UN E{ALON LOGISTIC

DIN ARMATA ROMANO-BIZANTIN~

DIN SECOLUL AL VI-LEA
– quaestura exercitus Iustiniani –
Dr. Alexandru MADGEARU

Quaestura exercitus was in charge
of funding and supplying the Danube
troops. This military structure, created
in 536, was a sort of logistic echelon of
the Romano-Byzantine army. As far as
we know, there is no other similar
structure. It was needed, in the author’s
opinion, because of the gap occurred
between the supply necessities and the
possibilities at the local level of the troops
deployed in Scythia and Moesia Secunda.
The quaestor collected the taxes from
rich provinces both in cash and in kind,
in order to send them to the soldiers, and
the distribution centre was in Odessus.
As far as food supply is concerned,
recent research has shown that the
amphorae discovered in large number
in the fortification in the Danube area
are connected to the transports of goods
organised by quaestura exercitus. They
were mainly used for olive oil, as proven
by the waste discovered in some cases,
as well as for wine.
Keywords: territorial continuity;
fiscal losses; Danubian provinces; logistic
structure; military-administrative
division
A
provizionarea armatei romane
cu cereale [i cu alte alimente (carne,
vin, ulei), precum [i cu îmbr`c`minte
[i cu diverse materiale se f`cea prin distribuirea
unor ra]ii, denumite annona militaris, ele f`când
parte din solda militarilor, adic` proveneau
din impozitele în natur` datorate de popula]ia
din toate provinciile. Exista o întreag` re]ea
de func]ionari ai statului care se ocupa cu colectarea
acestor produse [i cu furnizarea lor c`tre armat`.
Annona militaris a fost introdus` în cursul
secolului al III-lea, înlocuind fostul stipendium,
care se pl`tea militarilor în numerar1.
În perioadele de secet` sau de depopulare
provocate de atacurile barbare, perceperea d`rilor
întâmpina dificult`]i. O asemenea situa]ie
a intervenit în provinciile de la Dun`rea de Jos –
Moesia Secunda [i Scythia, în anii 530. În acea
perioad`, Imperiul Romano-Bizantin era condus
de Iustinian (527-565), împ`ratul care a încercat
[i a reu[it par]ial s` readuc` în imperiu provinciile

Dr. Alexandru Madgearu – Institutul pentru Studii Politice de Ap`rare [i Istorie Militar`.
1
P. Kehne, War- and Peacetime Logistics: Supplying Imperial Armies in East and West, în P. Erdkamp (ed.),
A Companion to the Roman Army, Oxford, 2007, p. 330.

189
 G#ndirea Militar` Rom#neasc` ~ 4/2009

apusene pierdute în secolul al V-lea. Pe frontiera dun`rean`, în epoca lui Iustinian

a continuat programul de reconstruc]ie a fortifica]iilor [i de ridicare a altora noi,
care fusese început, cu bune rezultate, în epoca lui Anastasius I. Aceast` consolidare
a frontierei era necesar`, pentru c` atacurile popula]iilor barbare de la nord
de Dun`re se intensificaser`. Pe lâng` kutriguri (popula]ie de origine turcic`),
în primele decenii ale secolului al VI-lea au ap`rut în zon` [i slavii.
Cele dou` provincii dun`rene aveau o situa]ie economic` precar`, din cauza
deselor invazii. Cu pu]in timp în urm`, în 513, o revolt` a armatei a atras
de partea sa o mare parte a popula]iei civile din aceste provincii tocmai din cauza
deciziei lui Anastasius de a preleva anual, nu la intervale mai lungi, aceste contribu]ii
în natur`2. Pentru a asigura aprovizionarea armatei din Scythia [i Moesia Secunda,
Iustinian a luat, la 18 mai 536, o decizie mai pu]in obi[nuit`: crearea unei structuri
administrative [i militare, denumit` quaestura exercitus, în care cele dou` provincii
dun`rene erau asociate cu Insulele Cipru, Ciclade [i regiunea Caria din Asia Mic`3.
Toate aceste provincii f`ceau parte din Prefectura Orientului. Sediul se afla
la Odessos (Varna), iar comandant (cu atribu]ii militare, civile [i judec`tore[ti)
era numit quaestorul Bonus. Textul original al Edictului din 18 mai 536 nu s-a p`strat
decât în rezumate f`cute de juri[tii Iulianus, Theodorus Hermoupolites [i Athanasius4.
S-a conservat îns` integral un alt edict, din 18 august 537, în care lui Bonus
i se dau ordine legate de atribu]iile sale judec`tore[ti5. Informa]ii similare provin
din lucrarea Despre magistraturi a înaltului func]ionar Ioannes Lydos: Iustinian
“a numit un prefect comandant al trupelor din Scythia [i i-a mai dat trei provincii,
aproape cele mai bogate dintre toate: Ciprul (...), Caria toat` împreun` cu insulele
ioniene (...) [i împ`ratul a voit (...) s` le de]in` prefectul Scythiei”6. Rangul s`u
era similar cu cel al unui prefect (prefecturile erau cele mai mari unit`]i
militar-administrative în care era divizat imperiul dup` reforma de la sfâr[itul
secolului al III-lea), iar un loc]iitor al s`u avea re[edin]a la Constantinopol7.

2
A. Madgearu, Armata din provincia Scythia în ap`rarea ortodoxiei. Revolta generalului Vitalianus,
în Revista de Istorie Militar`, 2001, 2 (66), pp. 37-41.
3
Corpus Iuris Civilis, vol. III, Novellae, recognovit Rudolphus Schoell, Berlin, 1912, pp. 261-262
(Novella XLI), Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. II, Bucure[ti, 1970, p. 381.
4
A. Gkoutzioukostas, Published Lead Seals concerning Quaestura Exercitus, în Proceedings
of the International Symposium Dedicated to the Centennial of the Dr. Vassil Haralanov, Held in Shumen
in September the 13th-15th 2007, coord. Ivan Jordanov, Shumen, 2008, p. 110.
5
Nu decretul din 18 august 537 (Lex ut Bonus) reprezint` actul prin care a fost creat` quaestura,
a[a cum în mod eronat a afirmat M. Zahariade, Scythia Minor. A History of a Later Roman Province (284-681),
Amsterdam, 2006, p. 32. Acolo se face referire la o decizie anterioar`, la un edict care nu s-a transmis.
6
Ioannes Lydos, Peri archon, II. 29 (Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. II, p. 495).
7
S. Torbatov, Quaestura Exercitus: Moesia Secunda and Scythia under Justinian, \n “Archaeologia Bulgarica”,
1, 1997, 3, pp. 78-79.

190
 Pagini din istoria militar` na]ional`
Istoricii [i-au pus întrebarea de ce s-a constituit aceast` structur` din provincii
f`r` continuitate teritorial`, deta[ate din trei dioceze (Tracia, Asia, Orient),
în care un comandant cu re[edin]a la Odessos trebuia s` se ocupe [i de insule
precum Cipru [i Cicladele, care nu aveau atunci nicio importan]` pentru ap`rarea
imperiului. Deoarece toate aceste provincii erau maritime [i deoarece în Cipru
se aflau importante [antiere navale, s-a presupus c` m`sura era destinat` înt`ririi
flotei dun`rene8. Acest punct de vedere este doar par]ial adev`rat. Marele istoric
britanic John Bagnell Bury a observat c` asocierea cu câteva dintre cele mai bogate
provincii era în m`sur` s` furnizeze mijloacele financiare necesare între]inerii
trupelor de la Dun`re, fiindc`, dup` cum am amintit deja, devast`rile repetate
au afectat poten]ialul economic al Moesiei Secunda [i Scythiei9.
Sunt elocvente în acest sens scutirile care vor fi acordate mai târziu ]`ranilor
din aceste provincii prin edictele din 566 [i 575. În primul edict este men]ionat`
scutirea de d`ri c`tre “prefectul Iustinian al unit`]ilor militare din Moesia [i Scythia”,
iar în cel de-al doilea, c`tre “conducerea insulelor [i a unit`]ilor militare din Scythia
[i Moesia” – ambele fiind referiri la quaestura exercitus 10 . În primul edict,
comandantul poart` titlul de eparh (varianta greac` pentru praefectus), ceea ce
arat` c`, dup` un timp, func]ia a fost chiar asimilat` cu cea a comandan]ilor
prefecturilor, de[i teritoriul era mai mic.
Solu]ia g`sit` de Iustinian însemna compensarea pierderilor fiscale din zonele
amenin]ate prin contribu]ia provinciilor care nu erau atinse de invazii.
De fapt, sprijinul nu se limita la cel financiar, pentru c` aceste insule, care erau
mari produc`toare de vin [i ulei de m`sline, puteau furniza militarilor
din provinciile dun`rene aceste alimente care f`ceau parte din annona. Vinul
[i uleiul erau transportate în amfore, cu flota militar` care ajungea la Odessos
[i în celelalte porturi maritime [i fluviale ale celor dou` provincii. De aceea,

8
E. Stein, Histoire du Bas Empire, tome II. De la disparition de l’empire en Occident à la mort
de Justinien (476-565), Paris, 1949, pp. 474-475.
9
J. B. Bury, The History of the Later Roman Empire from the Death of Theodosius I to the Death
of Justinian, vol. 2, London, 1923 (reprint New York, 1958), pp. 340-341. O argumenta]ie similar`
la R. Vulpe, I. Barnea, Din istoria Dobrogei. II, Romanii la Dun`rea de Jos, Bucure[ti, 1968, pp. 428, 452;
M. Hendy, Studies in the Byzantine Monetary Economy, c. 300-1450, Cambridge, 1985, p. 404;
E. Oberländer-Târnoveanu, Aux origines économiques du Moyen Âge au Bas-Danube: Notes sur l’évolution
des échanges monétaires dans la zone rurale de Dobroudja et au nord-est de la Bulgarie aux VIe-Xe siècles,
în Studia historica et theologica. Omagiu profesorului Emilian Popescu (ed. C. C. Petolescu, T. Teoteoi,
A. Gabor), Ia[i, 2003, pp. 214-215.
10
Novella CXLVII [i Novella CLXIII (Fontes Historiae Daco-Romanae, vol. II, 385). Pentru interpretarea
celor dou` pasaje, vezi S. Torbatov, op. cit., pp. 79-80.

191
 G#ndirea Militar` Rom#neasc` ~ 4/2009

scopul principal pentru care a fost creat` noua structur` militar` era aprovizionarea
trupelor de la Dun`re11.
Deoarece quaestura exercitus se ocupa de finan]area [i aprovizionarea trupelor
de la Dun`re, se poate spune c` aceast` structur` militar` creat` în anul 536
era un fel de e[alon logistic al armatei romano-bizantine. Nu exist`, din câte se cunoa[te
pân` în prezent, alt` structur` similar`. Ea a fost necesar` pentru c` ap`ruse
o discrepan]` între necesit`]ile [i posibilit`]ile de aprovizionare pe plan local
ale trupelor dislocate în Scythia [i Moesia Secunda. Quaestorul colecta din provinciile
bogate d`rile atât în bani, cât [i în produse, pentru a fi furnizate militarilor,
iar centrul de distribu]ie se afla la Odessos12. În epoca lui Iustinian, un soldat primea
o annona echivalent` cu 5 solidi (1 solidus = 4,55 grame de aur), un centurion
15 solidi, iar un tribun 40 solidi13.
În privin]a aprovizion`rii cu alimente, cercet`rile mai noi au putut stabili
c` amforele de tip LR2 care s-au descoperit în num`r mare în fortifica]iile
din zona Dun`rii pot fi asociate cu transporturile de m`rfuri organizate de quaestura
exercitus. Ele erau folosite în primul rând pentru uleiul de m`sline, dup` cum
o demonstreaz` reziduurile p`strate în unele cazuri, dar uneori [i pentru vin.
Unul dintre centrele de produc]ie pentru acest tip de amfore era la Chios14.
Amfore de tip LR2 s-au descoperit practic în toate fortifica]iile de pe linia Dun`rii,
inclusiv la Halmyris (Murighiol, jud. Tulcea), unde Institutul pentru Studii Politice
de Ap`rare [i Istorie Militar` desf`[oar` cercet`ri începând din anul 1981.
M`rfurile transportate de aceast` structur` logistic` purtau sigiliile de plumb
ale comercian]ilor din secolul al VI-lea. Aceste sigilii s-au descoperit în diverse
puncte de pe litoral [i de pe malul Dun`rii, în Scythia [i Moesia Secunda,
dar nu [i în interiorul provinciilor balcanice. Dup` cum a observat Florin Curta,
aceast` particularitate a r`spândirii sigiliilor este dat` de asocierea lor cu teritoriul
controlat de quaestura exercitus. Cu alte cuvinte, aceast` structur` logistic`
achizi]iona diverse m`rfuri de la negustori [i le distribuia militarilor disloca]i
pe frontier`. Exist` [i alte sigilii care au apar]inut func]ionarilor acestei structuri.

11
A. H. M. Jones, The Later Roman Empire, 284-602. A Social, Economic and Administrative Survey,
Baltimore, 1986, I, p. 280, 482-483; II, p. 844; C. Wickham, Framing the Early Middle Ages: Europe
and the Mediterranean, 400-800, Oxford, 2005, pp. 77-78, 781.
12
S. Torbatov, op. cit., p. 80.
13
W. Treadgold, Byzantium and its Army. 284-1081, Stanford, 1995, p. 150.
14
O. Karagiorgou, LR2: a Container for the Military Annona on the Danubian Border ?, în D. Kingsley,
M. Decker (ed.), Economy and Exchange in the East Mediterranean during Late Antiquity. Proceedings
of a Conference at Somerville College, Oxford, 29th May, 1999, Oxford, 2001, pp. 129-166.

192
 Pagini din istoria militar` na]ional`
Este vorba, mai întâi, de mai multe sigilii de eparhi (Chrestos, Photios, Theodosius),
apoi de sigiliile unor chartularioi, care erau, se pare, secretari în cancelaria eparhului15.
Investiga]ia asupra sigiliilor a fost dus` mai departe de Andreas Gkoutzioukostas,
care a adus în discu]ie sigiliile unui Theodorus, praefectus insularum. Acest titlu
de prefect al insulelor este echivalent cu cel de prefect al quaesturei, care cuprindea
Insulele Ciclade [i Cipru. De asemenea, el a mai semnalat existen]a sigiliilor
altor persoane, care pot fi asociate cu quaestura exercitus: pe lâng` al]i chartularioi,
[i func]ionari care aveau atribu]ii financiare, [i anume numerarii [i scriniarii16.
Dup` constituire, quaestura exercitus a fost implicat` în asigurarea logistic`
a campaniilor contra slavilor [i, apoi, a avarilor desf`[urate pe frontiera dun`rean`,
pân` la abandonarea acesteia (cel mai probabil, ultimele fortifica]ii au fost p`r`site
din cauza marelui atac din 614). Totu[i, aprovizionarea prin intermediul
quaestura exercitus nu era totdeauna suficient`; în tratatul de art` militar` compus
cel mai probabil de c`tre împ`ratul Maurikios la sfâr[itul secolului al VI-lea
se recomanda efectuarea aprovizion`rii pe teritoriul inamic17. Trebuie s` se ]in` seam`
de faptul c` flota nu putea înainta mereu în amonte pe Dun`re; dac` se efectua
o campanie în timpul iernii, atunci navele nu puteau p`trunde sau accesul lor
era foarte dificil. Au existat campanii purtate în luni de iarn`, între anii 594-595
[i 597-598, iar revolta lui Phokas a avut loc în noiembrie 60218.
O misiune mai deosebit` la care a participat flota subordonat` quaestorului
a fost cea din anul 578. În acel moment, avarii înc` nu erau în conflict cu Imperiul
Romano-Bizantin [i, de aceea, împ`ratul Tiberius Constantinus (578-582) a reu[it
s`-i determine s` declan[eze o campanie contra slavilor care ocupau Câmpia Munteniei.
Pentru aceasta, flota roman` i-a transbordat pe avari la sud de Dun`re, iar ace[tia
au traversat provinciile Dacia Ripensis, Moesia Secunda [i Scythia, pentru a-i lovi
prin surprindere pe slavi, trecând fluviul printr-unul dintre vadurile dobrogene19.
Potrivit unui fragment din lucrarea pierdut` a lui Menander Protector, Despre solii,
cu aceast` misiune a transbord`rii a fost îns`rcinat Ioannes, care era “conduc`tor
al insulelor [i îns`rcinat cu ora[ele din Illyricum”. Aceast` func]ie de “conduc`tor

15
F. Curta, Quaestura Exercitus Iustiniani: the Evidence of Lead Seals, \n “Acta Byzantina Fennica”,
New Series, 1, 2002, pp. 9-26.
16
A. Gkoutzioukostas, op. cit., pp. 111-118.
17
F. Curta, op. cit., p. 17.
18
A. Madgearu, Continuitate [i discontinuitate cultural` la Dun`rea de Jos în secolele VII-VIII, Bucure[ti,
1997, pp. 21-23, 180.
19
C. Chiriac, Expedi]ia avar` din 578-579 [i eviden]a numismatic`, în “Arheologia Moldovei”, 16,
1993, pp. 191-203.

193
 G#ndirea Militar` Rom#neasc` ~ 4/2009

al insulelor” a unui comandant de la Dun`re nu poate fi decât quaestura exercitus.

În acest caz, Ioannes cumula [i func]ia de prefect al pretoriului pentru Illyricum20.
Dup` abandonarea frontierei dun`rene, comandamentul flotei care f`cea apro-
vizionarea în quaestura exercitus a fost mutat cel mai probabil la Samos, acolo unde,
ulterior, se va constitui flota provinciei maritime Karavisianoi. Epava unei nave
scufundate în jurul anului 630 lâng` Yassi Ada a dat la iveal` numeroase amfore,
care se consider` c` f`ceau parte dintr-un transport trimis de quaestura exercitus21 .
De[i a fost creat` ca o nou` diviziune militar-administrativ` a Imperiului
Romano-Bizantin, quaestura exercitus poate fi considerat` cu prec`dere o structur`
cu func]ie logistic`, ale c`rei misiuni erau legate în special de aprovizionarea
trupelor [i de transportul maritim [i fluvial.

20
The History of Menander the Guardsman. Introductory Essay, Text, Translation, and Historiographical
Notes by R. C. Blockley, Liverpool, 1985, pp. 192/193 (frg. 21) [i nota 261 (p. 280); S. Torbatov, op. cit., p. 84.
21
P. G. van Alfen, New Light on the 7th-c. Yassi Ada Shipwreck: Capacities and Standard Sizes of LRA1
Amphoras, în “Journal of Roman Archaeology”, 9, 1996, p. 211.

194