INTRODUCERE ÎN REŢELE

DE CALCULATOARE
1. CE ESTE O REŢEA
2. EVOLUŢIA REŢELELOR
3. COMPONENTE DE BAZĂ
4. TERMINOLOGIE

1. Ce este o reţea Hub / Switch

PC-1
PC-2
sau

PC la PC (conexiune directă)
1
 2. Evoluţia reţelelor
PC-1
PC-2
Floppy disk

a. Sneaker Net - mediu fără reţea

mediu de reţea

b. Reţele mici “peer-to peer” (max.10 calculatoare)

-Resurse partajate
-Modul de lucru: copierea fişierelor
sau conectare directă la calculatorul
ce deţine resursa
Fiecare calculator din grup este perechea celorlalte
Fiecare utilizator poate hotărî ce resurse proprii pot fi accesate de alţi utilizatori,
dar nu are nici un control asupra celorlalte PC-uri.
2
c. Reţea complexă

3
 MESAJE: pachete, cadre
(frame),datagrame, celule
1. Denumirile mesajelor
 Multe tehnologii de reţea se bazează pe comutarea
pachetelor, ceea ce presupune creare de blocuri mici de
date, care sunt trimise în reţea
 Denumirea generică pt. pachete: MESAJE
 Utilizarea altor denumiri pentru mesaje permite asocierea
cu anumite protocoale şi tehnologii ce operează pe
diferite nivele ale modelului OSI:
o Pachet – se referă la un mesaj trimis de regulă de un
protocol ce operează la nivelul de reţea  pachete IP;
termenul de pachet se utilizează şi generic pentru mesaj
o Datagramă – similar pachetului; se referă la nivelul de reţea,
dar şi pt. a referi un mesaj transmis la un nivel superior

4
• Cadru (Frame) – asociat cu mesajele care circulă la nivele coborâte
(în particular Data Link); se utilizează uneori la nivel fizic, când
formatarea mesajului se face cu o tehnologie pe nivelul 1. Termenul
provine din faptul că el este creat prin preluarea pachetelor de nivel
superior (datagramelor) şi încadrarea acestora (framing) cu un header
suplimentar de informaţie, necesar nivelelor inferioare.
• Celulă (Cell) – pachetele şi cadrele pot fi în general de lungime
variabilă (în funcţie de conţinut). O celulă este un mesaj de
dimensiune fixă. Exemplu: mesajele de 53 byte de lungime fixă trimise
în reţelele ATM (Asynchronous Transfer Mode) se numesc celule.
Celulele sunt mesaje utilizate la nivel coborât
• Protocol Data Unit (PDU) şi Service Data Unit (SDU) – termenii
formali utilizaţi de modelul OSI pentru a descrie mesajele
protocoalelor
• Denumiri neuzuale folosite numai de anumite protocoale. Exemplu:
protocolul TCP îşi denumeşte mesajele: segmente. Alt exemplu: în
reţelele Ethernet se utilizează termenul de cadre (frame) Ethernet şi
nu pachete sau datagrame Ethernet

5
2. Formatarea mesajelor
 Mesajele reprezintă structuri utilizate pt. transmiterea informaţiilor peste
reţea şi diferă substanţial de la un protocol la altul sau de la o tehnologie
la alta – diferenţa nu constă numai în nume ci şi în conţinut (fiecare
protocol foloseşte o metodă specifică de formatare a mesajului)
 Elementele fundamentale ale unui mesaj – în principiu 3 elemente de
bază:

6
 Antet (Header) – informaţii de control– număr mic de bytes,
utilizat pt. a comunica informaţii referitoare la mesaj, cum trebuie
interpretat şi utilizat (de exemplu adresa destinaţiei şi a sursei);
serveşte ca legătură de control şi comunicare între elemente de
protocol ale diferitelor dispozitive. Nu lipseşte din mesaj !
 DATE – datele efectiv de transmis, denumite “payload”-ul
mesajului. Exista si mesaje fara date, utilizate numai in scopuri de
control (de exemplu mesajele utilizate pt. initierea si terminarea
unei conexiuni logice)
 Subsol (Footer sau Trailer) – informatii de control, amplasate
dupa date (de exemplu CRC – Cyclical Redundancy Check – pentru
controlul erorilor). Sunt asociate, de regula, protocoalelor de nivel
inferior, in special 2 (Data Link), dar pot si sa lipseasca.
 Mesajul consta din datele care trebuie comunicate, amplasate intre
doua seturi de campuri (header si footer). Acest “cuib” se poate
forma de mai multe ori, pe masura ce datele parcurg in jos nivelele
modelului OSI (stiva de protocoale)
 Interpretarea elementelor mesajului: un protocol este , de regula,
interesat numai de propriul header, nu de continut (DATE), acesta
incapsuland headerul protocolului de nivel superior:
PDU(N) incapsulează SDU(N+1)

7
 3. Metode de adresare a mesajelor
si transmisie
In tehnologiile de retea care utilizeaza mesaje pentru a transmite date, exista o serie
de sarcini care trebuie rezolvate pentru o transmisie corecta dintr-un loc in altul:
• Adresarea mesajului – punerea in mesaj a adresei de destinaţie
• Transmiterea mesajului – catre destinatarul dorit
Exista mai multe feluri de adresare si transmitere, in functie de modul cum se face
adresarea si numarul destinatarilor, precum si de functia mesajului.

3.1. Metode de transmisie a mesajelor

- mesaje unicast – transmisie de la un dispozitiv la altul
- mesaje de difuzare (broadcast) - transmise fiecarui dispozitiv al
retelei
- mesaje multicast – transmise unui grup de dispozitive (multicast
group)

3.2. Metode de adresare a mesajelor – bazat pe metoda de transmisie

- adresare unicast – mesajul contine adresa unui singur receptor –
tipul cel mai comun – prevazut in toate protocoalele

8
• Adresare broadcast – implementata prin intermediul unei adrese
speciale, rezervate pt. aceasta functie
• Adresare multicast – cel mai complex tip de adresare, deoarece
necesita identificarea unui set de dispozitive receptoare specifice 
nexesitatea unor mecanisme speciale pentru a manipula informatiile
referitoare la ce dispozitiv, carui grup ii apartine
• Anycast message – IPv6 – mesajul care trebuie trimis celui mai
apropiat membru al unui grup de dispozitive
• Caz special: numai doua dispozitive conectate impreuna, formand o
retea punct-la-punct: orice mesaj transmis de un dispozitiv este
implicit adresat celuilalt – nu sunt necesare adresari in aceste retele.

9
 4. Modele structurale de reţea – defineşte modul
cum sunt partajate resursele

• Retea “peer-to-peer” – fiecare calculator este raspunzător de propria

securitate si setarile de administrare  nu exista securitate, administrare sau
acces centralizat la resurse.

•Retele client / server – clientii se instaleaza si acceseaza resursele

amplasate pe servere dedicate (care nu au utilizatori proprii), oferind o
disponibilitate mai mare a resurselor decat retelele “peer-to-peer”
Clientul formulează cereri Server-ul oferă servicii
PC-1 PC-2

Clientii sunt atasati la server  trebuie sa se instaleze (login) la propriul PC

 trebuie sa se instaleze (login) la server si sa se
autentifice pentru a avea acces la resurse
Reteaua are securitatea si administrarea centralizate si dezvoltarea retelei este
mult mai usoara – adagarea de noi clienti la server 10
• In configuraţia client/server cateva calculatoare sunt proiectate ca
servere centralizate si furnizeaza servicii unui numar mare de
utilizatori (clienti)
• Interactiunea in retea are loc intre client si server si mai putin intre
clienţi
• Software-ul server-ului este conceput a.i. să raspundă rapid si eficient
cererilor adresate simultan de mai multi clienti
• Software-ul client furnizează o interfata utilizatorului uman

Comparatie: Care-i mai bun ?

 Avantajul retelei peer-to-peer consta in simplitate si cost
scazut  retele mici
 Retelele client/server ofera avantaje dpdv performanta,
scalabilitate, securitate si fiabilitate, dar sunt mai scumpe si mai
complexe
 Astazi, chiar si retelele mici se construiesc utilizand modelul
structural client/server – acesta este modelul utilizat pe Internet:
browser-ul web este client, iar site-ul web este pe server
Alte exemple: FTP, Telnet, e-mail
11
 Tipuri si dimensiuni ale retelelor
Desi fiecare retea (doua calculatoare legate intre ele sau o entitate
raspandita pe intreg globul cu milioane de noduri) este unica dpdv al
rolului pe care-l joaca in procesul de comunicatie si partajare a resurselor
proprii unei anumite organizatii, aceasta mare diversitate poate fi
impartita in trei clase generale:
• Retele locale - Local Area Networks (LAN): Retele care conecteaza
impreuna calculatoare aflate la distanta relativ mica unul de altul – de
regula, in aceeasi incapere sau cladire. In majoritatea LAN-urilor
conectarea calculatoarelor se face cu ajutorul cablurilor.
Infrastructura LAN
poate conţine: PC-uri,
hub, rutere, cablaj,
aceasta aparţinând,
de regulă, firmei. Hub / Switch

12
•Retele fara fir - Wireless Local Area Networks (Wireless LAN sau
WLAN): LAN-uri la care conectarea calculatoarelor se face prin medii
fara fir, utilizand frcvente radio sau lumina. WLAN-urile pot fi in
intregime fara fir, desi majoritatea nu sunt: de regula, sunt conectate fara
fir dispozitivele fara fir (foarte apropiate unul de altul ~ 500 m.) si la
portiunea cablata a retelei.

13
• Retele cu arie larga de raspandire – Wide Area Network (WAN)
Doua sau mai multe LAN-uri conectate prinr-o retea publica, retelele locale
putand fi apropiate sau oriunde in lume
O cale de conectare
din proprietatea publică
(de exemplu compania
de telefoane)

Cel mai adesea WAN-urile sunt utilizate pentru a conecta LAN-uri aflate
la distanta mare. De exemplu, LAN-uri aparţinând aceleiati organizatii si
aflate in orase diferite se pot conecta in cadrul unui WAN. De asemeni,
majoritatea tehnologiilor de acces la Internet pot fi considerate o forma
de WAN.
Exista si termenul wireless WAN (WWAN), care se refera la WAN-uri care
utilizeaza tehnologii fara fir. 14
Tipuri "Intermediare" de retea
Deoarece linia de separatie intre LAN si WAN este foarte
greu de stabilit, au aparut tipuri intermediare de retele:
• Campus Area Networks (CAN) – leaga mai multe cladiri
amplasate in apropiere (campus, universitate),
reprezentand un mix de tehnologii LAN si WAN, in functie
de necesitatile si caracteristicile organizaţiei.
• Metropolitan Area Networks (MAN): alt termen
“intermediar”, care se refera la o retea ce se intinde pe o
anumita regiune mica sau un oras. Exista si WMAN
pentru retelele metropolitane fara fir - standardul IEEE
802.16.
• Personal Area Networks (PAN)
Semnifica o retea foarte mica, termen utilizat, in principal,
cu referire la tehnologia fara fir Bluetooth / IEEE 802.15.

15
 4. Componente de baza
 Componente hardware
-Doua sau milioane de calculatoare
- Resurse suplimentare (imprimante, scannere, etc.)
- Mediu de transmisie: cablu din cupru, fibra optica, fara fir
- Placa de retea (interfata de retea dependenta de tipul mediului de
transmisie (NIC) si tipul
- Concentratoare de cablu: hub, switch, router si alte dispozitive de retea

 Componente software:
• Sistem de operare de retea - Network Operating System – (NOS)
Este un sistem de operare specializat, utilizat pe servere si conceput pentru a
gestiona si servi un numar mare de utilizatori (10 sau 10 mil.)
NOS sunt diferite in functie de diferitele sisteme de operare ale clientilor, de
scenariile in care sunt utilizate, dar, in principiu furnizeaza aceeasi funcţionalitate:
- ofera servicii de fisiere si tiparire
- solicita validarea informatiilor de logon
- autentificarea utilizatorilor
PROTOCOALE - Limbaj comun si reguli de comunicatie.
Protocolul stabileste mai multe elemente de comunicatie, cum ar fi dimensiunea
blocurilor de date care se transmit de la un calculator la altul, adresele utilizate
pentru a identifica unic calculatoarele din retea, etc.  protocolul trebuie sa fie
16
acelasi pentru toate calculatoarele care comunica intre ele
 Placa de
reţea
(NIC)

Conector RJ-45
17
 Adrese fizice (MAC)
Adresele sursei/destinatiei utilizate pe nivelul 2 al modelului OSI (Data Link, care are un
subnivel denumit MAC (media access control ) poartă numele de adresa MAC,
adresa fizica, adresa ethernet

• Adresa fizica este “arsa” pe placa de retea si este unica.

• Adresa fizica este o adresă pe 48 biti, scrisa in hexazecimal (cifrele 0-9, literele A-F)
00-C0-AB-AB-3C-9F este o adresă MAC validă, dar
00-OU-AF-F94F-KE nu !
Adresa MAC este formata din doua parti:
- 24biti - OUI = organisation unique identifier, alocati de IEEE
The IEEE (Institute Of Electrical And Electroni cs Engineers) committee assigns
blocks of addresses to a network-card manufacturer. When the network-card
manufacturer get s this block of addresses, it "hard-codes" these addresses
in the chips on their network cards by a process known as burning. This
procedure ensures that no more one network card share the same Mac
address.
http://standards.ieee.org/regauth/oui/oui.txt
- 24biti –de catre fabricantul fiecarei placi de retea

18
Adresa MAC de broadcast exprimata in binar are toti bitii 1 
in hexazecimal:
FF- FF- FF- FF- FF- FF

Protocoale de nivel superior utilizează adrese IP (denumite si

adrese de Internet). Acestea sunt adrese pe 32 biti scrise in
zecimal, sub forma:
xxx.xxx.xxx.xxx
unde xxx = 0 la 255
Deci:
- la nivelul LAN se folosesc adrese MAC
- la nivelul Internet se folosesc adrese IP

Stabilirea corespondentei intre adresele IP si adresele MAC se

realizeaza ajutorul ARP (Address Resolution Protocol):

1. se trimite un frame broadcast pentru a afla adresa MAC

2. se primeste raspuns, cu adresa MAC
3. se trimite cadrul cu date la adresa MAC a destinatarului

19