Ofensiva Catolica Si Rezistenta Schismatica

3
ArhiepiscopiA DunÃrii De Jos
istorie bisericeAscÃ,
misiune creªtinÃ
ªi viAÞÃ culturAlÃ
II
creªtinismul românesc
ªi orgAnizAreA bisericeAscÃ
în secolele Xiii-Xiv.
ªtiri ªi interpretÃri noi
Actele sesiunii anuale de comunicări ştiinţiice
a Comisiei Române de Istorie şi Studiu al Creştinismului
Lacu-Sărat, Brăila, 28-29 septembrie 2009
Culese şi publicate
de Emilian POPESCU şi Mihai Ovidiu CĂŢOI
Volum tipărit cu binecuvântarea

ÎPS dr. CASIAN CRĂCIUN,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
EdItURA ARhIEpISCopIEI dUNĂRII dE JoS

GALAŢI, 2010
4
166
Mihai Ovidiu CĂŢOI
oFENSIVĂ CAtoLICĂ
ŞI REZIStENŢĂ SCHISMATICĂ
LA dUNĂREA dE JoS ÎN pRIMA JUMĂtAtE
A SECoLULUI AL XIII‑LEA
Pentru istoria regiunii nord-balcanice, secolul al XIII-lea reprezintă

o etapă evolutivă foarte importantă, nu doar datorită evenimentelor
consemnate în cronici cât, mai ales, consecinţelor pe care acestea
le-au avut în dinamica dezvoltării istorice ulterioare. Spaţiul Dunării
de jos devine locul în care se întrepătrund, nu întotdeauna paşnic,
cel puţin trei sisteme politice, militare şi religioase diferite: sistemul
bizantino-balcanic, promovat de lumea greco-slavă-vlahă ortodoxă
autohtonă, sistemul apusean, promovat de Ungaria catolică şi sistemul
turanic, promovat de cumanii păgâni. În cele ce urmează, intenţionăm
să efectuăm o scurtă privire de ansamblu asupra modului în care au
interacţionat cele două confesiuni creştine ale vremii (catolicismul şi
ortodoxia), în special în stânga Dunării, în funcţie de evenimentele
politico-militare regionale.
De la început, trebuie amintit că secolul al XIII-lea debutează pe fon-
dul conlictului deschis dintre Bizanţ şi răsculaţii Asăneşti din Bulgaria,
element care va constitui una dintre principalele cauze ale incapacităţii
Constantinopolului de a reacţiona la ameninţarea cruciată. Anterior,
politica Comnenilor faţă de vlahii din Haemus a avut rezultatele dorite,
în secolul al XII-lea niciun neam barbar venit din stânga Dunării nu a
fost capabil să ameninţe serios capitala imperială. Schimbarea politicii
iscale, apărute în contextul urcării lui Isac II Anghel (1185-1195) pe
tronul Bizanţului, coroborată cu anularea unor privilegii acordate vlahilor
din Haemus, a produs revolta acestora faţă de autorităţile centrale, iar
în fruntea răscoalei s-au plasat doi fraţi Petru (1186-1197) şi Ioan Asan
(1186-1196). În scurtă vreme revolta s-a transformat într-o mişcare de
OFENSIVĂ CATOLICĂ ŞI REZISTENŢĂ SCHISMATICĂ 167
secesiune cu un puternic caracter anti-bizantin şi astfel s-au pus bazele

instituţionale ale celui de al doilea Ţarat Vlaho-Bulgar1 .
Nu este cazul să urmărim aici toate fazele confruntării vlaho-bizan-
tine, sau discuţiile interminabile dintre istoricii români şi cei bulgari cu
privire la originea etnică a Asăneştilor2 , dar nu trebuie trecut cu vederea
că în vara anului 1189, în contextul celei de a treia cruciade, pe când
Frederic I Barbarosa trecea cu trupele prin Balcani către Ierusalim, o de-
legaţie trimisă de Petru şi Ioan Asan l-a contactat la Niş promiţându-i un
sprijin militar impresionant, 40.000 de soldaţi, cu condiţia să cucerească
Constantinopolul şi să îi acorde titlul de împărat3 . Nu ştim dacă răscula-
ţii au contactat şi alţi conducători occidentali implicaţi în desfăşurarea
cruciadei, dar tot în acest context apare şi un sigiliu al contelui Filip de
Flandra descoperit la Saraiu (jud. Constanţa)4 .
Ceea ce ne interesează în cazul de faţă este faptul că între răsculaţii
din sudul Dunării şi factorii politici de la nordul luviului existau legături
destul de strânse. Nicetas Choniates spune că în momentul în care împă-
ratul Isac Anghelos a intervenit în forţă pentru înăbuşirea răscoalei, Petru
şi Ioan au fost nevoiţi să se refugieze dincolo de Dunăre, unde «s-au unit
cu sciţii din vecinătate»5 . Acelaşi autor ne informează că răscoala a fost
pusă la cale într-o biserică pe care Asăneştii o construiseră în Târnovo
în cinstea Sfântului Mucenic Dimitrie, care se bucura de mare cinste în
lumea balcanică a timpului6 , iar când s-au întors cu ajutorul sciţilor, au
constatat că împăratul părăsise ţara şi retrăsese trupele, motiv pentru
care au redeschis conlictul7 . După acest episod, vreme de un deceniu,
1. Curta, 2006, pp. 357-365.

2. Bănescu, 1943, passim, Wolff, 1949, pp. 167-206. Pentru discuţiile de după
cel de al Doilea Război Mondial şi modul în care au evoluat, vezi: Tanaşoca, 2003, pp.
84-95; Tanaşoca, 2004, pp. 117-154.
3. Spinei, 1999, p. 260, n. 238.
4. Este vorba despre contele Filip de Flandra, care a participat la cea de a treia
cruciadă alături de Filip II August şi a murit de ciumă în timpul asediului cetăţii Acra.
Prezenţa piesei este destul de enigmatică în contextul dobrogean. Sigiliul este încă ne-
publicat şi a fost descoperit întâmplător la Saraiu. Informaţii Dr. Costel Chiriac, căruia
îi mulţumim şi pe această cale.
5. Nicetas Choniates, Istoria, p. 487, FHDR, III, p. 259.
6. Timarion şi păţaniile lui, 5, FHDR, III, p. 185: sărbătoarea Sfântului Dumitru
«este cea mai mare sărbătoare la macedoneni. Căci vin cu prilejul ei nu numai mulţime
de autohtoni de acelaşi neam, ci oameni de pretutindeni şi de toate felurile, …, neamurile
felurite ale misienilor vecini până la Istru şi în Sciţia».
7. Nicetas Choniates, Istoria, pp. 488-489, FHDR, III, pp. 259-260.
168 MIHAI OVIDIU CĂŢOI
confruntările s-au înteţit, gafele împăratului bizantin s-au înmulţit8 , iar

colaborarea răsculaţilor cu sciţii trans-danubieni a continuat.
Este perioada în care Petru şi Ioan Asan întăresc bazele noii capi-
tale în Târnovo, teritoriile răsculate sunt supuse autorităţii episcopului
Vasile, arhiepiscop autonom, fără să ţină seama de protestele Ochridei,
rămasă bizantină. Pentru a-şi întări statutul, Asăneştii se declară urmaşii
foştilor conducători bulgari Boris, Simeon şi Petru9 , însă recunoaşterea
internaţională rămânea încă o problemă deschisă. Cu siguranţă, oicia-
lizarea acestei stări făcea parte din dosarul condiţiilor puse de răsculaţi,
pe care Alexios III Anghelos (1195-1203) nu le-a putut satisface, deşi
în perioada 1195-1197 basileul a încercat în repetate rânduri să încheie
pace cu aceştia10 .
Din motive necunoscute, se pare că între conducătorii noului stat au
intervenit unele disensiuni, dacă nu cumva chiar o împărţire în partide
pro şi anti imperiale, de vreme ce cronicarii bizantini ai secolului al
XIII-lea Georgios Akropolites11 şi Theodoros Skutariotes12 consemnează
o separare a lui Petru şi a părţii de răsărit a Bulgariei, evident fără să ie
vorba de o divizare deinitivă a noului stat. În această ordine de idei, nu
trebuie ignorat că, deşi Petru intervine şi anihilează tentativa de uzurpare
8. Deşi avem de a face cu o remarcă sarcastică, Nicetas Choniates, Istoria, p. 573,

FHDR, III, p. 275, surprinde foarte bine atmosfera contemporană a relaţiilor dintre
bizantini şi vlahii răsculaţi. El spune că Petru şi Asan «doreau domnie lungă celor din
neamul Anghelilor care cârmuiau împărăţia şi se rugau la Dumnezeu ca, dacă este cu
putinţă, aceştia să nu cunoască vreodată moartea şi să nu piardă cumva domnia, …, că
atâta vreme cât vor împărăţi Anghelii, domnia vlahilor va creşte şi va spori din ce în ce
mai mult».
9. Obolensky, 2002, p. 243.
10. Nicetas Choniates, Istoria, p. 612, FHDR, III, p. 279.
11. G. Akropolites, Istorie, 12, FHDR, III, pp. 398-399: «Căci amintitul Asan avea
doi fraţi, dintre care unul se numea Petru, iar celălalt Ioan. Iar pe Ioan îl ţinea lângă sine,
iar lui Petru, despărţind o parte din stăpânirea sa, i-a poruncit să o conducă el (to.n Pe,tron
de. tmhõma, ti ko,yaV thõV e`autou evparci,aV a;rcein evkei,nou diekeleu,sato). Căci Marele
Preslav şi Probatos şi (localităţile) din jurul lor au fost dăruite lui Petru de fratele său Asan,
ca posesiune proprie; din care pricină până astăzi ele poartă numele Ţara lui Petru».
12. Th. Skutariotes, Cronică pe scurt, 22, FHDR, III, pp. 434-435, preia aproape
în totalitate airmaţia lui Akropolites: «(Asan) avea doi fraţi, pe Petru şi pe Ioan, şi a
hotărât ca Ioan să stea alături de el, iar lui Petru, tăindu-i o bucată din ţara alată sub
stăpânirea lui, i-a poruncit să o conducă. Marele Preslav şi Probatos şi (localităţile) din
jurul lor i-au fost date ca posesiune lui Petru, din care pricină şi până astăzi ele poartă
numele de Ţara lui Petru».
a lui Ivanco, soldată cu uciderea fratelui său Ioan Asan, bulgarii s-au
împotrivit alegerii lui în funcţia de conducător, iind preferat fratele cel
mic al lor, Ioniţă Caloian (1197-1207)13 .
Un moment foarte important în devenirea noului stat balcanic se
dezvoltă în contextul în care Ioniţă Caloian începe demersurile pentru
recunoaşterea internaţională, gest necesar mai ales datorită tendinţei expan-
sioniste ungare14 . Cum Bizanţul traversa o perioadă foarte diicilă, împăraţii
dinastiei Anghelilor neiind dispuşi să ofere acest statut15 , el se îndreaptă
spre Roma şi, în urma tratativelor cu Papa Inocentiu III, în septembrie 1203
Caloian semnează actul de unire religioasă cu Scaunul Apostolic. Un an
mai târziu, în ziua de 8 noiembrie 1204, cardinalul Leon
«in festivitate videlicet sancti Michaelis, coronavit et benedixit imperatori
Caloiohanni, domino omnium Bulgarorum et Blachorum, et superposuit
capiti suo regiam corona met sceptrum suis manibus imponens»16 .
Din raportul primatului Vasile de Târnovo, alăm că în ziua de 7
noiembrie
«precepto vestre sanctitatis (Papei Inocentiu III, n.n.) unxit me chrysmate
mihi benedicens et consecravit me in patriarcham mense Novembris septimo
die, in festivitate scilicet sancti apostoli Iacobi fratris Domini, et ego illa die
duos unxi metropolitanos et ceteros episcopos magno cum gaudio»17 .
13. G. Akropolites, Istorie, 12, FHDR, III, pp. 398-399; Th. Skutariotes, Cronică
pe scurt, 22, FHDR, III, pp. 434-435.
14. Sweeney, 1973, pp. 320-334.
15. În perioada 1202-1204, succesiunea pe tronul Bizanţului a fost foarte dispu-
tată. După detronarea lui Isac II (a fost orbit şi închis într-un turn în Constantinopol),
în 1195, noul basileu a devenit Alexios III Anghel, în vreme ce iul fostului împărat,
Alexios IV rămâne prizonier în Constantinopol. În 1202 acesta din urmă reuşeşte să
fugă în Occident, îi contactează pe organizatorii celei de a IV-a cruciade, promiţând
că le va oferi suma de 200.000 de mărci, întreţinerea lotei vreme de un an, 10.000 de
soldaţi pentru campania din Orient şi o garnizoană de 500 de ostaşi pentru o cetate din
Palestina, în schimbul răsturnării de la tron a unchiului său. În acest context, Alexios III
fuge, este readus pe tron Isac II şi, orb iind, îl asociază pe iul său Alexios IV, ce urma
să plătească datoria cu care se angajase faţă de cruciaţi. În scurt timp, datorită presiuni
iscale pe care acesta o pusese asupra populaţiei, dar şi din cauza obrăzniciei nelimitate
a cruciaţilor, populaţia capitalei s-a răsculat şi la 28 ianuarie 1204 este proclamat Alexios
V Dukas, care a refuzat să plătească restul de datorie angajată de Alexios IV. Consecinţa
refuzului a fost asaltul cruciat asupra capitalei bizantine, pe care au cucerit-o în ziua de
marţi, 13 aprilie 1204.
16. Mălinaş, 2000, p. 159.
17. Ibidem.
Nu este cazul să insistăm aici asupra titulaturilor de imperator şi

patriarcha pe care Caloian şi Vasile le solicitau de la Roma, în vreme
ce Scaunul Apostolic le conferea doar pe cele de rex şi primatus, de-
oarece subiectul intră prea adânc în culisele diplomaţiei medievale şi
nu prezintă relevanţă pentru cercetarea noastră18 . În schimb, structura
noii unităţi administrative bisericeşti a evoluat în funcţie de cuceririle
produse de primii trei dinaşti vlahi de pe tronul de la Târnovo în detri-
mentul Bizanţului. Astfel, pentru perioada de până la unirea cu Roma,
se pare că în componenţa arhiepiscopiei autonome a Bulgariei intrau
Arhiepiscopia de Târnovo şi episcopiile de Preslav, Srem (Sirmium),
Belgrad, Vidin, Niş, Veldbaj (Kustendil). După noiembrie 1204, com-
ponenţa primatului de Târnovo număra episcopiile: Preslav, Belgrad,
Vidin, Loveč, Niş, Veldbaj (Kustendil), Prizren, Skopie, Maglen?,
Vereja?19 . Evident, această structură trebuie valoriicată progresiv, în
funcţie de capacitatea prin care noii conducători s-au putut impune
cetăţilor respective.
Ceea ce ne interesează în cazul de faţă este faptul că din lista su-
fraganilor arhiepiscopiei de Târnovo, aşa cum ne-a fost ea comunicată
de G. Atanasov, lipsesc cetăţile paristriene, cel puţin Dristra şi Vicina,
în condiţiile în care Varna este cucerită de Caloian abia în 120120 . La
rândul său, Vidinul a rămas sub control bizantin pentru o perioadă, şi
abia apoi intră în componenţa celui de al doilea ţarat21 . Logica ne-ar
îndemna să credem că, după cucerirea Constantinopolului de către la-
tini, bizantinii au pierdut controlul asupra gurilor Dunării însă, contrar
aşteptărilor, chiar în acest context legăturile refugiaţilor din Niceea devin
mai strânse cu unele cetăţi din regiune, care nu toate au fost supuse sau
ocupate de către Asăneşti. De altfel, problema cuprinderii Dobrogei în
al doilea ţarat rămâne încă deschisă22 . Totodată, nu trebuie trecut cu
vederea că, potrivit raportului lui Vasile la care am făcut referire mai
sus, după ce a primit ungerea în calitate de Primat, tot atunci el a uns
doi mitropoliţi şi pe ceilalţi episcopi «ego illa die duos unxi metropoli-
18. Pentru titulatura de imperator‑rex, o abordare relativ recentă vezi la: Brezeanu,
2005, pp. 139-170.
19. Aceste liste ale sufraganilor de Târnovo mi-au fost comunicate de către colegul
G. Atanasov, fără suportul bibliograic aferent.
20. Brătianu, 1935, p. 32.
21. ODB III, p. 2166.
22. Barnea, DID III, p. 341.
tanos et ceteros episcopos magno cum gaudio», fără să ştim despre ce

ierarhi este vorba.
Fără îndoială, evenimentul crucial al istoriei sud-estului european
în secolul al XIII-lea îl constituie cucerirea Constantinopolului de către
cruciaţi la 13 aprilie 1204, iar consecinţele politice şi religioase ale aces-
tei acţiuni au avut ca efect consumarea deinitivă a rupturii dintre cele
două centre bisericeşti apărută în 1054. Fărâmiţarea şi partiţia fostelor
teritorii bizantine, apariţia unor noi structuri politice, dominaţia latină
asupra Constantinopolului, refugierea bizantinilor în Niceea sau în alte
cetăţi rămase idele vechiului Bizanţ etc. au făcut ca întreaga creştinătate
balcanică să ie supusă unor schimbări majore care, la nivel confesional,
s-au materializat printr-o creştere fără precedent a inluenţei catolice.
Schimbări au avut loc şi în ceea ce priveşte politica religioasă papală.
Deşi la început a condamnat agresiunea cruciaţilor, ulterior Papa Inocen-
tiu III a demarat un amplu proiect de absorbţie a creştinătăţii orientale,
convins iind de faptul că ocuparea Constantinopolului «a Domino fac-
tum est istud, et est mirabile in oculis nostris»23 . Sintetizând în câteva
pagini atitudinea Romei faţă de creştinii ortodocşi, Şerban Papacostea
a arătat că măsurile luate de Inocentiu III faţă de Biserica de rit grecesc
s-au acutizat treptat, ajungându-se ca, la un moment dat, schismaticii
(creştinii ortodocşi de rit greco-slav) să ie decăzuţi la acelaşi statut cu
păgânii şi ereticii24 . Mai mult, la un deceniu după cucerirea Constanti-
nopolului, politica episcopi latini ordinati, episcopi graeci tolerati era
consinţită la Conciliul Lateran IV (1215)25 , prin decretul 326 , în care se
23. Innocentius III, Epistolae, 154, PL CCXV, col. 456A.

24. Papacostea, 1993, pp. 48-55.
25. Prezentarea amănunţită a contextului convocării Conciliului Lateran IV, vezi:
Augustino Paravicini Bagliani, «H.Chr.», V, pp. 543-550.
26. Mansi XXII, col. 989-990: «Licet graecos in diebus nostris ad obedientiam sedis
apostolicae revertentes fovere et honorare velimus, mores ac ritus eorum, in quantum cum
Domino possumus, sustinendo: in his tamen, illis deferre nec volumes nec debeamus,
quae periculum generat animarum et ecclesiasticae derogant honestati. Postquam enim
Graecorum ecclesia cum quibusdam complicibus ac fautoribus suis ab obedientia sedis
apostolicae se subtraxit: in tantum Graeci coeperunt abominari Latinos, quod inter alia
quae in derogationem eorum impie committebant si quando sacerdotes Latini super eorum
celebrassent altaria, non prius ipsi sacriicare volebant in illis, quam ea tanquam per hoc
inquinata lavissent. Baptizatos etiam a Latinis et ipsi Graeci rebaptizare ausu temerario
praesumebant et adhuc, sicut accepimus, quidam agere hoc non verentur. Volentes ergo
tantum ab ecclesia Dei scandalum amovere, sacro suadente concilio, districte praecipimus,
ut talia de cetero non praesumant, conformantes se tanquam obedientiae ilii sacrosanctae
condamna atitudinea clerului grec faţă de latini, luându-se decizia ca,

acolo unde se vor constata cazuri de nesupunere, clericii greci să ie ex-
comunicaţi şi depuşi din toate drepturile bisericeşti. Abordarea problemei
Orientului creştin şi a schismei greceşti de către Roma nu a constituit un
demers facil ci, dimpotrivă, politica religioasă papală a avut de înfruntat
o rezistenţă serioasă atât în teritoriile supuse direct Imperiului Latin de
Constantinopol, sau în statele balcanice ca Bulgaria şi Serbia27 , dar şi
la nordul Dunării.
Dacă la începutul secolului al XIII-lea papalitatea părea că se asi-
gurase de inluenţa directă în lumea slavă a Balcanilor şi că nimic nu
mai putea ameninţa starea de fapt, treptat, după conciliul Lateran IV,
stabilitatea a început să se clatine serios. În 1217 Sava, iul cel mic al lui
Ştefan Nemania (1165/68-1196), a protestat vehement în momentul în
care fratele său Ştefan (1196-1217 jupan, 1217-1228 rege) a fost încoro-
nat de către legatul papal. Doi ani mai târziu, acelaşi Sava era hirotonit
Arhiepiscop al Bisericii Autocefale Sârbeşti de către patriarhul ortodox
de Niceea, Manuel I Sarantenos28 . Din acest moment, Serbia va deveni
una dintre cele mai puternice sprijinitoare ale ortodoxiei schismatice în
lumea balcanică, menţinând şi bunele relaţii cu Roma, prin intermediul
episcopiilor catolice de pe malul adriatic29 .
În Bulgaria lucrurile nu au fost calme. Dacă alianţa lui Caloian cu
Inocentiu III a ferit ţara de atacurile cruciate, vecinătatea imperiului la-
tin şi mai vechile dispute bulgaro-ungare au produs o răceală sesizabilă
după 1205. În timpul domniei lui Boril (1207-1218) nu există motive să
credem că alianţa nu ar i funcţionat, însă, politica internă pro-occiden-
tală a ţarului pare să i înfruntat serioase opoziţii, generând răscoalele lui
Alexios Slavul, Strez, sau cea a Vidinului cândva în perioada 1211-1213,
aceasta din urmă iind susţinută şi de trei căpetenii cumane din stânga
Dunării30 . Pentru înăbuşirea răsculaţilor din Vidin, Boril a fost nevoit
Romanae ecclesiae matri suae, ut sit unum ovile et unus pastor. Si quis autem quid tale
praesumpserit, excommunicationis mucrone percussus, ab omni oficio et beneicio ec-
clesiastico deponatur». Vezi şi Enrico Morini, Le due anime dell’uniatismo. Due modelli
di unita ecclesiale nella Romania franca del XIII secolo, «Studi e ricerche sull’Oriente
cristiano», XIV, 3, Roma, 1991, p. 375, (non vidi) apud Turcuş, 2001, p. 69, n. 5.
27. Turcuş, 2001, pp. 68-71.
28. ODB II, pp. 1451-1452; ODB III, p. 1847.
29. Obolensky, 2002, pp. 276-277.
30. Papacostea, 1993, pp. 36-37.
să facă apel la ajutorul lui Andrei II, iar acesta să-l trimită pe comitele
Ioachim de Sibiu care şi-a alcătuit o armată «associatis sibi Saxonibus,
Olacis, Siculis et Bissenis»31 .
Nici în plan extern Boril nu s-a impus. După moartea lui Caloian
ungurii au ocupat regiunea cuprinsă între râul Morava-Niş-Branicevo, iar
Henric, împăratul latin al Constantinopolului, l-a învins pe ţar la 8 iulie
1208 la Philippopolis airmând începutul unei politici tot mai agresive
în direcţia Balcanilor tracici32 .
Nu mai puţin surprinzător este şi faptul că, la cumpăna dintre secolele
XII-XIII, în perioada revoltei vlahilor în Bulgaria, în stânga Dunării des-
coperim primele semne de creştinism aulic, sesizate arheologic la Curtea
de Argeş. Ineditul apariţiei ţine de contextul internaţional în care apare
biserica Argeş I (ig. 1). După cum a arătat Răzvan Theodorescu, construc-
ţia se înscrie pe linia evoluţiei
artistice sud-dunărene care se
dezvolta în special în zona de
inluenţă bulgară a vremii33 ,
iar stilul arhitectonic este unul
pur ortodox. Analogia ei cea
mai apropiată34 cu biserica Sf.
Petru şi Pavel din Nicopole
(Bulgaria)35 , dar şi cu cea care
funcţionase în perioada secole- Fig. 1. Argeş I, plan,
lor X-XII la Dinogeţia-Garvăn foto apud Constantinescu 1984, p. 91, ig. 45.
(jud. Tulcea) , ridică serioase
36
semne de întrebare cu privire la forţele politice care au ctitorit biserica Argeş

I. Mai precis, apariţia ei trebuie plasată în contextul colaborării Asăneştilor
cu sciţii trans-danubieni sau se datorează menţinerii unor legături politice
dintre Bizanţ şi regiunile extra-carpatice?
Problema ar trebui abordată cu atenţie, deoarece ambele variante ar
putea i valabile. Colaborarea dintre Asăneşti şi sciţii trans-danubieni este
31. DRH D, I, pp. 28-29.

32. Curta, 2006, p. 385.
33. Theodorescu, 1974, p. 274.
34. Printre analogiile balcanice mai amintim pe cele de la Bojana şi Boboshevo;
cf. Vătăşianu, 1987, p. 12.
35. Theodorescu, 1974, p. 272, ig. 26.
36. Barnea, ACR II, p. 92, pl. 32
evidentă şi nu poate i pusă sub semnul întrebării37 . La cele deja menţio-

nate de Choniates putem adăuga şi relatarea lui Ioannes Staurakios care
spune că în momentul atacului lui Caloian asupra Tesalonicului, acesta
ducea cu dânsul «o oaste mai numeroasă ca nisipul formată din bulgari,
fugari, nomazi, sciţi, chazari, romei, albanezi şi ruşi»38 . Ne întrebăm aici
dacă pe cumani trebuie să-i identiicăm în denumirea de sciţi sau în cea
de nomazi, sau dacă prin sciţi putem înţelege pe reprezentanţii structurilor
politice româneşti din stânga Dunării.
Pe de altă parte, monedele descoperite la Curtea de Argeş in situ,
databile în prima jumătate a secolului al XIII-lea ridică anumite semne
de întrebare. După cum airma N. Constantinescu, abordarea discuţiei
asupra celor trei monede, databile în primele decenii ale secolului al
XIII-lea, ne îndeamnă la prudenţă, deoarece aparţin emisiunilor monetare
de tip comun, speciic ţinuturilor balcano-dunărene ale epocii, iar starea
lor de conservare este foarte precară39 . Una dintre ele a fost recoltată
«în depunere arheologică» din biserică40 , iar emisia ei se datează în
contextul încercărilor lui Alexios III de a încheia pacea cu Asăneştii.
Datarea unei alte monede se face în momentul conlictului dintre Ioan
Asan II şi despotatul de Epir, iind emisă de Teodor Anghel în perioada
Imperiului de Tesalonic (1224-1230). Fără să le exagerăm importanţa,
apariţia lor la Argeş sugerează anumite legături între curtea voievodală?
nord-dunăreană şi centrele bizantine, nu cele bulgare.
Ar i posibil ca soluţia să ie oferită de o cercetare asupra caracterului
paleograic al literelor de pe fragmentele de frescă recoltate de la nivelul
Argeş I, mai precis, stabilirea originii slavone sau greceşti. Studiul încă
se lasă aşteptat în cazul de faţă.
Nu ştim foarte precis ce s-a întâmplat la nordul Dunării în această
perioadă. Acţiunea cumanilor de a sprijini răscoala de la Vidin denotă o
ruptură între ei şi aliaţii lor tradiţionali de la Târnovo sau, mai degrabă,
37. Pentru colaborarea cumano-vlahă în această perioadă vezi şi Vásáry, 2005, p.

13-56.
38. Ioannes Staurakios, Cuvânt despre minunile Sfântului Dumitru, XXI, 34,
FHDR, IV, p. 95.
39. Constantinescu, 1984, pp. 117-119: este vorba despre două nomisma care se
pot data, cu cea mai mare probabilitate în timpul lui Alexios III Anghelos (1195-1203),
şi de cea datată în jurul anului 1230, emisă de Teodor Anghel Comnen Ducas, despotul
de Epir (1224-1230).
40. Constantinescu, 1984, p. 144.
sprijinirea unei facţiuni a foştilor colaboratori. Poate că ar trebui luat în

calcul faptul că revolta Vidinului şi colaborarea cu căpeteniile cumane
trans-danubiene apare nu doar pe fondul politicii externe inerte a lui Boril,
ci şi într-un moment apropiat de acela în care cavalerii teutoni primesc
în donaţie de la Andrei II
«quandam terram, Burza nomine, ultra silvas, versus cumanos, …, ut et
regnum per conversationem eorum propagatur dilatetur»41 .
În acest caz, poate i vorba atât de iritarea căpeteniilor cumane care
până atunci dominau militar regiunile de la răsărit de Carpaţi, în condi-
ţiile în care teutonilor li se permitea să-şi organizeze teritoriul «usque
ad terminos Prodnicorum», dar şi de o ultimă încercare de refacere a
vechilor colaborări politico-militare locale, în condiţiile ruperii legăturilor
dintre Târnovo şi Vidin. De cealaltă parte, dat iind traseul armatei lui
Ioachim42 , este posibil ca acum să înregistrăm momentul a quo Ungaria
începe extinderea autorităţii politice faţă de cnezatele şi voievodatele din
afara arcului carpatic, din Oltenia şi de la Argeş, încercând să limiteze
controlul cuman asupra acestor regiuni sau să împiedice formarea de noi
alianţe cu facţiunile răsculate ale bulgarilor.
Situaţia politică în Balcani a căpătat o altă turnură în momentul
în care pe tronul de la Târnovo a urcat Ioan Asan II (1218-1241), iul
lui Caloian, pe care apropiaţii tatălui său, după asasinarea acestuia în
timpul asediului asupra Tesalonicului, l-au ferit de Boril ducându-l în
pribegie la cumani43 şi apoi în Galiţia. În primii ani ai domniei sale a
încercat, diplomatic şi militar, să obţină o poziţie cât mai importantă
în sistemul de alianţe internaţionale, revendicând protectoratul asupra
Imperiului Latin, tot mai slăbit de ascensiunea Lascarizilor din Niceea
şi Anghelilor din Epir. Mai întâi, el a încercat să dezvolte un sistem ma-
trimonial regional cu principalii aliaţi din regiune: Maria devine soţia
41. DRH D, I, nr. 1, pp. 1-4; pentru discuţiile cu privire la episodul teuton în Ţara
Bârsei, vezi Holban, 1981, pp. 9-48; Turcuş, 2001, pp. 205-233.
42. Panaitescu, 2000, pp. 243-244, studiind traseul pe care l-a parcurs Ioachim
(Sibiu-Bechet-Vidin) şi locul confruntării cu căpeteniile cumane (zona de conluenţă
între Jiu şi Dunăre) consideră că Oltenia nu se găsea nici sub dominaţie cumană, şi nici
sub pază ungurească, ci «rămâne posibilă numai iinţarea unor voievodate româneşti,
ocrotite de unguri, peste pământul cărora, la nevoie, ca prieteni sau vasali, putea trece
o oaste din Transilvania».
43. Poate că în participarea celor trei căpetenii cumane la revolta Vidinului, n-ar
trebui exclusă din discuţie şi implicarea lui Ioan Asan II, alat în pribegie.
lui Andrei II al Ungariei primind ca dotă regiunea Niş-Branicevo44 , iar

Elena este propusă să devină soţia moştenitorului tronului de Constan-
tinopol, Balduin II. Inluenţa lui Ioan Asan II în Balcani se întăreşte mai
ales după ce, la 9 martie 1230, îl înfrânge decisiv pe Teodor Anghel la
Klokotnitza, deschizându-şi drumul către Constantinopol şi intrând în
competiţie cu celălalt pretendent al tronului basileilor, Ioan III Ducas
Vatatzes (1222-1254)45 .
Evenimentele petrecute în jurul anului 1230 au produs o schimbare
neaşteptată a politicii lui Ioan Asan II. În urma ofensivei armate demarate
în deceniul al III-lea, teritoriul Bulgariei s-a extins de la Adrianopol până
la Dyrrachium. Mai important este de subliniat faptul că ocuparea ora-
şelor traco-macedonene, supuse anterior latinilor, s-a făcut relativ uşor,
deoarece populaţia locală deschidea porţile şi preda oraşele. În schimb, de
iecare dată, Asan II înlocuia episcopul numit de patriarhul latin de Con-
stantinopol, cu unul supus jurisdicţiei Primatului de Târnovo46 . Astfel, şi
structura jurisdicţională a Bisericii Bulgare s-a schimbat, în componenţa
ei intrând, pe lângă scaunul eparhial al capitalei, mitropolia protothronon
de Preslav şi episcopiile de Belgrad, Dristra, Cerven, Lovech, Branicevo,
Vidin, Niş, Soia, Kustendil, Skopie, Ochrida, Messembria, Philipopol,
Serres, Philippi (când oraşele au fost sub ocupaţia bulgară)47 . În ceea ce
priveşte relaţia cu Roma, politica lui Ioan Asan II s-a modiicat radical,
iar în urma negocierilor cu Ioan III Vatatzes, Patriarhia ecumenică de la
Niceea recunoaşte statutul patriarhal primatului de la Târnovo, în ultima
jumătate a anului 1234 sau în prima jumătate a celui următor. Momen-
tul este foarte important în ideologia politică a celui de al doilea ţarat,
deoarece acum Ioan Asan II renunţă la originile româneşti ale dinastiei
şi la amintirea romană la care Papa Grigore IX (1227-1241) mai face
referire chiar şi după ruptura de Sfântul Scaun din 123548 .
La nordul Dunării, deceniul trei al secolul al XIII-lea este deopotrivă
la fel de animat ca şi întreaga regiune. După luarea în posesie a Ţării
Bârsei de către teutoni, aceştia au început să-şi organizeze teritoriul, însă
44. Curta, 2006, p. 386.

45. Vezi o analiză amănunţită a contextului la Papacostea, 1993, pp. 38-48.
46. Curta, 2006, p. 387.
47. Ca şi precedenta, şi această listă mi-a fost comunicată de către colegul G.
Atanasov.
48. O analiză mai amănunţită a evoluţiei ideologiei politice în cadrul celui de al
doilea ţarat bulgar, vezi la Tanaşoca, 2003, pp. 84-98.
la scurtă vreme au apărut o serie de disensiuni între ei şi Andrei II. În

vreme ce teutonii înţelegeau să fondeze o structură statală supusă direct
Romei, regele concepea prezenţa ordinului doar în vederea măririi spre
răsărit a regatului ungar, episcopiile regale iind cele care urmau să-şi
extindă jurisdicţia bisericească asupra teritoriilor cucerite de cavaleri.
Relaţiile se înrăutăţesc tot mai mult, iar în acest context intervine şi di-
plomaţia papală pentru a calma conlictul. După ce înainte de 7 mai 1222
Andrei II a reconirmat donaţia făcută ordinului în 121149 , în acelaşi an,
probabil la insistenţele Papei Honoriu III, teutonii primesc recunoaşterea
proprietăţii şi asupra cetăţii «Crucpurg, pe care o zidiseră din nou cru-
ciaţii în Bârsa»50 deşi, potrivit actului de donaţie iniţial, li se interzicea
să zidească cetăţi în teritoriile donate sau ocupate.
După anul 1222, Papa Honorius se implică tot mai mult în relaţia
pe care teutonii o dezvoltau în favoarea Scaunului Apostolic Roman51 ,
încât la 30 aprilie 1224, printr-o bulă papală, Honoriu III preia
«sub autoritatea şi proprietatea Sfântului Petru» (in jus et proprietatem
beati Petri) întregul teritoriul statului teuton «şi hotărâm ca ea să rămână
pe veci sub osebita oblăduire şi apărare a Scaunului Apostolic»52 .
49. DIR C, sec. XIII, I, nr. 130, pp. 182-184; DRH D, I, nr. 1, pp. 1-3.
50. DIR C, sec. XIII, I, nr. 139, Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 59.
51. 19 dec. 1222, din Lateran, Honorius III conirmă şi întăreşte privilegiile date
de Andrei II (DRH D, I, nr. 2, pp. 5-6; DIR C, sec. XIII, I, p. 134); 12 ian. 1223, din
Lateran, Honorius III îl însărcinează pe episcopul de Agria «să rânduieşti în locul nostru,
în fruntea clericilor mai sus pomeniţi, ca arhipresbiter sau decan, un om potrivit arătat
de către fraţi (teutoni), …, deoarece această ţară, potrivit privilegiilor hărăzite acestui
ordin de către scaunul apostolic, nu are alt episcop sau prelat, afară de pontiicele roman»
(DIR C, sec. XIII, I, nr. 140; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 80-81); 12 dec. 1223, din
Lateran, Honoriu III porunceşte episcopului Transilvaniei să nu mai încerce să-şi extindă
jurisdicţia asupra teritoriilor ordinului teutonilor. Totodată, prin această scrisoare «îţi
poruncim cu tărie ca, dacă cumva ai rostit vreo osândă de fapt împotriva unor clerici
sau altor locuitori ai acestei ţări (a teutonilor, n.n.) să te grăbeşti a o retrage tot de fapt şi
să pui capăt necazurilor ce le stârneşti» (DRH D, nr. 3, p. 8; DIR C, sec. XIII, I, nr. 146;
Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 82); 13 dec. 1223, din Lateran, Honoriu III porunceşte
Arhiepiscopului de Esztergom să urmărească mai atent relaţia episcopului Transilvaniei
cu ordinul teutonilor. «De aceea, prin această scrisoare apostolică te poftim pe frăţia ta ca,
dacă susnumitul episcop nu va avea grijă, potrivit poruncii noastre, să retragă osândele,
dacă cumva va i rostit vreuna împotriva suspomeniţilor locuitori, atunci să le declari
fără putere, ca unele ce nu au fost rostite de un judecător îndreptăţit» (DIR C, sec. XIII,
I, nr. 147; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 83).
52. 30 apr. 1224, din Lateran, DRH D, I, nr. 4; DIR C, sec. XIII, I, nr. 151, pp.
204-205 (text român), pp. 381-382 (text latin); Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 85-86;
Probabil că prin preluarea teritoriului teutonic in jus et proprietatem

beati Petri, Honorius III a considerat că îl va intimida suicient de mult
pe Andrei II, încât acesta să nu mai ia alte măsuri. Regele Ungariei, însă,
şi-a urmărit scopul, astfel încât în 12 iunie 1225 papa îi soma să restituie
teutonilor Ţara Bârsei şi cetatea ridicată de aceştia dincolo de munţii
Carpaţi. Cu acest prilej el îi reproşa că
«aţâţat de oameni răi, ai intrat în ţara lor (a teutonilor, n.n.) cu mare mulţime
de călărime şi pedestrime, …, şi ai făcut şi ţara însăşi, pe care au populat-o
prin multe jertfe de oameni şi lucruri, aproape nefolositoare pentru ei şi
pentru pământul Sfânt»53 ,
semn că la această dată teutonii fuseseră izgoniţi din teritoriul
donat.
Cu certitudine, politica regatului Ungariei, din acest deceniu al
secolului al XIII-lea, trebuie analizată şi din perspectiva evenimentelor
mai largi care s-au succedat în răsăritul Europei, în special după 1223.
În acest an alianţa cumano-rusă a suferit o înfrângere zdrobitoare din
partea mongolilor54 , iar triburile cumane încep să se retragă către vest,
adăugându-se grupurilor deja existente în, sau controlau, regiunile
extra-carpatice. Mişcarea acestora a generat un context prielnic pentru
ca Andrei II să-şi extindă autoritatea politică şi bisericească asupra
regiunilor de la răsărit şi sud de Carpaţi. Momentul este important de-
oarece, în vreme ce demersurile teutonilor aveau ca inalitate apariţia
unui stat autonom, supus direct Romei, limitând ungurilor accesul la
căile de comerţ danubiano-pontice, concentrarea masivă a hoardelor
cumane dincolo de graniţa de răsărit a Transilvaniei, disperate de pre-
siunea exercitată de înaintarea mongolilor conduşi de Jebe şi Subotai,
a devenit cel mai bun prilej pentru ca Andrei II să schimbe un aliat
incomod cu unul obedient. Atragerea cumanilor în zona de inluenţă po-
în aceeaşi zi mai sunt datate în Lateran alte trei scrisori, pe aceeaşi temă: o enciclică prin
care Honoriu III porunceşte tuturor arhiepiscopilor şi episcopilor să nu se amestece în
Ţara Bârsei decât la cererea expresă a cavalerilor teutoni (DIR C, sec. XIII, I, nr. 152;
Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 87); o scrisoare prin care Honorius III îndemna clerul
şi locuitorii din Tara Bârsei să facă ascultare de arhipresbiterul lor (DIR C, sec. XIII, I,
nr. 153; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 88) şi o scrisoare prin care Honorius III conferă
arhipresbiterului întreaga jurisdicţie bisericească asupra Ţării Bârsei (DIR C, sec. XIII,
I, nr. 154; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 88-89).
53. DRH D, nr. 5; DIR C, sec. XIII, I, nr. 168, pp. 385-387.
54. Nicolle, Shpakovsky, 2001, passim.
litică şi bisericească55 ungară, ţinând cont de potenţialul militar şi uman

remarcabil pe care nomazii i-l puteau oferi, scutea Ungaria de apariţia
unor autonomii nedorite. Mai mult, în cazul unor defecţiuni, rezolvarea
problemei se făcea tranşant, de vreme ce nu mai era vorba de o agresiune
asupra unor structuri creştine (catolice), ci păgâne sau schismatice.
Ceea ce ne interesează aici este faptul că după căderea Constanti-
nopolului sub cruciaţi la 1204, în condiţiile creşterii presiunii catolice în
Balcani, formaţiunile politice din teritoriile româneşti sud şi est carpatice
se comportă, oarecum, atipic, dacă ţinem seama de rezultatele pe care
le obţinem interpretând izvoarele arheologice de care dispunem. Am în
vedere faptul că, în contextul ofensivei confesionale demarate de coroana
ungară cu sprijinul teutonilor în Bârsa, cistercienilor aşezaţi la Igriş şi
mai apoi la Cârţa56 , dominicanilor din Cumania şi Severin57 , formaţiunile
55. Pentru creştinarea catolică a cumanilor vezi: 31 iulie 1227, din Agnani, Papa
Grigore IX numeşte pe arhiepiscopul de Esztergom legat apostolic în Ţara Cumanilor şi
a Brodnicilor (DRH D, I, nr. 6; DIR C, sec. XIII, I, nr. 185); 21 mart. 1228, din Lateran,
Papa Grigore IX îl felicită pe Bela IV pentru meritele în convertirea cumanilor (DIR C,
sec. XIII, I, nr. 188; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 108); 21 mart. 1228, din Lateran,
Papa Grigore IX aduce la cunoştinţa dominicanilor din Ungaria că arhiepiscopul de Esz-
tergom a numit pe Teodoric în demnitatea de episcop al cumanilor, solicitând membrilor
ordinului din Ungaria «să trimită la cumani pe acei fraţi care vor i mai destoinici» (DIR
C, sec. XIII, I, nr. 189; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 107); 21 mart. 1228, din Lateran,
Papa Grigore IX îl felicită pe arhiepiscopul de Esztergom că a creştinat foarte mulţi
cumani (DIR C, sec. XIII, I, nr. 190; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 111, cu datare în
1229); 13 sept. 1229, din Perugia, Papa Grigore IX îi comunică lui Teodoric, episcopul
cumanilor că «hotărâm ca atât tu cât şi urmaşii tăi să iţi sloboziţi de orice ascultare
afară de cea faţă de pontiicele roman şi să ţineţi de-a dreptul de jurisdicţia Scaunului
Apostolic» (DIR C, sec. XIII, I, nr. 193; Hurmuzaki-Densuşianu, I, p. 112); 1 oct. 1229,
din Perugia, Papa Grigore IX comunică cumanilor proaspăt convertiţi că sunt sub directa
oblăduire a Scaunului Romei «pentru ca noul răsad, care n-a prins încă rădăcini destul
de adânci, să nu se usuce, clătinat de vreo lovitură care să-l tulbure» (DIR C, sec. XIII, I,
nr. 194; Hurmuzaki-Densuşianu, I, pp. 112-113); 27 feb. 1231, din Lateran, Papa Grigore
IX îi reconirmă arhiepiscopului de Esztergom calitatea de legat apostolic în ţinuturile
cumanilor şi brodnicilor (DIR C, sec. XIII, I, nr. 205; Hurmuzaki-Densuşianu, I, pp.
113-114); 14 nov. 1234, din Perugia, Papa Grigore IX îl sfătuieşte pe Bela IV să facă
toate demersurile care îi stau în puterea de coregent ca să aducă pe vlahii din Cumania
sub ascultarea bisericească a episcopului catolic (DRH D, I, nr. 9; DIR C, sec. XIII, I,
nr. 230; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 132-133); vezi şi analiza la: Rosetti, 1905, pp.
272-282; Ferenţ, 1931, pp. 115-147; Richard, 1977, pp. 20-33; Papacostea, 1993, pp.
85-90; Spinei, 1999, pp. 280 sq; Turcuş, 2001, pp. 156-164.
56. Turcuş, 2003, passim.
57. Asupra misiunii dominicane în Severin vom reveni mai jos în studiul de faţă.
politice din afara lanţului carpatic generează apariţia unor biserici care
se înscriu destul de clar în tradiţia culturală bizantină a timpului. Dacă în
cetatea medievală a Severinului încă nu a fost identiicată cu certitudine
o biserică ce poate i atribuită Banatului unguresc şi prezenţei domini-
canilor din prima jumătate a secolului al XIII-lea58 , în primele decenii
ale secolului al XIII-lea se construieşte la Cetăţeni (Argeş)59 o biserică
tip sală (ig. 2, Cetăţeni III), cu absidă semicirculară la răsărit, pentru
care cele mai apropiate analogii se găsesc la Trapeziţa lângă Târnovo.
În schimb, datarea func-
ţionării ei se face baza
unei monede de aur emi-
să de Ioan III Vatatzes
(1222-1254)60 . Asemă-
nător cazului Argeş I, şi
aici identiicăm relativ
aceeaşi situaţie: o bise-
rică de inluenţă bulga‑
Fig. 2, Cetăţeni III. ră, datată de o monedă
Ioniţă, 2005, p. 46, 122, nr. 29b, p. 185, ig. 13. greacă, amănunt pe care,
personal, îl interpretăm
în direcţia încercării de airmare a unei identităţi proprii în contextul
accentuării presiunilor externe.
Poate că o discuţie mai atentă asupra poziţiei pe care românii o
adoptă faţă de ofensiva catolică nu ar i total inoportună în acest mo-
ment. Mai întâi de toate, trebuie remarcat faptul că, cu prilejul invaziei
mongole din 1241, atât în izvoarele orientale, cât şi în cele occidentale,
sunt atestate structuri politice româneşti, deinite explicit, care nu bene-
58. Davidescu, 1969, p. 11-12; Davidescu 1970, p. 12; Theodorescu, 1974, p. 275
presupune că bazilica romanică cu trei nave alată sub ruinele bisericii din fosta cetate
medievală a Severinului ar i putut aparţine catolicilor stabiliţi în Severin în prima jumătate
a secolului al XIII-lea. Deşi ideea nu poate i exclusă (vezi şi cercetările lui Bărcăcilă,
1939, p. 75, care considera irească prezenţa unei biserici trinavate într-o cetate maghiară
în secolul al XIII-lea), nu ar i exclus ca în cazul de faţă să avem de a face cu o refacere
a unei biserici aparţinând Drobetei romano-bizantine.
59. Rosetti, 1962, p. 84; Drăguţ, 1980, p. 270; Chiţescu, Cristocea, Sion, 1982, pp.
275-280; Chiţescu, Sion, Cristocea, 1983, pp. 51-77; Ioniţă, 2005, pp. 46, 122, nr. 29b.
60. Pentru bisericile de tip sală şi analogiile apropiate spaţiului românesc, vezi:
Vătăşianu, 1960, pp. 134-136.
iciază de recunoaştere oicială internaţională, faţă de care, din motive

inexplicabile momentan, izvoarele de origine greco-bizantină păstrează
o tăcere totală. Astfel, în lucrările Istoria cuceritorului lumii a lui Ata
Malik-e Djuvayni, terminată în jur de anul 1260, şi Sumă a istoriilor
alcătuită către sfârşitul secolului al XIII-lea de către Rasid od-Din,
sunt atestate popoarele ulagh, pe care Bocek le-a învins, şi ţinutul lui
Miselav pe lângă care a trecut una dintre coloanele mongole, în drum
spre Ungaria61 . Pentru anul 1243 Roderigo Jimenez din Toledo compune
prima listă medievală a popoarelor şi limbilor europene contemporane
în care apar şi românii, ca realitate etnică şi lingvistică bine conturată
în Europa de Răsărit62 .
În anii imediat următori invaziei, misionarii franciscani au găsit de
iecare dată reprezentanţi ai românilor aducând daruri la curtea tătară.
Astfel, în 1247, Giovani di Plano Carpini, după ce a ieşit din Cumania,
a văzut îndreptându-se către curtea tătară pe reprezentanţii mai multor
popoare, printre care şi pe vlahi:
«et in exitu Comanie invenimus ducem Romanum qui intrabat ad tartaros
et societatem ipsius et ducem Olaha qui extat et societatem ipsius»63 .
Un alt misionar occidental, Guillaume de Rubrouk, trimisul regelui
Franţei la mongolii din Karakorum, spune că a văzut personal (videtur
mihi) cum la curtea lui Batu Han veneau în 1253 reprezentanţii neamu-
rilor creştine din Europa de răsărit
«scilicet Rutenorum, Blacorum, Bulgarorum minoris Bulgarie, Solda-
inorum, Kerkisorum, Alanorum, qui omnes transeunt per eum quando
vadunt ad curiam patris sui, defendentes ai munera unde magis amplectitur
eos»64 ,
în condiţiile în care, în urma invaziei, mongolii ocupaseră
61. Decei, 1978, p. 193-208.

62. Roderigo Jimenez de Rada, Chronica Hispaniae ab origine prima, apud Arm-
bruster, 1972, p. 36.
63. Giovani di Plano Carpini, p. 120; Giovani di Plano Carpini, trad. Hildinger, p.
119, pasajul este tradus în limba engleză: «And leaving Comania we met Duke Roman
who was going to the Tartars with his retinue, and Duke Oleg who was leaving with his».
Aici traducerea cercetătorului american ni se pare inexactă, întrucât autorul nu a luat
în calcul, sau nu a putut să facă legătura între Olaha şi numele sub care sunt cunoscuţi
vlahii în evul mediu: olati, olahi etc.
64. Sacerdoţeanu, 1930, anexa III, p. 161.
«ab oriicio Tanais versus Occidentem usque ad Danubium totum est

eorum, etiam ultra Danubium, versus Constantinopolim, Blakia, que est
terra Assani, et minor Bulgaria usque in Sclavoniam»65 .
Aşadar, considerăm că nu poate i pusă în discuţie existenţa unor for-
maţiuni politice româneşti în prima jumătate a secolului al XIII-lea, chiar
dacă nu facem apel, momentan, la Diploma Ioaniţilor emisă în 1247.
Revenind la situaţia religioasă dintre Dunăre şi Carpaţi, mai sus
am observat că în momentul în care Papa Honoriu III a decis să supună
oicial teritoriul Teutonic, trecându-l sub protecţia Scaunului Apostolic,
mai întâi de toate a interzis imixtiunea oricărui episcop sau arhiepiscop
din vecinătate în unitatea bisericească nou creată, referindu-se aici, evi-
dent, la episcopii catolici din Transilvania şi Ungaria. Urmare scrisorii
de conirmare şi a enciclicei trimise cu acest prilej,
«numita ţară, potrivit privilegiilor date vouă de Scaunul Apostolic, nu are
nici episcop sau prelat, afară de pontiicele roman»66 ,
iar el a numit aici un arhipresbiter de care toţi clericii şi locuitorii din
Bârsa erau îndemnaţi să asculte67 . Ne întrebăm dacă nu cumva acest
arhipresbiter ar putea i şi o replică catolică la sistemul local de orga-
nizare bisericească a românilor, ţinând cont că la această dată (30 apr.
1224) cumanii încă nu adoptaseră creştinismul. Evident, ipoteza nu
ignoră faptul că avem de a face cu o structură catolică incipientă, iar
comunităţile create până în acest moment încă nu puteau i cuprinse
într-un episcopat.
În legătură cu numirea arhiprezbiterului roman ca replică la siste-
mul de organizare locală, discuţia poate i dezvoltată valoriicând foarte
puţinele ştiri pe marginea acestui subiect de care dispunem. Astfel, este
foarte probabil ca, până la sfârşitul secolului al XII-lea, sistemul de
organizare bisericească al românilor în special în zona Banat, Oltenia,
Muntenia, sudul Moldovei, să i depins de eparhiile bizantine dunărene
(Belgrad, Vidin, Dristra, Axiopolis, Dinogeţia68 ), şi să i fost construit
65. Ibidem, anexa I, p. 158. Prima perioadă a prezenţei mongole în Balcani: Vásáry,
2005, pp. 69-85.
66. DRH D, I, nr. 4; DIR C, sec. XIII, I, nr. 151, pp. 204-205 (text român), pp.
381-382 (text latin); Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 85-86.
67. DIR C, sec. XIII, I, nr. 153; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 88.
68. Nil Doxopatris, Ta,xiV twõn patriarcikwõn qronwõn, PG CXXXII, 1109A: mb´ . to.
~Rodo,stolon h;toi Dri,stra h` thõV Ai`mimonti,aV, e;cousa evpiskopaV e´. Crucile engolpion
pe structura cnezială, astfel încât un preot deservea creştinii unui cnezat,

sau unei uniuni de obşti săteşti, imprimând preoţiei un caracter itinerant.
La nivel practic, caracterul liturgic al crucilor engolpion duble relicvar
descoperite în aceste regiuni: Dăbâca69 , regiunea Porţilor de Fier (sudul
Banatului, vestul Olteniei)70 , Obârşia Nouă71 , Câmpulung Muscel72 ,
Şirna73 , Chirnogi74 , Moldova75 , Dobrogea76 , ofereau soluţia optimă
pentru desfăşurarea cultului în condiţiile lipsei bisericilor propriu-zise,
în piciorul mesei cărora trebuia să se găsească Sintele Moaşte.
Ulterior, evoluţia formaţiunilor politice către structurile voievodale,
prin uniicarea mai multor cnezate, a generat şi apariţia unui mai mare peste
preoţii din voievodat, un protopop (în sens ierarhic nu administrativ, cum
îl întâlnim astăzi). Această calitate, îndeplinită de preotul din cnezatul în
jurul căruia se producea uniicarea, ar i consecinţa irească a dezvoltării
structurilor politice către un statut superior. Deşi nu avem suiciente elemen-
te de identiicare, personal considerăm că un astfel de exemplu ni-l oferă
simple sau duble relicvar, sau sigiliile unor ierarhi străini care poartă corespondenţă cu
cei din Dobrogea, atestă contacte cu reprezentanţi ai ierarhiei superioare din lumea bizan-
tină. Astfel de descoperiri s-au făcut până în prezent la Dinogeţia-Garvăn, Noviodunum,
Măcin, Hârşova, Troesmis, Axiopolis, Capidava etc.; cf. Barnea, DID III, p. 181; Barnea,
ACR II, pp. 24-25; Popescu, 1987, p. 137, n. 60-62.
69. Trebuie speciicat că la Dăbâca avem de a face cu două cruci engolpion, prima,
simplă, datată în secolele IX-X, iar cea de a doua, relicvar, în secolele X-XI; cf. Pascu şi
colectiv, 1968, p. 168-169; pentru crucea relicvar descoperită în afara fortiicaţiei, vezi
Gudea, Cosma, 1998, pp. 273-303.
70. Bejan, Rogozea, 1982, pp. 213-225; Daniela Tănase, Paleocreştinism … 2000,
p. 69, nr. 163-165, 168-170.
71. Toropu, 1976, p. 160; Dănilă, 1984, p. 467.
72. Mărculescu, 1975, p. 356-359, ig. 1; În particular, în cazul crucii simple de la
Câmpulung, dat iind contextul arheologic neclar al stratigraiei din care a fost recoltată,
este posibil să avem de a face cu acel fenomen de purtare îndelungată a piesei, sesizat
şi în alte cazuri de pe teritoriul României.
73. Olteanu, Grigore, Nicolae, 2007, p. 129, 184, ig. 31/1.
74. Ioniţă, 2005, p. 123, nr. 31, ig. 25/13
75. Spinei, 1975, p. 231-235.
76. Cu privire la crucile engolpion descoperite pe teritoriul Dobrogei, pe lângă cele
citate la n. 68, vezi şi «Dinogeţia» I, pp. 357-366; Barnea, DID III, pp. 316-322; Barnea,
ACR II; Diaconu, 1963, pp. 545-557; «Păcuiul lui Soare», I, pp. 137-162; «Păcuiul lui
Soare», II, pp. 116-133; Adameşteanu, 1984 a, pp. 237-255; Adameşteanu, 1984 b, pp.
375-388; Adameşteanu, 1987, pp. 285-292; Adameşteanu, 1992, pp. 349-354; Adameş-
teanu, 2003, pp. 193-209; Damian, Damian, 1996, p. 233-244; Papasima, 1999, pp.
297-302; Custurea, 1999, pp. 303-304; Adameşteanu, Stănică, Poll, 2008, pp. 305-323;
Custurea, Paraschiv-Talmaţchi, EBPB VI, passim (în curs de apariţie).
acel cleric scit, prezent în mănăstirea de la Phryganon, amintit în ultimii

ani ai dinastiei Comnenilor, despre care am vorbit cu alt prilej77 .
Până în momentul stabilirii teutonilor în Bârsa, nicio sursă nu atestă
structuri episcopale româneşti în regiune, iar dacă în 1224 Honoriu III
cunoştea sistemul local de organizare bisericească, foarte probabil aceasta
s-a datorat corespondenţei pe care el o întreţine cu teutonii. Dezvoltarea
unei structuri asemănătoare aceleia autohtone, de vreme ce românii con-
stituiau obiectul principal al misiunii, trebuie să i fost o opţiune logică
în primă fază, astfel încât schimbarea să nu ie sesizată, nici la nivelul
formei, nici la cel al conţinutului. Desfăşurarea ulterioară a evenimentelor
a stopat această evoluţie. În contextul migraţiei masive a cumanilor către
ţinuturile carpatice, prezenţa acestora în regiune a produs o puternică
presiune politică şi militară asupra românilor, iar creştinarea lor sub egida
Ungariei supunea formaţiunile politice româneşti inluenţei regatului şi
nu Scaunului Roman, aşa cum intenţionaseră teutonii.
Cu siguranţă, deplasarea masivă a cumanilor către gurile Dunării,
după 1223, şi atragerea potenţialului lor militar şi demograic în zona de
inluenţă a Ungariei a fost unul dintre motivele care au provocat schim-
barea neaşteptată a raporturilor dintre Roma şi Ioan Asan II, precum şi
deschiderea negocierilor cu Vatatzes. Politica ofensivă a lui Andrei II
faţă de fostul aliat tradiţional al Bulgariei, a redeinit raportul de forţe
din stânga Dunării, iar Bulgaria, deşi stat catolic, se vedea în realitate
tot mai izolată în regiune. Acest context i-a oferit ţarului de la Târnovo
un motiv suicient să demareze ofensiva spre sud, în detrimentul statului
epirot şi a posesiunilor latine din Balcani. După 1230, în ciuda ofensi-
vei Ungariei în direcţia Belgrad-Branicevo, urmată de atacul nereuşit
asupra Vidinului, care s-a soldat cu constituirea vremelnică a Banatului
unguresc de Severin în jurul anilor 1230-1232, Bulgaria devine cea mai
mare putere din sud-estul european78 .
Nu mai puţin interesant este şi faptul că tot în contextul negocierilor
dintre Ioan Asan II şi Ioan Vatatzes apare, meteoric am putea spune, şi
Mitropolia Vicinei. Deşi subiectul beneiciază de o bibliograie impresi-
onantă79 , faptul că vestita cetate medievală nu a fost identiicată pe teren,
încă ridică serioase probleme cu privire la apariţia şi dezvoltarea ei.
77. Căţoi, 2005, passim; Căţoi, 2006, passim.

78. Papacostea, 1993, pp. 40-41, vezi şi n. 110.
79. În ultimă instanţă, vezi Iorgulescu, 2005, pp. 150-184.
Într-o notă marginală din manuscrisul Vaticanus 1455, se consem-

nează că:
«† VIste,on o[ti meta. to. evxelqeiõn tou.V ~Rwmai,ouV thõV Kwnstanti-noupo,lewV
paidei,a| Kuri,ou me,cri touõ evpanelqeiõn auvtou.V eivV authn euvdoki,a| Qeouõ
evtimh,qhsan mitropo,leiV au,-tai, ..., h` Bitzi,na [să se ştie că după ce au
plecat romeii din Constantinopol, prin pedeapsa lui Dumnezeu, şi până
ce s‑au întors în el, din voinţa lui Dumnezeu, s‑au ridicat în treapta de
mitropolie următoarele, …, Vicina]»80 .
După cum a arătat Darrouzès, Not. 15 este expresia realităţilor bi-
sericeşti de la mijlocul secolului al XIII-lea (1249-1250)81 . Ceea ce nu
trebuie trecut cu vederea este şi faptul că aceeaşi Not. 15, în care Vicina
apare consemnată în rândul mitropoliilor la nr. 16282 , mai sus, apare h`
Dri,stra, în poziţia de la nr. 7183 , tot în lista jurisdicţională a Marii Bi-
serici şi nu a Târnovei, motiv pentru care ne întrebăm în ce împrejurări
s-a produs schimbarea jurisdicţiei bisericeşti, sau dacă această schimbare
a fost dublată, cum ar i iresc, şi de prefaceri politice ale regiunii celor
două cetăţi.
Vasile Mărculeţ a efectuat, relativ recent, o analiză atentă a contextu-
lui în care a apărut Mitropolia Vicinei iar concluziile sale sunt, în parte,
îndreptăţite. Suntem, totuşi, circumspecţi la ideea potrivit căreia apariţia
Mitropoliei de Vicina «reprezintă şi o contrapondere la inluenţa Patriar-
hiei Târnovei» la Dunărea de Jos, pe lângă contracararea misiunii catolice
începute de Teodoric în Episcopia Cumaniei, pe care o susţine autorul84 .
Este clar că pentru recunoaşterea autocefaliei Bisericii Bulgariei, Niceea
revendica titulatura şi oraşul imperial. Analizând contextul, specialiştii au
ajuns la concluzia că înţelegerea dintre Ioan Asan II şi Ioan III Vatatzes
a implicat renunţări de ambele părţi: Ioan Asan II păstra legitimitatea
asupra teritoriilor cucerite până în 1230, primea recunoaşterea Patriarhiei
de Târnovo, dar renunţa la pretenţiile asupra Constantinopolului. Prin
conirmarea legitimităţii statului Asăneştilor şi Patriarhiei din Târnovo,
Ioan III Vatatzes făcea o mare derogare de la programul iniţial de recu-
80. Darrouzès, 1981, Not. 15 [188-199], p. 386.

81. Ibidem, pp. 163-171; în apendicele menţionat mai sus, Vicina apare înainte de
Melagina, iar un mitropolit Ioan de Melagina este atestat în anul 1256.
82. Ibidem, p. 385.
83. Ibidem, p. 382.
84. Mărculeţ, 2004, p. 267.
perare a vechilor teritorii bizantine, dar rămânea singura forţă legitimă

care revendica ideologic cetatea basileilor85 .
Dar, ne întrebăm dacă negocierile s-au redus doar la aceste aspecte,
întrucât, pe baza interpretărilor informaţiilor literare şi arheologice, se
poate dezvolta o ipoteză de lucru destul de interesantă care, subliniem,
trebuie lăsată momentan în zona ipotezelor.
Înclinăm să credem că, în contextul negocierilor dintre cei doi basilei,
au fost luate în calcul şi teritoriile cumane nord-dunărene, dacă nu cumva
chiar o împărţire a inluenţei asupra lor: Asan II asupra Severinului, iar
Vatatzes asupra Cumaniei. Ţinând cont de importanţa pe care o deţinea
Vidinul în asigurarea securităţii Bulgariei pe frontiera de nord, extinderea
controlului lui Ioan Asan II în zona Severinului şi chiar a întregii Oltenii
ar i constituit o mişcare strategică mai mult decât necesară, mai ales că
ne alăm în perioada de maximă creştere a inluenţei Bulgariei în Balcani.
O posibilă amprentă bulgară venită spre nord până în această perioadă, ar
putea i identiicată în biserica sală Cetăţeni, care este datată în deceniile
3-5 ale secolului al XIII-lea, despre care am amintit mai sus86 .
De cealaltă parte, nu ar i exclus ca Vatatzes să i solicitat Ţara lui
Petru, sau doar partea nordică a ei, precum şi extinderea inluenţei Niceei
asupra gurilor Dunării şi Cumaniei.
Această supoziţie ar putea i sus-
ţinută tot de cazul de la Cetăţeni,
care geograic se ală în Cumania,
unde, după ruinarea bisericii sală,
din motive naturale, se construieşte
alta întru cu totul alt stil, Cetăţeni
II, de această dată trelată, cu ana-
logie în biserica schitului de pe
dealul Cetăţuia, de la Niculiţel (ig.
Fig. 3, Cetăţeni II;
foto apud Ioniţă, 2005, pp. 48, 122,
3). Schimbarea radicală a stilului
nr. 29c, p. 185, ig. 13. arhitectonic denotă, credem noi,
şi schimbarea inluenţei politice
85. Papacostea, 1993, pp. 44-46.

86. Totodată, revenirea la acest stil, către sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul
celui următor, atât în Severin (Vătăşianu, 1960, pp. 134-136) cât şi la Cotmeana (Ibidem,
p. 136; datarea se susţine şi pe faptul că s-a folosit cărămida smălţuită, des utilizată la
Târnovo în secolele XII-XIII) sau Câmpulung Muscel (Ghika-Budeşti, 1927, p. 6, ig.
1; Vătăşianu, 1960, pp. 130-131; Balş, 1969, pp. 7-26; Theodorescu, 1974, pp. 281-282;
care îşi punea amprenta acum asupra părţii de vest a Cumaniei, aspect
peste care nu trebuie trecut chiar atât de uşor. Tot aici trebuie reţinut şi
faptul că necropolei acestei biserici îi aparţine un mormânt din care a
fost recoltată crucea de amibolit (ig. 4), a cărei apartenenţă la spaţiul
grec-ortodox este susţinută de
inscripţia în limba greacă şi de
piesele similare descoperite în
Macedonia87 , şi nu ar i exclus
ca aceasta să i aparţinut unuia
dintre pseudoepiscopii despre
care vom vorbi mai jos. Este
adevărat că pentru un cercetă-
tor rigorist apropierea ar putea
i bănuită de dezvoltare con- Fig. 4, foto apud Ioniţă,
juncturală şi nu de fapt istoric, 2005, p. 197, ig. 25/14.
prin simplul motiv că între toate
cele expuse nu există foarte multe elemente care le-ar putea uniica. Însă,
ţinând cont de forţele care, la această dată, par să-şi dispute ideologic
drepturile politice asupra regiunii, este posibil ca apropierea să poată i
luată în calcul.
Poate că dacă apariţia Mitropoliei de Vicina nu ar i concepută ca
«o contrapondere la inluenţa Patriarhiei Târnovei» la Dunărea de Jos,
aşa cum înţelege Mărculeţ88 , ci, mai degrabă, un front comun schismatic
bizantino-bulgar la acţiunea politico-misionară a Ungariei catolice în
stânga Dunării, în condiţiile pierderii colaborării foştilor aliaţi, cumanii,
lucrurile s-ar mai clariica. Nu putem preciza dacă, în urma negocierilor
dintre cei doi basilei, bizantinii chiar au reactivat oicial mai vechiul
Paristrion, dar este destul de cert că în a doua jumătate a secolului al
XIII-lea, prin cuvintele: «Bucuratu-s-au de tine că împărăţeşti peste ele
şi ostroavele cele multe ale Paristrionului (s.n.)», Manuil Holobolos89 nu
folosea simple iguri de stil. Oricum, prezenţa mitropoliilor de Vicina şi
Drăguţ, 1980, p. 278; Popa, ACR III, p. 42; Cantacuzino, 1998, pp. 181-193; Ioniţă,
2005, p. 46, ig. 12/1), poate i interpretată în sensul refacerii unor legături mai vechi, de
această dată sub suzeranitate mongolă, în condiţiile ampliicării crizei interne în interiorul
regatului Ungariei şi incapacităţii sale de a-şi controla regiunile periferice după 1290.
87. Chiţescu, Păunescu, 1992, p. 55
88. Mărculeţ, 2004, p. 267.
89. Năsturel, 2003, pp. 351-354.
Dristra în lista Bisericii bizantine scoate teritoriul respectivelor eparhii

din zona de jurisdicţie bisericească bulgară şi poate că nu întâmplător mi-
tropolitul Luca al Vicinei mijloceşte, imediat după moartea lui Nogai, în
1302, transferul unui mare număr de alani în imperiu90 , din Cumania.
Ipotetic, se poate discuta asupra subiectului reactivării oiciale a Pa-
ristrionului, de vreme ce, la 23 nov. 1406, Mircea cel Bătrân, se intitula:
«Eu, Io Mircea, mare voievod şi domn, singur stăpânitor a toată Ţara
Ungrovlahiei şi al părţilor de peste munţi, încă şi spre părţile tătărăşti
şi herţeg al Amlaşului şi Făgăraşului şi domn al Banatului Severinului
şi de amândouă părţile peste toată Podunavia (s.n.), încă până la Marea
cea Mare şi singur stăpânitor al cetăţii Dristorului»91 . Practic, «Podu-
navia» este menţionată între celelalte titulaturi oiciale, motiv pentru
care considerăm că în respectivul act domnitorul muntean nu foloseşte
o simplă denumire populară a unei regiuni, ci una oicială. Potrivit aces-
tei titulaturi, «Podunavia» reprezintă o unitate teritorial - politică bine
conturată. În discuţia de faţă, nu ne interesează neapărat existenţa ei la
cumpăna dintre secolele XIV-XV, cât determinarea momentului a quo
la care «Podunavia» apare ca structură administrativ-politică oicială.
Ne întrebăm dacă nu cumva, între apariţia «Podunaviei» şi ridicarea în
rang de Mitropolie a Vicinei poate exista o relaţie de inter-cauzalitate,
câtă vreme aria jurisdicţională a Mitropoliei Vicinei este un subiect care
încă se aşteaptă cercetat.
Din punct de vedere religios, deceniul al patrulea al secolului al
XIII-lea cunoaşte o puternică ofensivă catolică faţă de structurile politice
româneşti din Oltenia, Muntenia şi sudul Moldovei, însă studiul trebuie
făcut separat. Anterior, am observat că în partea centrală şi de răsărit a
Munteniei şi în sudul Moldovei, concentrarea grupurilor cumane a generat
contextul optim pentru lărgirea ariei de inluenţă politică şi religioasă
maghiară. În ceea ce priveşte organizarea bisericească, în urma aşezării
teutonilor în Ţara Bârsei şi a extinderii teritoriului donat către răsărit,
a fost numit acel arhipresbiter şi am presupus că poate i vorba şi de o
replică la tipul de organizare locală a românilor, fără să ignorăm faptul
că iind vorba de o structură incipientă, instituţia arhipresbiterială era
cea mai nimerită.
90. Georgios Pachymeres, De Michaele et Andronico Paleologis libri XIII, II.IV.16,

p. 307, FHDR, III, pp. 451-453; Nichifor Gregoras, Istoria Romeilor, VI.10.1-3, FHDR,
III, p. 509; Brătianu, 1935, pp. 35-46.
91. DRH B, I, p. 70.
Însă, la doar câţiva ani de la îniinţarea Episcopiei catolice a Cuma-

niei92 , corespondenţa papală ne face cunoscut un fapt iarăşi surprinzător,
care se înscrie pe linia reacţiilor atipice oferite de teritoriile extra-car-
patice. În 1234, la 23 noiembrie, alat în Perugia, Papa Grigore IX îi
solicita lui Bela IV, iul şi coregentul lui Andrei II, să clariice situaţia
episcopului catolic al Cumaniei, pentru că:
«după cum am alat, în episcopatul cumanilor sunt nişte popoare care se
numesc români, care deşi după nume se socot creştini, îmbrăţişând diferite
rituri şi obiceiuri într-o singură credinţă, săvârşesc fapte potrivnice acestui
nume. Căci nesocotind Biserica Romană primesc toate tainele bisericeşti,
nu de la venerabilul nostru frate, …, episcopul cumanilor, care e diecezan al
acelui ţinut, ci de la nişte pseudoepiscopi care ţin de ritul grecilor (s.n.), iar
unii, atât unguri cât şi teutoni, împreună cu alţi dreptcredincioşi din regatul
Ungariei, trec la dânşii ca să locuiască acolo, şi astfel, alcătuind un singur
popor cu pomeniţii români, nesocotindu-l pe acesta <episcopul cumanilor>,
primesc susnumitele taine spre marea indignare a drept-credincioşilor şi
spre o mare abatere a credinţei creştine. Aşadar, pentru ca din felurimea
riturilor să nu se ivească o primejdie pentru sulete, noi – în dorinţa noastră
de a preîntâmpina această primejdie şi ca să nu aibă susnumiţii români cu-
vânt, din lipsa săvârşirii tainelor, de a se îndrepta către episcopii schismatici
(s.n.) – dăm, prin scrisoarea noastră, numitului episcop, porunca de a le
orândui, pentru nevoile de mai sus, după chibzuită consfătuire şi potrivit
rânduielilor conciliului general, un episcop catolic potrivit acelui popor
(s.n.), care să-i ie vicar pentru acestea şi care să ie ascultător şi supus în
toate, …, Rugăm pe înălţimea ta regală, o sfătuim (s.n.) şi o îndemnăm
stăruitor (s.n.) şi-ţi poruncim (s.n.) pentru iertarea păcatelor tale ca, întrucât
nu se cade ca tu să rabzi în regatul tău astfel de schismatici (s.n.) şi să
laşi neîmplinite făgăduielile atât de plăcute lui Dumnezeu şi binevenite
oamenilor, ce au purces în chip vrednic de laudă de pe buzele tale, să te
străduieşti (s.n.) a le aduce pe de-a întregul la îndeplinire»93 .
92. O abordare recentă cu o impresionantă bibliograie a problemei, vezi Spinei,

2008, pp. 413-456.
93. DRH D, I, nr. 9; DIR C, sec. XIII, I, nr. 230; Hurmuzachi-Densuşianu, I, pp.
132-133: «populi, …, qui Walati vocantur, qui etsi censeantur nominee christiano, sub una
tamen ide varios ritus habentes et mores, illa commitunt que huic sunt nomini inimica.
Nam Romanam ecclesiam contemptentes, non a venerabili fratre nostro, …, episcopo
Cumanorum, qui loci diocesanus existit, sed a quibusdam pseudoepiscopis, Graecorum
ritum tenentibus, universa recipiunt ecclesiastica sacramentam et nonnulli de regno
Ungarie, tam Ungari, quam Theutonici et alii orthodoxi, morandi causa cum ipsis tran-
seunt ad eos, et sic cum eis, quia populus unus facti cum eisdem Walathis eo contempto,
Situaţia atipică o recunoaştem imediat, iar interesantă este nu atât

prezenţa pseudo‑episcopilor = episcopi schismatici, cât manifestarea
acestora. În primul rând, Papa Grigore IX reacţionează, am putea spune
violent, deoarece Cumania, din punct de vedere confesional, trebuia să
desemneze un areal catolic şi se aştepta ca şeii cumani proaspăt convertiţi
să nu permită prezenţa şi existenţa schismaticilor. În schimb, românii
manifestau o putere remarcabilă de a dizolva structurile catolice şi de a
asimila elemente de spiritualitate diverse. Avem de a face cu un număr
nespeciicat, dar se pare că semniicativ, de pseudoepiscopi schismatici,
comparativ cu un singur episcop catolic, Teodoric, iar acţiunea lor punea
în pericol structura Episcopatului Cumaniei. Probabil reacţia atât de vi-
olentă a Papei Grigore IX la adresa acestora, pe care mai jos îi numeşte
doar episcopi schismatici (scismaticos episcopos), a fost generată de
teama ca nu cumva acţiunile lor să inluenţeze şi populaţia românească
din interiorul regatului Ungariei sau, cel puţin a Transilvaniei. Suveranul
pontif cunoştea faptul că nu doar românii primesc Tainele de la aceşti
episcopi, ci şi ungurii, teutonii şi alţi dreptcredincioşi, atestând, în ace-
laşi timp, şi fenomenul migraţiei populaţiei către regiunile periferice
ale regatului.
Poate că ideea ar trebui dezvoltată mai mult, însă, din cauza absenţei
altor ştiri concrete, ea nu poate depăşi nivelul de ipoteză. Am văzut că în
deceniul anterior, în contextul discuţiilor legate de prezenţa teutonilor în
Bârsa şi înaintării lor în Cumania, în afara arcului carpatic nu este ates-
tată nicio structură episcopală românească concretă. De asemenea, nici
în contextul creştinării cumanilor (1227) nu apare nicio referire în acest
sens. În schimb, nici zece ani mai târziu, Papa Grigore IX intervine la
Bela IV spunându-i că «nu se cade ca tu să rabzi în regatul tău astfel de
schismatici» (non deceat in regno tuohuiusmodi scismaticos sustinere)
premissa recipient sacramenta, in grave orthodoxorum scandalum et derogationem non

modicum idei christianae. Ne igitur ex diversitate rituum pericula proveniat animarum,
nos volentes huiusmodi periculum obviare, ne prefati Walathi materiam habeant pro
defectu sacramentorum ad scismaticos episcopos accedendi, eidem episcopo nostris
damus litteris in mandates, ut catholicum eis episcopum illi nationi conformem provida
deliberatione constituat sibi iuxta generalis statute concilii vicarium in predictis, qui ei
per omnia sit obediens et subiectus, …, Regalem excellentiam rogamus, monemus, et
hortamur, attente, ac in remissionem tibi iniungimus peccatorum, quatenus cum te non
deceat in regno tuo huiusmodi scismaticos sustinere, ac ea que promisisti, Deo grata et
hominibus sunt accepta, ne facias irrita, que de tuis labiis tam laudabiliter processerunt,
ea studeas eficaciter adimplere».
şi impunându-i credinciosului rege (iniungimus) rezolvarea problemei

schismatice în contrapartidă cu iertarea păcatelor (remissionem tibi
peccatorum). Practic, cel care urma să devină rege al Ungariei şi să pri-
mească conirmarea Scaunului Apostolic, era pus în situaţia de a alege
anticipat între binecuvântare şi blestem.
Reacţia Papei Grigore IX dovedeşte o promptitudine extraordinară
şi lasă impresia că apariţia acestor episcopi schismatici94 ar i o realitate
relativ recentă. Însă, dacă luăm în calcul timpul redactării scrisorii, 14
nov. 1234, constatăm că ne alăm în acelaşi moment în care tratativele
dintre Ioan Asan II şi Ioan Vatatzes erau destul de înaintate dacă nu cum-
va, chiar încheiate. Practic, nu ar i exclus ca apariţia Mitropoliei Vicinei
la gurile Dunării să nu ie străină de prezenţa episcopilor schismatici în
spaţiul de la răsărit de Carpaţi, iar Graecorum ritum să nu se refere doar la
ritul bizantin propriu-zis, ci şi la sursa autorităţii bisericeşti a episcopilor
schismatici: proaspăt îniinţata mitropolie, dacă ţinem seama de faptul
că acelaşi Papă Grigore IX i se adresa în scris patriarhului Gherman cu
apelativul de arhiepiscop al grecilor95 .
Scrisoarea lui Grigore IX mai implică o serie de discuţii, însă re-
zolvarea lor este la fel de delicată. Este vorba de nevoia de a se numi
un «episcop catolic potrivit acelui popor» (catholicum episcopum illi
nationi conformem), pentru a evita diversitatea de rituri «şi ca să nu aibă
susnumiţii români cuvânt, din lipsa săvârşirii tainelor, de a se îndrepta
către episcopii schismatici». Totodată, românii «ţin ritul grecilor» dar
nu se poate preciza cu exactitate dacă limba folosită de ei în cult este
greacă, slavonă sau română. Necesitatea ca lui Teodoric să i se dea un
vicar «potrivit acelui popor», popor care poate dizolva şi asimila diverse
elemente de spiritualitate, lasă impresia că limba folosită în cult era aceea
vorbită cotidian şi nu una cultă pe care nu o înţelegea. Nu în ultimul rând,
identiicarea în teren a centrelor politice care acceptau şi susţineau, de
fapt, activitatea acestor episcopi schismatici constituie o discuţie care
rămâne încă deschisă cercetărilor ulterioare.
În cealaltă parte a regiunii studiate, formaţiunile prestatale din Ol-
tenia intră în zona de inluenţă a Ungariei probabil în urma intervenţiei
94. Vezi o analiză mai amănunţită la Turcuş, 2001, pp. 160-164. La p. 162, cerce-
tătorul clujean explică termenul de episcopi schismatici prin faptul că aceştia se găseau
în legătură cu unul sau mai multe centre ierarhice alate în comuniune cu Niceea, fără să
precizeze mai clar mecanismele prin care au putut lua iinţă aceste legături.
95. Turcuş, 2001, pp. 68 sq.
lui Ioachim de Sibiu împotriva revoltei Vidinului, în 1213, iar presiunea

ungară şi catolică se accentuează în urma îniinţării Banatului de Severin,
după 1230. În această perioadă îşi fac apariţia şi predicatorii domini-
cani, dar misiunea lor în zonă se loveşte de anumite probleme de natură
practică, pe care le cunoaştem din corespondenţa emisă de Papa Grigore
IX în 16-17 mai 1237. Mai întâi de toate, lipsa de episcopi (latini) este
clară, din care înţelegem că misiunea dominicanilor nu reuşise să creeze
structuri suicient de coerente care să coaguleze un episcopat. De aici
derivă împuternicirile şi derogările speciale pe care călugării le primesc,
ca să convingă locuitorii Severinului să adere la creştinismul catolic96 .
Derogările ţin de epitimia duhovnicului sau aspecte de ordin practic,
binecuvântări de acoperăminte de altar, veşminte preoţeşti şi cimitire97 ,
atribute ale episcopului care în Severin lipsea momentan.
Un an mai târziu, 1238, pe când se ala la Zvolen, pregătind ofensiva
împotriva lui Ioan Asan II, Bela IV îi cerea încuviinţarea lui Grigore IX
«să pună stăpânire peste ţara lui Asan, ca iind a unui schismatic». Bela
IV propunea o campanie tranşantă şi motiva solicitarea statutului de
Legat Apostolic din motive obiective. Deşi nu trebuie exclus din discuţie
interesul politic şi economic personal al regelui, atitudinea sa ar trebui
analizată şi prin prisma obligaţiilor care se cereau onorate aşa cum reies
din amintita scrisoare papală din 1234. În 1238, regele dorea:
«să aşeze acolo, pentru întâia oară (s.n.), episcopi după sfatul prelaţilor
şi a oamenilor cuvioşi», şi să evite prezenţa unui reprezentant al Curiei
Romane deoarece «se va crede de către toţi locuitorii acelor regiuni că
şi în lucrurile lumeşti nu voim să-i supunem nouă, ci Bisericii Romane,
96. DIR C, sec. XIII, I, nr. 253; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 153-154.

97. 16 mai 1237, din Viterbo, Papa Grigore IX dă împuternicire călugărilor do-
minicani «că dacă vreunii din acei locuitori, după ce vor i primit taina botezului, ie
clerici, ie mireni, vor cădea din vreo pricină oarecare sub pedeapsa afuriseniei, să le
daţi, după ritul bisericii, binefacerea iertării, dacă vor cere» (DIR C, sec. XIII, I, nr. 252;
Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 153); 16 mai 1237, din Viterbo, Papa Grigore IX dă voie
călugărilor dominicani să binecuvânteze acoperămintele de altare, veşmintele preoţeşti
şi cimitirele din Severin, din cauza lipsei de episcopi (s.n.), nădăjduind că «locuitorii
din Ţara Severinului (terra Ceurin) vor trece mai uşor la învăţătura Ziditorului nostru al
tuturor, …, cu cât vor vedea că aţi primit de la noi felurite daruri ale milostivirii» (DIR C,
sec. XIII, I, nr. 253; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 153-154); 16 mai 1237, din Viterbo,
Papa Grigore IX trimite o scrisoare «către locuitorii convertiţi în ţara Severinului şi în
ţinuturile învecinate» îndemnându-i să asculte sfaturile călugărilor dominicani (DIR C,
sec. XIII, I, nr. 254; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 154-155).
ceea ce ei urăsc atât de mult (s.n.), încât foarte mulţi pe care am putea
să-i câştigăm fără luptă, s-ar strădui să se apere până la moarte; căci ei
foarte adesea ne învinuiesc pe noi şi pe alţi creştini, că suntem slugi ale
Bisericii Romane»98 .
Trecând peste exagerările pe care voit Bela IV le strecoară în aceste
rânduri, trebuie să remarcăm, totuşi, că Roma nu se bucura de o imagine
bună în lumea ortodoxă a Balcanilor, deşi timp de trei decenii Bulgaria îi
fusese supusă. Faptul că prezenţa izică a unui legat roman putea provoca
declanşarea unei emoţii negative mai mari decât cea pe care o inducea
o armată străină de ocupaţie, ridică serioase semne de întrebare asupra
percepţiei structurilor catolice în jurul Dunării de jos la această dată, deşi
nu-i exclus ca aici să identiicăm una dintre exagerările lui Bela. Repetăm,
atitudinea este surprinzătoare, credem noi, dacă ţinem seama de faptul că în
perioada 1204-1234/5 Bulgaria stătuse sub autoritatea pontiilor romani.
Urmare acestui schimb de scrisori, Papa Grigore IX autorizează
declanşarea cruciadei împotriva «ţării lui Asan, care i-a primit şi apărat
pe eretici»99 , îi conferă lui Bela IV dreptul să ocupe Bulgaria100 şi îi con-
irmă statutul de Legat Apostolic pe care acesta îl solicitase. Totodată,
formal, îl somează pe Balduin II, împăratul latin de Constantinopol, să-şi
formuleze pretenţiile asupra Bulgariei pentru care îi acordase regelui
ungar dreptul de ocupare101 .
În aceeaşi scrisoare trimisă de la Zvolen, Bela IV îşi exprimă şi
intenţia faţă de Severin:
«care nu de mult a fost pustiită, a crescut foarte mult numărul celor care nu
ţin de nici o dioceză episcopală, cerem sinţiei Voastre să ne dea puterea ca
să-i dăm pe ei în grija unui episcop, după cum vom socoti noi (s.n.)»102 .

99. Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 167: «de quorum numerus peridus est Assanus
qui, …, receptat in terra sua hereticos et defensat, quibus tota terra ipsa infecta dicitur
et repleta. Venerabilibus fretribus nostris Strigoniensi et Colocensi arhiepiscopis, …,
constitutis nostris damus litteris in mandatis, ut contra dictum Assanum et terram suam
predicent verbum crucis».
100. Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 168: «Nos enim de omnipotentis Dei mise-
ricordia et beatorum Petri et Pauli apostolorum eius auctoritate conisi, tibi et universis
vere penitentibus et confessis, qui tecum laborem istum in propriis personis subierit et
expensis, plenam peccaminum veniam indulgemus ac terram eandem exponimus, prout
statutum est in generali concilio, tibi et aliis catholicis occupandam».
101. Papacostea, 1993, p. 47.
În acest moment, Severinul îi ridică probleme lui Bela IV. Se pare

că anterior, în perioada 1221-1227, aici activaseră misionari dominicani,
care nu aveau nicio legătură cu cadrele instituţionale maghiare, iar ini-
ţiativa acestei misiuni, probabil, trebuie plasată în raporturile pe care le
dezvoltă Ioan Asan II cu Roma. În urma ofensivei din 1230 apare Banatul
ungar de Severin, dar nu se poate dezvolta stabil deoarece, în urma re-
voltei din 1233, şi-a încheiat existenţa. Un an mai târziu, se înregistrează
intervenţia punitivă a lui Bela IV, care nu generează, însă, o restaurare
a Banatului în favoarea sa. Aceasta este şi perioada (1230-1235) în
care Ioan Asan II intră în contact cu Vatatzes şi primeşte recunoaşterea
autonomiei bisericeşti pentru Târnovo. Ulterior, Asan II oscilează între
Niceea şi Roma, datorită presiunii pe care Ungaria o exercita asupra
regiunilor de frontieră comună.
Probabil la aceste evenimente se referă Svipert de Porroch în 1259
când consemnează în raportul său că misionarii dominicani trimişi în
Severin de Paulus Hungarus au avut de înfruntat o puternică opoziţie din
partea localnicilor care, într-un inal, au venit în număr mare la unitatea
bisericii părăsind schisma:
«Tandem numero fratrum accrescente missi a fratre Paulo intrauerunt
fratres in terram que Sceurinum vocatur, cuius habitatores scismatici pa-
riter et publici heretici erant. Ubi multis tribulationibus perpessis tandem
convalescentes modo multos ab heresi ad veram idem et a scismate ad
ecclesie unitatem converterunt»103 .
Posibil ca pentru scurtă vreme, când s-au refăcut relaţiile bulgaro-ro-
mane, deci, după 1236, dominicanii să-şi i reluat misiunea în Severin,
însă schimbarea deinitivă a confesiunii ţarului a provocat predicarea
cruciatei asupra lui şi a ţării sale ca iind teritorii schismatice. În cazul
de faţă regele Ungariei consemnează o stare, am putea spune, cu totul
aparte, deoarece ar trebui stabilit în ce context şi de către cine «a fost
pustiită nu de mult» Ţara Severinului, de vreme ce, urmare acestor eve-
nimente «a crescut foarte mult numărul celor care nu ţin de nicio dioceză
episcopală». Mai precis, ce ar trebui să înţelegem prin această «pustiire»?
Că dispăruse autoritatea instituţională catolică ce susţinea şi garanta
misiunea dominicană la nivelul cnezatelor româneşti din Oltenia104 , iar
103. Apud Spinei, 2008, p. 421, n. 28.

104. Turcuş, 2001, pp. 300-301.
acum Bela IV nu făcea altceva decât să revendice structurile catolice

create anterior în Severin, sau este vorba de o intervenţie militară directă
a lui Ioan Asan II în Severin, consecinţă directă a negocierilor purtate cu
Vatatzes pe fondul reorientării confesionale a Bulgariei?
Şi în acest caz Bela IV urmăreşte propriul interes politic, deoarece
intenţionează să creeze în Severin un episcopat «secundum nostrum
beneplacitum», cu alte cuvinte un episcop care să menţină regiunea în
zona de inluenţă politică a regatului catolic ungar. Foarte probabil că
acest episcop al Severinului urma să îşi extindă autoritatea bisericească
asupra cnezatelor lui Ioan şi Fărcaş şi a voievodatului lui Litovoi, pe care
le vom cunoaşte un deceniu mai târziu. După părerea noastră, este posibil
ca acum, în contextul creat în 1238, Bela IV să i deinitivat procesul de
extindere a autorităţii politice ungare asupra formaţiunilor româneşti din
Oltenia şi vestul Munteniei (la Argeş), început anterior, deşi nu avem
nicio dovadă explicită în acest sens. Însă, chiar şi în aceste împrejurări,
după 1238 în Severin nu a luat iinţă doritul episcopat catolic105 .
Probabil că în acest context mai larg al ofensivei catolice în teritoriile
româneşti ar trebui plasată şi pătrunderea în limba română bisericească
a unor cuvinte despre care cercetătorii consideră că sunt reminiscenţe
latine din perioada antică. Este cazul discuţiei provocate de Petre Ş.
Năsturel în analiza pe care a efectuat-o asupra invocaţiei «Doamne
meserere», atestată, nu întâmplător la Argeş, la începutul secolului al
XVI-lea106 . Ipoteza reputatului cercetător nu trebuie refuzată a priori,
însă aici mai trebuie luate în calcul câteva amănunte. Invocaţia liturgi-
că kirie eleison este consemnată abia în a doua jumătate a secolului al
IV-lea în jurul Antiohiei, iar în liturghia romană apare pentru prima dată
în 529. Totodată, în Biserica Romană se mai folosea şi formula Christe
eleison107 , în vreme ce Domine Miserere este traducerea mai târzie, sec.
VII-IX, a lui ki,rie evle,ison108 . În ceea ce priveşte discuţia provocată de
Petre Ş. Năsturel, nu ar i exclus ca «Doamne meserere» să ie rezultatul
105. Faptul că un episcopat catolic de Severin nu apăruse încă, se poate susţine,

după părerea noastră, pe lista de episcopi care, în 1247, întăresc donaţia lui Bela IV către
ordinul cavalerilor Ioaniţi, unde, în părţile româneşti sunt citaţi doar Vasile de Cenad,
Vincenţiu de Oradea şi Gall al Transilvaniei; cf. DRH D, I, nr. 10, p. 27.
106. Năsturel, 1958, pp. 198-209; vezi şi revenirea asupra subiectului la Năsturel,
1984, pp. 217-266 (aici pp. 218, 227-228).
107. DACL, VIII/1, col. 908-916.
108. DACL, IX/2, col. 1540-1571.
unor încercări catolice de adaptare a limbajului bisericesc românesc în

secolul al XIII-lea. Ţinând cont de nevoia ca lui Teodoric să i se dea un
vicar «potrivit acelui popor», aspect amintit mai sus, nu ar i exclus ca
misionarii dominicani, atât în Cumania cât şi în Severin, să i sesizat
că forma arhaică românească Doamne poate i aplicată foarte uşor pe
expresia ritului misei romane Domine miserere. Astfel, schismaticilor
proaspăt convertiţi nu le lăsa impresia că şi-au schimbat într-un fel
credinţa. În deinitiv, ar i vorba de acelaşi fenomen sesizat şi în cazul
structurii arhipresbiteriale.
Evenimentul care întrerupe deceniile de ofensivă catolică şi provoacă
o redeinire a atitudinii misionare asupra răsăritului Europei, mai mult
sau mai puţin ortodox, îl reprezintă, cu siguranţă, invazia mongolă din
anul 1241109 . După ce au zdrobit alianţa ruso-cumană în 1223 la Kalka,
au oprit înaintarea pentru moment, datorită morţii lui Gingis-Han la 18
august 1227. Ofensiva a fost reluată sub conducerea lui Subotai în 1236,
iar la sfârşitul anului 1240 mongolii îşi întinseseră dominaţia asupra
Bulgariei de pe Volga, cumanilor din spaţiul nord pontic şi cnezatelor
ruseşti. La începutul anului 1241 mongolii pătrund în Ungaria pe trei
coloane principale110 şi puţin a lipsit ca Ungaria să nu dispară din peisa-
jul politic european. În acest sens, semniicativ este, credem noi, apelul
aproape disperat al lui Bela IV către papă şi alţi conducători occidentali
prin care le solicita să-i vină de urgenţă în ajutor,
«pentru ca nu cumva, în cursul unei zăbave oricât de mici, lupul sfâşi-
ind bucată cu bucată, să nu se mai poată găsi jertfa în ajutorul căreia să
sari»111 .
Doar moartea neaşteptată a marelui han Ogodai a oprit iureşul mon-
gol către Europa centrală.
În condiţiile conlictelor pentru succesiune, Batu a ordonat retragerea
din Europa şi s-a aşezat în Sarai pe Volga, poziţie din care putea suprave-
ghea atât desfăşurarea evenimentelor din capitala imperială, din Orientul
îndepărtat, cât şi reacţiile statelor balcanice112 . De aici, el controla direct
teritoriile până la Nipru, la sud de Kiev, dar îşi exercita hegemonia şi
109. Spinei, «IR», III, pp. 438-452.

110. Relatarea amănunţită a campaniilor din această perioadă, vezi la Spinei, 1999,
pp. 381-422.
111. DIR C, sec. XIII, I, p. 275; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, p. 190.
112. Papacostea, 1993, pp. 97-98.
asupra popoarelor creştine «Rutenorum, Blacorum, Bulgarorum minoris

Bulgarie, Soldainorum, Kerkisorum, Alanorum», pe care Guillaume de
Rubrouck le menţionează ducând daruri la curtea lui113 .
Inluenţele politice asupra teritoriului studiat se prezintă diferit. Cel
mai probabil, formaţiunile politice din Muntenia au intrat în acel sistem
de dominaţie la distanţă promovat de mongoli, singura formaţiune care
se separă de această direcţie iind voievodatul de la Argeş. În schimb,
Regatul Ungar şi-a reairmat relativ repede autoritatea asupra Olteniei
şi Argeşului. Nominal, Oltul (şi interluviul Olt-Dâmboviţa, în partea de
nord-vest a Munteniei) devine graniţa dintre Severin, alat sub suzera-
nitate ungară şi Cumania dominată de mongoli. La sud de Dunăre, Bul-
garia, bulversată de invazie dar şi de moartea lui Ioan Asan II, intră sub
hegemonia Hoardei de Aur, mişcare politică destul de interesantă, dacă
ţinem seama de proaspăta ruptură de Roma care o expuneau posibilelor
atacurilor ale vecinilor catolici din Constantinopol şi Ungaria.
Apariţia mongolilor în Europa Centrală şi de Răsărit a pus serioase
probleme dezvoltării şi sensului cruciadei aşa cum fusese ea deinită în
1215 în zonele de inluenţă papală. La Conciliul Lyon I (1245) acestei
noi provocări i s-a acordat o atenţie sporită, iar soluţiile găsite au fost, pe
de o parte, constituirea unui front militar de la Adriatică până la Baltică,
în care să ie incluşi sau atraşi toţi factorii politici regionali, sub directa
îndrumare şi oblăduire a Scaunului Pontiical, pe de altă parte, atragerea
tătarilor în sfera de inluenţă catolică sau, cel puţin, deturnarea forţei lor
militare către lumea musulmană114 .
Reairmarea pretenţiilor ungare asupra regiunii de la vest de Olt este
destul de clar formulată în diploma cavalerilor Ioaniţi, emisă la 2 iunie
1247. Cu acest prilej, pentru întărirea poziţiilor regatului în partea afectată
foarte mult de năvălirea tătarilor, se dăruia Casei Ospitalierilor
«întreaga ţară a Severinului, împreună cu munţii acesteia şi cu toate celelalte
locuri ce ţin de ea, precum şi cu cnezatele lui Ioan şi Farcaş, până la râul
Olt, afară de ţara voivodului Litovoi, pe care o lăsăm românilor».
În stânga Oltului, se dăruieşte aceeaşi Case «toată Cumania, afară de
ţara lui Seneslau, voivodul românilor». În schimb, printre alte obligaţii
pe care ioaniţii le aveau faţă de Coroană, se includeau acelea de
113. Guillaume de Rubrouck, Itinerarium, cf. Sacerdoţeanu, 1930, p. 161,

anexa III.
114. Papacostea, 1993, p. 106.
«a lua armele împotriva tuturor păgânilor de orice neam ar i, la fel şi îm-

potriva bulgarilor şi chiar şi împotriva altor schismatici dacă vor lovi sau
vor atinge regatul sau hotarele regatului».
Totodată, cavalerii nu aveau voie să primească
«pe ţăranii din regatul nostru de orice stare şi neam ar i şi pe saşii şi pe
teutonii din regatul nostru, nu-i va primi să se aşeze în regiunile susnumite,
fără îngăduinţa regească osebită»115 ,
semn că acel fenomen de deplasare a populaţiei în afara arcului carpatic
sau în zonele periferice ale regatului, consemnat în 1234 de Papa Grigore
IX, încă nu fusese stăvilit.
Dacă, din punct de vedere politic, diploma din 1247 reprezintă un
izvor de maximă importanţă în discuţiile privitoare la organizarea politică
a românilor la mijlocul secolului al XIII-lea, din punct de vedere confe-
sional documentul ne ajută într-o măsură mult mai mică. Singurele aluzii
pe care actul din 1247 le face cu privire la aspectul religios din teritoriile
donate sunt acelea stipulate cu privire la veniturile pe care Ospitalierii
urmau să le perceapă. Astfel, veniturile regale din «întreaga ţară a Seve-
rinului şi din cnezatele numite mai sus» (Ioan şi Farcaş), se împărţeau în
mod egal între vistieria regală şi cea Ospitalieră. În schimb, veniturile
«bisericilor îniinţate şi cele ce se vor întemeia în toate teritoriile amintite
mai sus» (Severin, cnezatele lui Ioan, Farcaş, voievodatul lui Litovoi),
revin ioaniţilor. Aceştia, însă, vor păstra «neatinse cinstea şi drepturile
arhiepiscopilor şi episcopilor pe care le-au avut mai înainte». Cât priveşte
Cumania, timp de 25 de ani din momentul aşezării, Ospitalierii vor be-
neicia de toate veniturile ei, cu excepţia voievodatului lui Seneslau, din
care vor ridica doar jumătate, iar curtea regală va participa în mod egal
la cheltuielile legate de construcţia cetăţilor în stânga Oltului.
Fireşte că aspectul confesional este strâns legat de întrebarea cu
privire la «cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopilor pe care
le-au avut mai înainte». Airmaţia lasă să înţelegem că este vorba şi de
structuri existente anterior donaţiei, despre care Şerban Turcuş consideră
că este vorba despre «instituţii eclesiastice cu rang de arhiepiscopat şi
episcopat de indeterminată confesiune, mai mult ca sigur catolice, dar
nu este exclus să ie şi greceşti (subl. autorului)». Mai departe, acelaşi
115. DRH D, I, nr. 10; DIR C, sec. XIII, I, nr. 285; Hurmuzaki-Densuşianu, I,1,
pp. 249-253.
autor consideră că Bela IV nu s-a mai atins de drepturile arhiepiscopilor

şi episcopilor, deoarece unităţile bisericeşti ale acestora «erau constituite
în arii de competenţă seculară recunoscute şi intrau în spaţiul de respon-
sabilitate al ospitalierilor», astfel că «structurile diecezane româneşti ar i
devenit, dacă s-ar i dat curs donaţiei (subl. autorului), probabil încadrate
în structuri diecezane romane»116 .
Problema existenţei acestor unităţi bisericeşti este relativ delicată.
Printre semnatarii donaţiei nu apare menţionat niciun arhiepiscop sau
episcop catolic din regiunea donată, şi astfel anterioritatea structurilor
catolice în teritoriile Severinului şi Cumaniei nu s-ar veriica. O abordare
simplistă a problemei ar i aceea că este vorba despre structuri biseri-
ceşti greceşti = ortodoxe care, foarte probabil, urmau să ie absorbite în
sistemul organizatoric roman. Cu alte cuvinte, arhiepiscopiile (cel puţin
două datorită formei de plural pe care o foloseşte textul donaţiei archi‑
episcoporum) ar trebui să funcţioneze în centrele voievodale româneşti,
cum ar i ale lui Litovoi şi Seneslau, iecare dintre ele extinzându-şi aria
de competenţă asupra episcopiilor cneziale din propriu voievodat. În
aceeaşi ordine de idei, ar trebui să înţelegem că, în cazul arhiepiscopiilor,
este vorba despre unităţi bisericeşti autoproclamate autocefale, de vreme
ce ele nu beneiciau de recunoaşterea oicială a Patriarhiei Ecumenice
alată în exil la Niceea, iar implicarea proaspăt oicializatei Patriarhii
Ortodoxe de Târnovo se exclude datorită faptului că ofensiva Ungariei
în Severin s-a făcut tocmai în detrimentul Bulgariei.
După părerea noastră, răspunsul ar putea veni rezolvând alte aspecte.
Primul este întrebarea dacă putea Bela IV să statuteze drepturile şi privi-
legiile unor structuri schismatice în raport cu reprezentanţii nedisimulaţi
ai Sfântului Scaun în aceste teritorii, Ospitalierii. Răspunsul a fost oferit
recent de către istoricul Ioan Aurel Pop, iar rezultatul este negativ117 .
După părerea aceluiaşi istoric, contractul din 1247 degajă un evident
scop politico-militar şi mai puţin confesional, deoarece motivaţia aducerii
Ospitalierilor în Severin era întărirea capacităţii de apărare a regatului
în faţa oricărui atac118 : păgâni de orice neam ar i, bulgari şi chiar şi
împotriva altor schismatici, alte oşti creştine = catolice.
116. Turcuş, 2001, pp. 164-165.

117. Pop, 2002, pp. 372-380, cu reveniri şi completări Pop, 2008, pp. 225-242,
aici p. 233.
118. Pop, 2008, pp. 235-239.
Dar, realist vorbind, problema fundamentală a Diplomei Ioaniţilor

constă în faptul că tocmai această realitate, schismaticii, este aproape
inexistentă în întregul cadru politico-religios descris, deşi Ioaniţii aveau
să se aşeze exact în teritorii schismatice.
Poate că luând în calcul şi ceea ce s-a întâmplat anterior şi ulterior
donaţiei, ne-ar ajuta să înţelegem mai bine raporturile politice şi confe-
sionale pe care încerca să le evite contractul din anul 1247. După cum
sunt expuse condiţiile, donaţia avea o dublă inalitate, iar regele, sub
impresia aplicării hotărârilor de la Conciliul Lyon I, în realitate, dorea să
consolideze poziţia Ungariei în regiune, în special în raport cu imperiile
creştine. De aici şi obligaţia cavalerilor de a însoţi oastea regală în cazul
agresiunilor oricăror alte oşti creştine. Astfel, dacă în teorie donaţia lăsa
impresia demersurilor constituirii frontului cruciat, practic, în contractul
din 1247, cele două aspecte stabilite la Lyon, militar şi religios, erau
coborâte de la nivelul de subiecte principale la cel de simple elemente
constitutive ale înţelegerii. Probabil, acesta a şi fost motivul pentru care
Papa Inocenţiu IV conirmă donaţia relativ târziu, abia la 20 iulie 1250119 ,
nu înainte de a-i i reproşat lui Bela IV anumite gesturi politice nedemne
de un principe catolic.
Privind actul din această perspectivă, observăm că Bela a gândit
anticipativ termenii contractului, în intenţia ca, din conjunctura dată, să
obţină maximum posibil de avantaje politice şi ideologice. Mai precis,
din punct de vedere militar, reorganizarea Severinului şi a Cumaniei,
nominal, urmărea să întărească regiunile periferice ale regatului slăbite
de atacurile mongole, în vederea constituirii acelui front anti-mongol de
la Adriatică la Baltică. Din documentul emis de Bela la 11 noiembrie
1250120 reiese că regatul său se găsea înconjurat de Rusia, Cumania,
Brodnici, Bulgaria, ţări schismatice sau păgâne «care în mare parte erau
supuse înainte stăpânirii noastre», dar acum intraseră sub autoritatea
tătarilor. Totodată, încercând să şi justiice gesturile politice pe care
Suveranul Pontif i le imputa, regele îi reproşa papei că în momentul
invaziei din 1241 «noi am îndreptat cerere de ajutor la trei din cele mai
însemnate curţi ale întregii creştinătăţi», printre care şi Sfântul Scaun, dar
«nu am primit niciun ajutor». În schimb, atenţionează că este conştient de
importanţa Ungariei în ansamblul mecanismului complex al cruciadei, a
119. DIR C, sec. XIII, I, nr. 294.

cărui inalitate era constituirea şi menţinerea frontului anti-mongol. De

aceea, justiică gesturile pe care i le imputa papa pe un ton relativ obraz-
nic: «spre binele creştinătăţii»121 , toţi factorii implicaţi în desfăşurarea
cruciadei iind conştienţi că Ungaria, datorită poziţiei sale strategice, nu
putea i ignorată din ecuaţie.
După cum se sugerează în textul donaţiei din 1247, una dintre sarcinile
Ioaniţilor aşezaţi la Severin era aceea de a stopa imixtiunea bulgarilor către
nord. Mai apoi, reformarea regiunii trebuia să redeschidă frontul cruciat
către Constantinopol, culoar blocat în urma defecţiunii produse de Ioan
Asan II şi a intrării Bulgariei în sfera de dominaţie mongolă, după 1241.
În acest context, oricine putea deduce interesul imediat şi particular pe
care Bela îl manifestă în direcţia Balcanilor, de vreme ce, anterior, Papa
Grigore IX autorizase declanşarea cruciadei împotriva «ţării lui Asan»,
îi acordase lui Bela dreptul să ocupe această ţară şi aprobase statutul de
Legat Apostolic. Practic, Ungaria devenea principalul beneiciar al des-
chiderii frontului către Bulgaria, iar prin airmarea drepturilor Bisericii
ungare în raport cu Ioaniţii, Bela nu făcea altceva decât să reia progra-
mul demarat în 1238 la Zvolen: «să aşeze acolo (în Bulgaria), pentru
întâia oară, episcopi după sfatul prelaţilor şi al oamenilor cuvioşi» şi să
numească în Severin un «episcop, după cum vom socoti noi»122 .
În această ecuaţie, Cumania, datorită deschiderii pe care o oferea
în direcţia stepei nord-pontice, aducea prea multe incertitudini, motiv
pentru care regalitatea face mai multe concesii la nivel economic: veni-
turile timp de 25 de ani le sunt lăsate Ioaniţilor, foarte probabil pentru
ca acestea să ie folosite la refacerea sau construirea unei infrastructuri
militare, capabile să stopeze atacurile Hoardei de Aur. Mai mult, la acest
program şi regatul contribuia cu jumătate din cheltuieli.
Problema principală a Cumaniei era, însă, cea demograică, provocată
de migraţia masivă a cumanilor către interiorul Peninsulei Balcanice,
121. Reproşurile se refereau la faptul de a i încheiat înţelegeri cu conducători

schismatici şi că i-ar i primit pe păgâni în interiorul regatului, dar nu i-a obligat să
adopte creştinismul. În răspuns, Bela spune că a încheiat alianţe locale matrimoniale cu
doi duci ruteni «umilind majestatea noastră», umilinţa referindu-se probabil la faptul că
ei erau schismatici. În ceea ce priveşte faptul că «am primit pe cumani în regatul nostru,
apărând cu păgânii regatul nostru», Bela, deplângând situaţia în care ajunsese lumea
creştină, dădea un răspuns la tăcerea cu care a fost tratat apelul său către statele creştine
occidentale şi Scaunul Papal în 1241.
după reluarea ofensivei mongole în 1236. Mişcarea acestora a generat

apariţia mai multor nuclee de nomazi care manifestau o disponibilitate
remarcabilă de a aluneca de la un stăpân la altul, dar aproape că a golit
Cumania de vest de locuitorii ei cumani. Este vorba despre grupul de
1000 de oameni ajunşi în Macedonia şi Tracia, cu toată opoziţia lui Ioan
Asan II, care, ulterior, au pendulat în a-şi oferi serviciile militare Constan-
tinopolului, Niceei sau Târnovei. Un alt grup cuman condus de Kuthen,
mult mai numeros, circa 40000 de oameni, a fost primit în Ungaria în
1239. La scurt timp, aceştia s-au revoltat, au plecat în Bulgaria cu puţin
timp înainte de atacul lui Batu-han în 1241, pentru ca în 1245-1246 să
se întoarcă şi să ie colonizaţi în centrul Câmpiei Panonice123 . Din acest
moment, vreme de câteva decenii, până la revolta din 1280-1282, curtea
maghiară va avea de înfruntat tot mai mult problema cumană, datorită
reticenţei nomazilor la adoptarea credinţei creştine şi a unui stil de viaţă
sedentar.
Nu ar i exclus ca, prin organizarea şi reformele pe care Ioaniţii ur-
mau să le facă în teritoriile de la răsărit de Carpaţi, regele să intenţioneze
recolonizarea cumanilor aici, în condiţii de siguranţă militară sporită. Cel
mai probabil, acesta a fost motivul pentru care nu făcea nicio concesie
de jurisdicţie bisericească, de vreme ce dependenţa episcopiei Cumaniei
de Esztergom rămânea aproape singura modalitate prin care controlul
ungar se putea exercita în mod real în perioada celor 25 de ani în care
regatul nu putea reclama veniturile cuvenite.
În concluzie, aspectul militar al înţelegerii ar i generat o întărire
extraordinară a Regatului Ungariei şi a prestigiului dinaştilor săi: alianţa
cu principii ruteni funcţiona, iar reorganizarea Cumaniei nu doar că izola
Bulgaria de sprijinul mongol şi permitea inalizarea planului conceput
în 1238 la Zvolen, dar permitea şi extinderea inluenţei în spaţiul nord
pontic şi la culoarele de comerţ din Marea Neagră. În caz de reuşită,
Ungaria avea toate şansele să devină cel mai puternic imperiu creştin. În
caz contrar, devenea prima şi principala ţintă a atacurilor, iar Bela cunoş-
tea din proprie experienţă furia devastatoare a mongolilor. Acestea sunt
motivele pentru care el consemnează termenii în textul actului donativ
într-o astfel de manieră: este conştient de rolul şi importanţa Ungariei în
ansamblul frontului cruciat, arată că ştie acest lucru, îşi asumă respon-
123. Spinei, 1999, pp. 284-291.

sabilitatea posibilului eşec, dar revendică toate avantajele economice şi

politice ale victoriei.
În aceste condiţii, discutând situaţia arhiepiscopiilor şi episcopiilor
la care se face referire în textul donaţiei, suntem de părere că titulatura
amintită trebuie doar privită din perspectiva structurilor catolice. Roma
şi lumea catolică de la această dată foloseşte termenul de arhiepiscop, în
raport cu schismaticii, doar la adresa patriarhilor răsăriteni124 , realitate
care în Severin sau Cumania nu poate i nici măcar presupusă, chiar dacă
românii menţionaţi în 1247 dispuneau de structuri ierarhice locale care,
probabil, depăşiseră cadrul cnezatului organizându-se pe verticală.
Având în vedere caracterul restrictiv şi militar al diplomei, arhiepi‑
scopatele la care se face referire în diplomă, cel puţin două, sunt cele un-
gare de la Esztergom şi Kalocsa, prin intermediul cărora fusese demarată
anterior misiunea catolică în Severin şi Cumania. Practic, Ospitalierii erau
obligaţi să respecte drepturile acestora şi să nu dezvolte o altă obedienţă
jurisdicţională, aşa cum făcuseră teutonii. În cazul episcopatelor, trebuie
să le înţelegem pe cele existente din punct de vedere nominal: cel al
Cumaniei a cărui evoluţie a fost întreruptă de invazia din 1241, sau pe
cel de Severin, proclamat în intenţie în 1238 la Zvolen. La acestea, pot i
adăugate şi acelea care urmau să se dezvolte sub acţiunea Ospitalierilor
prin reforma structurilor locale, momentan schismatice.
Practic, Ioaniţii nu porneau misiunea de la zero, ci o continuau pe
aceea începută anterior de dominicani. Însă, de această dată, pe lângă
crucea pe care o propovăduiau, se mai puteau folosi şi de propriul braţ
armat. Bela IV ixa drepturile arhiepiscopilor şi episcopilor regali de care
aceştia au beneiciat anterior aşezării Ioaniţilor, anticipând, oarecum,
un posibil conlict. El dorea să evite o situaţie similară aceleia în care
a ajuns anterior tatăl în urma donaţiei făcute teutonilor, care au generat
o structură bisericească pe care au supus-o direct papalităţii, ignorând
pretenţiile Ungariei. De această dată, clauzele sunt expuse încă din timpul
negocierilor şi consemnate explicit în textul donaţiei pentru a nu lăsa
loc confuziilor: Regatul Ungariei va avea dreptul de control total asupra
noilor teritorii politico-eclesiastice, iar Ospitalierii nu vor încerca, prin
niciun demers, să limiteze drepturile clerului superior ungar125 .
124. Vezi în acest sens corespondenţa dintre Papa Grigore IX şi arhiepiscopul

grecilor, patriarhul Gherman, refugiat la Niceea, cf. Turcuş, 2001, p. 68 sq.
125. Vezi şi referirile lui Pop, 2008, p. 231.
În consecinţă, cuceririle şi reformele Ospitalierilor în Severin şi Cu-

mania nu vor dezvolta structuri politice şi bisericeşti autonome în raport
cu regatul şi arhiepiscopiile ungare, ci Severinul cu episcopia de aici va
intra, foarte probabil, în aria jurisdicţională a Kalocsei, iar Cumania cu
episcopia ei va reveni Esztergomului. Totodată, prin conirmarea papală,
termenii înţelegerii se făceau cunoscuţi şi Suveranului Pontif, probabil
pentru a se evita tentaţiile şi la nivelul Scaunului Papal. Aşadar, realist
vorbind, statutul Ioaniţilor se reducea doar la braţul armat mercenar
căruia, în schimbul colectării veniturilor din teritoriul donat, i se cerea
să refacă structurile bisericeşti catolice şi administrative regale, prăbuşite
în urma invaziei din 1241, sub emblema frontului cruciadei, aşa cum
programul fusese redeinit la Lyon în 1245. Cantitatea veniturilor care
intrau în vistieria Ordinului depindea doar de implicarea şi de capacitatea
lor de a se impune faţă de structurile politico-religioase din teritoriile
donate.
În ceea ce priveşte prezenţa schismaticilor în textul diplomei, re-
feririle la posibilele lor atacuri denotă instabilitatea care plana asupra
proiectului. Pasajul este destul de clar expus. Nu este vorba doar de
bulgarii schismatici, ci şi de mai greu de identiicat alţi schismatici.
Evident, nu trebuie exclusă referirea la cnezatele ruseşti, deşi, cronologic
vorbind, puţin înaintea momentului în care Bela IV semna donaţia în
favoarea Ioaniţilor, cnejii ruşi Daniil şi Vasilko acceptau formal primatul
papal înscriindu-se în alianţa europeană anti-mongolă126 . Ţinând cont că
regiunile puse în discuţie, Severin şi Cumania, sunt teritorii româneşti,
considerăm că referirile la alţi schismatici în cazul de faţă îi vizează
direct pe românii nemulţumiţi de prezenţa sau de reorganizările pe care
cavalerii le-ar i forţat în numele regelui. Mult mai realist ar i să inter-
pretăm pasajul în sensul că Bela IV lua în calcul şi o posibilă revoltă a
românilor, chiar dacă în momentul semnării donaţiei el nu avea semnale
în această direcţie.
O aluzie în acest sens este făcută, credem noi, în contextul în care
Bela IV vorbeşte despre rânduielile (ordinationes) în legătură cu liber‑
tăţile (super libertatibus) şi judecăţile (super iudiciis) pe care Ioaniţii le
vor efectua atât faţă de nobilii existenţi în aceste teritorii, cât şi faţă de
locuitorii care se vor aşeza ulterior aici. În acest context regele îşi arogă
dreptul de instanţă supremă de apel în cazul în care
126. Papacostea, 1993, pp. 107-109.

«se va rosti vreo osândă <într-o pricină de> vărsare de sânge împotriva
mai marilor acelei ţări şi ei se vor simţi nedreptăţiţi, să poată face apel
la curtea noastră» (si contra maiores terre aliqua sententia de sanguinis
effusione prolata fuerit, in qua senserint se gravari, ad nostram curiam
valeant appelare).
Textul vorbeşte de o pricină de vărsare de sânge, însă el trebuie
înţeles potrivit interpretării, îndreptăţite după părerea noastră, pe care
o dă Neagu Djuvara127 , în sensul de pedeapsă capitală pronunţată de
către Ospitalieri asupra unor maiores terre recalcitranţi la reformele
politico-bisericeşti pe care aceştia le-ar i făcut.
Din acest pasaj deducem că prezenţa Ioaniţilor în regiune genera o
instituţie care se suprapunea peste toate formele de organizare politică
şi bisericească locale existente anterior în Severin şi Cumania (cnezate,
voievodate, triburi cumane, misiuni catolice, eparhii schismatice) şi ei
deveneau instrumentul juridico-militar prin care se transformau toate
aceste realităţi în instituţii regale şi catolice, ie prin reactivări (episcopia
Cumaniei), ie prin reformări de sistem, ie prin inalizarea proiectelor
demarate anterior. Apariţia unor sentinţe capitale putea interveni în
momentul în care schismaticii refuzau obedienţa eparhiilor catolice sau
maiores terre se împotriveau trecerii de la sistemul de organizare politică
tradiţional la cel feudal maghiar. Întrucât o astfel de sentinţă putea provo-
ca rebeliuni, regele îşi aroga dreptul de a reprezenta instanţa supremă de
apel, de vreme ce, spre deosebire de situaţia anterioară, din 1225, el nu
mai avea un alt aliat disponibil. Prin aceasta, regele recunoştea, practic,
atât faptul că autoritatea sa asupra cnezatelor şi voievodatelor româneşti
nu era incontestabilă, precum şi diicultatea absorbţiei structurilor româ-
neşti în sistemul politic şi bisericesc feudal maghiar.
Ce s-a întâmplat ulterior este diicil de urmărit, deoarece corespon-
denţa regală şi cea papală nu mai face nicio aluzie cu privire la continuarea
misiunii Ioaniţilor în Severin şi Cumania. Chiar dacă la 20 iulie 1250
Papa Inocenţiu IV a conirmat donaţia128 , se pare că aceştia nu şi-au luat
în posesie teritoriile, din motive pe care le putem doar presupune: aveau
de înfruntat controlul eicient al Hoardei de Aur asupra teritoriilor supuse,
dar şi rezistenţa schismaticilor, în contextul instabilităţii crescânde iscate
de problema cumană în interiorul regatului. Practic, donaţia din 1247
127. Djuvara, 2007, pp. 51-52.

nu reprezintă altceva decât un proiect ambiţios care a eşuat lamentabil

înainte de a i aplicat. Pe termen mediu şi lung, consecinţa prăbuşirii
programului a fost aceea că ofensiva catolică nu a mai putut produce
schimbări substanţiale pe harta confesională a regiunii decât foarte târziu
(prin uniaţii), în cu totul alte condiţii istorice.
Faţă de cele expuse mai sus, putem concluziona că în prima jumă-
tate a secolului al XIII-lea forţele politice din spaţiul Dunării de Jos se
găsesc într-o permanentă căutare şi airmare a identităţilor speciice, iar
aspectul confesional a fost unul dintre factorii care au contribuit din plin
la acest fenomen. Dacă la începutul secolului unirea religioasă a Bulga-
riei cu Roma şi cucerirea Constantinopolului de către cruciaţi păreau să
asigure o stabilitate confesională confortabilă sub oblăduirea Bisericii
Romane, treptat unitatea se pierde în detrimentul airmării identităţilor
locale. Acest proces se datorează, în bună măsură, faptului că principalii
protagonişti politici: Ungaria, Bulgaria, Imperiul Latin, Epirul şi Niceea,
ultimele trei derivate din Partitio Romaniae după 1204, nu renunţaseră
la vechile conlicte, iar creşterea unuia se făcea, inevitabil, în detrimen-
tul celuilalt. Astfel s-a ajuns în situaţia ca Ungaria, Bulgaria şi Imperiul
Latin, deşi nominal erau părţi integrante ale aceluiaşi bloc confesional
şi orientate în aceeaşi direcţie cruciată, să-şi macine resursele interne în
confruntări intestine care nu au fost de niciun folos nici Locurilor Sinte,
nici Creştinătăţii.
De cealaltă parte, statul autohton ortodox dovedeşte o consistenţă re-
marcabilă, dezvoltând o rezistenţă greu de conceput în condiţiile politice
date. Cazul Bulgariei trebuie iarăşi subliniat: după 30 de ani de unire cu
Roma, apariţia unui reprezentant al Curiei Papale putea provoca apariţia
rezistenţei locale, într-o reacţie de respingere pe care am putea-o deini
drept viscerală, dacă luăm în calcul cele airmate de Bela IV la Zvolen în
1238. La acestea trebuie adăugat şi comportamentul Serbiei sau al oraşe-
lor traco-macedonene cucerite de Ioan Asan II în detrimentul Imperiului
Latin, care îl primeau pe conducătorul bulgar ca pe un adevărat eliberator
de sub administraţia catolică, deşi, în momentul în care el declanşase
ofensiva, nominal încă era supus Bisericii Romane.
În ceea ce priveşte teritoriile româneşti din stânga Dunării de jos,
deşi formaţiunile politice din regiune nu căpătaseră un statut internaţional
recunoscut, putând i revendicate oricând de oricare dintre marile puteri
vecine, le descoperim ataşate ortodoxiei. Totodată, puţinele ştiri literare
de care dispunem, coroborate cu rezultatele cercetărilor arheologice, ne
dezvăluie o stare activă, capabilă să producă disoluţia structurilor apusene

şi să atragă în direcţia ei chiar şi drept credincioşi creştini (catolici), fără
să se folosească de mijloace coercitive externe. În regiunile de la sud şi
răsărit de Carpaţi, misiunea romană a înregistrat succese parţiale, pentru
perioade scurte de timp, deşi contextul internaţional părea favorabil.
Cauza principală a eşecului misiunii catolice o constituie, pe de o parte,
ataşamentul populaţiei autohtone faţă de valorile ortodoxiei populare
balcanice, pe de altă parte, dezacordurile între Romei şi Regatul Ungariei
cu privire la jurisdicţia şi statutul acestor teritorii. Singurul proiect care
ar i putut aduce schimbări radicale pe harta confesională a Dunării de
jos, donaţia din 1247 făcută în favoarea Ioaniţilor, a eşuat înainte de a
i pus în practică.
Abrevieri bibliograice
«Dinogetia» I – Gh. Ştefan, I. Barnea, M. Comşa, E. Comşa, Dinogetia, I, Aşezarea
feudală timpurie de la Bisericuţa‑Garvăn, Bucureşti, 1967.
«H.Chr.», V – Histoire du Christianisme des origines à nos jours, t. V, Apogée de
la papauté et expansion de la chrétienté (1054‑1274);· «IR» III – Istoria Românilor,
Vol. III – Genezele Româneşti, Coord. Acad. Ştefan Pascu, Acad. Răzvan Teodorescu,
Bucureşti, 2001.
«Paleocreştinism…, 2000» – Paleocreştinism şi creştinism pe teritoriul României,
secolele III‑XI, Catalogul expoziţiei organizate de Ministerul Culturii şi Muzeul Naţional
de Istorie a României, Bucureşti, 2000.
«Păcuiul lui Soare», I – P. Diaconu, D. Vîlceanu, Păcuiul lui Soare. Cetatea bizan‑
tină, I, Bucureşti, 1972.
«Păcuiul lui Soare», II – P. Diaconu, S. Baraschi, Păcuiul lui Soare. Aşezarea me‑
dievală (secolele XIII‑XV), II, Bucureşti, 1977.
Adameşteanu, 1984a – Gh. Mănucu-Adameşteanu, Descoperiri mărunte de la
Isaccea (sec. X‑XIV), în «Peuce», 9, 1984, pp. 237-255.
Adameşteanu, 1984b – Gh. Mănucu-Adameşteanu, Elemente de cultură bizantină
la gurile Dunării, în «Peuce», 9, 1984, pp. 375-388.
Adameşteanu, 1987 – Gh. Mănucu-Adameşteanu, Noi descoperiri arheologice la
Isaccea, în SCIVA, 38, 1987, 3, pp. 285-292.
Adameşteanu, 1992 – Gh. Mănucu-Adameşteanu, Cruci relicvar de tip bizantin
descoperite în sudul Dobrogei, în Pontica, 25, 1992, pp. 349-354.
Adameşteanu, 2003 – Gh. Mănucu-Adameşteanu, Cruci relicvar descoperite la
Isaccea, jud. Tulcea, în «Studia Historica et Theologica. Omagiu Profesorului Emilian
Popescu», Iaşi, 2003, pp. 193-209.
Adameşteanu, Stănică, Poll, 2008 – Gh. Mănucu-Adameşteanu, A. Stănică, I. Poll,
Cruci relicvar descoperite la Ostrov‑Beroe, judeţul Tulcea, în Peuce, S.N., 6, 2008, pp.
305-323.
Armbruster, 1972 – Adolf Armbruster, Romanitatea Românilor. Istoria unei idei,

Bucureşti, 1972.
Balş, 1969 – Ştefan Balş, Restaurarea Bărăţiei din Câmpulung Muscel, «Monumente
Istorice Studii şi Lucrări de Restaurare», Lucrările sesiunii de comunicări ştiinţiice din
aprilie 1966 a DMI, Bucureşti, 1969, pp. 7-26.
Barnea, ACR II – I. Barnea, Arta creştină în România, II, Secolele VII‑XIII, Bu-
cureşti, 1981.
Barnea, DID III – I. Barnea, Şt. Ştefănescu, Din istoria Dobrogei, III, Bizantini,
români şi bulgari la Dunărea de Jos, Bucureşti, 1971.
Bănescu, 1943 – Nicolae Bănescu, Un probleme d’histoire medievale: creation et
caractere du second empire Bulgare (1185), Bucureşti, 1943.
Bărcăcilă, 1939 – Al. Bărcăcilă, Ştiri noi din preajma Porţilor de Fier: Drubeta,
Transdrubeta, Transdierna, «Buletinul Comisiei Monumentelor Istorice», XXXII, 102,
1939, p. 152 sq.
Bejan, Rogozea, 1982 – Adrian Bejan; Petre Rogozea, Descoperiri arheologice
mai vechi şi mai recente prefeudale şi feudale timpurii din Banat, Studii şi Comunicări.
Caransebeş, 4, 1982, pp. 213-225.
Brătianu, 1935 – Gheorghe I. Brătianu, Recherches sur Vicina et Cetatea Albă.
Contributions a l’histoire de la domination Byzantine et Tatare et du comerce Genois
sur le litoral Roumain de la Mer Noire, Bucureşti, 1935.
Brezeanu, 2005 – Stelian Brezeanu, Imperiu sau monarhie naţională? Titulatura
lui Ioniţă Asan (1197‑1207), în «Imperiu Universal şi Monarhie Naţională în Europa
Creştină. Studii de gândire politică medievală», Bucureşti, 2005, pp. 139-170.
Cantacuzino, 1998 – Gh. I. Cantacuzino, Consideraţii privind necropola din jurul
bisericii vechii Curţi Domneşti din Câmpulung, «Studii şi Cercetări de Istorie Veche şi
Arheologie», 49, 2, 1998, pp. 181-193.
Căţoi, 2005 – Un cleric „Scit“ de pe teritoriul României, într‑un manuscris bizantin
din secolul al XII‑lea, «Glasul Bisericii», 64, 5-8, 2005, pp. 141-162.
Căţoi, 2006 – Mihai Ovidiu Căţoi, Un hieromoine «Scythe» du territoire de la
Roumanie, dans un manuscrit byzantin du XIIe siècle, «Etudes Byzantines et Post-By-
zantines», V, Bucureşti, 2006, pp. 223-242.
Chiţescu, Cristocea, Sion, 1982 – Lucian Chiţescu, Spiridon Cristocea, Anişoara
Sion, Cercetările arheologice de la complexul monumentelor feudale de la Cetăţeni, jud.
Argeş, «Materiale şi Cercetări Arheologice», XVI, 1982, pp. 275-281.
Chiţescu, Păunescu, 1992 – Lucian Chiţescu, Anca Păunescu, Necropola de la
Cetăţeni, «Cercetări Arheologice», 9, 1992, pp. 52-56.
Chiţescu, Sion, Cristocea, 1983 – Lucian Chiţescu, Anişoara Sion, Spiridon Cris-
tocea, Cercetări efectuate în complexul de monumente feudale la Cetăţeni, jud. Argeş,
«Cercetări arheologice. Bucureşti», 6, 1983, pp. 51-77.
Constantinescu, 1984 – Nicolae Constantinescu, Curtea de Argeş (1200‑1400).
Asupra începuturilor Ţării Româneşti, Bucureşti, 1984.
Curta, 2006 – Florin Curta, Southeastern Europe in the Middle Ages, 500‑1250,
Cambridge University Press, 2006.
Custurea, 1999 – G. Custurea, Câteva cruci relicvar descoperite în Dobrogea, în
«Pontica», 32, 1999, pp. 303-304.
Custurea, Paraschiv-Talmaţchi, EBPB VI – Gabriel Custurea, Cristina Paraschiv-Tal-

maţchi, Small Crosses from the Byzantine period discovered on the Danube‑Pontic
territory, «Etudes Byzantines et Post-Byzantines», VI, în curs de apariţie.
DACL – Dictionnaire d’archéologie chrétienne et de liturgie, Paris.
Damian, Damian, 1996 – Oana Damian, Petre Damian, Elements chretiens de
l’epoque byzantine au Bas Danube, în «Pontica», 28-29, 1995-1996, pp. 233-244.
Darrouzès, 1981 – Jean Darrouzès, Notitiae Episcopatuum Ecclesiae Constantino‑
politanae, texte crtitique, introduction et notes par Jean Darrouzès, Paris, 1981.
Davidescu, 1969 – Mişu Davidescu, Monumente medievale din Turnu Severin,
Bucureşti, 1969.
Davidescu, 1970 – Mişu Davidescu, Monumente medievale din N.‑V. Olteniei,
Bucureşti, 1970.
Dănilă, 1984 – Nicolae Dănilă, Teritoriul Olteniei în secolele VII‑XIII în lumina
documentelor bizantine, «Mitropolia Olteniei», XXXVI, 7-8, 1984, pp. 458-469.
Decei, 1978 – Aurelian Decei, Românii din veacul al IX‑lea până în veacul al
XIII‑lea în lumina izvoarelor armeneşti, «Relaţii româno-orientale. Culegere de studii»,
Bucureşti, 1978, pp. 15-117.
Diaconu, 1963 – Petre Diaconu, Urme vechi creştine descoperite în sud‑vestul
Dobrogei, în «Biserica Ortodoxă Română», LXXXI, 1963, 5-6, p. 545-557.
DIR C – Documente privind Istoria României. C. Transilvania, Bucureşti.
Djuvara, 2007 – Neagu Djuvara, Thocomerius‑Negru Vodă. Un voivod de origine
cumană la începuturile Ţării Româneşti. Cum a purces întemeierea primului stat medieval
românesc dinainte de «descălecătoare» şi până la aşezarea Mitropoliei Ungrovlahiei la
Argeş. Noi interpretări, ed. a II-a revizuită şi adăugită, Bucureşti, 2007.
Drăguţ, 1980 – Vasile Drăguţ, Creaţia artistică în epoca întemeietorilor de ţară, în
«Constituirea statelor feudale româneşti», Bucureşti, 1980, pp. 261-324.
DRH B – Documenta Romaniae Historica. B. Ţara Românească, Bucureşti.
DRH D – Documenta Romaniae Historica. D. Ralaţii între Ţările Române, Bu-
cureşti.
Ferenţ, 1931 – Ioan Ferenţ, Cumanii şi episcopia lor, Blaj, 1931.
FHDR, III, IV – Fontes Historiae Daco-Romanae. III – Bucureşti, 1975; IV – Bu-
cureşti, 1982.
Ghika-Budeşti, 1927 – N. Ghica-Budeşti, Evoluţia arhitecturii în Muntenia; Înrâu‑
ririle străine de la origini până la Neagoe Basarab, «Buletinul Comisiei Monumentelor
Istorice», XX, 53-54, 1927, pp. 121-158 + LXXXVI pl.
Giovani di Plano Carpini – Giorgio Pullé, Historia Mongolarum. Viaggio di F. Gio‑
vanni da Pian del Carpine ai tartari nel 1245‑1247, Firenze, 1913; http://www.archive.
org/stream/historiamongalo00pull goog.
Giovani di Plano Carpini, trad. Hildinger – The Story of the Mongols whom we call
the Tartars by Friar Giovanni DiPlano Carpini, translated with an Introduction by Erik
Hildinger, Boston, Branden Publishing Company Inc., 1996.
Gudea, Cosma, 1998 – Nicolae Gudea, Călin Cosma, Crucea relicvar descoperită
la Dăbâca. Consideraţii privind tipologia şi cronologia crucilor relicvar bizantine din
bronz, cu iguri în relief, descoperite pe teritoriul României, «Ephemeris Napocensis»,
VIII, 1998, pp. 273-303.
Holban, 1981 – Maria Holban, Din cronica relaţiilor româno‑ungare în secolele

XIII‑XIV, Bucureşti, 1981.
Hurmuzaki-Densuşianu – Documente privitoare la Istoria Românilor. Culese şi
însoţite de note şi variante de Nicolae Densuşianu, Bucureşti, 1887.
Ioniţă, 2005 – Adrian Ioniţă, Spaţiul dintre Carpaţii Meridionali şi Dunărea Infe‑
rioară în secolele XI‑XIII, Bucureşti, 2005.
Iorgulescu, 2005 – Vasile Iorgulescu, Le sud‑est européen entre Byzance et Occident
aux Xe – XIVe siècles. Le cas des Roumains, Iaşi, 2005.
Mansi – Sacrorum Conciliorum Nova et Amplisima Collectio, ed. Mansi, Paris,
1901.
Mălinaş, 2000 – Ioan Marin Mălinaş, Regeste şi registre de la Constantinopol şi
Roma din prima jumătate a secolului al XIII‑lea, privitoare la primatul Vasile I şi la
împăratul Ioniţă Caloian, din Târnovo. Unirea bisericească a lui Ioniţă Caloian, din
anul 1203 şi încoronarea acestuia în 1204, Oradea, 2000.
Mărculescu, 1975 – Octavian Mărculescu, O cruce pectorală bizantină găsită la
Câmpulung‑Muscel, «Biserica Ortodoxă Română», XCIII, 3-4, 1975, pp. 356-359.
Mărculeţ, 2004 – Vasile Mărculeţ, Când a fost constituită Mitropolia de Vicina?
Consideraţii asupra datei întemeierii mitropoliei dobrogene, «Biserica Ortodoxă Ro-
mână», CXXII, 1-4, 2004, pp. 259-267.
Năsturel, 1958 – Petre Ş. Năsturel, Une réminiscence roumaine de la messe latine
à l’époque de la liturgie slave, «Romanoslavica», 1, 1958, pp. 198-209.
Năsturel, 1984 – Petre Ş. Năsturel, Le christianisme roumain à l’époque des inva‑
sions barbares. Considérations et faits nouveaux, «Buletinul Bibliotecii Române. Studii
şi documente româneşti», XI (XV), s.n., Freiburg i. Br., 1984, pp. 217-266.
Năsturel, 2003 – Petre Ş. Năsturel, Ce temei se poate pune pe mărturia lui Holo‑
bolos asupra stăpânirii Bizanţului la gurile Dunării?, «Studia Historica et Theologica.
Omagiu Profesorului Emilian Popescu», Iaşi 2003, pp. 351-354.
Nicolle, Shpakovsky, 2001 – D. Nicolle, V. Shpakovsky, Kalka River 1223. Genghiz
Khan’s Mongols invade Russia, Osprey Publishing Ltd., Oxford, 2001.
Obolensky, 2002 – Dimitri Obolensky, Un commonwealth medieval: Bizanţul.
Europa de răsărit, 500‑1453, Bucureşti 2002, traducere în limba română a lucrării The
Byzantine Commonwealth. Eastern Europe, 500‑1453, 1971; traducere de Claudia Du-
mitriu, postfaţă de Nicolae-Şerban Tanaşoca.
ODB – The Oxford Dictionary of Byzantium, ed. Alexander P. Kazhdan, Alice-Ma-
ry Talbot, Anthony Cutler, Timothy E. Gregory, Nancy P. Ševčenko, III vols., Oxford,
1991.
Olteanu, Grigore, Nicolae, 2007 – Ştefan Olteanu, Nina Grigore, Victor Nicolae,
Comunitatea sătească de la Şirna, judeţul Prahova (secolele II‑X d.H.), în lumina iz‑
voarelor arheologice, Bucureşti, 2007.
Panaitescu, 2000 – P.P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii româneşti. Pro‑
blemele istoriograiei române, ed. Îngrijită şi studiu introductiv de Dan Horia Mazilu,
Bucureşti, 2000.
Papacostea, 1993 – Şerban Papacostea, Românii în secolul al XIII‑lea între cruciată
şi imperiul mongol, Bucureşti, 1993.
Papasima, 1999 – T. Papasima, Cruciuliţe medievale inedite, din Dobrogea, în
«Pontica», 32, 1999, p. 297-302;
Pascu şi colectiv, 1968 – Şt. Pascu, M. Rusu, P. Iambor, N. Edroiu, P. Gyulai, V. Wol-
lmann, Şt. Matei, Cetatea Dăbâca, «Acta Musei Napocensis», V, 1968, p. 153-202.
PG – Patrologiae cursus completus, Series graeca, ed. J.-P. Migne, 161 vols. in 166
pts., Paris, 1857-1866.
PL – Patrologiae cursus completus, Series latina, ed. J.-P. Migne, 221 vols. in 222
pts., Paris, 1844-1880.
Pop, 2002 – Ioan Aurel Pop, Aspecte confesionale şi bisericeşti cuprinse în Diploma
Cavalerilor Ioaniţi (1247), în «Slujitor al Bisericii şi al Neamului, Părintele Prof. Univ.
Dr. Mircea Păcurariu, membru corespondent al Academiei Române la împlinirea vârstei
de 70 ani», Cluj-Napoca, 2002, pp. 373-380.
Pop, 2008 – Ioan Aurel Pop, Noi comentarii asupra diplomei cavalerilor Ioaniţi
(1247) şi a contextului emiterii sale, «Românii în Europa Medievală (Între Orientul Bi-
zantin şi Occidentul Latin). Studii în onoarea profesorului Victor Spinei», volum îngrijit
de Dumitru Ţeicu şi Ionel Cândea, Brăila, 2008.
Popa, ACR III – Corina Popa, Arta creştină în România, III, Bucureşti, 1983.
Popescu, 1987 – Emilian Popescu, Ştiri noi despre istoria Dobrogei în secolul al
XI‑lea: Episcopia de Axiopolis, «Monumente Istorice şi Izvoare Creştine: mărturii de
străveche existenţă şi continuitate a românilor pe teritoriul Dunării de Jos şi al Dobrogei»,
Ed. Arhiepiscopiei Tomisului şi a Dunării de Jos, Galaţi, 1987, pp. 127-147.
Richard, 1977 – Jean Richard, La papauté et les missions d’Orient au Moyen Age
(XIIIe‑XVe siècles), Roma, 1977.
Rosetti, 1905 – Radu Rosetti, Despre unguri şi episcopiile catolice din Moldova,
«Analele Academiei Române. Memoriile Secţiei Istorice», II, XXVII, 1904-1905, Bu-
cureşti, 1905, pp. 247-322.
Rosetti, 1962 – Dinu V. Rosetti, Şantierul arheologic Cetăţeni, «Materiale şi Cer-
cetări Arheologice», VIII, 1962.
Sacerdoţeanu, 1930 – Aurelian Sacerdoţeanu, Guillaume de Rubrouck et les Rou‑
mains au milieu du XIIIe siècle, Paris, 1930.
Spinei, 1975 – Victor Spinei, Les relations de la Moldavie avec le Byzance et la
Russie au premier quart du IIe millénaire à la lumière des sources archéologiques, «Da-
cia», NS, 19, 1975, pp. 227-242.
Spinei, 1999 – Victor Spinei, Marile migraţii din estul şi sud‑estul Europei în
secolele IX‑XIII, Iaşi, 1999.
Spinei, 2008 – Victor Spinei, The Cuman Bishopric – Genesis and Evolution, în «The
Other Europe in The Middle Ages. Avars, Bulgars, Khazars, and Cumans», edited by Flo-
rin Curta with the assistance of Roman Kovalev, Leiden Boston, 2008, pp. 413-456.
Sweeney, 1973 – James Ross Sweeney, Innocent III, Hungary and the Bulgarian
Coronation: A Study in Medieval Papal Diplomacy, «Church History», 42, 3, 1973, pp.
320-334.
Tanaşoca, 2003 – Nicolae Şerban Tanaşoca, Bizanţul şi românii. Eseuri, studii,
articole, Bucureşti, 2003.
Tanaşoca, 2004 – Anca Tanaşoca, Nicolae Şerban Tanaşoca, Unitate romanică şi
diversitate balcanică, Bucureşti, 2004.
Theodorescu, 1974 – Răzvan Theodorescu, Bizanţ, Balcani, Occident la începuturile
culturii medievale româneşti (secolele X‑XIV), Bucureşti, 1974.
Toropu, 1976 – Octavian Toropu, Romanitatea târzie şi străromânii în Dacia Traiană

sud‑carpatică (secolele III‑XI), Craiova, 1976.
Turcuş, 2001 – Şerban Turcuş, Sfântul Scaun şi românii în secolul al XIII‑lea,
Bucureşti, 2001.
Turcuş, 2003 – Şerban Turcuş, Veronica Turcuş, Ordinul Cistercian în Transilvania
Medievală, Bucureşti, 2003.
Vásáry, 2005 – István Vásáry, Cumans and Tatars. Oriental Military in the Pre‑Oto‑
man Balkans, 1185‑1365, Cambridge Unuversity Press, 2005.
Vătăşianu, 1960 – Virgil Vătăşianu, Istoria artei feudale româneşti, I, Bucureşti,
1960.
Vătăşianu, 1987 – Virgil Vătăşianu, Schiţă a evoluţiei artei Ţărilor Române în
secolele X‑XVI, în «Studii de artă veche românească şi universală», Bucureşti, 1987,
pp. 7-70.
Wolff, 1949 – Robert Lee Wolff, The “Second Bulgarian Empire”. Its Origin and
History to 1204, «Speculum», 24, 2, 1949, pp. 167-206.
OFFENSIVE CATHOLIQUE
ET RESISTANCE SCHISMATIQUE AU BAS-DANUBE
DANS LA PREMIERE MOITIE DU XIIIe SIÈCLE
Dans la première moitié du XIIIe siècle, les forces politiques de l’espace
du Bas-Danube sont en permanence en quête de leurs identités spéciiques
et l’aspect confessionnel fut un des facteurs qui ont contribué largement à ce
phénomène. Si, au début du siècle, l’union religieuse de la Bulgarie à Rome et
la conquête de Constantinople par les croisés semblaient assurer une stabilité
confessionnelle confortable sous la protection de l’Eglise Romaine, peu à peu,
l’unité se perd au bénéice de l’afirmation des identités locales. Ce processus
est dû en grande mesure au fait que les principaux protagonistes politiques - la
Hongrie, la Bulgarie, l’Empire Latin, l’Epire et Nicée, les trois derniers dérivés
de Partitio Romaniae après 1204, n’avaient pas renoncé à leurs anciens conlits,
de sorte que l’essor de l’un se faisait inévitablement au détriment de l’autre.
Ainsi, la Hongrie, la Bulgarie et l’Empire Latin, bien que nominalement étaient
des parties intégrantes du même bloc confessionnel et orientées dans la même
direction croisée, sont arrivées dans la situation de gaspiller leurs ressources
internes dans des conlits intestins, qui ne furent utiles ni aux Lieux Saints, ni
à la Chrétienté.
D’autre part, la couche autochtone fait preuve d’une consistance remar-
quable, développant une résistance inattendue pour les circonstances politiques
respectives. Le cas de la Bulgarie doit être de nouveau mis en évidence: après
30 années d’union avec Rome, l’apparition d’un représentant de la Curie Papale
pouvait susciter une résistance locale par une réaction de rejet qu’on pourrait
déinir comme viscérale si l’on tient compte des dires de Bela IV à Zvolen
en 1238. À tout cela, on devrait ajouter l’attitude de la Serbie et des villes
thraco-macédoniennes conquises par Jean Assan II au détriment de l’Empire
Latin, qui accueillaient le chef bulgare comme un véritable libérateur du joug
de l’administration catholique, même si, au moment où il avait déclenché l’of-
fensive, il était encore, nominalement, soumis à l’Eglise de Rome.
Pour ce qui est des territoires roumains de la rive gauche du Bas-Danube,
bien que les formations politiques de la région n’avaient pas acquis un statut
international reconnu, pouvant donc être revendiquées à tout moment par une
des grandes puissances voisines, on les découvre attachés à l’Orthodoxie. En
même temps, le peu d’informations littéraires dont nous disposons, corroborées
aux résultats des fouilles archéologiques, nous révèlent un état actif, capable
de produire la dissolution des structures occidentales et d’attirer même des
idèles chrétiens (catholiques), sans devoir se servir de méthodes coercitives
extérieures. Dans les régions au sud et à l’est des Carpathes, la mission romaine
enregistra des succès partiels, pour de brèves périodes de temps, bien que le
contexte international semblât favorable. La principale cause de l’échec de la
mission catholique est constituée, d’une part, par l’attachement de la population
autochtone aux valeurs de l’Orthodoxie populaire balkanique, et, d’autre part,
par les désaccords entre Rome et le Royaume hongrois quant à la juridiction et
au statut de ces territoires. Le seul projet qui aurait pu entraîner des changements
radicaux sur la carte confessionnelle du Bas-Danube, la donation de 1247 faite
en faveur des Joannites, a échoué avant d’être mise en pratique.

Ofensiva Catolica Si Rezistenta Schismatica

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ofensiva Catolica Si Rezistenta Schismatica

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

3

ArhiepiscopiA DunÃrii De Jos

Volum tipărit cu binecuvântarea

EdItURA ARhIEpISCopIEI dUNĂRII dE JoS

Mihai Ovidiu CĂŢOI

Pentru istoria regiunii nord-balcanice, secolul al XIII-lea reprezintă

secesiune cu un puternic caracter anti-bizantin şi astfel s-au pus bazele

1. Curta, 2006, pp. 357-365.

confruntările s-au înteţit, gafele împăratului bizantin s-au înmulţit8 , iar

8. Deşi avem de a face cu o remarcă sarcastică, Nicetas Choniates, Istoria, p. 573,

Nu este cazul să insistăm aici asupra titulaturilor de imperator şi

tanos et ceteros episcopos magno cum gaudio», fără să ştim despre ce

23. Innocentius III, Epistolae, 154, PL CCXV, col. 456A.

condamna atitudinea clerului grec faţă de latini, luându-se decizia ca,

semne de întrebare cu privire la forţele politice care au ctitorit biserica Argeş

31. DRH D, I, pp. 28-29.

evidentă şi nu poate i pusă sub semnul întrebării37 . La cele deja menţio-

37. Pentru colaborarea cumano-vlahă în această perioadă vezi şi Vásáry, 2005, p.

sprijinirea unei facţiuni a foştilor colaboratori. Poate că ar trebui luat în

lui Andrei II al Ungariei primind ca dotă regiunea Niş-Branicevo44 , iar

44. Curta, 2006, p. 386.

la scurtă vreme au apărut o serie de disensiuni între ei şi Andrei II. În

Probabil că prin preluarea teritoriului teutonic in jus et proprietatem

litică şi bisericească55 ungară, ţinând cont de potenţialul militar şi uman

iciază de recunoaştere oicială internaţională, faţă de care, din motive

61. Decei, 1978, p. 193-208.

«ab oriicio Tanais versus Occidentem usque ad Danubium totum est

pe structura cnezială, astfel încât un preot deservea creştinii unui cnezat,

acel cleric scit, prezent în mănăstirea de la Phryganon, amintit în ultimii

77. Căţoi, 2005, passim; Căţoi, 2006, passim.

Într-o notă marginală din manuscrisul Vaticanus 1455, se consem-

80. Darrouzès, 1981, Not. 15 [188-199], p. 386.

perare a vechilor teritorii bizantine, dar rămânea singura forţă legitimă

85. Papacostea, 1993, pp. 44-46.

Dristra în lista Bisericii bizantine scoate teritoriul respectivelor eparhii

90. Georgios Pachymeres, De Michaele et Andronico Paleologis libri XIII, II.IV.16,

Însă, la doar câţiva ani de la îniinţarea Episcopiei catolice a Cuma-

92. O abordare recentă cu o impresionantă bibliograie a problemei, vezi Spinei,

Situaţia atipică o recunoaştem imediat, iar interesantă este nu atât

premissa recipient sacramenta, in grave orthodoxorum scandalum et derogationem non

şi impunându-i credinciosului rege (iniungimus) rezolvarea problemei

lui Ioachim de Sibiu împotriva revoltei Vidinului, în 1213, iar presiunea

96. DIR C, sec. XIII, I, nr. 253; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 153-154.

98. DIR C, sec. XIII, I, nr. 262; Hurmuzaki-Densuşianu, I, 1, pp. 182-184.

În acest moment, Severinul îi ridică probleme lui Bela IV. Se pare

103. Apud Spinei, 2008, p. 421, n. 28.

acum Bela IV nu făcea altceva decât să revendice structurile catolice

105. Faptul că un episcopat catolic de Severin nu apăruse încă, se poate susţine,

unor încercări catolice de adaptare a limbajului bisericesc românesc în

109. Spinei, «IR», III, pp. 438-452.

asupra popoarelor creştine «Rutenorum, Blacorum, Bulgarorum minoris

113. Guillaume de Rubrouck, Itinerarium, cf. Sacerdoţeanu, 1930, p. 161,

«a lua armele împotriva tuturor păgânilor de orice neam ar i, la fel şi îm-

autor consideră că Bela IV nu s-a mai atins de drepturile arhiepiscopilor

116. Turcuş, 2001, pp. 164-165.

Dar, realist vorbind, problema fundamentală a Diplomei Ioaniţilor

119. DIR C, sec. XIII, I, nr. 294.

cărui inalitate era constituirea şi menţinerea frontului anti-mongol. De

121. Reproşurile se refereau la faptul de a i încheiat înţelegeri cu conducători

după reluarea ofensivei mongole în 1236. Mişcarea acestora a generat

123. Spinei, 1999, pp. 284-291.

sabilitatea posibilului eşec, dar revendică toate avantajele economice şi

124. Vezi în acest sens corespondenţa dintre Papa Grigore IX şi arhiepiscopul

În consecinţă, cuceririle şi reformele Ospitalierilor în Severin şi Cu-