Mişcările la plante – între mit şi realitate

Mișcarea, însușire de baza a materiei vii se întâlnește atât la plante cât și la animale.
La animale predomină mișcările de locomoție, pe când la plante, mișcarea se poate realiza
într-o varietate de moduri, precum: la organismele inferioare libere se întâlnesc mișcări de
locomoție bazate pe contracția proteinelor, iar la plantele fixate, mișcările se pot realiza mai
ales prin modificarea imbibiţiei pereţilor celulari sau a forţei de coeziune la celulele moarte.
De obicei, mişcările plantelor fixate se realizează foarte încet şi sunt mai greu de sesizat
comparativ cu mişcările animalelor. Există și excepții când se produc mişcări energice.

Fenomenele de orientare și de mișcare ale plantelor sunt studiate și menționate încă

din antichitate. Primele observații realizate cu privire la orientarea plantelor datează din
secolul al IV-lea î. Hr. la Mimosa pudica (Mimoza), urmând ca în secolul I î. Hr. să se
menționeze mişcările de apropiere a foliolelor de trifoi. În urma primelor cercetări ale
mişcărilor fotonastice şi nictinastice, se subliniază rolul variaţiei intensităţii luminii şi
temperaturii. O sută de ani mai târziu, în secolul al XIX-lea se demonstrează rolul forţei de
gravitaţie în cazul curburilor geotropice, iar mai apoi se descoperă hidrotropismul şi
tigmotropismul.

Mișcările plantelor se împart, în general, în mișcări pasive și mișcări active.

I. Mișcările pasive se realizează fară consum de energie proprie. Caracterizează plantele
libere care plutesc în apa (Lemna cunoscuta și ca lintiță), sau unele părți ale plantelor
fixate în substrat (fructe, semințe). Cele din urmă prezintă o serie de adaptări prin care
se realizează răspândirea, cu ajutorul anumitor factori precum: curenți de aer sau de
apă ori animale în cazul distanțelor mari față de planta care le-a produs.

II. Contrar mișcărilor pasive, cele active se realizează cu consum de energie proprie sau al
unor organe ale plantelor. Astfel de mișcări sunt: tactismele, tropismele și nastiile.

fototactisme –determinate de direcția din care vine lumina

TACTISME =mișcări
termotactisme –produse de o distribuție inegală a temperaturii
ale plantelor libere
în mediu
determinate de
factorii de mediu chemotactisme –determinate de repartizarea inegală a unor
compuși chimici în mediu
TROPISME =mișcări
orientate ale
organelor plantelor fototropisme –determinate de
fixate, determinate direcția luminii
de acțiunea
unilaterală a
factorilor de mediu geotropisme –determinate de
extern sensul atracției gravitaționale
 chemotropisme –determinate de prezența substanțelor minerale
în sol

hidrotropisme –determinate de
prezența apei în sol

tigmotropisme –determinate de
atingerea sau contactul cu un
obstacol

fotonastii –observate la diverse inflorescențe

NASTII =mișcări
neorientate ale
organelor plantelor, termonastii –determinate de
provocate de variații variațiile de temperature
ale intensității
factorilor de mediu

seismonastii –produse de factori mecanici

TIGMOTROPISMUL =mişcările de curbură ale unor organe ale plantelor provocate de

atingerea unui obiect
 acest mecanism se studiază cel mai bine la organele care prezintă cârcei (=structuri
ce apar frecvent la familii precum Fabaceae, Cucurbitaceae, Vitaceae);
cârceii au o creștere intensă ceea ce determină executarea unor mișcări de
răsucire, ducând la explorarea unei regiuni mari, căutând astfel un suport, în
jurul căruia, ulterior se înfășoară (se realizează excitații repetate care au că
rezultat o încolăcire sub formă de spirală);
 sensul încolăcirii se poate schimba, realizându-se astfel o fixare mai elastică pe
suportul respectiv care asigură o rezistenţă mai bună la acţiunea curenţilor de aer;
  Exemplu: la cârceii unor Cucurbitaceae precum la Bryonia dioica (mutătoare, care
este o viță de vie) unele celule epidermice reprezintă structuri speciale de tact, care
constau într-o subţiere a peretelui exterior, permiţând apropierea protoplasmei de
suprafaţa suportului şi deformarea ei sub acţiunea excitantului.

I – înainte de atingerea suportului

II – după atingerea suportului, cârcelul a
format un resort intermediar între suport şi
tulpină
III – cârcelul care nu a atins un suport
rămâne închircit

Bibliografie
 “Biologie –ghid pentru perfecționarea profesorilor din învățământul preuniversitar”
–Eitura Mirton, 2002 (“Mișcarea și sensibilitatea la plante” / Conf univ. dr. Aurel
Faur, Asist. univ. drd. Nicoleta Ianovici)
 “Biologie: manual pentru clasa a VII-a” / Traian Şăitan, Adriana Simona Popescu,
Marinela Roxana Roşescu, .... – Bucureşti: Didactica Publishing House, 2019