In cursul acestui referat voi aborda o scurta perioadă din razboiele purtate de Napoleon

Bonaparte, întemeierea imperiului francez, urmând ca apoi sa insist pe campania purtată de

acesta în  anul 1812 împotriva Imperiului Țarist. Astfel, se cunoaște in domeniul istoriografiei
faptul că Napoleon Bonaparte a fost un foarte important lider politic si militar al Franței la
sfârșitul secolului XVIII si începutul secolului XIX. De asemenea, la începuturi acesta a fost și
ofițer de artilerie, urmand sa devină cunoscut în timpul celei dintâi Republici Franceze, reușind
să lupte cu success împotriva primei și celei de a doua coaliții. Mai mult decât atât, el
organizează în 1799, o lovitură de stat și se proclamă prim consul, dar cinci ani mai târziu, după
mai multe victorii obținute împotriva marilor puteri europene de la acel timp, este încoronat ca
împărat al francezilor. El a dominat o parte importantă din Europa și a creat o extinsă sferă de
influență, punând chiar membrii ai familiei sale la conducerea statelor cucerite, iar acestea
devenind state clientelare ale Franței. În anul 1815, după dezastruase înfrângeri, între care și cea
de la Waterloo, Napoleon Bonaparte este exilat pe insula Sf. Elena unde își va petrece ultimii ani
din viață. 
Acum voi prezenta foarte pe scurt cele mai importante victorii ale lui Napoleon până la invazia
Rusiei, pentru a crea un șir logic al evenimentelor. Astfel, acesta devin își face cu adevărat
debutul in domeniul militar în timpul asediului Toulonului din anul 1793. Orașul se răsculase
împotriva conducerii republicane și a fost fost ocupat de forțele engleze. In timp de zi și de
noapte, a stat între soldați, devenind foarte appreciat si respectat de către aceștia, ordonând
aplicarea cu maximă atenție a planul de atac întocmit de către acesta. Astfel, pentru al elibera
orașul port și pentru a alunga armata invadatoare, Napoleon a propus ocuparea unui deal
strategic foarte important, de unde tunurile franceze să aibă cale liberă la tragere și sa poate
domina portul.  
Acesta a obținut o victorie categorică, creând o breșă în cadrul coaliției dușmane. A fost rănit la
o coapsă, dar cu toate acestea este promovat la rancul de general de brigadă, la vârsta de numai
24 de ani . De asemenea, acțiunile sale au atras atenția chiar a Comitetului de Salvare Publică,
care îi oferă comanda artileriei franceze din Italia. Încă de la început numirii sale in această
funcție, acesta a lucrat la un plan pentru o noua campanie militară in Peninsula Italică, prin care
"ar dechide Piemontul armatelor Republicii". Acestă idee îndrăzneață îl entuziasmează pe
politicianul Augustin Robespierre, dar si pe colegul acestuia, Ricord, care îl pun Napoleon în
funcția de comandant al armatei pentru regiunea Italiei. Astfel, in urma creării unui plan strategic
coerent, în data de 6 aprilie, divizia Massena intră în Ventimilie. În a treia zi de campanie,
Napoleon părăsește bateriile sale de artilerie și se alătură la conducerea a trei brigăzi de
infanterie, care încep atacul asupra fortului Onegalia, intrând in aceste pe 9 aprilie, urmând ca
după numai câteva zile să sa cucerească și orașul Ormea. Ulterior, in vreme ce generalul francez
André Messéna îi învinge pe austrieci in bătălia de la Muriato și își începe marșul victorios spre
pasul Tende, Napoleon revine la Nisa, pe 25 aprilie, pentru a-l face pe Dumerbion să trimită
întăriri.  Pentru a cunoaște și a aprecia forțele de care dispune Genova și fortificațiile
ei, Augustin Robespierre și Ricord îl trimit la 11 iulie pe Bonaparte la Genova. Misiunea este
îndeplinită, căci vorbind perfect italienește reușește să studieze amănunțit poziția civică și
politică a ministrului Republicii Franceze la Genova, Tilly. La 27 iulie, 9 thermidor după
calendarul revoluționar, pe când Napoleon sosește la Nisa, Maximilien Robespierre este declarat
în afara legii, Augustin i se alătură de bunăvoie, iar a doua zi cei doi frați sunt ghilotinați.
Ulterior, Comitetul Salvării Publice consideră că Napoleon a eșuat în misiunea sa, lucru care se
datorează relației acestuia cu Robespierre. Acest comitet trimite la Nisa trei comisari, care sunt
conduși de Salicetti. Aceștia i-au nefericita decizie de a-l suspenda temporar din funcții,
punându-l în același timp sub acuzare si stare de arest la domiciliu.  Din fericire, ancheta care a
urmat, îl scoate de sub acuzare pe Napoleon  și îl eliberează pe Bonaparte, urmând ca apoi
generalul Dumberbion, conducător al armatei de Italia, îi cere acestuia să întocmească un plan de
campanie în Italia. Cu toate acestea, Lazare Carnot la Paris și Salicetti în sud nu se gândesc decât
la recucerirea Corsicii,  care a fost predată de Paoli englezilor. Ulterior, în data de 2 martie flota
franceză părăsește orașul port Touloun, indreptandu-se insula Corsica. Din păcate, in dreptul
capului Noli, corăbiile fîntâfrancezelnesc flota anglo-napolitană, iar după o scurtă luptă, francezii
pierd 2 vase și se își încep retragerea. In timpul unei perioade mai nefaste ce a urmat, Franța este
cuprinsă de o stare generală de haos, dezordine și confuzie, la care se adaugă și faptul că era
guvernată de o ppoliticieni "Înecați în datori și crime". La sfârșitul lui septembrie 1795,
Convenția ajunge într-un grav impas, dar apoi la 27 august 1795 a fost votată o nouă Constituție.
Puterea este preluată de un directorat, partida regalistă se revoltă, iar oamenii sunt chemați la
lupta care era îndreptată împotriva Convenției. Barras știa foarte bine că nu este altceva decât un
general temporar, fără experiență in lupte. Acesta ordonă celor aflați in subordines sa să îl caute
pe Napoleom, care ajunge să fie numit un aghiotant al lui Barras.  La 5 octombrie, 1785,
Convenția, la propunerea îl investește în funcția de general pe Bonaparte, ca comandant secund.
Expediția din Italia a fost plănuită și pregatita timp mai mulți ani, perioadă în care s-a lucrat
intens la perfectarea lui, dar in sine, acesta a luat o formă finală  în martie 1794. Decizia începerii
atacului a fost luată de Directorat, care hotărăște să ducă un război "de diversiune" cu statele
italiene, Piemont și Lombardia, datorită faptului că  casieria statului francez dispunea de fonduri
foarte limitate, iar in urma expedițiilor, francezii vor (fura) cu această ocazie, in principal, 
fonduri  monetare, aur si valoare opere de artă, între care se numeră și valoroase creații
aparținând fie lui Leonardo da Vinci, fie lui Michelangelo. Acestea fiind spune,  atacul propriu-
zis incepe in seara zilei de 11 martie 1796, Bonaparte este anunțat că trăsura îl așteaptă, dar îl
care se aflau și  Junot, care era aghiotantul său, dar și Chauvet, comandantul armatei pentru
expediția in Peninsula Italică, aceștia deplasându-se împreună spre câmpul de bătălie. Un lucru
foarte important care trebuie menționat este faptul că Napoleon a reușit  să îi înfrângă în doar o
lună pentru pe piemontezi, forțând, in egală măsură, și retragerea austricilor, care veniseră în
sprijin. De menționat este și faptul că francezii au scos din război Regatul Sardiniei, care a fost
unul dintre membrii Primei Coaliții, fiind nevoit ca în cele din urmă, să accepte  încheierea unui
armistițiu, care se semnează la Cherasco, în data de 26 aprilie 1796. Tot in timpul acestei
campanii, francezii au învins armata papei in Bătălia de la Urbino din anul 1796, forțându-l
pe Papa Pius al VI-lea să semneze un armistițiu la data de 22 iunie 1796, urmând apoi un tratat
provizoriu de pace. . . mult, implicarea Rusiei în conflict a marcat o schimbare importantă față de
perioada în primei coaliții. Forțele militare rusești au luptat  cu indârjire în Italia sub comanda lui
Alexandr Suvorov, care era recunoscut ca foarte sever, dar, în același  timp, foarte de succes pe
plan militar și strategic. 
Se cunoaște faptul că Napoleon a luptat alături de generalul Joubert în această campanie, dar și
în bătălia de la Rivoli. De asemenea, Napoleon Bonaparte i-a obligat pe austrieci să accepte un
tratat, dar care s-a semnat la Campo Formio, în data de 17 octombrie 1797. 
Soarta generalului Joubert a fost, din păcate, nefastă, deoarece acesta a murit  în timpul
dezastruoasei bătăli de la Novi din anul 1799. 
O campania căreia este nevoie să îi acordăm mai multă atenție este cea din Egipt si Siria, dintre
anii 1798 si 1801, care a fost inițiată de însuși Napoleon  cu scopul de a proteja și întării
interesele comerciale franceze, dar mai ales de a submina accesul Marii Britanii spre India prin
zona Peninsulei Sinai, amenințându-i teritoriile coloniale, inițierea unor cercetări științifice în
regiune, construirea unei mari flote maritime și ocuparea Maltei. Din păcate, deși au repurtat
numeroase, decisive, dar și a unei expediții încununată de succes în Siria, trupele lui Napoleon
Bonaparte numite și Armée d'Orient au fost nevoite să se retragă în cele din urmă, deoarece in
Franța aapăruseră mai multe dispute politice la care se adaugă și  precum și datorită înfrângerea
flotei franceze de sprijin de catre flota engleză condusă de Horatio Nelson, lucru care s-a petrecut
in timpul Bătăliei de la Abukir, locație situată la 15 km de orașul port Alexandria, spre direcția
nord-est, între data de 1 și 2 august 1798, lucru care a asigurat Marii Britanii supremația asupra
Mării Mediterane. 
Campania a fost urmată și de crime de razboi, fiind vorba despre 4.000 de prizonieri arabi și
musulmani, care a sfârșit prin a fi executați din ordinul lui Napoleon. Ca urmare a unei campanii
planificată greșit, în timpul căreia francezii au pierdut aproximativ 40.000 de soldați, Napoleon a
reușit să se întoarcă din Egipt în Franța în data de 23 august 1799, preluând controlul guvernului
francez în data de 9 noiembrie 1799, in urma unei lovituri de stat, înlăturând Directoratul cu
ajutorul ideologului Emmanuel Joseph Sieyès. De menționat este faptul statul francez, in
perioada Directoratului a fost condus de un guvern francez, divizat, dar în egală măsură și extrem
de  corupt. Franța a suferit enorm datorită unei finanțări deficitare, iar în aceste condiții, statul a
fost foarte aproape de a intra in colaps. Ulterior, un fapt care merită mentionat este momentul în
care Napoleon preia puterea, în anul 1799, acesta găsind în visteria natională suma de
doar 60.000 de franci în vistieria națională.