Pr. prof univ. dr.

Nechita Runcan

CERCETĂRI DE TEOLOGIE
ISTORICĂ ŞI PATRISTICĂ

CONSTANŢA
2015
1
2
 GHID METODOLOGIC DE ELABORARE ŞI REDACTARE A
PROIECTULUI DE CERCETARE STIINTIFICĂ iN ŞCOLA
DOCTORALĂ DE TEOLOGIE A UNIVERSITĂŢII OVIDIUS —
CONSTANŢA

Prezentul ghid oferă doctorandului din Şcoala Doctorală

de Teologie cadrul general de referinţă cu privire la elaborarea şi
redactarea Proiectului de cercetare ştiinţjică. Cele prezentate In
ghidul de faţă constituie un instrument de lucru, neavând un
caracter obligatoriu, ci orientativ. Sugestiile cuprinse in ghid se
referă la structura unui Proiect de cercetare ştiinţfică, general
acceptată 1n lumea academică, şi la regulile generale de alcătuire
ale acestuia.
A. PARTEA ASPECTE GENERALE
din Regulamentul Şcolii Doctorale de Teologie
Programul individual de cercetare ştiinţifică presupune
participarea doctorandului la unul sau mai multe proiecte
ştiinţifice stabilite de către conducătorul de doctorat.
Promovarea doctorandului 1n programul de cercetare
ştiinţifică, se face 1n urma acceptării Proiectului de cercetare
susţinut In faţa unei comisii, alcătuită din conducătorul
de doctorat (ca preşedinte) şi Incă cel puţin doi membri, care să
aibă titlul ştiinţific de profesor sau conferenţiar. Studentul —
doctorand, absolvent al programului de studii avansate, poate să-
şi inscrie proiectul 4i-ku de cercetare, printr-o cerere, Inregistrată
la secretariatul Institutului de Studii Doctorale din Universitatea
Ovidius, in primele 10 zile ale lunii septembrie, cererea având
avizul de conducătorului de doctorat şi al directorului Şcolii
Doctorale de Teologie.
Susţinerea Proiectului de cercetare stiinţifică este
programată de către conducătorul de doctorat, de obicei, imediat
după 15 septembrie. Conducătorul de doctorat nu poate lipsi de
la expunerea Proiectului de cercetare ştiinţJică, iar din comisia
3
de susţinere trebuie să facă parte, aşa cum am amintit, cel puţin
doi membri.
Rezultatele evaluării se consemnează Intr-un proces-
verbal şi se exprimă printr-unul dintre calificativele: „foarte
bine" şi „bine", care perrnit promovarea doctorandului In
programul individual de cercetare. Un exemplu din procesul-
verbal, semnat de conducătorul de doctorat şi de membri
comisiei de Indrumare, se depune la secretariatul Institutului de
Studii Doctorale (ISD) din Universitatea Ovidius (Bd. Mamaia,
nr. 124).
in cazul 1n care evaluarea Proiectului de cercetare
stiinţifică se Incheie cu unul din calificativele „satisfăcător" sau
„nesatisfăcător", studentul-doctorand poate solicita o nouă
prezentare a unui nou proiect de cercetare, reluăndu-se procedura
pe care am menţionat-o mai sus. Dacă şi la a două susţinere a
proiectului de cercetare doctorandul a obţinut calificativul
„satisfăcător" sau „nesatisfăcător", atunci studentul-doctorand
este exmatriculat de la studiile universitare de doctorat.
B. PAŞIPREMERGĂTORIREDACTĂRII
PROIECTULUI DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ
1. Alegerea temei de cercetare
in momentul 1n care doctorandul alege tema Proiectului
de cercetare stiinţifică, trebuie să aibă 1n vedere următoarele
aspecte:
- Selecţia subdomeniului. Doctorandul va selecta, din
cadrul domeniului Teologie, subdomeniul (Teologie biblică,
Teologie sistematică, Teologie practică sau Teologie istorică)
care îl interesează, precum şi aria tematică 1n care vrea să-şi
circumscrie cercetarea sa. Este recomandat ca doctorandul să
aleagă subdomeniul şi aria de cercetare cu care este deja
familiarizat sau pentru care are deja un interes demonstrat (prin
preocupările sale In cadrul licenţei sau a masteratului pe care
le-a promovat)

4
 - Formularea temei de cercetare. Doctorandul va avea
grijă să identifice un subiect de cercetare despre care are deja
cunoştinţe. De pildă, poate dezvolta o temă ce a fost cuprinsă în
lucrarea sa de licenţă sau cea de masterat, sau unul din proiectele
de seminar sau referat pentru care a citit deja o bibliografie
adecvată. De asemenea, poate selecta o temă conexă celei
abordate in lucrarea sa de licenţă sau masterat, care să reprezinte
o posibilă continuare a dezvoltării acesteia. Va avea grijă ca tema
formulată pentru cercetare să nu fie identică cu vreuna care s-a
stabilit deja in vreo şcoală doctorală din cuprinsul Patriarhiei
Române (cel puţin in ultimii 10 ani). Titlul Proiectului de
cercetare ştlinfifică trebuie să fie, aşadar, sugestiv şi să
oglindească exact conţinutul cercetării. Foarte importantă este,
totodată şi delimitarea temei sau ariei de cercetare.
2. Delimitarea ariei de cercetare (studiu)
Restrângerea temei cercetate este necesară.. Prin urmare,
atât titlul, cât şi conţinutul proiectului trebuie să reflecte acest
aspect. Restrângerea se poate face prin mai multe modalităţi, care
pot fl cumulative. Una dintre aceste modalităţi poate fi
delimitarea temporală Această delimitare presupune Incadrarea
precisă a perioadei de cercetare (investigate). (De
„Relaţiile României cu Vaticanul în perioada interbelică"; sau
„Stat şi Biserică in perioada dictaturii comuniste" etc.). Este
recomandat ca limitele de timp să fie relativ scurte, astfel Incât să
permită o cercetare, dacă nu exhaustivă, cel puţin mai
cupinzătoare şi "in profunzime. 0 altă modalitate de restângere a
ariei de cercetare poate fi delimitarea spaţială. Această
delimitare presupune definirea unei arii geografice precise. (De
exemplu, „Relaţiile Bisericii Ortodoxe Române cu Patriarhia
Ierusalimului" sau „Personalităţi patristice in spaţiul danubiano-
pontic"). Restrângerea sferei cercetării se poate face prin
prezentarea unui număr restrâns sau definit de unităţi de analiză.
De exemplu, o temă referitoare la Trăsăturile definitorii ale
monahismului răsăritean, ar trebui să se refere doar la câteva
5
dintre acestea, adică cele mai evidente. Sau o temă cu titlul:
Personalităti patristice egiptene din primele trei veacuri, ar
trebui să se refere doar la cei mai reprezentativi Sfinţi Părinţi şi
scritori bisericeşti care au reprezentat şcoala alexandrină în
primele trei veacuri.
3. Titlul Proiectului de cercetare ştiinţifică
Titlul proiectului trebuie să definească exact subiectul
cercetării. Claritatea impune Intodeauna ca subiectul să fie
restrâns la intenţiile şi posibilităţile concrete de cercetare. Una
din soluţiile uzuale de restrângere a cercetArii este aceea de a
opera delimitări care au capacitatea de a preciza exact universul
real al demersului ştinţific.
Titlul trebuie să surprindă aceste delimitări ale ariei de
cercetare. Un titlu ca de exemplu „Politica religioasă din Unirea
Europeană" este prea vast, deoarece tema nu poate fi acoperită.
El este şi prea vag, Intrucat coordonatorul ştiinţific şi membrii
comisiei de analiză nu ştiu ce anume trebuie să urmărească in
conţinutul proiectului. Un titlu preferabil ar putea fi: „Politica
religioasă din România in primul deceniu după Revolutia din
1989, caz in care se operează atât o restrângere temporală, cât şi
una a domeniului de investigaţie propriu-zis.
C. STRUCTURA UNUI PROIECT DE CERCETARE
ŞTIINŢIFICĂ
Un Proiect de cercetare ştiintifică va cuprinde 25-30 de
pagini, format A4, in redactare Word: Font Titnes New Roman cu
diacritice; spatiere 1,5; font size 12. Doctorandul va respecta
regulile scrierii academice, inclusiv cele referitoare la plagiat şi
proprietate intelectuală. După redactare, proiectul va fi copertat
şi spiralat.
Pagina de titlu a Proiectului de cercetare ştiintifică se va
redacta conform modelului următor:

6
 UNIVERSITATEA OVIDIUS CONSTANŢA
DEPARTAIVIENTUL ŞCOLII DOCTORALE DE TEOLOGIE
DOMENIUL DE DOCTORAT: TEOLOGIE

PROIECT DE CERCETARE ŞTIINŢIFICĂ

TITLUL

CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Pr. prof univ. dr

STUDENT-DOCTORAND

CONSTANŢA
2014

Structura propriu-zisă a unui Proiect de cercetare

ştiinţifică va cuprinde, în general, câteva elemente, de care
doctorandul va ţine seamă. Prezentăm succint aceste elemente,
reamintind că succesiunea şi numărul lor respectă o ordine

1. Introducere
Prima parte a proiectului ar trebui să aibă un caracter
introductiv. Ea este o parte importantă, intrucât reflectă intenţia
doctorantului (autorului) şi viziunea sa asupra problematicii
abordate in proiect. Punctăm in continuare câteva elemente care
nu pot lipsi din introducerea unui proiect de cercetare:
7
 De obicei, Introducerea debutează cu un paragraf care să
capteze atenţia cititorului in legătură cu tema abordată de
doctorand şi să creeze cadrul general pentru dezvoltarea
subiectului. in general, in primul paragraf se poate apela la citate
sau afirmaţii generale despre necesitatea intreprinderii studiului
de faţă. Punctarea problematicii studiului este esenţială pentru
proiectul intreprins de doctorand. Se cuvine ca doctorandul să
surprind'ă, intr-o singură frază, demersul său ştiinţific (de
exemplu: că intenţionează să identifice caracteristicile
fenomenului religios x, sau doreşte să aducă in prim-plan
problema teologică z). Poate apoi detalia problematica "in câteva
scurte paragrafe, care să surprindă şi mai clar intenţiile sale
referitoare la tema cercetată. Va urmări apoi să incadreze tema
cercetată în contextul cercetărilor ştiinţifice din domeniul
teologiei. În acest sens, va arăta importanţa demersului să.0
ştiinţific ca cercetare în domeniul teologiet, ca cercetare
interdisciplinară la graniţa cercetărilor teologice şi a cercetărilor
ştinţiifice, sau ca cercetare ştiinţifică cu relevanţe teologice.
Motivarea alegerii temei se va sprijini pe preocupările
ştiinţifice personale şi experienţele de cercetare preliminare ale
doctorandului. Acesta va sublinia aceesibilitatea, actualitatea şi
insemnătatea cercetării temei, apoi va prezenta limitele posibile
ale cercetării intreprinse de el, cu avantaje şi dezavantaje. Va
face referiri la cercetărde anterioare, precizând domeniul
curentul, paradigma teologică, contextul teoretic şi metodologic
mai larg in care se circumscrie tema cercetată de c*ătre doctorand.
Va arăta felul in care prezentul proiect se leagă de cercetările şi
rezultatele anterioare.
Doctorandul va defini caracterul cercetării sale, arătând
faptul că suntem 1n faţa unei cercetări fundamentale, sau a unei
cercetări aplicative, ori a unei cercetări interdisciplinare.
Obiectivele Proiectului de cercetare ştiinţifică trebuie
surprinse de doctorand "intr-un singur paragraf, care să explice
ceea ce doreşte să realzeze. Doctorandul va prezenta pe scurt şi
8
va puncta In termeni precişi scopul urmărit de cercetare.
Obiectivele pot fi teoretice sau practice. De exemplu, dacă
doctorandul doreşte să prezinte şi să argumenteze un punct de
vedere prin care să elucideze o problem teoretică controversată,
el va specifica clar care este punctul său de vedere pe care 11
susţine şi ce anume Intenţionează să demonstreze. Dacă
doctorandul doreşte să introducă un nou concept, atunci el va
oferi o descriere a conceptului şi va justifica de ce consideră că
este necesară introducerea lui. Doctorandul va enumera cel puţin
trei obiective majore care trebuie Indeplinite pe durata
desfăşurării proiectului de cercetare. De asemenea, va prezenta
etapele care trebuie parcurse in vederea atingerii obiectivelor
propuse. Primul obiectiv va avea 1n vedere realizarea unei
documentări profunde 1n domeniul de cercetare propus. Al doilea
obiectiv, 1n funcţie de tema abordată, vizează alegerea şi
justificarea metodei ce urmează a fi dezvoltată In cadrul
elaborării temei de cercetare. Doctorandul va stabili, de
asemenea, ipotezele de lucru, instrumentele de lucru care să
evidenţieze caracterul original şi noutatea, precum şi contribuţiile
autorului la lămurirea problemei abordate. Al treilea obiectiv se
referă la utilizarea metodelor experimentale 1n vederea obţinerii
rezultatului programat. in final, doctorandul va efectua o analiză
comparativă intre rezultatele obţinute pe cale teoretică şi cele
obţinute experimental (prin interviuri pe teren, prin anchetă."
religioasă, prin observarea unui fenomen religios etc.).
Dacă scopul cercetării este extinderea unei cercetări
existente deja, doctorandul va menţiona rezultatele pe care le-a
urmărit şi va explica de ce sunt ele importante. Formularea tipică
a unui obiectiv include un verb, adică să asigure interpretarea
unei teorii..., să descopere să dovedească... Prezentarea
clar'ă a obiectivelor arată că doctorandul are o viziune limpede
asupra temei studiate şi că ştie exact in ce va consta contribuţia
cercetării sale la aceasta.

9
 Semnificaţia studiului sau a cercetării trebuie să fie
subliniată de doctorand 1n demersul său ştiinţific. Pentru a marca
acest fapt, doctorandul trebuie să răspundă, 1n redactarea
proiectului său, la câteva intrebări, cum ar de ce este
important studiul; pentru cine este important; care vor fi
implicaţiile pozitive ale realizării studiului (cercetării)?
Semnificaţia studiului (cercetării) subliniază unde se Incadrează
cercetarea Intreprinsă de doctorand Intre cercetările similare şi
Incearcă să convingă cititorul de ce este necesară. Este important
ca această secţiune să reflecte viziunea proprie a doctorandului
asupra problematicii alese.
in finalul introducerii ar trebui enumerate intrebările de
cercetare, fără a fi necesară elaborarea lor.
Iată câteva din aceste intrebări:
care sunt atitudinile 1n legătură cu tema cercetării?
există o diferenţă semnificativă Intre ceea ce s-a
demonstrat de cercetătorii anteriori şi ceea ce urmează
să demonstreze doctorandul?
ce tip de relaţi există Intre cercetările anterioare şi cea
de faţă?
in aceastăţ parte introductivă, de prezentare a cercetării,
trebuie menţionată şi ipoteza studiului.
2. Sursele de argumentare ale cercetării sau literatura
de specialitate relevantă
0 a doua parte a Proiectului de cercetare stiinţifică va
aduce 1n discuţie principalele surse de argumentare ale cercetării
ce urmează a fi făcută de către doctorand sau literatura de
specialitate relevantă pentru temă, fundamentele teortice sau alte
cercetări relevante asupra temei alese. La această secţiune a
proiectului, doctorandul va realiza o prezentare scurtă şi clară a
teoriilor şi cercetărilor anterioare, aflate in strânsă legătură sau
conexiune cu tema de cercetare, care reprezintă, de altfel,
fundamentul teoretic al lucrării de doctorat pe care doctoratul va
trebui să o redacteze la finele stagiului său de pregătire. El va
10
numi cele mai relevante lucrări şi documente de arhivă pe care
le-a citit şi le-a studiat pentru tema proiectului. Va prezenta
succint ideile cu cea mai pregnantă influenţă asupra abordării pe
care o va face în proiect. Va preciza poziţia teoretică pe care o va
adopta în dezvoltarea temei. Această secţiune sau parte a
proiectului poate cuprinde şi o parte destinată delimitărilor
conceptuale şi definirii unor termeni cheie sau a unor termeni
specifici cu care va opera (de pildă termenul de „ipostas" sau
,empostasă", ori termenul de „perihoreză" etc.), dacă este cazul.
Prin această parte a proiectului, doctorandul va demonstra de fapt
cunoaşterea subdomeniului teologic şi a problematicii cărora le
este circumscrisă tema aleasă.
3. Metodologia cereetdrii
Procedura de cercetare, pe parcursul capitolelor
dezvoltate în proiectul de cercetare şi metodele alese constituie
următoarea parte a demersului ştiinţific intreprins de către
doctorand. Această parte a proiectului demonstrează modul în
care doctorandul a inţeles să deruleze cercetarea pe parcursul
capitolelor şi subcapitolelor din lucrare şi în ce va consta aceasta.
Este partea cea mai importantă a proiectului de cercetare şi, în
termeni cantitativi, reprezintă mai mult de jumătate din
intinderea proiectului.
Metodologia este esenţială pentru a arăta cum
intenţionează doctorandul să abordeze tema aleasă, să folosească
o anumită teorie şi să atingă obiectivele propuse. De metodologie
depinde însăşi cercetarea ce urmează a fi intreprinsă. Ea este
aceea care face diferenţa dintre cercetarea de calitate şi un simplu
eseu (expunere). De aceea, este necesar ca doctorandul să
demonstreze că şi-a format o viziune proprie clară în ce priveşte
abordarea demersului său
Partea de metodologie ar trebui să r'ăspundă la
următoarele intrebări de cercetare:
- ce acţiuni intenţionează să realizeze doctorandul pentru a
lămurii intrbările de cercetare?
11
 - ce paşi trebuie să parcurgă doctorandul 1n demersul său
ştiinţific pentru a testa ipoteza sa de lucru?
- la ce teste va fi supusă ipoteza?
- când poate considera doctorandul că ipoteza de cercetare
a fost suficient testată pentru a o considera validată sau
infirmată?
La acest punct al cercetării este bine ca doctorandul să
reamintească ipoteza şi intrebările de cercetare, apoi va prezenta
strategia de cercetare propriu-zisă şi, in detaliu, informaţii despre
modul 1n care intenţionează să desfăşoare cercetarea pe capitole
şi subcapitole. Această prezentare ar putea cuprinde, de exemplu,
răspunsuri pentru următoarele probleme:
- ce fel de informaţii sunt necesare, despre ce şi de ce sunt
necesare?
- ce fel de date sunt utile — date cantitative şi/sau calitative?
- care sunt metodele de colectare a acestor date (interviu,
analiză de document, comentariu, exegeză etc.)?
- cum procesează doctorandul informaţia rezultată din date?
(aici ar fi relevantă abordarea pe care doctorandul a decis
să o adopte).
Doctorandul va descrie succint metodele utilizate 1n
proiectul de cercetare. Este important de ştiut că metodele de
cercetare şi abordare vor fi alese şi adaptate 1n funcţie de tema pe
care doctorandul o propune. Prin urmare, metodologia nu poate fi
standard pentru toate temele de cercetare. Ea trebuie să se plieze
pe tema aleasă.
Dintre metodele utilizate 1n cercetarea teologică
contemporană amintim următoarele:
- metoda documentării;
- metoda cercetării bibliografice;
- metoda analizei textului sau a documentelor;
- metoda comparativă;
- metoda cantitativă;
- metoda microistoriei;
12
 - metoda calitativă;
- metoda interactivă, etc.
Abordarea metodelor de cercetare este diferită de la o
temă la alta. De pildă cele două tipuri de metode — cantitativă şi
calitativă - nu sunt incopatibile şi nu se exclud reciproc. De
aceea pot fi utilizabile 1n aceeaşi cercetare. Dacă doctorandul
vrea să măsoare un fenomen social sau religios, incidenţa
anumitor reăspunsuri In mijlocul populaţiei şi realizarea de
corelaţii statistice Intre caracteristici măsurabile ale fenomenelor
sociale sau religioase, el va adopta un desing de cercetare
cantitativă. Pe de altă parte, dacă doctorandul va urmări
explorarea semnificaţiilor asociate unui fenomen social sau
religios, el va adopta un demers de cercetare calitativă.
Instrumentele de cercetare In domeniul Teologiei sunt
multiple. De exemplu, dacă doctorandul a ales pentru o abordare
calitativă realizarea unui interviu, interviul propriu-zis reprezintă
un instrument prin intermediul căluia el realizează cercetarea. in
acest caz, doctorandul va prezenta 1n cadrul acestei secţiuni grila
de interviu pe care intenţionează să o utlizeze.
După ce va Infăţişa etapele cercetării, doctorandul va
menţiona rezultatele aşteptate 1n urma demersului său ştiinţific.
El va contura succint ce crede că va obţine la finalul cercetării.
Această secţiune a metodologiei de cercetare este menită să
reflecte capacitatea doctorandului de a elabora propriul demers
de analiză şi cercetare asupra unei anumite teme In subdomeniul
de teologie ales.
4. Conc/uzii/e
Proiectul de cercetare ştiinţifică se incheie 1n mod necesar
cu concluziile autorului. Aceste concluzii pot să apară In corpul
proiectului sau să fie formulate la final. Important este ca ele să
fie formulate clar şi concis, fără ambiguităţi. La nivelul unui
proiect de cercetare, concluziile par a fi premature, Intrucât
cercetarea propriu-zisă Incă nu s-a desfăşurat. Totuşi, 1n
concluziile unui proiect de cercetare poate fi Intreprins un demers
13
de autoevaluare a propriei cercetări făcute de către doctorand, in
cadrul căruia va Incerca să identifice minusurile, dar şi
realizările. De pildă, constată că cercetarea este riguroasă sub
aspectul metodei selectate şi a paşilor făcuţi, dar are o
insuficientă acoperire geografică.
5. Bibliografia selectivă
Bibliografia selectivă parcursă pentru elaborarea şi
redactarea proiectului de cercetare este obligatorie, ea trebuie să
cuprindă literatura de specialitate care a stat la baza redactării
proiectului. Doctorandul va prezenta referinţe bibliografice de
specialitate care reflectă aspecte actuale relevante ale
subdomeniului teologic 1n cadrul căruia se inscrie tema sa de
cercetare. Se pune accent pe literatura de specialitate publicată In
ultimii zece ani şi pe relizările recente din domeniul Teologiei.
Bibliografia selectivă va fi aşezată 1n funcţie de
importanţa surselor ştiinţifice utilizate In argumentările pe care
doctoranul le face In demersul său ştiinţific. De pildă., dacă
doctorandul va prezenta in proiectul său de cercetare o temă de
Teologie istorică, el va prezenta Bibliografia selectivă astfel:
I. Izvoare:
A. Arhive;
B. Documente publicate In volum;
II. Atlase, Dicţionare, Colecţii patristice, Compendii;
III. Istorii generale, sinteze de istorie ecleziastică,
microistorii;
IV. Memorialistică;
V. Presă;
VI. Webografie (selectiv); cel mult 5% din Bibliografia
selectivă.
Bibliografia selectivă se va aşeza in ordine alfabetică, pe
fiecare capitol din cele enumerate mai sus, menţionându-se mai
intâi numele (de familie) al autorului apoi prenumele. Iată un
exemplu:

14
 Evdokimov, Paul, Femeia şi mântuirea lumii,
traducere de Gabriel Moldoveanu, Acociaţia
Cristiana, Bucureşti, 1995;
Ivănescu, Cezar, Covaci Stela, Timpul asasinilor,
Libra, Bucureşti, 1997.
6. Anexele
La anexe, doctorandul va ataşa cele mai semnificative
documente, comentarii, teorii, texte de specialitate, referitoare la
tema tratată de către acesta 1n proiectul de cercetare. De obicei,
anexele se folosesc la redactarea tezei de doctorat, iar uneori şi 1n
rapoartele de cercetare.
Sperăm ca acest ghid metodologic de elaborare şi
redactare a Proiectului de cercetare ştiinţifică să fie de folos
doctoranzilor din Şcoala noastră doctorală, 1n stagiul lor de
pregătire pentru obţinerea titlului de doctor in teologie.

15
 GHID METODOLOGIC PRIVIND ELABORAREA,
REDACTAREA ŞI PREZENTAREA UNUI RAPORT DE
CERCETARE IN DOMENIUL TEOLOGIE

Ghidul privind elaborarea şi prezentarea rapoartelor de

cercetare în domeniul Teologie este structurat în trei părţi
disticte, după cum urmează:
A. Elaborarea Raportului de cercetare;
B. Redactarea Raportului de cercetare;
C. Prezentarea şi argumentarea Raportului de cercetare
în faţa Comisiei de indrumare

A. Elaborarea Raportului de cercetare

Demersul ştiinţific de elaborare a Raportului de
cercetare, în cadrul domeniului Teologie, reprezintă o continuare
firească a activităţii de cercetare intreprinsă, în prealabil, de către
doctorand, în cadrul Şcolii doctorale din care face parte. Nu
poate fi considerat un Raport de cercetare o sumă de informaţii
culese din diverse surse de informare şi puse cap la cap, fără
nicio interpretare sau analiză de specialitate. Un veritabil Raport
de cercetare face dovada unei autentice munci de cercetare şi
documentare din partea doctorandului, în cuprinsul acestuia
regăsindu-se o serie de elemente cognitive şi metodologice
precum:
- cunoaşterea din partea doctorandului a sferei de cercetare
propusă;
- metodologia de cercetare utilizată de doctorand pe
parcursul demersului ştiinţific;
- conţinutul şi rezultatele cercetării efectuate de către
doctorand;
- concluziile ce decurg în urma cercetării efectuate;
- propuneri din partea doctorandului pentru cercetări
ulterioare în aria studiată şi cercetată de el;
16
 - referinţele bibliografice studiate de către doctorand pe
parcursul cercetării făcute.
Activitatea de cercetare ştiinţifică a doctorandului se
concretizează pană la elaborarea tezei de doctorat, in alcătuirea
Proiectului de cercetare, la discip/ina in care se face cercetarea,
pe o temă stabilită impreună cu coordonatorul său ştiinţific, la
care se mai adaugă incă trei Rapoarte de cercetare aferente
tematicii generale de cercetare menţionate in Planul individual al
Studiilor Universitare de Doctorat.
Rapoartele de cercetare trebuie să oglindească o activitate
ştiinţifică graduală, in continuă adaptare la noile metode de
cercetare in vigoare şi certificând abilităţile doctorandului in
stăpânirea limbajului de specialitate in domeniul Teologiei.
Astfel, in fiecare dintre Rapoartele de cercetare
intocmite, doctorandul va face dovada că stăpâneşte conţinutul
temei dezvoltate, bibliografia care stă la baza argumentărilor
făcute, precum şi metodologia de lucru aplicată demersului său
ştiinţific. Aparatul critic de la subsolul fiecărei pagini va oglindi
abilitatea doctorandului de a folosi sursele ştiinţifice, citându-le
corect, conform noilor metode ştiinţifice in vigoare.
I. Primul Raport de cercetare va trebui să indeplinească
urrnătoarele cerinţe minimale:
- Să dimensioneze şi să poziţioneze subiectul care va face
subiectul viitoarei cercetări, la nivelul cunoaşterii
ştiinţifice actuale, utilizand fluxul principal de inforrnaţii;
- Să reprezinte o abordare ştiinţifică bazată pe reevaluarea
nepărtinitoare a ariei de cercetare de până acum făcută pe
marginea temei dezvoltate în Raportul de cercetare;
- Să aibă in vedere o dimensionare a stadiului cunoaşterii
1n sfera de cercetare asumată de către doctorand;
- in ansamblul său, Raportul de cercetare trebuie să
reprezinte preponderent o abordare conceptuală a
tematicii studiate, precum şi direcţiile de cercetare
existente in aria de studiu din domeniul Teologiei;
17
- Să prezinte, concluzille generale ce pot fi identificate pe
baza studiului realizat, precum şi perspectivele de
cercetare existente, având in vedere şi tematica
următoarelor două referate.
- Să oglindească citarea corectă, pe baza normelor
ştlinţifice şi metodologice in vigoare, a surselor utilizate
1n argumentările făcute de doctorand "in demersul său
ştiinţific,
II. Al II-lea Raport de cercetare trebuie să indeplinească
următoarele cerinţe minimale:
- Să reprezinte o abordare ştiinţifică bazată preponderent
pe surse de prim rang, care să evidenţieze studiile de caz
relevante in aria de cercetare asumată;
- se recomandă o abordare sistematică şi comparativă a
situaţiilor, fenomenelor, sau evenimentelor cercetate de
doctorand;
- La nivelul acestui Raport de cercetare, trebuie
evidenţiată contribuţia doctorandului la cunoaşterea
ştlinţifică pe domeniul de cercetare, prin identificarea
elementelor comune sau de diferenţiere a situaţiilor,
fenomenelor sau evenimentelor analizate, generând pe
baza acestor ipoteze de cercetare argurnentarea faptică a
obiectivului primordial al ultimului raport de cercetare;
- Un raport doctoral bazat doar pe o simplă insuşire de
situaţii, fenomene sau evenimente, oricât de relevante ar
fi acestea, nu poate face dovada unei autentice cercetări
ştiinţifice, bazată pe o metodologie de cercetare actuală;
- Un raport doctoral nu se poate rezuma la analiza unei
singure situaţii, fenomen sau eveniment, oricât de
relevant ar fi acesta pentru aria de cercetare analizată,;
Raportul acesta de cercetare va oglindi nu numai
cunoştinţele ample ale doctorandului in domeniul de
cercetare, dar şi mânuirea cu abilitate a limbajului de
specialitate in construirea discursului teologic.
18
 111. Raportul al III-lea de cercetare va Indeplini
următoarele cerinţe ştiinţifice minimale:
- Să oglindească un Inalt nivel ştiinţific şi metodologic,
faţă de primele două rapoarte de cercetare;
- Acest Raport de cercetare trebuie să prezinte o analiză
empirică, cantitativă şi calitativă de un Inalt nivel
ştinţiific;
- Acest raport doctoral va valida din punct de vedere
statistic şi ştiinţific ipotezele de cercetare formulate In cel
de-al doilea Raport de cercetare;
La acest nivel se demonstrează contribuţia personal'ă a
doctorandului la cunoaşterea ştiinţifică, pe baza
rezultatelor obţinute pe parcursul cercetării efectuate;
Rezultatele muncii de analiză ştiinţifică obţinute de
doctorand trebuie să fie relevante pentru aria de cercetare
asumată, iar pe de altă parte să fie quantificabile şi
susţinute cu o argumentare pertinentă;
Acest raport doctoral trebuie să reprezinte un demers
ştiinţific autentic, bazat pe o temeinică cunoaştere a ariei
de cercetare asumată de doctorand.

B. Redactarea Raportului de cercetare

La redactarea Raportului de cercetare se utilizează
următoarea structură formală:
Introducere
(Motivaţia şi importanţa temei cercetate)
Capitolul I. Titlul primului capitol
I. 1. Subcapitolul 1
I. 2. Subcapitolul 2
I. 3. Subcapitolul 3... etc.
Capitolul al II-lea: Titlul celui de-al doilea capitol
II. 1. Subcapitolul 1
I. 2. Subcapitolul 2
Il. 3. Subcapitolul 3...etc.
19
 Capitolul al III-lea: Titlul celui de-al treilea capitol
III. 1. Subcapitolul 1
III. 2. Subcapitolul 2
III. 3. Subcapitolul 3...etc.
Capitolul al IV-lea: Titlul celui de-al patrulea capitol
IV. 1. Subcapitolul 1
IV. 2. Subcapitolul 2
IV. 3. Subcapitolul 3...etc.
Concluzii şi perspective ale cercetării
Bibliografie selectivă
Anexe

Se recomandă o dimensiune optimă a structurii unui

Raport de cercetare pentru a se evita, pe de-o parte, segmentarea
excesivă a materialului ştiinţific elaborat, iar pe de altă parte,
realizarea unor capitole supradimensionate. Un Raport de
cercetare poate cuprinde un număr de 4-5 capitole, care să
insumeze, Impreună cu Concluziile şi Bibliografia selectivă, Intre
45-50 de pagini, format A4. Fiecare pagină a Raportului de
cercetare, redactată la un rând şi jumătate, va cuprinde maxim 30
de rânduri, scrise cu 12 pt, iar in partea de jos se vor regăsi notele
de subsol, scrise cu 10 pt.
Introducerea trebuie să oglindească o imagine succintă a
stadiului actual al cunoaşterii in sfera tematicii abordate la
nivelul respectivului Raport de cercetare, demersul ştiinţific
Intreprins de doctorand, precum şi rezultatele obţinute 1n urrna
analizei ştiinţifice făcută de doctorand. Tot in Introducere,
doctorandul va arăta motivaţia, importanţa şi actualitatea
demersului său ştiinţific, precum şi metodele de cercetare
utilizate in redactarea Raportului de cercetare. Practic,
doctorandul va prezenta aici obiectivele cercetării desfăşurate,
metodele şi tehnicile de cercetare utilizate (analitică,
comparativă, a observaţiei etc.), descrierea detaliată şi clară a
procesului de cercetare ştiinţifică, importanţa cercetării pentru
20
sfera cunoaşterii, precum şi modalităţile de identificare sau
quantizare a rezultatelor cercetării.
Fiecare capitol va oglindi esenţa şi conţinutul cercetării
derulate de către doctorand.
Ultima parte a Raportului de cercetare va cuprinde
Conduziiie cercetării intreprinse, care vor avea drept consecinţă
perspectivele de cercetare aferente domeniului teologic studiat,
in contextul rezultatelor obţinute.
Raportul de cercetare trebuie să aibă la bază o
documentare solidă, reală, autentică şi relevantă, regăsită la
nivelul Bibliografiei selective.
Pentru identificarea şi utilizarea Bibliografiei selective se
recomandă urrnătoarele aspecte:
- utilizarea unor surse de documentare de inalt nivel
ştinţific;
se vor utiliza studii şi articole ştinţifice publicate 1n limbi
de circulaţie internaţionale, intr-o pondere semnificativă;
- Bibliografia selectivă de la sfărşitul Raportului de
cercetare trebuie să se regăsească in textul materialului
ştinţific elaborat;
Pentru a răspunde exigenţelor ştiinţifice din domeniul
Teologiei, fiecare Raport de cercetare va cuprinde:
minim 40% studii şi articole de specialitate publicate în
limbi de circulaţie internaţională (engleză, franceză,
germană, italiană, spaniolă, rusă);
maxim 30%, cărţi de specialitate publicate in străinătate;
maxim 15% studii şi articole de specialitate publicate in
limba română, in volumele conferinţelor ştiinţifice
naţionale sau internaţionale, recunoscute CNCSIS;
- maxim 3% materiale nepublicate (prelegeri, teze de
doctorat, cursuri etc.);
- maxim 2% surse de pe internet.
Dacă se consideră oportun, pot fi ataşate Raportului de
cercetare şi unele Anexe, care vin in sprijinul susţinerii
21
demersului ştinţiflc Intreprins de doctorand. Acestea Insă nu vor
depăşi 20% din numărul total de pagini al Raportului de
cercetare.
Redactarea Raportului doctoral trebuie realizat astfel
incât să reflecte caracterul ştiinţific al lucrării. in acest sens, este
recomandabil a se respecta următoarele reguli de editare:
Titlul capitolului se va redacta cu 14 pt, bold, capitals,
center/left:
(12 pt)
(12 pt)
(12 pt)
Titlul subcapitolului se va redacta cu 12 pt, bold, capitals,
left:
(12 pt)
Fiecare subcapitol trebuie să aibă o structură clară,
delimitată prin alte subcapitole distincte. Textul unui
capitol, respectiv subcapitol, trebuie să fie Impărţit In
paragrafe, separate printr-un rând liber, fără tab la
Inceputul primului rând a fiecărui paragraf.
(12 pt)
Se recomandă ca lungimea maximă a unui raport doctoral
să fie de 60 pagini, cu un format prezentat mai jos.
(12 pt)
Formatul paginii:
Format pagină: A4 (297x210)
Margini: top 2.54 cm, bottom 5.54 cm, left 3.17 cm, right
3.17 cm, gutter Opt, header 1.27cm, footer 1.27 cm.
Font: Times New Roman, size 12, line space: 1,5 lines,
justified. Nu se acceptă ca un text să fie editat cu efecte
vizuale (de natură grafică).
Pentru intregul text cuprins In raport se va utiliza acelaşi
tip de bullets pentru a puncta sau enumera diverse
elemente.
(12 pt)
22
 Titlurile capitolelor trebuie să fie numerotate continuu,
iar subcapitolele vor fi numerotate in funcţie de numărul
capitolului, fără insă a utiliza mai mult de 3 cifre pentru
numerotarea acestora (de exemplu, I.2.1).
(12 pt)
Numerotarea paginilor se va realiza continuu, Incepănd
cu numărul 1, pe prima pagină a primului capitol.
(12 pt)
Se recomandă utilizarea notelor de subsol (10 pt.).
Concluzii se vor redacta cu 12 pt, bold, capitals, left.
Toate rapoartele doctorale trebuie să fie elaborate şi
redactate cu multă acurateţe.
(12 pt)
(12 pt)
Bibliografie selectivă (12 pt, bold, capitals, left) trebuie
să conţină doar acele resurse bibliografice citate in text, iar
ordonarea referinţelor se face alfabetic.
(12 pt)
Exemple de cărţi utilizate:
RUNCAN, Nechita, Relaţide României cu Vaticanul in
perioada interbelică, Ed. Ex Ponto, Constanţa, 2004; COMAN,
Pr. prof. dr. Ioan, Patrologie, vol. I, Ed. IBMBOR, Bucureşti,
1984.
Exemplul unui studiu sau articol prezentat la o conferinţă
şi/sau publicat Intr-un jurnal (revistă):
HADAD, Robert M, Pe urmele lui Filioque, in „Studii
Teologice", seria a anul IV, Bucureşti, 2008, nr. 3, p. 167-
221; CHIŢESCU, prof. N., Formula o singură fire intrupată a
Logosului lui Dumnezeu, in „Ortodoxia", anul XVII, Bucureşti,
1965, nr. 3, p. 295-307.
Se interzice realizarea următoarelor elemente la nivelul
redactării Raportului de cercetare:
crearea unei coperte a raportului care nu corespunde
standardelor enunţate anterior;
23
 inserarea de elemente grafice (imagini, schiţe,
desene, etc.) care nu contribuie la mai buna inţelegere
a textului scris;
Folosirea unui altfel de tip de caractere, decât cel
prezentat anterior, pentru textul raportului (exceptând
titlurile, subtitlurile şi alte elemente similare);
utilizarea altui sistem de identificare a referinţelor
bibliografice decât cel prezentat anterior.
in ceea ce priveşte structura de redactare a unui Raport de
cercetare menţionăm unnătoarele:
pagina de copertă;
pagina interioară, aferentă copertei interioare;
pagina cuprinsului;
pagină cu lista abrevierilor;
pagini aferente textului efectiv al raportului,
respectând structura menţionată.
Prima pagină a Raportului de cercetare trebuie să
conţină următoarele informaţii:
- Denumirea universităţii, a facultăţii şi a Şcolii
Doctorale din care face parte doctorandul;
Titlul Raportului de cercetare care a fost elaborat de
doctorand;
Numele şi titlul ştinţific al coordonatorului de
doctorat;
- Numele şi cuvântul „Drd." aferent doctorandului.
Raportul de cercetare trebuie procesat pe coli A4, numai
pe o singură faţă
Prima pagină a unui Raport de cercetare trebuie să se
prezinte după modelul de mai jos:

24
 UNIVERSITATEA OVIDIUS — CONSTANŢA
FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ
ŞCOALA DOCTORALĂ PE DOMENIUL TEOLOGIE

RAPORT DE CERCETARE

TITLUL

Coordonator
Pr. prof. univ. dr.
Student-doctorand:

CONSTANŢA
2014

C. Prezentarea şi argumentarea Raportului de cercetare

1n faţa Comisiei de indrumare a doctorandului
Rezultatele activităţii de cercetare ale unui doctorand,
concretizate la nivelul unui Raport doctoral este supus analizei şi
dezbaterii 1n faţa Comisiei de indrumare, alcătuită din
coordonatorul ştiinţific şi Incă trei membri.
Pentru susţinerea Raportului de cercetare 1n faţa Comisiei
de indrumare a doctorandului se recomandă respectarea,
următoarelor reguli:
25
 Tema şi structura Raportului de cercetare sunt
propuse de către doctorand şi supuse analizei
coordonatorului ştiinţific;
După elaborae şi redactarea efectivă a raportului,
acesta este oferit spre analiză coordonatorului
ştiinţific;
in vederea analizei şi dezbaterii raportului de către
membrii Comisiei de indrumare, trebuie să existe
acordul prealabil al coordonatorului ştiinţific;
Raportul doctoral se depune la secretariatul Şcolii
doctorale cu 7 zile calendaristice, inainte de data
prezentării;
Doctorandul va Inmâna Comisiei de indrumare cel
puţin 3 exemplare din raport, plus incă un exemplar
coordonatorului
Comisia de indrumare işi rezervă dreptul de a nu accepta
pentru susţinere orice raport, care nu a respectat in totalitate
regulile prezentate anterior. Respingerea unui raport doctoral se
va face pe baza analizei realizate de către trei cadre didactice cu
titlul ştiinţific de doctor in ştiinţe, la care se adaugă
coordonatorul ştiinţific al raportului analizat. Desemnarea acestor
cadre didactice se va face de către directorul Şcolii Doctorale pe
domeniul Teologie.
in vederea susţinerii unui raport doctoral se va respecta
următoarea procedură:
- La momentul indicat de către coordonatorul ştiinţific,
doctorandul va susţine efectiv raportul;
Timpul alocat pentru susţinerea raportului este de
maxim: 15min.;
După susţinerea raportului de către doctorand se alocă
5 min. pentru notarea intrebărilor venite din partea
membrilor Comisiei de indrumare;
Timpul alocat pentru răspunsurile doctorandului la
intrebările primite este de maxim 10 min.;
26
 După răspunsurile doctorandului la intrebări se alocă
maxim 15 min. pentru discuţii, aprecieri şi analiză
critică constructivă aferentă raportului prezentat;
La finalul acestor discuţii, coordontorul ştiinţific Işi
exprimă opinia in legătură cu referatul susţinut şi
propune membrilor Comisiei de Mdrumare
calificativul (foarte bine, bine, suficient) ce urmează a
fi acordat;
- Sunt permise discuţiile libere pe marginea
calificativului ce urmează a fi acordat;
- După supunerea la vot a calificativului propus,
coordonatorul ştiinţific prezintă membrilor Comisiei
de Mdrumare calificativul final acordat;
La finalul discuţiilor, doctorandului i se alocă maxim
3 min. pentru exprimarea unei opinii finale privind
intregul proces de susţinere a raportului in faţa
Comisiei de Mdrumare
Pentru stabilirea calificativului ce va fi acordat, se
recomandă considerarea următoarelor criterii de evaluare:
1. Complexitatea şi nivelul conţinutului ştiinţific al
Raportului de cercetare;
2. Capacitatea de sinteză şi gradul de coerenţă dovedit
de către doctorand;
3. Structura raportului analizat;
4. Valoarea şi relevanţa referinţelor bibliografice
studiate;
5. Existenţa metologiei de cercetare şi a motivaţiei
cercetării;
6. Corelaţia dintre metodologia cercetării şi caracterul
raportului elaborat;
7. Valoarea rezultatelor obţinute ca urmare a cercetării
desfăşurate;
8. Capacitatea de a prezenta in faţa membrilor Comisiei
de indrumare raportul elaborat;
27
 9. Gradul şi capacitatea de a răspunde la toate Intrebările
adresate de membrii Comisiei de indrumare;
O. Respectarea prevederilor prezentului ghid de
elaborare şi prezentare a raportului de cercetare in
domeniul Teologie.
Prezentarea Raportului de cercetare de către doctorand
va avea in vedere următoarele aspecte:
Se va respecta timpul alocat prezentării;
Prezentarea referatului poate fi susţinută şi de o
imagine grafică Power Point;
Prezentarea unui Raport de cercetare trebuie să răspundă
la următoarele intrebări:
Care este tematica generală a raportului?
Care sunt principalele aspecte studiate la nivelul
raportului?
Care este stadiul cunoaşterii In domeniul sau aria de
cercetare a raportului?
Care sunt elementele relevante aferente raportului?
Care sunt principale rezultate ale cercetării şi care
sunt concluziile generale care se desprind ca urmare a
cercetării efectuate in domeniul de studiu adordat?
Dacă prezentarea raportului se face In Power Point se
recomandă, In vederea respectării timpului alocat, utilizarea unui
număr de maxim 15 slide-uri, cu următoarele caracteristici ale
textului scris: Times New Roman, 22 pct., Justify.
De asemenea, se recomandă:
A nu se citi prezentarea de pe slide-uri sau alte
materiele;
A nu se utiliza elemente grafice care nu au legătură
directă cu textul prezentării sau nu prezintă elemente
cu caracter ştiinţific;
A nu se utiliza efecte sonore pe parcursul prezentării;

28
 La nivelul prezentării, să nu se urmărească cu stricteţe
structura raportului analizat, menţiontând fiecare
dintre capitolele acestuia;
Numerotarea slide-urilor, astfel incât membrii
Comisiei de indrumare să conştientizeze cât a mai
rămas din prezentare;
După susţinerea Raportului de cercetare, membrii
Comisiei de indrumare vor intocmi un Proces-Verbal,
semnat de ei şi care va cuprinde: data, titlul raportului
şi calificativul obţinut de doctorand. Un exemplar din
Procesul-Verbal, in original, completat şi semnat, se
va preda la secretariatul pentru studii doctorale.
De obicei, cele trei Rapoarte de cercetare se vor susţine
la sfârşitul lunii ianuarie, la sfârşitul lunii iunie şi la "inceputul
lunii septembrie din anul al doilea de studii doctorale.

29
 NORME METODOLOGICE DE CITARE CORECTĂ
A SURSELOR DE INFORMARE iNTR-0 TEZĂ DE
DOCTORAT IN DOMENIUL TEOLOGIE

I. Citarea unei cărţi se va face 1n felul următor:

I. 1. La prima utilizare a sursei, se va cita astfel:
Prenumelel şi NUMELE2 autorului / autorilor3 sau
Ingrijitorului ediţiei (ed. / eds.), Titlul (şi subtitlul) operei (acolo
unde este cazul), urmat de Titlul colecţiei 1n care a fost publicată
lucrarea, editura (Ed.) sau sine nomine (s.n.), locul ediţieis sau
sine loco (s. 1.), numărul ediţiei deasupra rândului (format
exponent sau indice)6 1nainte de anul (data) apariţiei sau data
editării (sine anno - s. a. acolo unde este cazul), pagina sau
paginile (p. / pp.).
Observaţie:
La citarea sursei, se va redacta cu scriere italică cursivă
tit/u/ şi sibtilul cărţii, precum şi titlul colecţiei, urmând ca
celelalte indicaţii (referitoare la carte) să fle redactate cu literă
dreaptă cursivă, obişnuit'ă.

I Iniţia1a prenumelui nu este suficientă.

2 NUMFT F va fi redat cu Small Caps (CTRL+SFE[Fr+1(). Prenumele şi NUMELE
unui autor r'ăposat va fi Incadrat de un chenar. NUMELE ierarhilor va fi
precedat de t (Font Clearface); cel al celorialţi clerici va fi precedat de
menţiunea: ierom., ierod., pr., diac. etc.
3 In cazul unei lucrări cu mai mult de 3 autori, se va menţiona prenumele şi
NUMELE primului autor urmat de et alii (cu literă dreaptă). Nu se recomandă
folosirea siglelor )0,CX (uzanţa anglo-saxonă) sau AAVV (Autori Vari-uzanţa
italiană).
4 Titlurile anglo-saxone pun cu majuscule substantive, adjective şi verbe.
Locul ediţiei, data şi numărul ediţiei se găsesc pe pagina unde se află
copyright-ul.
6 Ediţia a doua şi următoarele se indică Inscriind cifra respectivă Inainte de
anul publicării deasupra rândului (Scrieţi numărul ediţiei, selectaţi şi apăpsaţi
CTRL+SHEFT-Ş-=).

30
 Exemple:
• Nicolae CHIFĂR, Istoria crestinismului, vol. II, Ed.
Universităţii „Lucian Blaga", Sibiu, 2008, p. 46.
• John Bagnell BURY, A Histmy of the Eastern
Roman Empire, Form the Fall of Irne to the
Accesion of Basil I, AD. (802-867), MacMillan,
London, 1912, p. 83.
• Olivier CLEMENT et alii, La douloureuse joie.
ApeiTus sur la pri&e personnelle de fOrient
chrMen, coll. Spiritualit orientale 14, Abbaye de
Bellefontaine, I3gro11es en Mauges7, 1999.
• Ion RĂMUREANU, Milan ŞESAN, Teodor
BODOGAE8, Istoria Bisericească Universală, vol. I,
Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1987, p. 123.
• Nicolae ACHIMESCU (coordonator) Iniţiere şi
familie. 0 abordare fenomenologică, Ed. Presa
Universitară Clujeană, Cluj-Napoca, 2012, p. 111.
• Nechita RUNCAN, Relaţiile României cu Vaticanul
in perioada interbelică, Ed. Ex Ponto, Constanţa,
2004, p. 277.
I. 2. La următoarea citare se va proceda astfel:
Inţiala prenumelui şi NUMELE autorului / autorilor, apoi
Titlul operei prescurtat..., şi pagina (p.) sau paginile (p0. ,
Exemple:
• N. CHIFĂR, Istoria crestinismului..., p. 30.
7
NUMELE va fi redat cu Small Caps (Cr1u,+SH[Fr+1(). Prenumele şi NUMELE
unui autor răposat va fi incadrat de un chenar. NUMELE ierarhilor va fi
precedat de t (Font Clearface); cel al celorlalţi clerici va fi precedat de
menţiunea: ierom., ierod., pr., diac. etc.
8 in cazul unei lucrări cu mai mult de 3 autori, se va menţiona prenumele şi
NUMELE primului autor unnat de et alii (cu literă dreaptă). Nu se recomandă
folosirea siglelor XXX (uzanţa anglo-saxonă) sau AAVV (Autori Vari-uzanţa
italiană).

31
 • J. - B. BURY, A History of the Eastern Roman
Empire...,p. 3.
• N. RUNCAN, Relaţiile României cu Vaticanul..., p.
130.
II. La citarea articolelor dintr-o revistă se va proceda
astfel:
Prenumele şi NUMELE autorului / autorilor, „Titlul
articolului", 1n Titlul revistei, urmat de alte indicaţii: Serie Nouă
(SN), volumul sau tomul (cu cifre romane - vol. I, tom. II), anul
publicării (an. VI), locul (Bucureşti), fascicula sau numărul,
paginile care cuprind articolul (pp.) sau doar pagina citată (p.).
Exemple:
• Constantin PREDA, „Doctrina şi practica botezului
după Faptele Apostolilor" In Ortodoxia, XLIX,
Bucureşti, 1997, 3-4, p. 36-65.
• Bary BALDWIN, „Theophanes on the Iconoclasm of
Leon III", 1n Byzantion, LX, Bruxelles, 1990, p. 426-
429.
• Teodor M. POPESCU, „Vitalitatea Bisericii
Ortodoxe", 1n Studii Teologice, s. a II-a, XLVII,
Bucureşti, 1995, 1-3, p. 3-40.
• Alexandru BARNEA, „Contribution epigraphiques â
rhistoire de la ville de Noviodunum", 1n Dacia, S.N.
XIX, Bucureşti, 1975, p. 255-261.
III. Citarea unor studii / capitol din lucrări collective se
va face 1n felul următor:
Prenumele autorului şi NUMELE său, „Titlul studiului /
capitolului" In Titlul operei colective, urmat de numele
Ingrijitorului ediţiei, numărul volumului, editura (Ed.) sau sine
nomine (s.n.), locul ediţiei sau sine loco (s.1.), data editării sau
sine anno (s.a.), paginile care cuprind studiul / capitolul citat
(P13.).

32
 Exemple:
• +IPS. Laurenţiu STREZA, „Tainele de inţiere după
Santa Scriptură. Tradiţia apostolică", 1n Iniţiere şi
familie. 0 abordare fenomenologică, (coordonator
Nicolae Achimescu), Ed. Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca, 2012, p. 13-52.
• Alexander KAZI-IDAN, „Theodore of Stoudios", 1n
Oxford Dictionary of Byzantium, Aleksandr
Petrovitch KAZDHAN et allii (eds. 3), Oxford
University Press, New York / Oxford, 1991, pp.
2044-2045.
• Ioan-Aurel POP, „Relaţiile intre Transilvania şi
Moldava in timpul lui Ştefan cel Mare", in Ştefan cel
Mare şi Sfânt (1504-2004) — Portret in istorie,
(coordonator Ştefan S. Gorovei), Ed. „Muşatinii",
Suceava, 2003, pp. 419-433.
• Pr. Constantin RUS, „Primirea eterodocşilor 1n
Biserică după Dreptul canonic ortodox", 1n
Simpozionul internaţional: „Sfintele Taine şi familia
creştină", Ed. ASTRA Museum / Ed. Vasiliana'98,
Sibiu / Iaşi, 2012, pp. 240-253.
IV. Citarea unui articol dintr-un ziar se face la fel cu
citările de articole publicate 1n periodice, doar că se specifică şi
data apariţiei publicaţiei. Se vor menţiona:
Prenumele autorului / autorilor, NUMELE, „Titlul
articolului", 1n Titlul publicaţiei, locul apariţiei, data (ziva, luna,
anul), pagina (p.) sau coloana (col.).
Exemple:
• Andrei PLEŞU, „Sensul vieţii — punctaj pregătitor"
in Dilema Veche, Bucureşti, 6 martie, 2009, p. 6.
• Pr. Stelian POPESCU, „Din frământările sufletului
preoţesc", 1n Troiţa, I, 1, Constanţa, 20 mai, 1946, p.
1.

33
 • Nistor BARDU, „Preocupările statului român, ale
slujitorilor şcolii privind dezvoltarea Invăţământului
îi judeţele Durostor şi Caliacra" 1n Rotnânia de la
Mare, Constanţa, 1994, nr. 3-4, p. 44.
• Pr. Stephen HEADLEY, „Bisericile Ortodoxe din
Asia", ln Vestitorul Ortodoxiei, anul XII, Bucureşti,
nr. 262-263, 15 februarie 2001, pp. 6-7.
V. Citarea unei opera clasice, cum ar fi cele din colecţia
J. P. Migne, Patrologiae Cursus Completus, Series latina (P. L),
Paris, 1844-1864, şi Series graeca (P. G. ), Paris, 1857-1866. in
acest caz se va cita astfel:
Numele autorului, Titlul operel, numărul cărţii cu cifre
romane, şi al capitolelor cu cifre arabe, specificând apoi P.G. sau
P. L., tomul (volumul) şi coloana (col.).
Exemple:
V. 1. La prima citare:
• Sfântul CHIRIL al Ierusalimului, Cateheza III, 5, in
col. J. P. MIGNE, Patrologiae Cursus Completus,
Series graeca (P. G.), Paris, 1857-1866, t.
col. 434.
• TERTULIAN, De baptismo, III, 1, în col. J. P.
MIGNE, Patrologiae Curus Completus, Series latina
(P. L.), Paris, 1844-1864, t. I, col. 1202.
V. 2. La a doua citare:
• Sfantul CHIRIL al Ierusalimului, Cateheza IIL 5, P.
G., t. XXXIII, col. 434.
• TERTULIAN, De baptismo, 111, 1, P. L., t. I, col.
1202.
V. 3. Citarea operei unui autor classic laic se va face
astfel:
NUME, Titlul lucrării, numărul cărţii cu cifre romane, iar
al capitolului cu cifre arabe.
V. 4. La prima citare se va indica şi ediţia folosită:

34
 Exemplu:
• ARISTOTEL, Politica, V, 3-4 (ediţie bilingvă),
traducere şi comentarii de Alexander Baumgarten,
Ed. IRI, Bucureşti, 2001, p. 30.
V. 5. La următoarea citare se va proceda astfel:
• ARISTOTEL, Politica, V, 3-4 ed. cit., p. 38.
V. 6. La citarea unei opera clasice în versuri se va
proceda 1n felul următor:
Se va indica NUMELE autorului, Titlul lucrării poetice,
numărul cântului cu cifre romane, iar al versului cu cifre arabe.
V. 6, 1. La prima citare se va indica ediţia folosită.
Exemplu:
• DANTE, Purgatoriu, XXVII, 40 (tradus de G.
Coşbuc, ed. Ingrijită şi comentată de Ramino Ortiz),
Ed. Cartea Românească, Bucureşti, s. a. p. 30.
V. 6. 2. La următoarea citare se va proceda astfel:
• DANTE, Purgatoriu, XXVII, 40, ediţia chată (ed.
cit.), p. 30.
VI. Citarea surselor electronice se va face 1n felul
următor:
Prenumele autorului, NUMELE, Denumirea sursei [notă
despre document] <Adresa electronică>, data (data accesării:
ziva / luna / anul), cheie.
Exemplu:
Adrei PLEŞU, Sensul vieţii- punctaj pregă.titor,In Dilema
Veche, 6 martie 2009, <http:/www.dilemaveche.ro/index.php?nr.
=264&cmd=articol&id=10157>. 19martie 2009.
VII. Cum se vor utilize notele de subsol:
Trimiterile la notele de subsol se vor face prin cifre
plasate ca exponent (superscript)1n dreapta cuvântului / pasajului
/ citatului vizat. Se recomandă ca sistemul trimiterilor, odată
stabilit, să fie aplicat consecvent in intreaga lucrare.
Vor fi verificate următoarele situaţii referitoare la notele
de subsol:
35
 existenţa tuturor indicilor din textul lucrării;
corespondenţa dintre indice şi corpul notei (textul notei);
dacă." acesta din urmă se afiă, in cazul notelor de pagină
unde apare indicele;
corespondenţa dintre indice şi conţinutul notei de subsol;
corectitudinea trimiterilor la alte pasaje din sursa citată;
existenţa şi corectitudinea precizărilor făcute de autowl
lucrării (de exemplu: n.a. = nota autorului; n. t. = nota
traducătorului).
Dacă se fac referinţe in cadrul notelor de subsol, se vor
avea 1n atenţie următoarele aspect:
- toate detaliile bibliografice se vor preciza la prima citare,
in cadrul aceluiaşi capitol;
dacă se citează din mai multe lucrări ale aceluiaşi autor,
trimiterea la titlu se poate face sub o formă abreviată,
urmată de indicarea paginii / paginilor;
Idem — se foloseşte de regulă pentru a indica faptul că
este vorba de acelaşi autor citat;
Ibidem (,,in acelaşi loc") se foloseşte când trimiterea se
face la acelaşi autor şi in aceeaşi lucrare;
prescurtările termenilor din altă limbă se vor redacta 1n
italic.
Abrevieri (prescurtărt) ftecvente în notele de subsol:
Cele mai frecvente abrevieri (prescurtări) in notele de
subsol pot fi următoarele:
cf. = confer, compară;
v. = vezi;
p. = pagina;
pp. = paginile;
t. = tomul;
şi urm. = şi următorul/următoarea/următorii/umătoarele;
vol. = volumul;
ed. = ediţia;
ed. cit. = ediţia citată (cu drept cursiv!);
36
 loc. cit. = locul citat;
op. cit. = opera citată (cu italic cursiv!);
art. cit. = articolul citat;
ms. = manuscrisul;
mss. = manuscrisele;
passim = in mai multe locuri;
ş. a. = şi alţii; şi altele;
et al. = şi şi altele;
s.v. = sub voce (pentru trimiteri la articole de dicţionare,
glosare etc., unde nu sunt folosite indicaţiile de pagină).
IX. Pentru referinţele biblice, se vor utiliza siglele din
tabelul de mai jos, in ordinea lor alfabetică:
IX. 1. Pentru citările din cărţile VECHIUL TESTAMENT:
SIGLA - TITLUL
Ag. = Agheu Is. = Isaia
Am. = Amos Iş = Ieşire
Avc. = Avacum Iz. = Iezechiel
Avd. = Avdia Jd. = Judecători
Bar. = Baruh Lv. =Leviticul
Bel. = Bel şi Balaurul 1 Mac.= 1 Macabei
Cânt. = Cântarea Cântărilor 2 Mac. = 2 Macabei
Dn. = Daniel 3 Mac = 3 Macabei
Dt. = Deuterenoum Mal. = Maleahi
Ecc. = Ecclesiastul Man. = Manase
Epist. = Epistola lui Ieremia Mi. = Miheia
Est. = Estera Naum = Naum
Ezr. = Ezdra Ne. = Neemia
Fc. = Facerea Num. = Numerii
Idt. = Iudita Os. = Osea
Ioil = Ioil 1 Par. = 1 Paralipomena
Iona = Iona 2 Par. = 2 Paralipomena
Ios. = Iosaua Navi Plg. = Plângerile lui Ieremia
Iov = Iov Pr. = Proverbele lui
Ir. = Ieremia Solomon
37
Ps. = Psalmii Sof. = Sofonie
1 Rg. = 1 Regi Sol. = inţelepciunea, lui
2 Rg. = 2 Regi Solomon
3 Rg. = 3 Regi Sus. = Istoria Susanei
4 Rg. = 4 Regi Tin. = Cântarea celor trei
Rut = Rut tineri
Sir. = inţelepciunea lui Iisus, Tob. = Tobit
fiul lui Sirah Za. = Zaharia.
IX. 2. Pentru citările din cărţile NOULUI TESTAMENT:
SIGLA — TITLUL 3 In. = 3 Ioan
Ap. = Apocalipsa Iuda = Iuda
1 Co. = 1 Corinteni Lc. = Evanghelia după Luca
2 Co. = 2 Corinteni Mc. = Evanghelia după
Col. = Coloseni Marcu
Ef. = Efeseni Mt. = Evanghelia după
Evr. = Evrei Matei
FA. =Faptele Apostolilor 1 Ptr. = 1 Petru
Fim =Filimon 2 Ptr. = 2 Petru
Flp. Filipeni Rm. = Romani
Ga. = Galateni 1Tes. = 1 Tesalonicieni
Iac. = Iacob 2 Tes. = 2 Tesalonicieni
In. = Evanghelia după Ioan 1 Tim. = 1Timotei
1 In. = 1 Ioan 2 Tim. = 2 Timotei
2 In. = 2 Ioan Tit = Tit
IX. 3. Citarea cărţilor biblice se va face după următoarele
modele:
Ps. 3, 1 1 Co. 3, 18
Ir.11,7 Col. 5, 3
Is. 21, 19 Ef. 6, 12
Pr. 4, 8 In 3, 15
1 Rg. 18, 5 Mt. 4, 6
Rut 1, 11 1 Ptr. 3, 2
Sol. 16, 12 2 Tes. 4, 12, etc.
Za. 5, 5
38
 X. Cum incadrăm citatele 1n textul lucrării de
doctorat
Atunci când inserăm citate din diverse surse in
teza de doctorat, vom proceda astfel:
• Dacă un citat este mai lung de trei rânduri
dactilografiate, acesta va fi pus 1n evidenţă
intr-un paragraf distinct care să-I evidenţieze
printr-un corp de literă mai mică — „format
citat" (adică cu 10 pt).
• Dacă un citat nu depăşeşte două trei rânduri,
se poate introduce in corpul unui paragraf din
textul tezei de doctorat Intre ghilimele
••••").
• Citatele luate dintr-o sursă de prim ordin se
vor Incadra Intre ghilimele de tipul
iar celelalte vor fi inserate in ghilimele de
tipul „ ".
Exemple:
„Omul duhovnicesc gândeşte duhovniceşte;
nădejdea lui este să audă Intr-o bună zi Ingerii
bucurându-se <<pentru un păcătos care se pocăieşte>>
(Lc. 15, 10) şi care nu este altul decât el insuşi". (Citat
luat din Tito COLIANDER, „Calea asceţilor", 1n Studii
Teologice, seria a II-a, XLVII, Bucureşti, 1995, nr.1-3, p.
46.).
Pentru a se asigura fidelitatea citatelor
recomandăm următoarele:
- semnalarea de lipsă, prin inserarea a trei puncte
de suspensie (...) pentru partea omisă;
- marcarea interpolărilor, clarificarilor şi
specificărilor autorului tezei de doctorat Intre două

39
acolade [...], insoţite de menţiunea subl. ns. (sublinierea
noastră);
- marcarea intregirii textului;
- semnalarea unei erori evidente a autorului citat
prin menţiunea [sic!].
XI. Alte precizări:
Notele de subsol se scriu astfel:
Font: Time New Roman, 10 pt.
Primul rând: 0,5 cm.
Distanţa dintre rânduri: 1.
Notele se aşează la demisolul paginii aferente, nu
la sfărşitul capitolului sau lucrării.
Despărţirea notelor de subsol de textul principal
al tezei de doctorat se face printr-o linie contimiă de 5
cm, care incepe de la stânga spre dreapta, după modelul
de mai jos:

Notele se numerotează de la 1 până la ultima notă

a lucrării, fără nicio intrerupere pe capitole sau pagini.
Credem că aceste sumare norme metodologice de
citare corectă a surselor de informare şi argumentare Intr-
o teză de doctorat vor veni in sprijinul doctoranzilor
tomitani care aspiră la titlul ştiinţific de „doctor în
teologie"

40