„Marile epoci de cultură nu sunt altceva decat o dovadă de luminată înțelegere a

perspectivelor istorice,o marturie a puterii de a rodi pentru viitor,pe generoasa radacină a

tradițiilor.....”1

Muzeele, „cămările unde stau la ceteală sau la învățătură oamenii....”2

Satul Popești , localitate importantă în comuna ce îi poartă numele, din punct de

vedere geografic, face parte din Podișul Moldovei, situat în partea de sus a Câmpiei
Moldovei, la contactul acestuia cu Podișul Bârladului, de la creasta Dealului Mare până la
Valea Bahluețului. În cadrul județului Iași, teritoriul comunei Popești se află în partea
centrală a direcției est-vest și în sudul acestuia, pe direcția nord-sud, având ca vecini, la nord,
orășelul Podu Iloaiei, la est comuna Dumești, la sud comuna Mădîrjac și la vest comunele
Sinești și Lungani.
În cadrul acestor limite, teritoriul comunei Popești are o suprafață de aproximativ
7.743 ha, situându-se din acest punct de vedere pe un loc mijlociu în cadrul județului.
Din punct de vedere administrativ, Popeștiul este și comună, cuprinzând satele
Doroșcani, Hărpășești, Obrijeni, Vama și Pădureni.
Dispunerea localităților în perimetrul comunei este pe două aliniamente orientate de la
est la vest. În primul eșalon se află Hărpășești, Doroșcani, Popești și Obrijeni, al doilea
aliniament în aceeași orientare se află Pădureni și Vama. Factorii care au determinat această
dispunere i-a constituit pădurea și relieful. La atestarea documentară a principalelor așezări,
liziera pădurii era pe aliniamentul principalelor localități. Satele Pădureni și Vama sunt
localități ce aparțin acestui secol, dispuse pe marginea pădurii.
Astăzi,ca de fapt dintotdeauna ,aceste sate,pierdute cândva în umbra codrului
statornicesc vechi tipare de datini .”Satul e cartea ce a slujit cărții ,cu oamenii lui ,care până
azi au rămas cei de odinioară.”3
Multe datini,obiceiuri și frumoase lucrături s-au făcut,și puține se mai fac în satele
comunei.Anonimii meșteri de căruțe ,uși,sipete pentru zestre măiestrite cu vopsele din frunze
și lacuri,arta țesutului lăicerilor(covoarelor),scoarțelor,a confecționării cămășilor,ițarilor,
precum și prelucrarea pieilor pentru haine și încălțăminte pentru vremea rea a
„drămuit”spuma de meseriași.

1
Hudson,K-O istorie sociala a muzeelor Bucuresti ,Ed.meridiane 1979
2
Cantemir,Dimitrie-Hronicul vechimei a romano-moldo-vlahilor,București,Ed.Albatros,1981
3
Vasile Mihalache, Comuna Popești, județul Iași-schiță monografică, Editura Sylvi, București,2000,p233
 Din dorința de a aduna măcar o mică parte din esența valorilor pe care le-au promovat
și aplicat oamenii acestor locuri a căror brațe este prelungirea peste timp a brațelor părinților ,
s-a născut ideea înființării unui punct muzeal .Astfel în ziua de 18 iulie anul 2013 ,ziua în care
s-a pus și temelia unei actuale biserici din satul Vama ,s-a inaugurat acest punct muzeal ce
poartă numele doamnei Emilia Pavel ,cunoscutul etnograf al Moldovei care s-a născut și a
copilărit în satul Popeşti.
Din păcate spațiul nu este ceea ce ar trebuie să fie ,nu este nici primitor și nici foarte
ofertant.Expoziția de bază a punctului etnografic Popești se desfășoară intr-o singură sală
oglindind prin cele câteva obiecte existente un mic fragment din procesul dezvoltării istorice,
cultura materială și spirituală a locuitorilor
acestor meleaguri.Dintre acestea voi menționa
câteva care atrag atenția la prima vizită.
 Astfel se remarcă o icoană care poartă urmele primului război mondial,o icoană din
lemn care “sângerează de la patru gloațe care urmăreau suflete umane” ,probabil că a salvat
una sau mai multe vieți;o carte,aghiazmatar din anul 1832 este tot o piesă de colecție;un set de
veșminte preoțești din anul 1918 și gradul preoțesc ,țeșut la războiul de țesut,manual ;un
costum de mire din borangic cu o vechime de peste o sută de ani;un taior din lână țesut în casă
,la fel cu o vechime de peste suta de ani;două măști (obrăzare) specifice datinilor de anul nou.
Un muzeul etnografic presupune abordarea paletarului de ocupații zilnice dar și
datini,tradiții si obiceiuri în anumite contexte și cu anumite prilejuri.Astfel spatiul geografic
popeștean a cunoscut în timp evoluția firescă care permite expunerea intr-un muzeu etnografic
a unor obiecte ce ilustreaza acest lucru.
Astfel prima sala a muzeului ar trebuie să ilustreze ocupațiile care au fost practicate pe
cele dintii trepte ale dezvoltarii societatii –culesul din natura,vânătoarea,pescuitul și
albinaritul.Culesul din natură poate fi prezentat prin câteva coșulețe împletite din trestie sau
salcie confecționate de către culegătorii de fructe chiar la fața locului și foflosite pentru
transportul acestora acasă.
Vânătoarea ar putea fi reprezentată prin diferite tipuri de capcane pentru prins
vulpi,lupi,mistreți,iepuri.Deasemenea pot fi expuse poze de la vânători din timpuri
imemoriale.I se poate rezerva în expoziție un spațiu pescuitului ,o colecție de obiecte cu
ajutorul cărora se prindea peștele ,unelte de pescuit confecționate din diverse materiale.
Albinăritul,care a cunoscut o mare dezvoltare ,de la suporturile confecționate din
scorburi de copaci ,impletituri de nuiele lipite cu lut la stupuri mai evoluate.Mult apreciate ar
mai fi existența unor teascuri de lemn pentru stors ceara și alte obiecte legate de albinărit.
Păstoritul ,ocupație de bază a multora din acestă zonă ar putea fi subiectul sălii cu
numărul doi.Ar putea fi reprezentate grafic tipuri de stâni întâlnite în zonă,piese comune
acestora,obiecte referitoare la hrana și îmbrăcămintea ciobanului,la practicile medicale legate
de păstorit,precum și la viața spirituală a păstorilor.
O sală cu numărul trei ar putea găzdui principalul domeniu din care cu multă trudă
tăranul roman și-a asigurat hrana nu numai de pe o zi pe alta ci pentru un an întreg,sau ani .
Este vorba de agricultură,acolo unde vom găsi o diversitate de obiecte ,cele necesare la
munca câmpului–plug,săpăligi,hârleț ,seceri,coase, la prefacerea hranei pentru animale-râșnița
de crupe,etc recipiente pentru păstrat cereale.Toate acestea pot fi însoțite de poze specifice,în
timpul lucrului –la arat ,la coasă,treierul grâului.
Alături de agricultură poate fi prezentată și viticultura care este esențială până în zilele
noastre.Pot fi expuse un complex de unelte cu ajutorul cărora se realiza procesul de vinificație
,care de-alungul timpului au devenit tot mai performante.
Sala urmatoare,numărul patru ar putea cuprinde obiecte și operațiuni privind
prelucrarea lemnului,fierului sau olăritul.
Mergând mai departe în sala numărul cinci pot fi expuse obiecte de mobilier –lăzi de
zestre ,mese ,blidare .O notă aparte ar fi data de țesăturile care împodobesc interiorul,perne
cusute ,covoare țesute,obiectele croșetate și împletite ,ștergare.Tot aici se poate dedica un
spațiu tehnicii industriei casnice,drumul pe care îl parcurgea firul de lână până la produsele
finite,unelte folosite la țesut,tors,pregătirea pânzei,colorarea,etc.Tot aici se pot găsi portul și
țesăturile de casă,specifice zonei.
O ultima sală ,dar poate cea mai importantă ar putea fi de dedicată obiceiurilor și
tradițiilor.
Momentele importante din viața oamenilor au fost marcate de anumite obiceiuri care
până nu demult erau farmecul ...Astfel căsătoria urma un curs prestabilit iar ritualul nunții se
respecta cu sfințenie în fiecare familie.Specific acestor locuri și timpurilor demult apuse era
un discurs metaforic plin de solemnitate pe care vorniceii mirelui trebuiau sa-l rostească-
CONOCĂRIA.Deasemenea,deosebit era momentul în care unul din vornici rostea
IERTĂCIUNEA,cu tot ritualul.
Un loc aparte îl ocupă obiceiurile din timpul sărbătorilor de iarnă și Anul
Nou.Moșnegii aveau cele mai pitorești ,dar și cele mai complicate măști.Rari sunt meșterii
care pot confecționa aceste măști(obrăzare).
Odată planificat acest itinerar de instituție muzeală urmează o trudă firească care nu
se desfășoară oricum ci doar în limita unui bun simț și a unor legi și norme specifice acestor
instituții.
Muzeul este o institutuție culturală cu obligația morală de a susține prin patrimoniul
său identitatea națională si implicit valorile universale.Colecțiile publice contribuie la
păstrarea moștenirii culturale pentru viitor.Identitatea umană si națională poate fi păstrată doar
prin cultură,prin memorie colectivă,tradiții.Prin toate armele sale muzeul trebuie să se implice
în colectarea dovezilor memoriei colective prin bunuri patrimoniale,în ocrotirea lor prin toate
mijloacele moderne si științifice. .
Odată puse bazele colecțiilor particulare,ele vor crește în timp și se vor diversifica tot
mai mult.Multitudinea materialelor incluse în colecții si extinderea cronologiei îi vor obliga
pe colecționari să găsească modalitatea de a expune și de a depozita odonat obiectele
deținute.Un bun exemplu este și Samuel Quiccheberg care construiește planul unui muzeu
ideal.Prevede 5 secții si toate sunt divizate încă în 10 subsecții.Colecțiile muzeale sunt
considerate de el martorii trecutului si reprezintă creația naturii și a omului.
Pentru buna functionare a unui muzeu este nevoie să avem :bani,timp,oameni și
colecții.Oamenii și timpul sunt două segmente vitale pentru funcționarea muzeului.Muzeul
devine atractiv doar dacă colecțiile lui sunt valoroase din punct de vedere documentar și din
punct de vedere estetic.Un muzeu poate funcționa în spații în care iși poate pune în valoare
colecțiile și în care are și spațiu pentru depozitarea lor.
Patrimoniul muzeal este rezultatul cerecetării în vedrea alcătuirii colecțiilor proprii.
Din momentul constituirii muzeului interesul major al personalului său este cercetarea
propriilor colecții și apoi cercetarea în scopul creșterii colecțiilor și fondurilor,la care se
adaugă în mod firesc cercetarea în scopul valorificării patrimoniului muzeal.De organizarea
sistematică și de cunoașterea bună a colecțiilor depinde și posibilitatea de valorificare a lor.
Prin conservarea si restaurarea patrimoniului din expozițiile si depozitele muzeale se
urmarăste să nu se piardă treptat aceste bunuri culturale.Deasemenea există obligativitatea
constituirii unei evidențe conform normelor in vigoare.Acestă evidență cuprinde totalitatea
documentelor prin care pot fi identificate ,gestionate si folosite obiectele muzeale:inventare
generale si speciale,fișe de evidență,fișe de conservare si restaurare,etc.Deasemenea trebuie să
existe o bancă de date ce ar cuprinde informații privitoare la toate bunurile aflate,completată
cu imagini.
Muzeografii si cercetătorii științifici din muzeu au obligația de a desfășura activitatea
de cercetare în scopul cunoașterii ,valorificării și dezvoltării patrimoniului muzeal.
Activitatea educațională se bazează pe organizarea expozițiilor.În activitatea
expozitională constă finalitatea activității muzeale.Trebuie să se pună un accent deosebit pe
relația muzeului cu publicul său.Principalele funcții ale muzeului coexistă in viața muzeului
,sunt strâs legate și nu pot exista una fără celelalte.
Constituit pe mai multe nivele ,muzeul trebuie să aibă în vedere scopul principal al
funcționării, de unde rezultă și factorii constitutivi :

-Patrimoniul reprezentat de colecțiile muzeului

-Dotarea tehnico-materiala(spatii de depozitare,expunere,instalatii)

-Personalul muzeului

-Mijloacele financiare

-Publicul.
 Cerecetarea din punct de vedere documentar și istoric a bunurilor din patrimoniu
muzeal permite sa fie identificate două tipuri de informații purtate de fiecare obiect. Mărimea
patrimoniului muzeal este determinată de numărul pieselor ,implicit fiecare piesă are o
valoare a ei ,valoarea specifică.Trebuie avute în vedere piesele-unicat cu o valoare
exceptională.
Este important ca dezvoltarea patrimoniului muzeal să aibă la bază cercetări
sistematice,o documentare continuă pentru o mai bună selecție,cunoaștere și sistematizare a
patrimoniului.Dezvoltarea patrimoniului face parte din funcțiile principale ale
muzeului.Principalele căi de dezvoltare a patrimoniului muzeal sunt
achiziția,donația,colectarea în teren,licitația.
Buna desfășurare a activității muzeale se bazează pe multiple sisteme de
evidență.Instumentele de evidență a muzeului sunt

- Registrul inventar

-Fișa analitică de evidență-FAE

-Fișă de conservare care se regăsesc în fișiere specializate-topografice,biografic(fișele

personalităților vieții culturale,creatorilor,evenimentelor locale.
Biblioteca este un important mijloc de informare.O cercetare intr-un muzeu nu poate
avea loc fără un fond documentar.În cazul muzeelor ar putea fi organizate câteva fonduri
arhivistice.Fiecare muzeu are o arhivă proprie,din care fac parte documente legate de istoria și
funcționarea muzeului.
Fototeca cuprinde fotografii unicat cu valoare de document istoric care au regimul
pieselor de muzeu.
Etichetarea și marcarea obiectelor de muzeu se face cu ajutorul unei fișe tehnice care
trebuie să respecte anumite cerințe –numerele de inventar sau de catalog reprezintă legătura
dintre obiecte și documente legate de obiectele din muzeu.Se atașează fizic ,se aplica pe
obiect.Metoda de aplicare trebuie să fie sigură,pentru etichetarea temporara se poate folosi
eticheta atașată,numărul trebuie să fie aplicat în cel mai asigur loc de pe obiecte,etichetele
trebuie să fie aplicate în aceleași locuri pe piese asemănătoare.Etichetarea trebuie să fie
reversibilă,dar numărul trebuie să fie rezistent.Pentru siguranță ,numărulva fi vizibil în
fotografiile obiectului.
Cercetarea în muzeu este una din funcțiile specifice ale muzeului.Ea are mai multe
direcții,ea prezintă una din etapele de dezvoltare a patrimoniului muzeal ,formează baza
evidenței stiițifice și este un mijloc de conservare și restaurare a bunurilor de patrimoniu și nu
în ultimul rînd ,rezultatele cercetării vor fi utilizate în una din importantele funcții ale
muzeului cea de educare sau valorificare a patrimoniului său.
În cadrul cercetării specifice se disting mai multe tipuri cu o metodologie proprie.
Etnografia-cercetarea etnografică se prezintă ca o cercetare de teren și cercetare în
colecție. Cercetarea etnografică este o activitate interdisciplinară care studiază arta populară
de la particular la general.Tendința principală în etnografie este depășirea fazei monografice
și abordarea domeniului din punct de vedere general.Metode de lucru folosite sunt observația
în teren și interpretarea faptelor.
Scopul principal al funcționării muzeelor este pe lângă
colectarea,conservarea,ocrotirea patrimoniului și valorificarea prin expoziții destinate
instruirii și educării publicului.Expoziția este mijlocul specific de informare a publicului,
chiar dacă ea nu poate mijloci decât o parte din patrimoniul institutiei.Rostul
expoziției,aspectul și bogăția informației sunt acele elemente ,care pot aduce publicul vizitator
în muzeu.Stereotipia în modul de expunere,numărul mare de exponate,mobilierul demodat
sau neadecvat pot face dintr-un muzeu cu un patrimoniu bogat o instituție fără viață și fără
vizitatori.
Muzeologia universală încearcă să schimbe expoziția muzeală într-un spectacol menit
să impresioneze ,folosind o scenografie specifică –punerea în valoare a pieselor originale și
prin intermediul copiilor care pot fi atinse de vizitatori –folosirea dioramelor de diferite
dimensiuni,care pot apropia vizitatorului momentul descoperirii piesei sau inițialul loc de
păstrare,procesul de restaurare-aranjarea mediului natural în vitrine sau în spații libere ,atelier
de producție –completare sonoră și muzica de epocă ,comentarii-filme documentare pe
parcursul expoziției-posibilitatea de a poposi în fața exponatelor.

Expoziția muzeală are o mare capacitate de influențare afectivă asupra

publicului.Intelectul uman este capabil săa simileze de trei ori mai multă informație prin
intermediul imaginilor,obiectelor concrete(bunurilor de muzeu),decât pe cale orală sau în
formă scrisă.Atragerea publicului spre expozițiile muzeale este strâns legată de sistemul
publicitar.Popularizarea activității muzeului este posibilă prin numeroase mijloace.

-AFIȘUL-este tradiționalul mijloc de popularizare .Muzeul trebuie să-și elaboreze un afiț

permanent .Trebuie să fie atrăgător ,viu colorat și cuprinzător.El trebuie să fie capabil să
atragă atenția trecătorilor,să provoace interesul,să îndemne la vizitarea expoziției.
-ILUSTRATA

-PLIANTUL-Pentru vizitatori pliantele sunt un mijloc de a-și aminti după părăsirea muzeului
cele mai importante momente din expozițiile sale .

-OBIECTE ARTIZANALE CU ÎNSEMNELE INSTITUȚIEI-

-GHIDUL MUZEULUI-trebuie să urmărească direcția de vizitare a muzeului.Ghidul trebuie

să fie o formulă utilă ,trebuie să fie o carte de buzunar.
Colecțiile unui muzeu ,oricare ar fi acestea nu reprezintă sxcopul muzeului
.Adevăratul scop al muzeului este știința,cultura.educația.GRIGORE ANTIPA
Sensul unei vizite în muzeu nu ar trebui să fie un galop prin sălile
expoziționale.Muzeul ar trebui să-i ofere vizitatorului posibilitatea de a poposi în acea parte a
expoziției care îl interesează deosebit.
Expozițiile muzeale oferă un spațiu propice pentru desfășurarea unor activități
cultural-educative,Astfel muzeul își diversifică activitatea ,iar vizitatorii trăiesc momente de
neuitat.
Una din cele mai moderne preocupări ale muzeografilor este organizarea muzeului ca
un centru cultural.Se dorește o modernizare,care ar putea consta în organizarea unor
cercuri,eventual ateliere pentru copii și tineri sau chiar pentru cei de varstă a treia,cercuri de
istorie locală,ateliere de creație-desen,olărit,modelat.
Ziua de 18 mai este ziua internaționlă a muzeelor ,o zi în care muzeele europene și
altele oferă un program special pentru vizitatorii lor.În bine se pare că evoluează și în
România activitatea muzeală cu toate neajunsurile ei ,acea NOAPTE A MUZEELOR se pare
că a este un privilegiu pentru toți prietenii muzeelor.
Cu toate acestea, rămâne încă un necunoscut ,unde ne va duce acea necunoștere dar și
nerecunoaștere a valorii umane dar și a obiectelor care îi face pe mulți să recurgă la
stereotipul ESTE VECHI...ARUNCĂ-L!
BIBLIOGRAFIE

1. Acta-Moldaviae-Septentrionalis-IX-2010-24 (1)
2. Marza,Eva- Muzeologie generala,Alba Iulia,2004
3. Mihalache, Vasile-Comuna Popești, Iași - schiță monografică, Editura Sylvi, București,
2000
 Universitatea „Alexandru I.Cuza” – Iași
Facultatea de Istorie

PUNCT ETNOGRAFIC „EMILIA PAVEL”

(MUZEUL ETNOGRAFIC )
POPEȘTI- IAȘI

INTRODUCERE ÎN MUZEOLOGIE
Conf.univ.dr.Vasile Cotiugă
Studentă: Cuvuliuc(căsătorită Bostan) Irina-Lăcrămioara
Anul II – ID GRUPA 1