CUPRINS:

Definitii – Generalitati

Prevederi Legislative - Legea 53/ 2003 – Codul Muncii

Tipuri de suspendare

Studiu de caz _preluat Tribunalul Arges_ sentinta civila nr. 658/8. 06. 2015

Decizie _ Studiu de caz _preluat Tribunalul Arges_ sentinta civila nr. 658/8. 06. 2015
 SUSPENDAREA CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCĂ

Suspendarea contractului individual de muncă presupune, în esenţă, o suspendare a

principalelor sale efecte, constînd în prestarea muncii şi plata salariului. Pe toată durata
suspendării contractului individual de muncă, drepturile şi obligaţiile părţilor, în afară de cele
privind prestarea muncii şi plata salariului, continuă să existe dacă prin actele normative în
vigoare, prin convenţiile colective, prin contractul colectiv şi prin cel individual de muncă nu se
prevede altfel.

Indiferent de cauza care a determinat suspendarea contractului individual de muncă,

aceasta din urmă se caracterizează prin aceea că este:
•    temporară
•    parţială.

Caracterul temporar al suspendării rezidă în aceea că cauzele care împiedică executarea

contractului trebuie să fie vremelnice. De exemplu, în caz de acordare a unui concediu de
maternitate, contractul individual de muncă este suspendat pe un termen de 126 de zile
calendaristice, iar în cazul naşterilor complicate sau naşterii a doi sau mai mulţi copii – 140 de
zile calendaristice.

Caracterul parţial al suspendării constă în aceea că ea nu priveşte totalitatea efectelor

contractului de muncă, ci numai o parte, şi anume prestarea muncii de către salariat şi
retribuirea acesteia de către anga-jator. În consecinţă, în decursul perioadei de suspendare a
contractului individual de muncă, salariatul îşi menţine dreptul la: locul de muncă, la libera
asociere în sindicate, la formare profesională, reciclare şi perfecţionare etc

Legea 53/ 2003 – Codul Muncii reglementeaza:

Articolul 49 - Definire, efecte, drepturi pe timpul suspendarii

(1) Suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin acordul
partilor sau prin actul unilateral al uneia dintre parti.
(2) Suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestarii muncii
de catre salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator.
(3) Pe durata suspendarii pot continua sa existe alte drepturi si obligatii ale partilor decat
cele prevazute la alin. (2), daca acestea sunt prevazute prin legi speciale, prin contractul
colectiv de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau prin regulamente interne.
 (4) In cazul suspendarii contractului individual de munca din cauza unei fapte imputabile
salariatului, pe durata suspendarii acesta nu va beneficia de niciun drept care rezulta din
calitatea sa de salariat.
(5) De fiecare data cand in timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauza
de incetare de drept a contractului individual de munca, cauza de incetare de drept
prevaleaza.
(6) In cazul suspendarii contractului individual de munca se suspenda toate termenele care
au legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de
munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept.

Articolul 50 - Suspendarea de drept

Contractul individual de munca se suspenda de drept in urmatoarele situatii:

a) concediu de maternitate;
b) concediu pentru incapacitate temporara de munca;
c) carantina;
d) exercitarea unei functii in cadrul unei autoritati executive, legislative ori judecatoresti, pe
toata durata mandatului, daca legea nu prevede altfel;
e) indeplinirea unei functii de conducere salarizate in sindicat;
f) forta majora;
g) in cazul in care salariatul este arestat preventiv, in conditiile Codului de procedura
penala;
h) de la data expirarii perioadei pentru care au fost emise avizele, autorizatiile ori atestarile
necesare pentru exercitarea profesiei. Daca in termen de 6 luni salariatul nu si-a reinnoit
avizele, autorizatiile ori atestarile necesare pentru exercitarea profesiei, contractul individual de
munca inceteaza de drept;
i) in alte cazuri expres prevazute de lege.

Articolul 51 - Suspendarea din initiativa salariatului

(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa salariatului, in
urmatoarele situatii:
a) concediu pentru cresterea copilului in varsta de pana la 2 ani sau, in cazul copilului cu
handicap, pana la implinirea varstei de 3 ani;
b) concediu pentru ingrijirea copilului bolnav in varsta de pana la 7 ani sau, in cazul copilului
cu handicap, pentru afectiuni intercurente, pana la implinirea varstei de 18 ani;
c) concediu paternal;
d) concediu pentru formare profesionala;
e) exercitarea unor functii elective in cadrul organismelor profesionale constituite la nivel
central sau local, pe toata durata mandatului;
f) participarea la greva.
 g) concediu de acomodare.
 
(2) Contractul individual de munca poate fi suspendat in situatia absentelor nemotivate ale
salariatului, in conditiile stabilite prin contractul colectiv de munca aplicabil, contractul
individual de munca, precum si prin regulamentul intern.

Articolul 52 - Suspendarea din initiativa angajatorului

(1) Contractul individual de munca poate fi suspendat din initiativa angajatorului in
urmatoarele situatii:
a) pe durata cercetarii disciplinare prealabile, in conditiile legii; - abrogat
b) in cazul in care angajatorul a formulat plangere penala impotriva salariatului sau acesta a
fost trimis in judecata pentru fapte penale incompatibile cu functia detinuta, pana la ramanerea
definitiva a hotararii judecatoresti;
c) in cazul intreruperii sau reducerii temporare a activitatii, fara incetarea raportului de
munca, pentru motive economice, tehnologice, structurale sau similare;
c1) in cazul in care impotriva salariatului s-a luat, in conditiile Codului de procedura penala,
masura controlului judiciar ori a controlului judiciar pe cautiune, daca in sarcina acestuia au
fost stabilite obligatii care impiedica executarea contractului de munca, precum si in cazul in
care salariatul este arestat la domiciliu, iar continutul masurii impiedica executarea contractului
de munca;
d) pe durata detasarii;
e) pe durata suspendarii de catre autoritatile competente a avizelor, autorizatiilor sau
atestarilor necesare pentru exercitarea profesiilor.
(2) In cazurile prevazute la alin. (1) lit.a) si b), daca se constata nevinovatia celui in cauza,
salariatul isi reia activitatea anterioara si i se plateste, in temeiul normelor si principiilor
raspunderii civile contractuale, o despagubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a
fost lipsit pe perioada suspendarii contractului.
(3) In cazul reducerii temporare a activitatii, pentru motive economice, tehnologice,
structurale sau similare, pe perioade care depasesc 30 de zile lucratoare, angajatorul va avea
posibilitatea reducerii programului de lucru de la 5 zile la 4 zile pe saptamana, cu reducerea
corespunzatoare a salariului, pana la remedierea situatiei care a cauzat reducerea
programului, dupa consultarea prealabila a sindicatului reprezentativ de la nivelul unitatii sau a
reprezentantilor salariatilor, dupa caz.

Articolul 53 - Intreruperea temporara sau reducerea activitatii angajatorului

(1) Pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare a activitatii, salariatii implicati in
activitatea redusa sau intrerupta, care nu mai desfasoara activitate, beneficiaza de o
indemnizatie, platita din fondul de salarii, ce nu poate fi mai mica de 75% din salariul de baza
corespunzator locului de munca ocupat, cu exceptia situatiilor prevazute la art. 52 alin. (3) .
 (2) Pe durata reducerii si/sau a intreruperii temporare prevazute la alin. (1), salariatii se vor
afla la dispozitia angajatorului, acesta avand oricand posibilitatea sa dispuna reinceperea
activitatii.

Articolul 54 - Suspendarea prin acordul partilor

Contractul individual de munca poate fi suspendat, prin acordul partilor, in cazul concediilor
fara plata pentru studii sau pentru interese personale.

STUDIU DE CAZ
Constata ca, prin sentinta civila nr. 658/8. 06. 2015, Tribunalul Arges a admis actiunea
formulata de reclamanta E. E. in contradictoriu cu parata Directia S. V. si pentru Siguranta
A. si a anulat decizia nr. 39/2. 06. 2014.

P. a hotari astfel, tribunalul a retinut ca prin cererea formulata la data de 19.11.2014,

reclamanta E. E. a formulat contestatie impotriva deciziei nr. 39/2. 06. 2014, emisa de
parata, prin care a fost prelungita in mod nelegal sanctiunea retrogradarii cu o perioada de
3 luni ca urmare a suspendarii raportului de serviciu, solicitand anularea acesteia si
inlaturarea sanctiunii aplicate, intrucat a fost aplicata gresit legea ajungandu-se la concluzia
eronata ca suspendarea raportului de serviciu in baza art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999
produce efecte si cu privire la termenul de retrogradare; ca in cazul concediului pentru
incapacitate temporara de munca mai mare de o luna se suspenda de drept raportul de
serviciu sub aspectul prestarii activitatii si a platii salariului dar celelalte drepturi si obligatii
aferente raportului de munca nu se suspenda, ca atare, termenul aferent sanctiunii
disciplinare de retrogradare de 11 luni nu a fost suspendat pe perioada concediului medical,
drepturile salariale incasate fiind diminuate corespunzator salariului ca urmare a aplicarii
sanctiunii retrogradarii, decizia contestata incalcand dispozitiile art. 36, art. 77 alin. 3 lit. d),
art. 78 alin. 1, alin. 2, alin. 3 si art. 96 alin. 3 din Legea nr. 188/1999.

Tribunalul a mai retinut ca parata, prin intampinare, a solicitat respingerea actiunii, aratand
ca decizia contestata nu contine o sanctiune sau o alta masura impotriva reclamantei, ci
doar s-a constatat ca perioada de retrogradare dureaza pana la 30.08.2014.

Analizand actele dosarului, tribunalul a retinut ca prin decizia nr. 39/2. 06. 2014 s-a
constatat ca a intervenit suspendarea raportului de serviciu pentru incapacitate temporara
de munca conform art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, pe perioada in care a fost dispusa
retrogradarea reclamantei, prin decizia nr. 56/13. 06. 2013, pentru o perioada de 11 luni, din
care a fost efectuata doar o perioada de 8 luni, urmand sa produca efecte pana la implinirea
efectiva a termenului de 11 luni, respectiv pana la data de 30.08.2014; ca impotriva acestei
decizii s-a formulat plangerea prealabila iar prin adresa nr. xxxxx/4.07.2014, a fost respinsa
plangerea formulata.

Tribunalul a retinut ca potrivit art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, raportul de serviciu al
functionarului public se suspenda de drept cand acesta se afla in concediu pentru
incapacitate temporara de munca, pe o perioada mai mare de o luna; ca reclamanta s-a
aflat in aceasta situatie, necontestata de parti, astfel cum se dovedeste prin concediile
medicale si foaia colectiva de prezenta, depuse la dosarul cauzei la filele 31-39, astfel ca
aceasta suspendare de drept a intervenit in intervalul in care reclamanta era supusa
retrogradarii pe o perioada de 11 luni, situatie necontestata, de asemenea; ca potrivit
dispozitiilor art. 49, alin. 2, 3 si 6 Codul muncii, suspendarea prestarii muncii de catre
salariat si a platii drepturilor de natura salariala de catre angajator a avut loc de drept ca
urmare a unui incident neimputabil reclamantei respectiv intervenirea unui motiv de
incapacitate temporara de munca datorat de starea de boala, astfel ca aceasta a fost in
imposibilitate obiectiva de a presta activitate astfel cum s-a dispus prin masura retrogradarii.

Tribunalul a mai retinut si ca parata nu a facut dovada ca indemnizatia cuvenita pentru

aceasta perioada i-a fost platita reclamantei prin raportare la cuantumul drepturilor salariale
pe care aceasta le-ar fi primit daca nu ar fi fost retrogradata, astfel incat sa se poate ajunge
la concluzia ca in aceasta perioada nu ar fi operat efectele deciziei nr. 56/13. 06. 2013, ca in
situatia suspendarii raportului de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu
incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca, insa
suspendarea in aceasta situatie nu opereaza de drept, fiind necesar ca angajatorul sa ia
toate masurile ce se impun pentru ca drepturile salariatului sa fie platite in conformitate cu
noua situatie de fapt, putandu-se aprecia ca pe perioada de incapacitate temporara de
munca s-a procedat la o intrerupere a termenului retrogradarii; ca practic reclamanta a
suportat consecintele retrogradarii pe parcursul tuturor celor 11 luni, inclusiv pe parcursul
celor trei luni de concediu medical, printr-un calcul al indemnizatiei corespunzator
retrogradarii, urmand ca aceasta perioada sa fie completata cu inca trei luni, ceea ce este
inadmisibil din cel putin doua puncte de vedere: mai intai pentru ca s-ar depasi perioada
cuprinsa in insasi decizia nr. 56/13. 06. 2013 si mai apoi pentru ca s-ar incalca art. 77 alin. 3
lit. d) din Legea nr. 188/1999.

Nu poate fi primita apararea paratei in sensul ca decizia contestata nu prezinta caracterele

unui act administrativ si ca atare, nu poate fi contestata, tribunalul retinand ca potrivit art. 2
alin. 1 lit. c) din Legea contenciosului administrativ, actul administrativ este actul unilateral,
cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publica, in regim de putere publica
in vederea organizarii executarii legii sau a executarii in concret a legii, care da nastere,
modifica sau stinge raporturi juridice; in cauza, actul administrativ contestat supunand
practic reclamanta unui noi perioade de retrogradare corespunzatoare perioadei in care
aceasta s-a aflat in incapacitate temporara de munca datorita bolii, astfel ca actul
administrativ contine o masura administrativa in ceea ce o priveste pe aceasta, masura pe
care este indrituita a o contesta in recursul gratios si mai apoi la instanta.

La 8.07.2015, Directia S. V. si pentru Siguranta A. Arges a declarat recurs, criticand solutia

primei instante ca nelegala.

1. Tribunalul a apreciat gresit regula art. 94 lit. b) din Legea nr. 188/1999 si art. 49 alin. 6 din
Codul muncii.

Se arata ca potrivit art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999 si art. 50 din Codul muncii, in caz
de incapacitate temporara de munca mai mare de 1 luna, raportul de serviciu se suspenda
de drept si ca potrivit art. 149 alin. 6 Codul muncii, este suspendat si termenul de 11 luni
pentru care a fost dispusa masura retrogradarii.

Se mai sustine ca tribunalul a interpretat gresit textele aratate si a retinut ca termenul de 11

luni nu se suspenda de drept, ci printr-o dispozitie expresa a institutiei publice si ca aceasta
dispozitie nu a fost luata de intimata din moment ce indemnizatia de concediu medical a fost
platita prin raportare la veniturile avute de contestatoare in functia pe care o ocupa in urma
retrogradarii.

Se mai arata ca gresit tribunalul a retinut ca decizia nr. 39 din 2 iunie 2014 ar reprezenta o
noua sanctiune. In realitate, sustine recurenta, prin decizia aratata nu au fost luate masuri
impotriva intimatei, ci doar a fost constatata suspendarea perioadei de 11 luni, pentru care a
fost sanctionata intimata pe o perioada de trei luni de zile in care aceasta s-a aflat in
concediu pentru incapacitate de boala (22 februarie 2014-29 mai 2014), iar aceasta
constatare este facuta in aplicarea dispozitiilor art. 49 alin. 6 din Codul muncii.

Recursul este fondat.

Este fondata critica recurentei incadrata din oficiu de Curte in motivul prevazut de art. 488
alin. 1 pct. 8 din noul Cod de procedura civila.
Curtea constata ca de drept, potrivit art. 94 lit. h) din Legea nr. 188/1999, in caz de
incapacitate temporara de munca mai mare de 1 luna de zile, raportul de serviciu este
suspendat.

Textul aratat se coroboreaza cu cel prevazut in art. 49 alin. 6 din Codul muncii, potrivit
caruia, in cazul suspendarii raportului de munca, ”se suspenda si toate termenele care au
legatura cu incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de
munca, cu exceptia situatiilor in care contractul individual de munca inceteaza de drept”.

Tribunalul a retinut ca fiind incidente cele doua texte si ca \"Este real ca in situatia
suspendarii raportului de munca se suspenda toate termenele care au legatura cu
incheierea, modificarea, executarea sau incetarea contractului individual de munca”, dar a
emis teza ca suspendarea nu ar avea loc de drept.

Avand in vedere ca aceasta teza este contrara textului expres prevazut de lege, ”raportul de
serviciu se suspenda de drept in cazul incapacitatii de munca (. . . )” [art. 94 lit. h) din Legea
nr. 188/1999], precum si textului art. 46 alin. 6 din Codul muncii, ”in cazul suspendarii
contractului individual de munca se suspenda toate termenele (. . . ) cu exceptia situatiilor in
care contractul individual de munca inceteaza de drept”, Curtea constata ca teza tribunalului
este contrara unei reguli prevazute expres si ca teza aratata nu este intarita de niciun
argument, daca nu de text legal cel putin de interpretare.

Faptul ca intimata E. E. ar fi incasat un anumit cuantum al indemnizatiei pentru incapacitate

temporara de munca, retinut de tribunal si invocat de intimata, nu poate sa impiedice
actiunea legii, respectiv suspendarea raportului de serviciu, precum si, pe cale de
consecinta, potrivit celui de-al doilea text, a tuturor termenelor legate de executarea
raportului de serviciu.

Nu exista nicio regula legala care sa prevada impiedicarea suspendarii aratate de plata
indemnizatiei de incapacitate de munca. In fond, aceasta indemnizatie nu este achitata de
recurenta, iar in cazul in care ar exista o culpa a acesteia in legatura cu plata indemnizatiei
aratate, poate fi angajata si raspunderea.

Avand in vedere ca, potrivit celor doua texte, termenele legate de executarea raportului de
serviciu sunt suspendate de drept, inclusiv cel de 11 luni privind sanctionarea
contestatoarei, rezulta ca decizia nr. 39 din 2. 06. 2014, prin care recurenta a constatat
acest efect, este legala.

Vazand si dispozitiile art. 498 din noul Cod de procedura civila, se va admite recursul, se va
casa sentinta si pe fond se va respinge contestatia ca neintemeiata.
 

P. ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE
 Admite recursul formulat de parata DIRECTIA S. V. SI P. SIGURANTA A. ARGES, cod
fiscal xxxxxxx, cu sediul in Pitesti, Calea Campulung nr. 4, judetul Arges, reprezentata prin
Director Executiv Dr. L. D. G. si prin Societatea Civila Profesionala de Avocati P., N., M., cu
sediul profesional in Pitesti, . 18,,  impotriva sentintei civile nr. 658/8 iunie 2015, pronuntata
de Tribunalul Arges, Sectia civila-Complet specializat contencios administrativ si fiscal, in
dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimata fiind reclamanta E. E., CNP xxxxxxxxxxxxx,
domiciliata in Stefanesti,,  judetul Arges.