Elemente moderne de instruire antreprenorială Tehnologia informaţiei

Motto:
Acest capitol a fost întocmit pentru a face domeniul reţelelor (RC)
mai uşor de înţeles şi mai uşor de abordat de către întreprinderea
dumneavoastră mică sau mijlocie.
Din el veţi putea să:
- Înţelegeţi arhitectura primară a reţelelor
- Înţelegeţi cele mai populare tehnologii din domeniul reţelelor
- Determinaţi ce soluţii şi ce tehnologii de reţele sunt mai bune
pentru firma dumneavoastră
Este perfect logic să vă planificaţi dezvoltarea afacerii odată ce luaţi
în consideraţie avantajele unei reţele informatice. Pană şi o reţea
modestă poate să aducă mari beneficii prin economisirea de timp,
îmbunătăţirea comunicaţiilor între angajaţi, clienţi şi furnizori,
creşterea productivităţii şi deschiderea de noi căi către resursele
mondiale de informaţii.

7. COMPONENTELE DE BAZĂ ALE UNEI REŢELE DE

CALCULATOARE

Noţiunea de «reţea» are multe definiţii, cei mai mulţi specialişti acceptă că o reţea
reprezintă un sistem informatic în care sunt conectate două sau mai multe
calculatoare. Când aceste calculatoare (PC-uri în 99% din situaţii) sunt conectate
între ele utilizatorii pot «împărţi» resurse comune, software şi hardware ca şi: fişiere,
periferice –imprimante, modemuri, dispozitive de stocare-salvare, CD rom etc.
Când reţelele din mai multe locaţii fizice sunt conectate între ele prin sistemele
telefonice (sau altele similare), utilizatorii pot comunica prin poşta electronică (e-
mail), pot naviga pe internet sau pot folosi sisteme complexe de video conferinţă în
timp real, cu şi între utilizatori situaţi la diferite distanţe .
Fiecare reţea include:
o Cel puţin doua calculatoare (PC)
o Minim o placa de reţea (NIC = network interface card) pe fiecare PC, numită
uneori adaptor de reţea
o Un mediu de interconectare fizică, uzual fire sau cabluri, şi mai nou conexiuni
“fără fir” (wireless), existent atât între PC-uri cât şi în legătură cu perifericele
o Un sistem de operare (al reţelei), din familiile Microsoft, Novell, Lantastic sau
UNIX, Linux (cele mai cunoscute şi utilizate)
Cele mai multe reţele moderne conţin, chiar daca este o simpla conexiune între 2
PC-uri, dispozitive active de tip HUB sau SWITCH care acţionează ca şi Puncte de
Conexiune între PC-uri .
Elemente moderne de instruire antreprenorială Tehnologia informaţiei

Fig. 7.1. Model de structura minimala de tip Reţea de PC uri

Unde:
PC = personal computer, calculator de tip personal (99% din piaţă)
NIC = network interface card (placa de reţea)
Cable = cablu/mediu fizic de conectare
Software = programe informatice dedicate funcţiilor esenţiale în reţele

7.1. Clienţi şi Servere

Adesea când o reţea se dezvolta şi sunt adăugate mai multe PC-uri, unul dintre ele
va acţiona ca un Server, un centru de stocare şi dispecerizare a fişierelor şi
aplicaţiilor (programelor) utilizate de Clienţi (utilizatori). Serverele gestionează şi
accesul utilizatorilor la echipamentele conectate în reţea, partajate de utilizatori
(imprimante, periferice etc.).
Definirea unuia din PC-uri ca şi SERVER este utilă în ideea de a extinde capacitatea
unui singur calculator în direcţia stocării şi gestionarii informaţiilor partajate, versus
extinderea fiecărui PC (raţiuni de costuri-performante).
Fiecare PC conectat la un Server se numeşte CLIENT pentru diferenţiere ca şi
funcţie în reţea.
Notă : nu este neapărat necesar să aveţi un Server Dedicat în reţeaua dvs. (numai
pentru funcţii de server). Cu numai câteva PC-uri o reţea poate fi de tipul «legătură în
serie» «peer to peer». În acest caz utilizatorii pot schimba fişiere, mesaje email, face
copii ale documentelor şi programelor, şi chiar utiliza periferice în mod partajat,
conectate fiind la fiecare PC. Cu cât creşte numărul de utilizatori conectaţi la reţea un
SERVER dedicat poate fi necesar pentru a Gestiona ca un PUNCT CENTRAL funcţii
precum stocări şi rezervări ale fişierelor şi programelor, şi actualizări-versiuni ale
acestora.

7.2. Conexiuni şi cablaje

Există 3 tipuri primare de cablare (medii fizice) în reţele:
o Cablu torsadat (Twisted pair = TP), unul dintre standardele industriale cele
mai răspândite (în România)
o Cablu Coaxial, asemănător celor din reţelele de televiziune (ca şi aspect), în
curs de dispariţie în domeniu, inclusiv în România
Elemente moderne de instruire antreprenorială Tehnologia informaţiei
o Cablu Optic (fibra optică), utilizat în conexiunile dintre segmente de reţele în
reţele de mare areal (metropolitane etc.), şi/sau în domenii agresive
(corozive, cu vibraţii etc.) reprezentând un mediu fizic de mare performanţă
(viteze, fiabilitate) dar şi un preţ mai ridicat .

Fig. 7.2. Tipuri de cablaje utilizate în reţelele uzuale

Notă:
Selectarea cablajului şi a sistemului /modelului de cablare structurată este importantă
pentru fiecare punct de lucru, ca şi pentru clădirile în ansamblu. Realizarea acestora
trebuie corelată cu nevoile prezente, dar având în vedere şi perspectivele de
extindere, previzibile în viitor, ţinând seama şi de tendinţele de evoluţie în domeniul
informatic în general şi al firmei în special.
De exemplu: reţelele de tip Ethernet pot utiliza conexiuni de tip UTP categoria 3 care
trebuie modernizate (up-grade) la categoria 5 (fast ethernet), lucru realizabil
schimbând ÎNTREAGA cablare.

7.3. Plăcile / adaptoarele de conectare la reţele (NIC-urile)

NIC-urile, plăcile/adaptoare de reţea (uzual numite în România) sunt instalate în
carcasa PC-ului, fiind conectate cu placa de bază, respective cu panoul din spate al
PC-ului (mufe RJ 45). La calculatoarele portabile (notebook-uri) aceste plăci sunt de
regulă inserate în conexiuni (sloturi) accesibile din exterior sub forma unor interfeţe
de tip PCMCI, având forma cunoscută sub denumirea de PC Card.
NIC-urile de tip Ethernet vor putea fi conectate doar la medii fizice adecvate,
respectiv reţele rapide sau lente (10/100Mhz). În ultimii ani NIC-urile sunt prevăzute
cu mai multe standarde, sub denumirea de plăci combo (conexiuni tip Coaxial
10Base2, respctiv UTP/ 10Base-T).
Pe cele mai moderne placi de baza din PC-uri există mai nou moda încorporării şi a
plăcilor de tip NIC, ceea ce duce la noi avantaje (preţ) dar şi dezavantaje (în situaţii
de defectare a oricărei placi).
Unele NIC-uri suportă de asemenea conexiuni “fără fir”, utilizând tehnologii radio sau
IR (infraroşu) pentru transmisiuni prin «aer». Aceste NIC-uri au funcţiuni logice ca şi
ale celor clasice (fir), având diferenţe majore în partea de interfeţe fizice / traductori.
Standarde precum PCI (Peripheral Component Interconnect) şi ISA (Industry
Standard Architecture) sunt disponibile atât la plăcile standard PC, cât şi pe plăcile
de reţea pentru portabile (notebook, laptop, agende manageriale).
Elemente moderne de instruire antreprenorială Tehnologia informaţiei

Fig. 7.3. Placa de reţea _NIC

7.4. Hub-uri (repetoare)

Sunt simple dispozitive active care conectează grupuri de utilizatori. HUB-urile sunt
transparente la traficul de date, fişiere, e-mailuri, informaţiile primite pe un port fiind
distribuite pe toate celelalte porturi active .
Este cunoscut ca un dispozitiv «neinteligent», el neoperând activ în aşa numitul
domeniu de coliziuni (conexiunile dintre PC-uri nefiind tratate, dispozitivul
îmbunătăţind doar nivelul semnalelor), motiv pentru care este cunoscut şi ca repetor.
Dat fiind evoluţia/scăderea preţurilor pentru dispozitivele active inteligente (switch-uri,
rutere) în acest moment HUB-ul nu mai reprezintă o soluţie promovata de firmele de
specialitate pentru extinderea RC, exceptând situaţiile utilizate ca simplu repetor.
Ca şi repetoare există şi dispozitive dedicate, ele având în general şi alte elemente
de adaptare la extinderi ale RC, în funcţie de mediul fizic de extensie (exemplu:
extensie în exteriorul clădirii a RC).

Fig. 7.4. Utilizare HUB-uri şi /sau REPETOARE

7.5. Puncte de Acces

Reţelele fără fir utilizează Puncte de Acces (Acces Point) – dispozitive care au
funcţiuni asemănătoare cu a HUB-urilor şi, mai nou cu a SWITCH-urilor şi a
ROUTER-elor – şi interfeţe specializate transmisiilor fără fir (aer-aer).
Ele acţionează şi ca PUNŢI de legătură (BRIDGES) între reţele «cablate» şi reţele
rapide Ethernet.
Elemente moderne de instruire antreprenorială Tehnologia informaţiei
7.6. Comutatoare (SWITCH-URI)
Reprezintă dispozitive active – mai inteligente decât HUB-urile, proiectate pentru a
gestiona eficient lărgimea de bandă utilizata de către utilizatori şi/sau grupuri de
utilizatori. Ele pot interpreta adresele din pachetul de date şi direcţiona fluxurile către
segmentele reţelei, fără a produce transmisii «oarbe» şi fără a supraîncărca traficul
cu pachete de date cu destinaţiile necunoscute.
Pentru a izola transmisiile între porturi, SWITCH-ul stabileşte o conexiune temporară
între sursă şi destinaţie, oprind-o atunci când transferul a luat sfârşit. Un switch este
similar cu un sistem telefonic cu linii private/personalizate, faţă de un hub similar unor
«party line-uri» în care toata lumea poate vorbi cu toata lumea....

Fig. 7.5. Exemplu de utilizare Switch-uri / Acces Point-uri

7.7. Rutere (Routers)

Comparativ cu HUB-urile şi SWITCH-urile, ruterele sunt dispozitive active mai
inteligente. Ele utilizează adrese pentru pachetele de date pentru a determina care
router sau staţie de lucru va primi următorul pachet. Bazat pe o hartă a reţelei
reprezentată ca şi o TABELĂ de RUTARE, ruterele pot asigura cel mai eficient
TRASEU al datelor către destinaţie. În cazul în care o legătură între două rutere se
defectează, ruterele pot reface trasee alternative pentru a păstra fluenţa traficului de
date. Sisteme similare există şi în RC, sub forma unor dispozitive de reglare şi
optimizare a traficului de date (ROUTER)

Fig. 6. Sisteme de reglare a traficului (de mărfuri) .....