise o ceata de servitori, pusi sub ordinele cavalerului avocat En; Silvio Carrega. 7 Servitorii se inarmara cu scari si fringhii si se apropiara de gar dul vecinilor nostri. Cavalerul avocat, in giubea si cu fes, mor ceva nedeslusit, intrebind daci-i lasi si intre si tot scuzindu-se. Ping una alta, slugile familiei Ondariva crezura cd au venit sd curete copacii nostri, care isi intindeau crengile pind in gridina lor ; apoi, auzind cuvintele ,,l1 inhatim noi... il inhatim noi...“, indrugate de cavalerul avocat, care, cu nasul in vint, se tot uita printre ctengi, alergind ‘piezis de colo pina colo, intrebara : 7 — Dar ce-ati pierdut ? Un papagal ? — Pe fiu, pe primul niscut, vlistarul... se grabi cavalerul avocat si rspunda si, proptind o scaré de un castan de India, incepu e! insugi sd se urce. Sus, intre ramuri, Cosimo statea bilabinindu-si picioarele ca si cum nu s-ar fi intimplat nimic. Viola, gi ea, ca si cum nu s-at f/ intimplat nimic, se juca pe cararuie cu cercul. Servitorii ii intinserk cavalerului avocat niste funii, care, manevrate fntr-un anumit fel, trebuiau si ajute la prinderea fratelui meu. Dar mai inainte ca avo- catul cavaler si fi ajuns la jumitatea scirii, Cosimo se si afla in vir- cinci ori la rind, distrugind de fiecare data cite un razor, iar Co- simo, din dou salturi, trecea in copacul vecin. Deodata Viola se vazu inconjuraté de mitusi si de vicemitusi, dusi in casi si inchi acolo, spre a nu fi martora la toata zarva aceea. Cosimo rupse 0 cren- guti si, tinind-o cu amindoud miinile, didu o lovitura guieratoare in gol. : — Scumpii mei domni, de ce nu va duceti in parcul dumnea- voastri spatios, si continuati aceasta vinitoare ? intreb’ marchizul d’Ondariva, ivindu-se solemn pe treptele vilei, in halat si cu tichie, ceea ce il facea si semene in mod straniu cu cavalerul avocat. Dum- neavoastri vd vorbesc; intregii familii Piovasco di Rondo ! zise cu-un. gest larg, cuprinzind in acest gest pe micul baron din ‘cop: 206t oe e unchiul natural, pe setvitori si spatiile de dincolo de zid, cu tot ce eta al nostru sub soare. In clipa aceea, Enea Silvio Carrega schimba tonul. Se indrepti cu pasi repezi spre marchiz si, ca si cind nimic nu s-ar fi intimplat, bodoganind, incepu sa-i vorbeasci despre jocurile de api din ha- _vuzul din fata lor si si-i spund cum ii venise lui ideea de a obtine efecte si mai interesante facind apa si tisneascé la o si mai mare iniltime, lucru care putea servi, schimbind o rozeti, chiar si la stro- pitul pajistilor. O noua dovada c& unchiul nostru natural era perfid din fire si ci nu puteai sti la ce si te astepti din partea lui : fusese trimis acolo de baron cu o insatcinare precisd si cu scopul de a se lua Ja harté in toata regula cu vecinii ; cind colo, el se apucase si flecdreascd prieteneste cu marchizul, ca si cum ar fi veut si-i intre in gratii ! Faptul era cu atit mai uluitor, cu cit cavalerul avocat vi- dea asemenea insusiri de cawseur numai cind fi venea lui la soco- teala i tocmai cind iti puneai nadejdea in caracterul lui indaratnic. Dar ce sa vezi ?('Marchizul ti dadu ascultare, ti puse unele intre- biri si-l lui cu el de colo-colo ca si examineze toate bazinele si fin- tinile arteziene, amindoi imbracati la fel, cu mantii lungi de tot, amindoi cam de aceeasi indltime, asa ca-i puteai confunda, iar in urma lor, ceata de servitori, ai nostri si ai lor, unii cirind in spinare sc&ri cu care nu mai stiau ce si faci. Intre timp, Cosimo sirea nestingherit prin copaci, apropiindu-se de ferestrele vilei si incercind si descopere dincolo de perdelute odaia in care o inchisesera pe Viola. In cele din urmi o descopeti * si aruncd un simbure fn plasa de sitmi de la geam. Fereastra se deschise gi fetita blond& isi arit& chipul. — Din vina ta m-au incuiat aici, fi spuse ea, apoi inchise gea- mul si trase perdeaua. Cosimo se simti deodat& coplesit de deznadejde. Cind pe fratele meu il cuprindeau furiile, aveai intr-adevar de ce si te nelinistesti. 11 vedeam alergind (daca cuvintul ,,a alerga“ mai are vreun sens, o dati ce este luat de pe suprafata pamintului si raportat la o lume cu piese de sprijin neobisnuite si de inaltimi diferite, iar intre ele este vidul) si dintr-o clipa in alta se pirea ca putin lipseste sa nu-i lunece piciorul si si cada, ceea ce totusi nu i s-a intimplat niciodata. Sirea, mergea cn pasi iuti pe cite o creanga inclinata, se agata si se ridica brusc pe alti craci de deasupra si, din patru, cinci asemenea zigzaguti sovaielnice, disparea. 207Incotro ? De asta dati alergi, alerg’, sirind din stejari in lini, iar de acolo in fagi, pind ajunse in padure. Se opri giffind. § el se intindea o pajiste. O adiere joasi facea si treaci peste iatha deask o und’ verde cu tonalitati felurite. Un pufulet impalpabil, sci a pat din sferele de papidie, plutea prin vazduh. Drept in mijloc se afla un pin izolat, imposibil de ajuns, incircat de conuri lungi. Niste scortirei, agete pasirele cafenti_ cu picitele, se asezau pe crengile pline cu ace, pe virfuri, in pozitii desucheate, unii dintre ei ristur: nati cu coada in sus si cu ciocul in jos, ciugulind larve si seminte. Nevoia pe care o simtise fratele meu de a patrunde intr-o lume greu de stapinit — si care il indemnase si ia calea arborilot — nu era pe deplin satisfacuti, il macina inci pe dinguntru si fi transmi- tea o nestaviliti dorinti de a pitrunde in acea lume mai adinc, mai amanuntit, de a stabili cu ea raporturi care si-1 lege de fiece frunzi, si vreasc, gi fulg, si filfiit. Era dragostea pe care 0 simte vinatorul fata de tot ce e viu si pe care nu stie si si-o exprime altfel decit fintind cu pusca. Cosimo nu eta insi in stare si defineascd acest sen- timent si de aceea incerca si-| uite, indirjindu-se in exploririle sale. Padurea era deasi, impracticabila. Cosimo trebuia si-si croiasca drum cu sabia si, incet-incet, uiti de orice frimintare, absorbit find de problemele ce se iveau treptat si carora trebuia si le faci fata, ptecum gi cuprins de frica (nu voia si recunoasca, dar ii era) dea se fi indepirtat prea mult de meleagurile cunoscute. Si astfel, strecu- rindu-se prin desis, ajunse intr-un loc unde vazu drept inaintea lui doi ochi. galbeni care-l fixau printre frunze. Cosimo intinse sabia, aplecd o ramura, apoi o 1asa incet sa revina Ja loc si risufla usurat, rizind de spaima pe care 0 trasese. Vizuse ai cui erau ochii aceia galbeni : ai unei pisici. Imaginea pisicii, pe care el abia o zarise dind creanga la o parte, fi rimisese intipiriti in minte si, dupi o clipi, Cosimo incepu din nou si tremure de fricd, deoarece pisica aceea, desi aidoma oricArei alte pisici, era groaznict, inspiimintatoare, ci-ti venea si pi numal vizind-o. Nu se poate spune ce anume avea atit de inspaimintator : era un soi de pisici cenusie, mai mare decit toate pisicile cenusii, dar asta incd nu spunea nimic ; era cumplita din pricina mustatilor, drepte ca tepii unui arici; din pricina risuflirii care mai mult se vedea decit se auzea iesind dintre dou’ siruri de dinti ascufiti ca niste cingi; din pricina urechilor mai mult decit fuguiate si care pareau doui arcuri voltaice acoperite de un pufulet in aparenfa mirunt ; din pricina blinii zbirlite, infoiate in jurul gitului crispat, ca un guler blond, de unde se desparfeau apoi dungile care ti fremitau pe sol- 208duri, dezmierdindu-se parci una pe alta; din pricina cozii intepe- nite intr-o pozitie nefireascd. La toate acestea, pe cate Cosimo le zarise intr-o clipitd inainte de a slobozi creanga pe care o indepirtase, se adauga ceea ce nu avusese timp si vada, dar isi putea inchipui < in virful labelor, smocul enorm de par care masca puterea silbaticé a ghearelor gata si-l sfisie ; si cea ce mai vedea inca : irisurile gal- bene care fl priveau tinti dintre frunze, rotindu-se in jurul pupile- lor negre ; si ceea ce auzi : hirtitul din ce in ce mai ragusit si mai intens care-i iesea din gitlej. Toate acestea il facuri sa-si dea seama ci se gisea in fata celei mai cumplite pisici silbatice din padure. Nu se mai auzea nici un ciripit, nici un fognet. Pisica silbatica facu un salt, dar nu spre baiatul din copac : un salt aproape vertical, care mai degrabi il umplu de uimire pe Cosimo, decit il insp&imintd. Spaima veni dupa aceea, cind viau dihania cocofati pe o ramuri chiar deasupra capului siu, Stitea acolo, chircit, fi vedea pintecele aco- perit cu par lung, aproape alb, ghearele infipte in lemn, in timp ce-si arcuia spatele si ficea: fff... pregitindu-se, fri indoiali, si se acunce asupra lui. Cosimo, cu o migcare executata in chip desa- virsit, fri micar s& chibzuiascd, se lisi pe-o creangi mai jos. Fff... fff... fiicu -pisica silbaticd si la fiecare fff, executa un salt, cind in- coace, cind incolo, pin ajunse iar’si pe creanga de deasupra lui Cosimo. Fratele meu repet miscarea si se pomeni calare pe creanga cea mai de jos a fagului. Dedesubt, pind la pimint, mai era o bu- cat& bunii, dar nu chiar atit de mare, incit si nu fie de preferat si sari mai curind jos, decit si astepti si vezi ce va face salbiticiunea, cind va isprivi de scos acel sunet sfisietor, intre mieunat si miriit. Cosimo ridici un picior, gata-gata si sara jos, dar cum in el se infrantan dou’ porniri — una fireascl, de a se pune la adpost, cea- lalt& izvorit& din incdp3tinarea de a nu cobori nici de-ar fi si-l coste viata — isi lipi strins de creangi si coapsele, si genunchii ; in timp ce statea acolo, soviitor, pisica socoti cd acela e momentul cel mai potrivit de a se nipusti asupri-i. Ti siri in spate : un ghem de pir, de gheare scoase si de mirtieli ; Cosimo nu gisi altceva mai bun de facut decit si inchida ochii si si intindd sabia, cu un gest nesabuit, de care pisica se feri lesne, citirindu-i-se in cap, sigur ci-1 va trage jos, dup ea, tinindu-1 in gheare. O gheari i se infipse lui Cosimo in obraz, dar cum el isi inclestase zdravin genunchii de creangi, in loc si cada, se rasturnd pe spate de-a lungul cricii. Era toc- mai contrariul a ceea ce se asteptase pisica, asa incit aceasta, pierzin- du-si echilibrul, cizu. Vru s& se tin’, infigindu-si ghearele in cract, dar se rostogoli prin aer : numai o clip’, dar ti fu de ajuns Ini Co- 14 — Stribunii nostri — c, 1/2 209simo pentru ca, intr-un spontan avint de biruintd, si-si implin: sabioara in burta dihiniei, care scoase un miorlait fioros. Era teafar, plin de singe, cu silbiticiunea infipti in sabie cq intr-o frigare, si cu un obtaz sfisiat de sub ochi pind la barbie de g tripl4 2girietura. Urla de durere si totodati de bucuria victoriei, ny mai intelegea nimic gi se tinea strins de creangi, de sabie, de cada. vrul pisicii, tréind clipa fericita si coplesitoare a celui care invinge pentru prima oard, care acum stie ce dureros este si invingi si care se vede silit de aci incolo si-si urmeze, fara putinti de scapare, cale aleasi, lipsit de posibilitatea de a se retrage ca cel infrint. Asa |-am zarit venind prin pomi, plin de singe pind si pe vesta, cu peruca ciufuliti sub tricornul tuetit, tinind de coada pisica sil. baticd moartd, care acum parea o mit si nimic mai mult. Am alergat la generdleas’, pe terasi. — Doamni, mama ! am strigat. E rinit ! — Was ?1 Ranit ? Cum, ce fel ? si-si Iva ocheanul. —— _Ranit asa ca orice rinit ! am zis eu, iar generileasa, pare-se, Basi nimeriti definitia mea, deoarece, urmirindu-l cu ocheanul jp timp ce el sirea mai sprinten ca niciodati, spuse : — Das stimmt2. Numaidecit se ingtiji de tifon, de plasture si de balsamuti, cit sa ajungi pentru aprovizionarea unei ambulante de batalion, si mi Je dadu pe toate ca sd i le duc, fark a nutri macar nidejdea ci, fiind nevoit sa se doctoriceasca, Cosimo s-ar hotiri si se intoarcd acasi, Am alergat cu pachetul de fese in parc si m-am dus sa-] astept sub ultimul dud de lingi zidul care ne despirtea de Ondarivi, deoarece intre timp dispiruse printre crengile magnoliei. Apiru triumfator in gridina Ondarivilor, tinind in min& anima- ful ucis. $i ce-i fu dat si vada in luminisul din fata vilei ? O caleasci gata de plecare, inconjurati de slugi care incircau bagajele pe im- periala, iar in mijlocul unui cird de guvernante si de mitusi inves- mintate in negru gi foarte severe, Viola, in tinuti de calitorie, ii ‘imbritisa pe marchiz si pe marchiza. — Viola ! striga el si ridicd pisica de coadi. Unde pleci ? Toti cei din jurul calestii ridicari privirea spte copac si, vazin- du-l cu hainele sfisiate, plin de singe, cu infatisarea aceea de nebun 31 tinind in mina animalul mort, avuri o tresirire de spaim’. 1 Ce? (Germ.) 2 Asa e. (Germ.) 210: ‘ — Ici de nouveau ! Et arrangé de quelle fagon!1 si, cuprinse de furie, toate matusile o impinseri pe fata spre caleasca. Viola se intoarse, cu nasul in vint ; pe chipul ei se citea 0 ciuda amestecati cu plictiseala si ingimfate, ciudi impottiva pirintilor, dar, poate, si impotriva ui Cosimo, si scanda (de buna seaméa, ras- punzind fntrebarii Ini) : — Ma trimit la pension ! apoi se indrepti spre caleasca. Nui aruncase nici macar o ptivire, nici lui, nici vinatului. Usa calestii se inchisese, vizitiul se si suise pe capra, cind Co- simo, ciruia inci nu-i intrase in cap aceasti plecate, incerci sii atragt atentia Violei, s-o facd sa priceapa ca ei ti dedica singeroasa lui vic- torie, insé nu se pricepu sa-i explice altcum decit strigindu-i : — Am rapus o pisica ! i Biciul pocni si caleagca se urni din loc, in vreme ce mitusile isi fluturau batistele, iar prin portier& se auziri cuvintele : — Ei, bravo ! Le rostise Viola, dar nu se stie dacd exprimau entuziasm sau batjocura. Asa se despirtiri. $i-in inima lui Cosimo, incordarea, durerea pricinuita de zgirieturi, deziluzia de a nu fi trait gloria faptei sale, desperarea acelei despartiti neasteptate, totul se invalmasi, facindu-l s{ irampa in hohote de plins, cu urlete, si sctignete, si crengi smulse din copac. — Hors d'ici ! Hors d'ici ! Polisson sauvage ! Hors de notre jar- din !? il ocdrau mitusile, in vreme ce toti slujitorii familiei Onda- tiva venita cu prajini sau aruncara cu pietre ca sa-l goneasca. Sughitind si urlind, Cosimo zvirli pisica moarté drept in nasul celui care se afla dedesubtul Jui. Slugile inhatara dihania de coada si o azvirlira pe un morman de gunoi. Cind am aflat ci mica noastra vecina plecase, un griunte de nadejde a incoltit in mine, zicindu-mi ca fratele meu o sa coboare. Nu stiu de ce, ficeam aceasti legituri cu ea, sau si cu ea, ori de cite ori era vorba de hotarirea fratelui meu de a rimine in copaci. Dar nici pomeneala despre asa ceva. M-am urcat si-i duc fesele si plasturii, iar el isi doftorici singur zgirieturile de pe fata si de pe brate. Apoi ceru o sfoard cu un cirlig ; cu ajutorul lor, din maslinul ce-gi intindea crengile deasupra grimezii de gunoi din curtea Onda- 4 Tar aici! Si in ce hal! (Fr.) . 2 Yesi afard! Tesi’ afar! Afurisitule! Afard din gridina noastri ! (Fr.) 21htivilor, pescui pisica moartd. O jupui, atgasi pielea cum putu maj bine si-si facu o beret. A fost prima lui bereta de bland si, dupa cum vom vedea, o va purta toat viata. VII Ultima incercare de a-l prinde pe Cosimo a facut-o sora noastri. Battista. Fireste, ea Iuase aceasta initiativa in secret, fari a se sfatui cu nimeni, asa cum proceda de obicei. A iesit noaptea din casi, cu o caldare cu clei si cu o scari mobil, si a uns un roscov din virf ping la poale. Era un copac in cate Cosimo obignuia si poposeasca in fiecare dimineata. A doua zi, in zori, in rogcov stiteau lipiti sticleti batind din aripi, pitulici prinse in clei, fluturi de noapte, frunze aduse de vint, o coadi de veverité si chiar o fisie smulsé din fracul lui Cosimo. Nu se stie sigur dac& el s-a asezat pe o crac, reusind apoi sa se desprinda, sau dimpotriva — si asta e mult mai probabil, deoarece in ulti- mul timp nici nu-l mai vazusem purtind fracul — figia aceea 0 atir- nase dinadins acolo, numai ca sa-si bata joc de noi. In orice caz, roscovul a ramas tare urit dupa ce-a fost minjit cu clei, iar mai tirziu s-a uscat. Am inceput si ne convingem cu totii, chiar gi tata, ca, de buna seam&, Cosimo nu se va mai intoarce acast. De cind fratele meu incepuse si topiie prin copacii din intregul tinut al Ombrosei, baro- nul nu mai indraznea si se arate in lume, de team’ ca demnitatea Jui ducali si nu fie compromisi. Zi de zi se gilbejea si se scofilcea tot mai mult la fata, dar e greu de spus in ce masura nelinistea Jui se datora sentimentului de parinte, si in ce masuri era determi- nati de considerente dinastice ; nu incape indoiali ins ci ambele ipoteze alcituiau acum sun singur tot, deoarece Cosimo era primul siu niscut, deci mostenitorul titlului ; si dac& cu greu s-ar putea in- chipui un baron care fopitie prin ramuri ca o potirniche, apoi eu atit mai pufin se poate admite ca lucrul acesta sa-i facé un duce, fie el chiar un copil, asa cd, desigur, comportarea mostenitorului n-at fi constituit un argument in favoarea titlului in discutie. Se intelege ca isi facea griji degeaba, fiindcd ombrosenii tsi bi- teau joc de veleitatile tatii, iar nobilii care aveau vile prin imprejurimi 212il considerau nebun. Printre nobili se raspindise obiceiul de a locui in vile situate tn tinuturi plcute, nu in castelele lor feudale, ducind astfel o viata ca de cet&teni particulari, fara griji. Cine si-si mai bata capul cu vechiul ducat: de Ombrosa ? Partea mai frumoasi e cA. Ombrosa apartinea putin tuturor, si de fapt niminui: prin anumite drepturi era legati de casa d’Ondativa, care stapinea mai tot tinutul, dat Ombrosa e de mult comuni liberd, tributari fata de Republica Genoveza. Iar noi puteam sta linistiti pe acele mogii ale noastre, unele mostenite si altele cumpiarate pe nimica toata de la comuna, intr-un moment pfielnic, cind era incarcaté de datorii. Ce puteam cere mai mult ? Aveam in jur o mic& societate de familii nobile, cu vile si parcuri si gridini pina la malul maxi ; toti duceau o viata veseli, facindu-si vizite si mergind impreuna Ja vinatoare ; viata era ieftin’, pastrai cite unele din avantajele de la Curte fari si ak incurcaturile, obligatiile si cheltuielile celor nevoiti si aiba grija de o familie de rang, de capitali, de politicé. Dar aceste lucruri nu-i pla- ceau tatii ; el se considera un suveran deposedat, iar cu nobilimea din vecinatate ajunsese sd rupa orice relatii (mama, fiind straind, se poate spune ci nici nu avusese relatii). Aceasta situatie prezenta si unele avantaje fiindcd, nefacind vizite, evitam multe cheltuieli si ascundeam statea de plins a finantelor noastre. Cit despre raporturile noastre cu locuitorii de rind din Ombrosa, nu se poate spune ci at fi fost mai bune. Ii stiti cum sint ombrosenii Astia ; oameni cam din topor, care-si vid de afacerile lot. In vre- mea aceea, de pe utma obiceiului care se raspindise printre clasele ayute, de a bea limonada cu zahir, incepuserd si se vind’ bine 1a- miile ; localnicii plantaseri peste tot livezi de lamfi si refacuserd BR BB aa portul, distrus pe vremuri de incursiunile piratilor. Inghesuiti intre ated Republica Genovez%, posesiunile regelui Sardiniei, Regatul Frantei Icea si domeniile episcopale, faceau negot cu toati lumea si nu se sin- chiseau de nimeni ; numai de n-ar fi fost darile pe care erau tinuti emit: si le plateasci Genovei gi care fi ficeau si niduseasca la fiece sca- bele dent& de plata, ceea ce era in fiecare an prilej de razmerita impo- mul teiva perceptorilor Republi 1 ine Baronul di Rondé, ori de cite ori izbucneau asemenea tulburari pricinuite de dari, credea cA erau gata-gata sa vind si-i ofere coroana, ducala. Atunci se arata ii piatd si se prezenta ombrosenilor in chip n-at de protector, dar de fiecare dati trebuia s-o ia din loc in mate graba sub o ploaie de lami putrede. Atunci spunea ca se urzise 0 conju- tatie impotriva Ini: de catre iezuiti, ca de obicei. Fis dca isi bagase arimi in cap c& intre iezuiti si el se ducea un razboi pe viata si pe moarte si 213,» . q decit aceea de a unelti impotriva luj, neintelegeri din pricina unei gridinj de zarzavat asupra cAteia revendicau drepturi atit familia noastry cit si Ordinul ; rezultase un litigiu, iar baronul, care pe atunci se avea bine cu episcopul, reusise si-] scoaté pe parintele Provincial de pe teritoriul eparhiei. De atunci fncoace, tata era convins ci Or. dinul isi trimite agentii ca s4 atenteze la viata si la drepturile lui. Pe’ de alta parte, tata incerca si adune o armati de credinciosi, ca si-l eli bereze pe episcop, care, dupa parerea sa, cizuse in miinile iezuitilor i era prizonierul lot. In plus, mai oferea azil si protectie oricui s-ar fi declarat persecutat de citre iezuiti, si asa se face cd ajunsese si ne fie preceptor acel semi-jansenist cu capul in nori, abatele Fau- » chelafleur. | Singurul om in care avea tata incredere era cavalerul avocat. Avea } © slabiciune pentru acest frate natural, pe care il trata ca pe un fiu unic si pricijit. Acum n-as putea si-mi dau prea bine seama, dar cred c& in felul nostra de a-l privi pe Carrega intra si un pic de gelozie, fiindca tata tinea mai mult la acel frate de cincizeci de ani decit Ja noi, baietii. De altfel, nu eram singurii care ne uitam chio- tts la el : generdleasa si Battista se prefiiceau ci-i poarti respect, dar in realitate nu puteau sa-l sufere ; iar el, sub 0 aparenti de om supus, nu se sinchisea de nimeni si de nimic si poate ci ne ura pe tofi, chiar si pe baton, c&ruia ii datora atit de mult. Cavalerul avocat eta . scump Ja vorba, uneori s-ar fi zis ci-i surdo-mut, ori ca nu intelege limba: naiba stie cum de teusise sa Ptactice pe vremuri avocatura, daci inca de pe atunci, dinainte de a trai in Turcia, fusese tot asa de ciudat. Poate ci odinioara fusese totusi o persoana inteligent’, de vreme ce invatase de la turci toate acele calcule de hidraulici, sin- gurul lucru de care mai era in stare si se ocupe, si pentru care tatal meu il léuda peste masuri. Nu i-am cunoscut niciodati prea bine trecutul, nici cine fusese maica-sa, nici ce relatii avusese in tinerefe cu bunicul nostru (cu siguranti cA si acesta l-o fi indragit, de vreme ce La trimis la studii ca sd ajunga avocat si a intetvenit ca si i se confere titlul de cavaler), nici cum de a ajuns in Turcia, Nu se stia nici daci statuse atita timp chiar in Turcia, sau in “vreo tara maura — in Tunisia, sau in Algeria — in sfirsit, intr-o tara mahomedani, si se si spunea c& ar fi trecut el tnsusi Ja mahomeda- nism. Multe se spuneau : ci ar fi indeplinit misiuni importante, fiind mare dregator al Sultanului, mester hidraulic al Divanului, ori ceva . 214« asefhinator, dar c4, mai apoi, din pricina unui complot de palat sau a unei intrigi de femei, sau a unei datorii de joc, cazuse in dizgratie gi fusese vindut ca sclav. Se stie cd a fost gasit in lanturi, vislind cot Ja cot cu sclavii, pe o galera otoman’ capturati de venetieni, care l-au eliberat. La Venetia trdia aproape ca un cersetor, pind cind intr-o buna zi s-a incdierat (Dumnezeu stie cu cine se putea incdiera un sla- banog ca el) si a ajuns iar in Janturi. L-a rascumpirat tata, prin mij- Jocirea bunelor oficii ale Republicii Genoveze, si iata cA printre noi apiru un omulet chel, cu barba neagri, foarte speriat, pe jumatate mut (scena din seara aceea, desi eram copil, mi-a rimas bine intipa- rita in minte), virit in iste haine largi, care nu erau ale lui. Tata L-a , prezentat tuturor ca pe o persoana cu autoritate, J-a numit adminis- trator si i-a dat un birou pe care el J-a umplut cu hirtii, vesnic in dezordine. Cavalerul avocat purta o giubea lungi si o scufi in forma de fes, cu ciucure, asa cum obisnuiau si poarte pe vremea aceea, in birourile lor, multi nobili si. burghezi ; numai ci el, ca s4 spunem adevarul, nu statea in birou mai deloc, ci era vizut imbracat astfel si pe afari, pe cimp. Pind la urma a inceput si vina si la masa in ves- mintele acelea turcesti, si lucrul cel mai ciudat era ca tata, care se Ppreocupa atita de eticheté, se arata ingaduitor cu el. In ciuda sarcinilor sale de administrator, cavalerul avocat nu schimba aproape nici un cuvint cu vitafii, cu arendasii sau cu dij- masii, data fiind firea Ini timida si dificultatea de a vorbi ; asa in- cit toate treburile, grija de a da ordine, precum si supravegherea muncii oamenilor, se spargeau tot in capul tatii. Enea Silvio Car- rega tinea registrele contabile si nu stiu dac& afacerile noastre mer- a geau atit de prost din pricina felului in care tinea el socotelile, sau asa daci socotelile lui mergeau atit de prost din pricina felului in care de mergeau afacerile noastre. De asemenea, el se avinta in calcule si in- planuri pentru niste instalatii de irigatie sit umplea cu linii si cu cifre o tabla mare, cu cuvinte scrise cu litere turcesti. Din cind in cind, tata se inchidea cu el in birou gi stétea ceasuri intregi (acelea erau cele mai lungi popasuri pe cate le ficea acolo cavalerul avocat), iar la putin timp dupa ce usa se inchidea, auzeai rasunind vocea mi- nioasa a baronului, tonul cind ridicat, cind coborit al unei certe, ins glasul cavalerului aproape ci nu se deslusea. Apoi usa se deschidea, cavalerul avocat iesea cu pasii lui marunti, repezi si impleticiti in fal- dutile giubelei, cu fesul cocotat pe crestetul capului si, disparind pe 2da- usa cu geam, o zbughea in parc, iar de acolo pe cimp. iind — Enea Silvio ! Enea Silvio ! striga tata, alergind dupi el, dar ceva fratele vitreg era departe, printre aracii din vie, sau in livezile de 2158* 216 Jami si nu i se mai vedea decit fesul rosu inaintind indardtnic pri tre frunze. Tata o lua pe urmele lui, strigindu-I ; dupa un timp, ti ved pe amindoi intorcindu-se, baronul vorbind intruna gi gesticulind, alaturi de el, cavalerul avocat, mic, adus de spate si cu pumnii strit viriti in buzunarele giubelei. VIII Pe vremea aceea Cosimo-se lua deseori la intrecere cu cei de pe pimint : intreceri de tragere la tint, de indeminare, pe care le ficea si pentru ca si-si verifice propriile posibilit&ti si si-si dea seama de ce era in state stind acolo sus. li sfida pe derbedei a jocul de tragere Ja finta cu pietricele. Se aflau in apropiere de Porta Capperi, prin. tre bordeiele siracilor si vagabonzilor. Cocofat tntr-un stejar des. frunzit si pe jumitate uscat, Cosimo tocmai azvirlea cu pietricele, cind 24ri apropiindu-se un ciliret inalt, putin adus de spate, infa- surat intr-o pelerind neagra. Il recunoscu pe tatil siu. Gloata celor mici se imprastie ; femeile stiteau si priveau din pragurile cocioa- belor. Baronul Arminio veni cilare pind sub copac. Era un amurg in- vapaiat. Cosimo statea printre ramutile desfrunzite. Se priviti in ochi. Pentru prima oard, dupa prinzul cu melcii, se aflau astfel fata in fata. Trecusera zile multe, lucrurile cApitaseri alti infatisare, si unul si altul stiau prea bine ci nu mai era vorba de melci, nici de ascultatea pe care fiii o datoreaz pirintilor ; ci dintre nenumiratele lucturi logice si de bun-simt care s-ar fi putut spune, toate ar fi fost nelalocul lor ; ceva, totusi, trebuiau s4-si spun’. —— Frumoasi comportare! incepu tatal cu amfriciune. Cum poate un gentilom ca dumneata si se dea astfel in spectacol ? (Ii vor bise cu ,,dumneata“, ca atunci cind fi ficea reprosuri mai grave, dat de asti data folosirea acelei formule avu ceva de distantare, de detasare.) — Un gentilom, domnule tati, fie cd sté pe pimint, fie cA sta cocofat in copaci, tot gentilom rimine, rispunse Cosimo ; apoi adaugi repede : Cu conditia si se poarte corect. — Just, admise cu gravitate baronul. Cu toate astea, nu de mult ai furat prune de la un arendas.Era adevirat. Fratele meu fusese dovedit. Ce putea si mai spun ? Schiti un zimbet, dar nu un zimbet trufas si cinic : un zimbet timid. Si rosi. Zimbi si tata ; un zimbet trist si, cine stie de ce, rosi si el. — Ai ajuns si faci citdasie cu cei mai inrditi derbedei si vaga- bonzi, adiugi apoi. — Nu, domnule tata, rispunse Cosimo cu hotirire, eu triesc pe seama mea, si fiecare pe a lui. — Te poftesc si cobori pe pamint, spuse baronul cu glas poto- lit, aproape stins, si s4-ti reiei indatoririle potrivit rangului dumitale. Nu am de gind s va dau ascultare, domnule tat, raspunse Cosimo. Imi pare rau. Erau amindoi plictisiti, nu se simteau in largul lor. Fiecare stia dinainte ce avea sa spuna celalalt. — Si cum rimine cu studiile dumitale ? Dar cu indatoririle de bun crestin ? mai spuse tatil. Ai de gind si cresti ca un salbatic din tinuturile Americii ? in- a Cosimo ticu. Nu-si pusese inc asemenea probleme si n-avea de ia gind si si le pun’. Apoi adiugi : fae — Credeti ca prin faptul cé ma aflu cu citiva metri mai sus, slor bunele invataturi n-ar putea ajunge pind la mine ? ioa- Era si acesta un raspuns iscusit, dar intr-un fel diminua impor- tanta gestului sau : dovada de slabiciune, prin urmare. Baronul simti in- aceasta si deveni mai autoritar. Spuse : — Rebeliunea nu se masoara cu metrul. O c&latorie, chiar cind in aparenta e numai de citiva stinjeni, poate fi fara intoarcere. 3 3 Aici fratele meu ar fi putut da felurite rispunsuri, care mai de ide care mai plin de noblete, sa zicem o maxima latin’, din care acuma tele nu-mi mai amintesc nici una, dar pe atunci stiam o groazi pe din- fost afari. El se plictisise insi de a sta acolo protipit si solemn ; scoase limba si strigd : — Dar eu din copac ma pis mai departe ! frazi absolut lipsita de sens, care avea in schimb darul de a pune capit discutiei. Ca si cum copiii ar fi auzit fraza aceea, in jur de Porta Capperi izbucni o hatmilaie de glasuri. Calul baronului di Rondo se cabra, cum: vor- dar 4 sti | batonul strinse friul si se infasura in pelerina, ca pentru a pleca. Dar apoi se intoatse, scoase un brat de sub pelerina si, aratind spre cerul care se incircase de nori negri, spuse : moult — Atentie, fiule, exista Cineva care se poate pisa peste noi toti ! si dadu pinteni. 217