Dacia[modificare | modificare sursă]

Articole principale: Dacia și Dacia romană.

Harta regatului Daciei în anul 82 î.Hr.

Scene de razboaiele daco-romane de pe Columna lui Traian

Sarmizegetusa Regia - Sanctuarul mare circular (Zona sacra)

Coiful de aur de la Cotofenesti

Sinuciderea lui Decebalus, Columna lui Traian

Tetradrachm dacic, moneda dacica copiata dupa cele grecesti din secolul al II-lea i.e.n.

Încă înainte de anul 2.000 î.Hr. și până în secolul I î.Hr., pe teritoriul României de astăzi, pe
atunci Dacia, sunt evidențiate de izvoarele arheologice și istorice diferite uniuni de
triburi tracice, daco-getice, mai importante fiind cele de sub conducerea Regelui Charnabon
(sfârșitul sec. VI î.Hr. - începutul sec. V î.Hr.), a Regelui Dromichaites (sfârșitul sec.IV î.Hr. -
începutul sec. III î.Hr.), precum și a regilor Oroles și Rubobostes (prima jumătate a sec. II î.Hr.).
Daco-geții erau caracterizați de către istoricul Herodot drept „cei mai viteji și mai drepți dintre traci".
În secolul I î.Hr., sub stăpânirea Regelui Burebista (82-44 î.Hr.), s-a format primul stat dac
unitar centralizat, cu capitala la Argedava (actuala comună Popești - Nucet,
județul Giurgiu), cetate situată pe malul drept al râului Argessis (Argeș) și amplasată la cca 18–
20 km sud-vest de centrul actualei capitale a României, București. Capitala statului dac este
menționată de antici drept „Cetatea Soarelui" (Hellis). Limitele statului dac erau, în Nord: Carpații
Păduroși, în Est: întreg țărmul vestic al Mării Negre până la gurile râului Bug, în Sud:
munții Haemus (Balcani), în Vest: confluența râului Morava cu Dunărea Mijlocie, la granița de astăzi
a Slovaciei cu Cehia și Austria, apoi cursul Dunării și chiar dincolo de el.
Statul dac amenința interesele regionale ale Imperiului Roman. Regele Burebista avea să se implice
în conflictul dintre Cezar și Pompei, susținându-l pe acesta din urmă. Împăratul roman Iulius Cezar a
plănuit ulterior o campanie împotriva dacilor, dar a fost asasinat în anul 44 î.Hr. Câteva luni mai
târziu, Regele Burebista a avut parte de aceeași soartă, fiind asasinat de unul dintre slujitorii săi.
Conducerea statului dac avea să fie preluată de Regele Deceneu, Mare Preot al dacilor, sfetnic și
colaborator apropiat al lui Burebista, un „om de o vastă erudiție" (Iordanes). Sub conducerea Regelui
Deceneu, capitala statului dac este mutată la Sarmizegetusa Regia, în Munții Orăștiei (actualul
sat Grădiștea Muncelului, județul Hunedoara), cetate ridicată încă în timpul domniei regelui
Burebista și situată la cca 350–400 km N-V de vechea capitală Argedava (Muntenia), care este
menținută, în continuare, drept cetate de apărare. Regelui Deceneu i-au urmat regii Comosicus -
tot Mare Preot - Coryllus (Scorilo) și Duras.
În anul 87 d.Hr., conducerea statului dac este preluată de Regele Decebal - fiul lui Scorilo și posibil
nepot al lui Duras. Regele Decebal „era foarte priceput la planurile de război și iscusit la înfăptuirea
lor" (Dio Cassius). Noul stat dac a avut de înfruntat o serie de bătălii cu Imperiul Roman, fiind în final
cucerit în anul 106 d.Hr. de Împăratul roman Traian. Cele mai importante momente ale acestor lupte
sunt evidențiate pe Columna lui Traian din Roma, realizată de către cel mai mare arhitect al acelor
timpuri - Apolodor din Damasc - realizator și al primului pod peste Dunăre, de la Drobeta. Romanii
au ocupat Transilvania și Oltenia de azi, teritorii atunci organizate ca provincii romane. Restul
teritoriilor dace au rămas stăpânite de „dacii liberi", conduși de regi proprii, consemnați de izvoare
până la sfârșitul secolului IV d.Hr. Invaziile succesive ale triburilor germanice și ale dacilor liberi, au
determinat administrația romană să se retragă din Transilvania și Oltenia după 165-167 de ani de
prezență, în anul 273 d.Hr., considerat drept anul „Retragerii Aureliene". Petrecută în timpul
Împăratului Aurelian, „retragerea" a semnificat de fapt o reașezare strategică a granițelor imperiului
la Dunăre, pentru o mai eficientă administrare și apărare a provinciilor din sudul fluviului, de acum
înainte denumite Dacia Aureliană, Dacia Ripensis, Dacia Mediterranea și ulterior Dioecesis Dacia

Romanizarea. Latinitatea limbii române