Ciclotimia

Ciclotimia

Instabilitate persistentă a dispoziţiei implicind numeroase perioade

de depresie si elaţie ușoara ,dar nefiind suficient de severe sau
prelungite pentru a se incadra in tulburare afectiva bipolara.
Depresia-trăire puternică cu
sentimentul ,,durerii morale,,(sufletești),
dispozitia le este deprimată,lipseste
dorinţa de a se veseli.

Elația-stare in care subiectul are o

deosebita încredere in forţele proprii și
manifesta o buna dispoziţie.
Criterii de diagnostic:
• numeroase perioade cu simptome maniacale(dispoziţie euforică sau
iritabilă, stimă de sine exagerată, scăderea nevoii de somn, presiunea de a
vorbi, fugă de idei sau experienţa subiectivă ca gândurile îi sunt accelerate,
distractibilitate, creşterea activităţilor orientate spre scop, stare de
nelinişte, implicarea imprudentă în activităţi plăcute) fără să fie îndeplinite
criteriile de episod hipomaniacal
• numeroase perioade cu simptome depresive(dispoziţie depresivă,
diminuarea marcată a interesului sau plăcerii, insomnie sau somn prea
mult, scăderea sau creşterea apetitului alimentar, stare de agitaţie sau
lentoare, sentimente de inutilitate sau de vină, stare de oboseală sau lipsă
de energie, diminuarea capacităţii de a gândi, de a se concentra, gânduri
frecvente la moarte) fără să fie îndeplinite criteriile de episod depresiv
• să dureze de cel puțin 2 ani
• să nu existe 2 luni fără simptome
 Etiologia nu este cunoscută cu certitudine, fiind, ca şi ȋn cazul altor boli psihice,
rezultatul interacțiunii mai multor factori:

• Factori de mediu;
• Factori genetici;
• Modificări la nivelul neurotransmisiei.

Factorii de risc pentru apariţia ciclotimiei sunt reprezentaţi de:

• Antecedente personale de tulburare bipolară sau ciclotimică;

• Stres excesiv;
• Consumul de substanţe narcotice sau alcool;
• Evenimente majore ȋn viaţa pacientului precum decesul unei persoane dragi.
•
Ȋn ciclotimie, spre deosebire de tulburarea bipolară, intensitatea tulburărilor de
dispoziţie este redusă
 Tablou clinic
Simptomatologia de bază a ciclotimiei este alternanța ȋntre dispoziția euforică şi cea depresivă.
Dispoziţia euforică poartă denumirea de hipomanie ȋn ciclotimie, iar cea depresivă de depresie.

faza hipomaniacală se defineşte astfel:

Dispoziţie euforică, expansivă sau iritabilă;
Durata episodului poate fi de patru zile;
Nu se asociază cu afectare funcţională marcată, spitalizare sau simptome psihotice
Faza hipomaniacală
• Optimism extrem;
• Dispoziţie euforică;
• Creşterea ȋncrederii ȋn sine;
• Fuga de idei;
• Agitaţie;
• Agresivitate;
• Activitate fizică crescută;
• Cheltuieli exagerate şi de multe ori
inutile;
• Scăderea necesităţii de a dormi;
• Distractibilitate;
• Incapacitatea de a se concentra;
• Dorinţă sexuală crescută.
Faza depresivă
• Tristeţe;
• Sentimente de devalorizare faţă de propria
persoană;
• Lipsa de speranţă;
• Insomnie;
• Fatigabilitate, astenie;
• Pierderea plăcerii ȋn realizarea activităţilor
zilnice;
• Tulburări de concentrare;
• Sentimente de anxietate, vinovăţie;
• Comportament suicidar.
Complicaţiile ciclotimiei :

•Cea mai importantă complicaţie este reprezentată de suicid;

•Abuzul de substanţe narcotice şi alcool;
•Dificultăţi de relaţionare cu cei din jur;
•Probleme legale şi financiare;
•Creşte riscul de a face pe parcursul vieţii tulburare bipolară
 Diagnosticul diferențial trebuie făcut cu:
➢ Tulburările determinate de consumul de cocaină,
amfetamine, steroizi;
➢ Schizofrenia;
➢ Tulburările de personalitate;
➢ Doliul;
➢ Tulburarea de adaptare cu depresie;
➢ Tulburarea schizoafectivă;
➢ Tulburările primare ale somnului;
➢ Tulburările anxioase;
➢ Tulburările somatoforme;
➢ Anorexia şi bulimia nervoasă.
 Tratament
➢ Stabilizatorilor de dispoziţie, cel mai frecvent utilizat fiind litiu -
prima linie de tratament ȋn cazul episoadelor hipomaniacale; deseori
această medicaţie trebuie urmată toată viaţa;
➢ Antiepilepticelor precum acidul valproic, carbamazepina şi
lamotrigina previn modificările bruşte de dispoziţie;
➢ Antipsihoticelor atipice precum olanzapina, risperidona ce pot fi
utilizate ȋn special pentru cazurile ȋn care nu există răspuns la
administrarea antiepilepticelor; antipsihoticele atipice prezintă ȋnsă
multiple efecte adverse precum:
obezitate, diabet, hipertensiune arterială, modificarea profilului
lipidic, fiind necesară monitorizarea minuţioasă a pacientului.
 Tratamentul psihoterapic
Obiectivul principal al psihoterapiei este de a reduce afectarea
funcţionalităţii pacient
ului.
Obiectivele secundare sunt reprezentate de:

▪ educaţia pacientului;
▪ Clic pentru a adăuga text
oferirea de suport emoţional atȃt pentru pacient cȃt şi pentru familie;
▪ adaptarea pacientului la boală;
▪ identificarea factorilor determinanţi şi a simptomelor ce preced instalarea unei crize.
Există mai multe tipuri de psihoterapie utilizate ȋn cazul ciclotimiei:

Terapia cognitiv comportamentală are ca scop ȋndepărtarea gȃndurilor

şi comportamentului negativ şi ȋnlocuirea lor cu unele pozitive; pacientul va fi
ȋnvăţat să identifice ceea ce ȋi declanşează episoadele şi cum să le evite;
Terapia de familie include atȃt pacientul cȃt şi familia acestuia, ȋncurajȃnd
comunicarea dintre membrii familiei, ȋnţelegerea bolii şi rezolvarea conflictelor
existente;
Terapia de grup se realizează cu pacienţi aflaţi ȋntr-o situaţie asemănătoare.