Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a fost înfiinţată pe 2 august 1940, printr-un decret semnat

de Stalin, ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov. RSSM a fost parte componentă a Uniunii Sovietice în
perioada anilor 1940 -1941 şi 1945-1991.

În Republica Sovietică Socialistă Moldovenească, deportările în Siberia au început înainte de cel de-al
Doilea Război Mondial. Peste 330 de oameni au fost victime ale deportărilor din 1940 şi până 1953. Au
fost duşi în Siberia cei care se împotriveau regimului, poliţişti, soldaţi, clerici, proprietari de terenuri şi
membri ai partidelor politice şi istorice.

Din anul 1949, timp de un an, în noua republică socialistă a început colectivizarea. Seceta şi
achiziţionarea unei cantităţi mari de produse agricole de către sovietici a dus la foamete, din cauza căreia
au murit peste 350 de oameni.

Şase ani mai târziu, supravieţuitorii din Gulag şi a lagărelor de deportaţi au primit permisiunea să se
întoarcă în Moldova.

Economia planificată centralizat a dus la dezvoltarea educaţiei, ştiinţei şi tehnologiei, sănătăţii şi

industriei. În anii ‘70 şi ‘80, Republica Sovietică Socialistă Moldovenească a primit investiţii substanţiale
din bugetul Uniunii Sovietice pentru dezvoltarea industriei şi construcţiei de locuinţe.

"Perestroica" lui Mihail Gorbaciov, care a început în 1985 a creat condiţii pentru exprimarea deschisă a
sentimentelor naţionale. Patru ani mai târziu, pe 31 august a avut loc trecerea la grafia latină şi
proclamarea limbii române, ca limbă de stat.

Pe 27 august 1991, odată cu prăbuşirea Uniunii Sovietice, Moldova şi-a proclamat independenţa.