Curs II – 12.10.

2020

INFRACȚIUNILE CONTRA PERSOANEI

OMORUL – Art. 188 – constă în uciderea unei persoane

Obiectul juridic special – relațiile sociale a căror formare, dezvoltare și desfășurare normală implică
ocrotirea dreptului la viață.

Obiectul material – corpul unui om în viață, indiferent de vârsta acestuia, de sex sau de starea de
sănătate.

Prin prisma a ceea ce înseamnă omorul, trebuie să ne referim la toate aspectele pe care le îmbracă
viața. Este deosebit de oportun și de important să știm unele aspecte legate de 2 momente: momentul de
început al vieții și momentul morții persoanei.

În literatura de specialitate și în practica judiciară au fost exprimate mai multe opinii în legătură cu
ceea ce înseamnă moment din care viața persoanei este ocrotită prin normele dreptului penal. Acest
moment prim al începutului vieții persoanei are o importanță covârșitoare. Ca atare, momentul din care
viața persoanei este ocrotită este momentul când a început procesul fiziologic al nașterii.

Această perioadă, din momentul când începe procesul nașterii și până când acesta se finalizează,
dacă se intervine pentru a se ucide fătul respectiv, sau din neglijență este ucis sau este vătămat, nu se va
reține omorul, ci VĂTĂMAREA FĂTULUI. Acest moment al nașterii are o însemnătate deosebită, pentru că
din acest moment viața persoanei este ocrotită.

Celălalt moment important este momentul morții. Și aici au fost discuții, însă momentul morții este
considerat atunci când persoanei respective îi încetează funcționarea creierului – moartea cerebrală. În
cazul morții clinice, este o situație care nu se întâlnește în mod frecvent, când organele corpului sunt într-o
stare latentă, însă această condiție nu poate subzista mult timp, deoarece poate crea mari probleme
organelor persoanei.

Subiectul activ – poate fi orice persoană care îndeplinește condițiile pentru a răspunde penal.

Participația penală este posibilă sub toate formele sale. Prin prisma a ceea ce înseamnă aceste
forme de participație, în practica juridică există o multitudine de exemple. De exemplu, contribuția
coautorilor la săvârșirea infracțiunii de omor nu trebuie să fie egală, dar să fie nemijlocită, care prin
acțiunea lor vor contribui la realizarea omorului respectiv. De asemenea, nu are relevanță care dintre
lovituri a fost cea care a dus efectiv la producerea morții persoanei. La fel și în cazul complicității referitor la
primirea acelui sprijin, sau la instigare.
 Subiectul pasiv – o persoană fizică în viață, ucisă ca urmare a activității făptuitorului. Dacă nu este o
persoană fizică în viață, ci este o persoană moartă, nu se va reține infracțiunea de omor, ci infracțiunea de
PROFANARE DE CADAVRE.

Consimțământul victimei – LA COMITEREA OMORULUI NU REPREZINTĂ CAUZĂ JUSTIFICATIVĂ! În

cazul în care victima este membru de familie a infractorului, se va reține infracțiunea de VIOLENȚĂ ÎN
FAMILIE. De asemenea, se poate întâmpla ca această infracțiune de omor să se săvârșească asupra unui
judecător, procuror, având în vedere calitatea acestor persoane, nu se va reține infracțiunea de omor, ci
cea de ULTRAJ JUDICIAR. Dacă este un funcționar public care exercită autoritatea de stat (polițist, jandarm)
se va reține infracțiunea de ULTRAJ.

Latura obiectivă – elementul material se realizează printr-o acțiune sau inacțiune de ucidere a unei
persoane, în cele mai multe situații în cazul omorului avem acțiune. Poate fi și prin omisiune (inacțiune)
atunci când persoana acționează printr-o manieră care să determine moartea unei persoane.

Mijloacele care pot fi folosite pentru săvârșirea omorului sunt nelimitate, fie prin folosirea unor
mijloace contondente, prin folosirea unor instrumente ascuțite, a unor agenți fizici sau chimici, sau chiar
prin folosirea animalelor. Pot fi și diverse alte situații, prin provocarea unei emoții puternice victimei (ex.:
știind că persoana respectivă suferă de anumite boli de ordin psihic sau are afecțiuni grave ale inimii și orice
emoție puternică poate conduce la moartea acesteia, iar făptuitorul cunoaște foarte bine condiția sănătății
acesteia, făptuitorul acționează creând o emoție puternică, o temere, care poate conduce la moartea
persoanei).

Urmarea imediată – producerea morții persoanei. Este o condiție sine qua non pentru reținerea
acestei infracțiuni de omor.

Latura subiectivă – forma de vinovăție cu care se săvârșește această infracțiune este intenția
directă sau indirectă. Această intenție de a ucide are o mare însemnătate.

Intenția de a ucide se deduce din următoarele aspecte:

1. Natura instrumentelor folosite de către făptuitor;

2. Aplicarea loviturilor în zone vitale ale corpului (cap, torace, zone unde sunt vase de sânge
importante, etc.);
3. Împrejurările în care s-a săvârșit fapta;
4. Atitudinea făptuitorului după săvârșirea faptei.

Aceste elemente sunt cele din care rezultă că făptuitorul a vrut să ucidă acea persoană.

Formele infracțiunii – prin prisma acestor forme, legat de tentativă, aceasta se pedepsește ca
atare. Făcând legătură cu urmarea imediată (să producă moartea persoanei), dar din diferite motive nu s-a
produs moartea, se va reține TENTATIVA DE OMOR.
 Aceasta a fost forma de bază a omorului.

OMORULUL CALIFICAT

Potrivit Art. 198 C.P., constituie omor calificat atunci când este săvârșit prin uciderea unei persoane
în una dintre următoarele împrejurări:

a. Cu premeditare;
b. Din interes material;
c. Pentru a se sustrage, ori pentru a sustrage pe altul de la tragerea la răspundere penală sau de la
executarea unei pedepse;
d. Pentru a înlesni sau a ascunde săvârșirea altei infracțiuni;
e. De către o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la
infracțiunea de omor;
f. Asupra a două sau mai multor persoane;
g. Asupra unei femei gravide;
h. Prin cruzimi.

Omorul săvârșit cu premeditare

Premeditarea vizează în mod cert o chibzuire asupra unei activități viitoare. Premeditarea înseamnă
cu siguranță trecerea unui interval de timp din momentul luării hotărârii de a săvârși omorul și până în
momentul desfășurării acțiunii, durata acestui interval nefiind fixă și nefiind stabilită anterior. S-a reținut
această circumstanță agravată atunci când o persoană, după amenințarea anterioară a unei persoane s-a
deplasat cu un topor la poarta acesteia și a ucis-o.

Pe lângă activitatea psihică a făptuitorului de reflectare a modului cum va săvârși infracțiunea, in

intervalul de timp cuprins intre momentul luării hotărârii infracționale și momentul începerii executării
acestei hotărâri premeditarea mai presupune sa se fi trecut la momenul savarsirii unui act de pregatire de
natură să întărească hotărârea luată și să realizeze săvârșirea ei. Agravanta premeditării, presupunand un
proces ce se desfasoara in psihicul savarsitorului, s-ar parea ca este o sircumstanta personala, subiectiva,
care nu s-ar rasfrange asupra celorlalti participanti. Daca cel care a premeditat sav omorului a efectuat acte
de premeditare impreuna cu alte persoane care au ucnoscut scopul pregatirii, premeditarea se converteste
intr-o cirsumatanta reala si ca atare se va rasfrange asupra tuturor participantilor. Premeditarea poate sa
existe si in cazul erorii asupra persoanei victimei,c a si in cazul devierii loviturii (error in personam și
aberatio ictus) deoarece ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi premeditat suprimarea vieții unui om.
Deci săvârșirea omorului printr-o asemenea circumstanță determină să ne aflăm în prezența omorului
realizat cu premeditare.

Omorul săvârșit din interes material – interesul material care stă la baza omorului agravat se poate
prezenta sub diferite forme concrete, și anume: poate fi forma de un avantaj sau beneficiu de natură
materială (bani, stingerea unei datorii, dobândirea unei succesiuni, etc.). De asemenea, nu interesează
valoarea avantajelor sau bunurilor. Este important ca aceste avantaje, acel interes material concret să fi
constituit mobilul săvârșirii omorului. În măsura în care există mobilul, adică interesul material, nu
interesează dacă autorul nu a putut să își realizeze mobilul urmărit, deoarece a ucis altă persoană în locul
acesteia, ca în cazul error in personam sau aberatio ictus. În situația în care practic nu se vizează acest
interes material, dar nu se poate distinge că într-adevăr are un interes material, se va reține infracțiunea de
OMOR SIMPLU.

Omorul săvârșit de o persoană care a mai comis anterior o infracțiune de omor sau o tentativă la
infracțiunea de omor. Circumstanța agravantă se referă la un antecedet al făptuitorului, adică săvârșirea
anterioară a altui omor, imprejurare care demonstreaza persistenta autorului in ceea ce priveste savarsirea
faptei si in caracterizeaza ca fiind deosebit de periculor. Aplicarea agravantei implica comiterea unui omor
anterior care sa nu fi fost comis intr-o imprejurare care sa inlature caracterul justificativ al faptei (legitima
apărare). Nu intereseaza daca pentru omorul sav anterior savarsitorul a beneficiat de vreo cauza de
atenuare a pedepsei. De asemenea, nu are nicio importanta daca faptuitprul a fost sau nu reabilitat pentru
infrcațiunea de omor anterioară. Nu are importanță dacă anterior nu s-a săvârșit un omor în forma
consumată, ci a fost numai o tentativă, sau se va reține circumstanța.

Omorul săvârșit asupra unei femei gravide – pentru reținerea acestei circumstante, starea de
graviditate a femeii trebuie sa fie reala. Daca faptuitorul savarseste omorul convins că victima este
însărcinată, dar în realitate se constată inexistența sarcinii, agravanta nu se reține. Deci făptuitorul trebuie
să știe că victima este gravidă și urmărete în acest sens, din varii motive, să o ucidă, chiar dacă este gravidă.

Omorul săvârșit prin cruzimi – reținerea acestei circumstanțe are loc atunci când victima este
supusă unor suferințe prelungite, de maximă intensitate, deci a ceva mult mai mult decât la un omor
obișnuit. Suprimarea victimei într-un astfel e context este de natură să producă și un fenomen de oroare a
celor din jur (ex.: victimei i s-au scos globii oculari, i s-a tăiat o ureche, nasul, s-a folosit un obiect încins care
i s-a aplicat pe corp, pe față, etc.).

UCIDEREA LA CEREREA VICTIMEI – infracțiune nouă în Codul Penal românesc (eutanasia) –

imcriminarea unor astfel de fapte se găsește în majoritatea codurilor penale ale lumii. Totuți, există și
excepții, când această eutanasie nu mai este considerată infracțiune (cp olandez, belgian, elvețian).

Constă în uciderea săvârșită la cererea explicită, serioasă, consinentp și repetată a victimei care
suferea de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical cauzatoare de suferințe
permanente și greu de suportat.

Din punct de vedere al obiectul juridic special, al ob material și al subiectului activ, sunt la fel ca la
infracțiunea de omor.
 Subiectul pasiv – o persoană fizică în viață care suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate
gravă atestată medical cauzatoare de suferințe permanente și greu de suportat.

Latura obiectivă – elementul material se realizează printr-o acțiune sau inacțiune de ucidere a
persoanei în viață care suferă de o boală incurabilă sau de o infirmitate gravă atestată medical cauzatoare
de suferințe permanente și greu de suportat.

Pentru existența infracțiunii se cere ca uciderea să se facă la cererea victimei. Această cerere a
victimei trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

1. Să fie explicită – să nu lase loc de interpretare din partea autorului;

2. Să fie serioasă – să nu fie făcută sub forma unei glume;
3. Să fie conștientă – victima să fie responsabilă în momentul cererii;
4. Să se facă în mod repetat.

Urmarea imediată – uciderea persoanei.

Latura subiectivă – forma de vinovăție este intenția directă sau indirectă.

Din punct de vedere al formei infracțiunii, tentativa nu se pedepsește.