Creioanele colorate

Azi, sunt foarte suparate.

Marinica le-a crestat

Si pe jos le-a aruncat

-Ce-ai facut, e un dezastru!

Spune creionul albastru.

Eu, mereu te-am ajutat

Sa faci un cer minunat!

-Fara verde, cum era

Iarba, din gradina ta?

–Macul rosu, delicat

Cu mine l-ai colorat.

-Iar soarele cel de sus

Spune-mi, ce ai tu de spus?

Cu ce il vei colora?

Galben e culoarea sa!

Maroniul revoltat

Il intreba suparat:

-Ce a fost in capul tau?

Noi, te-am ajutat mereu.

Haideti toate sa plecam

Un alt copil s-ajutam!

-Va implor sa nu plecati

 HAI SĂ ÎNVĂȚĂM CULORILE

ROŞU e floarea de mac.

VERDE – frunza din copac.

GALBEN este gălbenuşul,

ALB, desigur e albuşul.

ALBASRTRU – cerul senin

Şi la fel floarea de in.

MARO – bobul de cafea,

Mobila din casa mea.

NEGRU e ca un tăciune.

Ce CULORI mai ştii? Hai spune!

 ÎNVĂȚĂM CULORILE

M-au rugat ieri florile

Să le-nvăț culorile.

Alb e omul de zăpadă,

Roșu-i mărul din livadă.

Morcovu-i portocaliu

De cand pe pămant îl știu.

Verde-i iarba și pădurea

Cucului zburand de-aiurea.

Și albastru-naltul cer,

Norii care ploaie cern.

Graul, cand sună combina.

Tot asa, voi mandre flori,

Înfloriți după culori.