Misărciu Ana

Clasa a XI-a C

Riga Crypto și lapona Enigel

- Rigă Crypto, rigă Crypto, Greu taler scump cu margini verzi

Ca o lamă de blestem
Vorba-n inimă-ai înfipt-o!
Eu de umbră mult mă tem,
Că dacă-n iarnă sunt făcută,
Şi ursul alb mi-e vărul drept,
Din umbra deasă, desfăcută,
Mă-nchin la soarele-nţelept.
La lămpi de gheaţă, supt zăpezi,
Tot polul meu un vis visează.
De aur, visu-i cercetează.
Mă-nchin la soarele-nţelept,
Că sufletu-i fântână-n piept,
Şi roata albă mi-e stăpână,
Ce zace-n sufletul-fântână.
La soare, roata se măreşte;
La umbră, numai carnea creşte
Şi somn e carnea, se dezumflă,
Dar vânt şi umbră iar o umflă…

Poezia lui Ion Barbu este generată de admirația lumii în totalitatea ei, de dorința de
contemplare cu Universul în ce are el ca esență, dincolo de ce dezvăluie la suprafață. Starea sa
poetică este una de intelectualitate, determinând o oarecare tensiune și nu una provocată de
evenimente autobiografice precum iubirea, prietenia, durerea, ori de incitarea în fața peisajului
sau nostalgia copilăriei. Opera barbiliană se divide în trei etape: parnasiană, baladic-orientală și
ermetică. Ciclul intermediar însumează poeziile publicate la inceputul anilor ’20 ce se definesc
de celelalte creații ale sale prin caracterul narativ pe care îl aduc în prim-plan ce fuzionează
adesea cu pasaje descriptive. La nivelul conținutului, se prezintă o lume pitorească, un univers
al descântecului, o lume de inspirație autohtonă ori balcanică. Limbajul este unul proaspăt,
ceea ce îl cataloghează pe Ion Barbu ca fiind un poet al cuvântului și nu numai al ideii și viziunii,
așa cum apare în primele sale opere.
Poezia Riga Crypto și lapona Enigel se încadrează în opera baladic-orientală reunind
tema creației și iubirii prin intermediul a două personaje, siluete, cu ideologii contradictorii.
Acestea ajung într-un plan neutru, cel oniric, care face astfel posibilă întâlnirea reprezentanților
a două regnuri distincte, lapona Enigel, pe de o parte, și riga Crypto, pe de alta.
Lapona Enigel își recunoaște statutul de ființă solară, trăsătură fundamentală a
personajului, prezentată încă din primele versuri ale baladei, alfându-se într-o treaptă a
cercetării, ce o conduce către cunoașterea absolută. La polul opus, riga cunoaște iubirea ca o
forță degradantă, ceea ce îl reduce la ipostaza de ființă instinctivă. Incapacitatea acestuia de a-
și accepta statutul și proveniența determină rostirea unui descântec de trei ori, sub forma unui
ritual care are ca obiectiv convingerea laponei de a-i fi mireasă. Refuzul final pune în evidență
relația individuală a fiecăruia cu universul, prin antiteza soare- umbră. Astfel, niciunul dintre ei
nu are capacitatea de a se transpune într-un alt univers fără a se pierde mai întai pe sine. Deși
Misărciu Ana
Clasa a XI-a C

tentația iubirii este copleșitoare, lapona pune mai presus de orice aspirația către absolut,
marcată de călătoria ei spre soare, simbol al existenței spirituale. Riga este în final distrus de
propriul vis, căzând victimă neputinței și îndrăznelii de a-și depăși limitele. Este copleșit de
încercarea de a intra într-o lume care se dovedește a-i fi inaccesibilă. Atributele luminii benefice
pentru Enigel au efect distrugător pentru riga Crypto. În ceea ce privește roata, Marin Mincu o
interpretează a fi “refracția soarelui în fântâna sufletului, crescând pe măsură ce căldura este
mai mare”. Astfel trăirea sufletească este cu atât mai mare cu cât roata se mărește. Umbra nu
este un factor prielnic moralului, ci doar materialului, tot așa cum si riga Crypto ferit de lumină
este implicit ferit de emoție.
Așadar, Ion Barbu, în Riga Crypto și lapona Engiel are în vedere prin antagonismul slab-
puternic/ lumină-umbră să prezinte drama incompatibilității si dura realitate prin care cel
puternic supraviețuiește și își atinge obiectivele, pe când cel slab, care aspiră către un ideal la
care este imposibil să ajungă, este sacrificat.