ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE

Indicatorii de echilibru financiar – patrimonial sunt:

1. Situaţia netă
2. Fondul de rulment financiar
3. Nevoia de fond de rulment
4. Trezoreria netă
5. Cash-flow

1. Situaţia netă (activul net)

Diferenţa dintre activul total şi datoriile totale contractate dă o primă şi principală
evaluare (contabilă) a întreprinderii la data încheierii exerciţiului. Această ecuaţie
fundamentală a bilanţului redă situaţia netă (SN) a întreprinderii:
SN = Activ - Datorii
Situaţia netă reflectă activul neangajat în datorii, respectiv averea netă a acţionarilor.
Situaţia netă se identifică sub aspect valoric cu capitalurile proprii.
SN = CP
Situaţia netă pozitivă şi crescătoare reflectă o gestiune sănătoasă şi este consecinţa
încheierii cu profit a exerciţiilor anterioare şi a altor elemente de acumulări (rezerve, profit
reportat, profit net nerepartizat, alte fonduri proprii).
Situaţia netă negativă reflectă o stare prefalimentară şi semnifică o depăşire a activului
total de către datoriile totale contractate de întreprindere şi nerambursate încă.

2. Fondul de rulment financiar

Pornind de la elementele din partea de sus a bilanţului, fondul de rulment financiar
(FRF) se determină astfel:
FRF = Resurse permanente – Nevoi permanente

Ştiind că resursele permanente corespund capitalurilor permanente, iar nevoile

permanente activelor imobilizate, putem scrie:
FRF = CPP – Imob
unde: CPP – capitaluri permanente
Imob – active imobilizate
Comparaţia între cele două mărimi corespunde uneia din următoarele trei situaţii:
1) CPP > Imob  FRF > 0
Fondul de rulment financiar pozitiv arată că sursele de finanţare ale întreprinderii cuprind
suficiente resurse stabile pentru a finanţa în acelaşi timp integralitatea imobilizărilor şi o
fracţiune din activele circulante.
2) CPP < Imob  FRF < 0
Fondul de rulment financiar negativ semnifică faptul că întreprinderea a finanţat o parte a
investiţiilor sale prin resurse pe termen scurt, lucru ce reflectă o stare de dezechilibru financiar.

Pornind de la elementele din partea de jos a bilanţului, fondul de rulment financiar se

determină astfel:
FRF = Nevoi temporare – Resurse temporare

1
 Ştiind că nevoile temporare corespund activelor circulante (sau curente), iar resursele
temporare datoriilor pe termen scurt (sau curente), putem scrie:
FRF = Ac – Dc
unde: Ac – active circulante
Dc – datorii curente (pe termen scurt)

Comparaţiile posibile corespund următoarelor situaţii:

1) Ac > Dc  FRF > 0
Această situaţie semnifică faptul că activele circulante transformabile în lichidităţi într-un
termen scurt (sub un an) vor permite atât rambursarea integrală a datoriilor exigibile pe termen
scurt (într-un interval de timp sub un an), cât şi obţinerea de lichidităţi.
2) Ac < Dc  FRF < 0
Suma activelor circulante lasă să se prevadă încasări viitoare pe termen scurt insuficiente pentru
a rambursa ansamblul datoriilor pe termen scurt.

Fondul de rulment financiar poate fi analizat în funcţie de structura capitalurilor

permanente, respectiv capitaluri proprii (CP) şi datorii pe termen lung (DTL), cu scadenţă mai
mare de un an. Această analiză pune în evidenţă măsura în care echilibrul financiar se asigură
prin capitalurile proprii, respectiv gradul de autonomie a întreprinderii. Indicatorul care relevă
gradul de autonomie în luarea unor decizii de investiţii privind dezvoltarea întreprinderii este
fondul de rulment propriu (FRP). El reprezintă excedentul de capitaluri proprii faţă de
imobilizările nete, excedent determinat după repartizarea profitului.

FRP = CP – Imob

Un fond de rulment propriu pozitiv semnifică faptul că imobilizările sunt integral

finanţate din resurse proprii, deci există autonomie. Un fond de rulment propriu negativ
semnifică faptul că imobilizările nu sunt finanţate decât parţial din resursele proprii,
întreprinderea trebuind să facă apel la îndatorare pentru a finanţa o parte din imobilizările sale.

Fondul de rulment împrumutat (FRÎ) sau străin (FRS) rezultă ca diferenţă între fondul
de rulment financiar şi fondul de rulment propriu.

FRÎ = FRF – FRP = DTL

Mărimea pozitivă a fondului de rulment împrumutat evidenţiază apelarea la împrumuturi

pe termen lung şi mediu (datorii cu exigibilitate mai mare de un an).

3. Nevoia de fond de rulment

Este expresia realizării echilibrului financiar pe termen scurt. Pune în evidenţă diferenţa
dintre necesităţile de finanţare a ciclului de exploatare (stocuri şi creanţe) şi datoriile de
exploatare către furnizori, bugetul statului, salariaţi etc.
NRF = (Nevoi temporare – Active de trezorerie)– (Resurse temporare – Pasive de trezorerie)
Activele de trezorerie cuprind lichidităţile efective (disponibilităţi) şi potenţiale (valori
mobiliare de plasament (VMP)). Pasivele de trezorerie cuprind creditele bancare curente.

2
 Simplificând relaţia de calcul iniţială, nevoia de fond de rulment poate fi determinată
astfel:
NFR = Stocuri + Creanţe – Datorii de exploatare
Dacă nevoia de fond de rulment este pozitivă, ea semnifică un surplus de nevoi
temporare în raport cu resursele temporare.
Nevoia de fond de rulment negativă reflectă surplusul de resurse temporare în raport cu nevoile
temporare.

4. Trezoreria netă
Este rezultatul interacţiunii dintre echilibrul financiar pe termen lung (FRF) şi cel
pe termen scurt (NFR).
TN = FRF – NFR = AT - PT
în care: AT – active de trezorerie;
PT – pasive de trezorerie.
Dacă fondul de rulment la sfârşitul exerciţiului financiar este mai mare decât nevoia de
fond de rulment, atunci diferenţa se va regăsi sub forma trezoreriei nete pozitive.
Trezoreria netă pozitivă este expresia realizării întregului echilibru financiar (pe termen
lung şi scurt). Excedentul de trezorerie, ca o consecinţă a realizării echilibrului financiar, va fi
plasat cât mai rentabil, mai lichid şi mai sigur. Această situaţie favorabilă se concretizează într-o
îmbogăţire a trezoreriei, putând vorbi, în acest caz, chiar de o autonomie financiară pe termen
scurt.
Trezoreria netă negativă semnifică un deficit de trezorerie, o insuficienţă a surselor
permanente şi a celor temporare. Acest deficit trebuie acoperit prin noi credite pe termen scurt.
În condiţii de insolvabilitate, noile credite se vor acorda în condiţii de cost şi rambursare
nefavorabile.

5. Cash-flow
Creşterea trezoreriei nete pe perioada exerciţiului contabil analizat reprezintă cash-flow-
ul perioadei sau fluxul monetar net al exerciţiului, determinat conform relaţiei:
CF(ΔTN) = TN1 –TN0
CF(ΔTN) = ΔFRF – ΔNFR
Cash-flow-ul pozitiv semnifică o creştere a capacităţii reale de autofinanţare a
investiţiilor, iar aceasta determină la rândul ei o îmbogăţire a activului real, o creştere a averii
proprietarilor.
Cash-flow-ul negativ sugerează o diminuare a capacităţii reale de autofinanţare a
investiţiilor, în consecinţă o sărăcire a activului real, o diminuare a averii proprietarilor.