Dimitrie Cantemir

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search
Pentru alte sensuri, vedeți Dimitrie Cantemir (dezambiguizare).

Dimitrie Cantemir

Portret în prima ediție a operei Descriptio

Moldaviae (1716)
Date personale
Născut 26 octombrie 1673
Silișteni, Fălciu
Decedat 21 august 1723 (49 de ani)
Dmitrovsk, Rusia
Părinți Constantin Cantemir[1]
Ana Bantăș 
Frați și surori Antioh Cantemir 
Căsătorit cu Casandra Cantacuzino
Anastasia Trubetskaia
Copii Maria Cantemir
Constantin Cantemir
Antioh Cantemir
Smaragda Cantemir
Cetățenie  Moldova 
Ocupație antropolog
lingvist
istoric
 filozof
compozitor
cartograf[*]
scriitor
geograf
orientalist[*]
politician 
Apartenență nobiliară
Titluri Cneaz
Familie nobiliară Cantemirești[*]
Domn al Moldovei
Domnie martie – aprilie 1693
Predecesor Constantin Cantemir
Succesor Constantin Duca
Domn al Moldovei
Domnie 1710 - 1711
Predecesor Nicolae Mavrocordat
Succesor caimacan Lupu Costachi
Modifică date / text 

Dimitrie Cantemir (n. 26 octombrie 1674,[2][3][4][5] Dimitrie

Cantemir, Vaslui, România – d. 21 august/1 septembrie 1723,[4][5][6] Harkov, Imperiul
Rus[2]) a fost domnul Moldovei în două rânduri (martie-aprilie 1693 și 1710 - 1711) și
un mare cărturar al umanismului românesc. Printre ocupațiile sale diverse s-au
numărat cele
de enciclopedist, etnograf, geograf, filozof, istoric, lingvist, muzicolog și compozitor. A
fost membru al Academiei de Științe din Berlin. George Călinescu îl descria drept „un
erudit de faimă europeană, voievod moldovean, academician berlinez, prinț
moscovit, un Lorenzo de Medici al nostru.”[7]
Dimitrie era fiul domnului moldovean Constantin Cantemir. La moartea tatălui său în
1693, a fost proclamat domn după modelul lui Constantin Brâncoveanu, însă Poarta
nu l-a confirmat în domnie. Și-a petrecut următorii ani la Constantinopol, unde a
fost capuchehaie (trimis la Poartă ca garant al fidelității) și a însoțit armata otomană
în expediția eșuată din Ungaria, fiind martor al înfrângerii oștilor otomane ale
sultanului Mustafa al II-lea de către austrieci în luptele de la Petrovaradin și Zenta,
unde s-a convins de decadența Imperiului Otoman.
În 1710 a fost numit la tronul Moldovei, având misiunea de a-l supraveghea pe
Brâncoveanu, bănuit de neloialitate față de Imperiul Otoman, în schimb a încheiat el
însuși un tratat cu Imperiul Rus al lui Petru cel Mare. Armata rusă ajutată de
moldoveni a suferit o înfrângere categorică din partea turcilor în Bătălia de la
Stănilești. În consecință, Cantemir a fost nevoit să se refugieze în Rusia, unde și-a
petrecut restul vieții în mijlocul preocupărilor intelectuale.