Aplicarea interdisciplinarității/ transdisciplinarității la orele de istorie

Disciplina Istorie îşi aduce contribuţia la formarea şi dezvoltarea competenţelor-cheie

europene şi naţionale, cu precădere în ceea ce priveşte calităţile viitorului cetăţean. Astfel se
realizează compatibilitatea Curriculumului naţional cu strategiile europene din domeniul educaţiei,
care conduc la formarea unor competenţe integratoare, indispensabile unei societăţi democratice.
Pe parcursul ciclului gimnazial, urmează a fi dezvoltate următoarele competenţe specifice
din perspectiva educaţiei cetăţeniei active:
 Formarea comportamentelor democratice şi valorilor general-umane.
 Manifestarea atitudinii faţă de impactul evenimentelor istorice asupra societăţii.
 Aprecierea critică şi obiectivă a situaţiilor, faptelor şi proceselor istorice
Aceste competenţe specifice includ valori şi atitudini care accentuează dimensiunea afectivă
şi de atitudine şi morală a învăţării din perspectiva contribuţiei specifice a Istoriei, la atingerea
finalităţilor educaţiei. Anume din aceste considerente valoarea educativă a cunoştinţelor istorice este
remarcabilă şi actuală.
Curriculumul modernizat la Istorie vizează, din perspectiva competenţelor, următoarele
principii generale ale educaţiei:
 democratizarea şi umanizarea educaţiei; unitate şi diversitate în educaţie;
 valorificarea a personalităţii umane prin educaţie; centrarea educaţiei pe valorile
naţionale şi general- umane;
 individualizarea traseului educaţional; responsabilitatea faţă de propria formare ca
cetăţean; raportarea binelui personal la binele social; democratizarea relaţiei educator-
educat;
 echitatea socială şi egalitatea şanselor;
 educaţia pentru o viaţă împlinită şi formarea competenţelor utile pentru toată viaţa .
În baza acestor principii se formează competenţele, inclusiv, valorile, atitudinile şi
comportamentele cetăţeneşti ce conturează profilul absolventului:
1. Promovează valorile democratice, atitudinile şi comportamentele civice, cum ar fi:
stabilirea unor relaţii pozitive cu ceilalţi, respectarea drepturilor fundamentale ale omului,
dezvoltarea atitudinilor pro-active în viaţa personală şi cea socială, soluţionarea prin mijloace non-
violente a conflictelor, stima reciprocă şi toleranţa etc.;
 2. Se implică în dezvoltarea unei societăţi democratice şi demonstrează responsabilitatea
civică;
3. Se percepe ca parte a comunităţii, poporului, cetăţean al statului, care are legături directe
cu Europa şi cu întreaga lume;
4. Respectă cultura şi tradiţiile familiei, comunităţii şi societăţii din care face parte, manifestă
respect pentru simbolurile naţionale, cunoaşte şi respectă cultura altor popoare, manifestă atitudine
tolerantă, depăşind stereotipurile prejudecăţile;
5. Se orientează la valorile etice şi morale fundamentale în activitate şi viaţa cotidiană:
sacralitatea fiinţei umane, refuz la violenţă, libertate, dreptate, onestitate, responsabilitate, toleranţă;
6. Demonstrează gândire logică, creativă şi critică, posedă capacităţi de autodezvoltare;
7. Este capabil să-şi găsească locul şi rolul său într-o lume în schimbare;
8. Este conştient de necesitatea de a munci pentru propria dezvoltarea şi cea comunitară.
Aşadar, pentru a-i ajuta pe elevi să se dezvolte ca cetăţeni activi înseamnă mai mult decât a
le prezenta informaţii cu privire la constituirea ţării şi la sistemul de justiţie, aceasta implică, de
asemenea, cunoştinţe practice şi conceptuale, un ansamblu de capacităţi, aptitudini, atitudini şi
valori. În acest context, disciplina Istorie oferă atât cunoştinţe despre modul de organizare al
societăţii umane din cele mai vechi timpuri până în prezent, precum şi dezvoltă la elevi atitudini şi
comportamente civice, ataşament faţă de valorile istorice şi naţionale.
Învăţământului istoric are o legătură directă cu identitatea etnică, lingvistică, culturală şi
religioasă, deoarece anume pe calea cercetării şi educaţiei istorice se poate însuşi apartenenţa la o
anumită identitate de către fiecare cetăţean. Totodată elevii trebuie să înţeleagă şi să aprecieze rolul
şi semnificaţia celorlalţi, indiferent de apartenenţa lor etnică, religioasă, sexuală etc., excluzând
astfel ura rasială, xenofobia sau antisemitismul.
Formarea atitudinii civice începe cu studierea primelor noţiuni despre democraţie în clasa a
V-a în cadrul temei Societăţile preistorice, unde elevii află că oamenii preistorici erau egali în
drepturi şi se ajutau între ei. La capitolul Grecia Antica, tema Formarea polisului, elevii se cunosc
deja cu noţiunea de democraţie şi cu caracteristicile generale ale unui regim democrat, prin
explicarea noţiunii de „democraţie” şi analiza reformelor lui Clistene, care au însemnat primul pas
spre democraţia antică, prin acordarea drepturilor egale tuturor atenienilor liberi, indiferent de avere,
chiar şi metecilor care au devenit cetăţeni. Tot aici putem face o comparaţie dintre democraţia antică
şi cea modernă, actuală, arătând asemănările şi deosebirile între acestea.
Este binevenit ca elevii să cunoască că la polul opus regimului democratic atenian se află
regimul despotismului oriental, iar la modulul Roma Antică se clarifică cu elevii noţiunile de
dictatură, dictator şi analizăm caracteristicile de baza ale acestei forme de conducere din timpul
Republicii romane – concentrarea puterii politice şi militare în mâna unei persoane.
Similar în clasa a V-a, la modulul Civilizaţia tracică avem posibilitatea să realizăm educaţia
patriotică a elevilor, unde aceştia fac cunoştinţă cu bogăţia şi frumuseţea mediului, cu oamenii ce-au
trăit dea lungul istoriei în acest areal – strămoşii noştri tracii şi geto-dacii.
În acelaşi context în clasa a VI-a elevii se familiarizează cu procesul de formare a poporului
român şi a limbii române în cadrul modulului Civilizaţia românească în Evul Mediu, cea ce face
posibil să se înţeleagă factorii romanizării, rolul slavilor în procesul de etnogeneză precum şi
primele organizaţii politice româneşti de tip feudal.
Evul mediu este epoca în care sau format noi state şi popoare, perioada când se dezvoltă
conceptele de „naţiune” medievală (categorie socială dotată „din naştere şi de la Dumnezeu” cu
dreptul exerciţiului puterii) şi „naţiune creştină” precum şi conceptul de identitate.
La orele de Istorie, la clasele a VII-a – a VIII-a, avem posibilitatea de ai familiariza pe elevi
cu primele documente care legiferează drepturile omului, (de exemplu: Declaraţia de Independenţă a
SUA şi Constituţia americană, precum şi Declaraţia drepturilor omului şi ale cetăţeanului elaborată
în 1789 de Adunarea Constituantă franceză), şi, totodată, cu caracteristicile democraţiilor moderne.
Se realizează în cadrul modulelor Civilizaţia modernă – sec. al XVIII-lea – mijlocul sec. al XIX-lea.
Totodată lecţiile de istorie contemporană la clasa a IX-a ne oferă prilejul să punem în
evidenţă şi opusul democraţiei, regimurile totalitare, militarizate de tip fascist sau nazist (de
extremă dreapta) sau de tip comunist (de extremă stânga). Prin metoda comparaţiei, elevii înţeleg
superioritatea regimului democratic chiar dacă acesta mai are şi unele lipsuri (corupţie, trafic de
influenţă, crize economice etc.) dar, după formula celebră rostită într-o cuvântare de Winston
Churchill în Camera Comunelor, la 11 noiembrie 1947, „democraţia este cea mai rea formă de
guvernământ cu excepţia tuturor celorlalte forme care au fost experimentate din timp în timp”.
În clasele a VIII-a – a IX-a, la modulul Societatea românească la mijlocul sec. al XIX-lea –
încep. sec. al XX-lea se reliefează caracterul democratic al societăţii româneşti, al legislaţiei în
primul rând – Constituţia din 1866 şi 1923, pluralismul politic, sistemul puterilor în stat, rolul
monarhiei în cucerirea independenţei de stat şi făurirea României Mari, doctrinele politice şi
economice, marile personalităţi ale epocii şi progresul înregistrat de România în perioada
interbelică. De asemenea este important să explicăm că datorită unei conjuncturi externe, dar şi a
unor factori interni au făcut ca apoi să urmeze perioada de regimuri totalitare, mai întâi regimul de
autoritate monarhică al lui Carol al II-lea, urmat de regimul de dictatură militară în condiţii de război
al lui Ion Antonescu şi regimul comunist până în anul 1989.
 Astfel, prin lecţiile de istorie putem concluziona: noţiunea de democraţie şi-a schimbat şi îşi
schimbă în continuare conţinutul de la o epocă la alta – de la democraţie militară (în perioada de
tranziţie de la orânduirea comunei primitive la orânduirea sclavagistă) la democraţia sclavagistă şi,
aşa mai departe, pe firul timpului, până la formele democraţiei cunoscute astăzi în lume.
Un alt aspect, o altă problemă a perioadei prin care trecem şi care trebuie dezbătută şi
rezolvată prin lecţiile de istorie este a-i ajuta pe elevi sa se integreze în funcţiile practice ale
societăţii democratice, pentru a le crea sentimentul răspunderii faţă de sine, pentru a-şi fauri
singuri, prin efort propriu, condiţia unei vieţi decente, demne. Prin lecţiile de istorie avem
posibilitatea sa formăm cetăţeni cu adevărat activi. La tema Republica Moldova în perioada post-
comunistă în clasa a IX-a, în secvenţa Societatea civilă, elevii au concluzionat că existenţa unei
societăţi civile puternice ne vorbeşte despre spiritul de iniţiativă al cetăţenilor, care pot să-şi rezolve
problemele lor. Astfel, asistenţa acordată persoanelor cu cerinţe educaţionale speciale sau grupurilor
defavorizate (orfani, bolnavi de SIDA, bătrânii din azile etc.) protecţia mediului, protecţia
consumatorului, problema diverselor minorităţi sunt domenii în care activează aceste organizaţii.
Acesta este chemat să dezvolte spiritul comunitar al elevilor precum şi respectul faţă de
valorile naţionale şi general umane aşa ca: bunătatea, hărnicia, dragostea de aproapele tău,
sinceritatea şi solidaritatea umană, devotament, altruism, corectitudine şi cinste, ajutorarea
semenului la nevoie, generozitate şi sprijin în realizarea omului ca om şi profesie, civism şi
familism.
Studierea Constituţiei Republicii Moldova din 1994 ne oferă prilejul să explicăm principiile
generale din Constituţie, acelea care definesc caracteristicile esenţiale ale statului nostru şi ale
ordinii civice: caracteristicile statului Republica Moldova ca „stat suveran şi independent, unitar şi
indivizibil”, forma de stat – Republica, noţiunile „stat de drept”, „stat democratic şi social” etc.
În baza aceluiaşi studiu se explică drepturile, libertăţile şi îndatoririle fundamentale,
garantate prin lege, constituirea, funcţionalitatea, competenţele şi structurile organelor puterii,
condiţiile legalităţii acestora, atribuţiile lor. Evoluţia acestor conţinuturi asigură
formarea/dezvoltarea unui ansamblu de achiziţii sub forma unor „virtuţi personale” ca – sinceritate,
punctualitate, curaj, onestitate şi virtuţi sociale – atitudini civice: politice, naţionale, umaniste,
juridice etc.
În concluzie putem menţiona că, calitatea educaţiei istorice din perspectiva cetăţeniei active
se fundamentează pe corelarea dintre conţinuturi, strategii şi competenţe specifice, or acesta permite
cadrului didactic să realizeze conexiunea explicită între ceea ce se învaţă şi scopul pentru care se
învaţă.
 Una din disciplinele școlare cu care istoria este cel mai mult în interdependență este desigur
geografia. Ambele aceste discipline, conform Planului-cadru fac parte din aceeași arie curriculară:
Educație socioumanistică. Interdisciplinaritatea între istorie și geografie se realizează pornind de la
mai multe criterii- nivele. (Tabelul 2.1)
Cunoștințele elevilor dobândite la orele de geografie facilitează înțelegerea noțiunii de mediu
geografic al anumitor popoare studiate în cadrul orelor de istorie . Spre exemplu – în clasa a V-a la
studierea subiectului Egiptul Antic apelăm la ajutorul elevilor – să găsească la hartă Egiptul (Africa
de nord); să identifice cu autorul hărții principalele forme de relief, râuri (Nil) și mări (Marea
Mediterană și Marea Roșie), care scaldă țărmurile statului egiptean, să localizeze pe hartă statele
vecine.
În scopul unei evaluări profunde a cunoștințelor istorico - geografice a elevilor se pot
organiza călătorii imaginare, pregătind din timp itinerarul acestora. Călătoria „În căutarea aurului
dacic”.
 Cu mașina timpului pornim spre orașul Sarmisegetuza – capitala Daciei.
 Urmează o cale anevoioasă prin munți, râuri, văi, spații verzi (păduri de fag), hectare cu
terase de mari dimensiuni..
 În jur vei găsi comorile Daciei: sanctuarele sacre (Soarele de andezit și Sanctuarul Mare),
marele templu de calcar, palatul lui Decebal, plăcile de la Sinaia și alte obiecte istorice din
vremea lui Decebal, muntele sacru al dacilor (Kagaion) etc.
 Încheiem traseul cu Vârful Godeanu de unde pot fi observate orașe întregi cu bogăția și
frumusețea lor deosebită.
La compartimentul Viața economică a țărilor lumii (exemplu: clasa a VII-a, subiectul
Revoluția industrială în Anglia) elevii se încadrează foarte activ în realizarea unui păianjen la
subtema Premisele revoluției industriale. O asemenea informație poate fi prezentată în felul
următor:
 Figura 1. Premisele revoluției industriale

Tabelul 2.1. Criterii-nivele de realizare a interdisciplinarității între istorie și geografie.

Criteriile/nivel Istoria românilor și universală Geografia
ul
Competențe - Înțelegerea și reprezentarea timpului - Raportarea conținuturilor
specifice
și a spațiului istoric; geografice la un suport cartografic și
-Aprecierea critică și obiectivă a grafic. Citirea și
situațiilor, faptelor și proceselor interpretarea hărții geografice;
istorice. -Aprecierea aspectelor sociale, civice
-Manifestarea atitudinii față de și culturale ale spațiului geografic la
impactul evenimentelor istorice nivel
asupra societății1. local, regional și mondial;

Subcompe- - Citirea hărților istorice cu referire la -Examinarea hărții fizice la

tențe
istoria antică; identificarea și descrierea
- Identificarea informațiilor oferite de particularităților reliefului Terrei;
hărțile cu referire la istoria evului -Utilizarea hărții tematice la
mediu; descrierea zonelor climatice;
- Descrierea unui eveniment în baza - Citirea și interpretarea hărților
hărții istorice; tematice la caracterizarea
componentelor naturii continentelor;2
etc.
Conținuturi 1.Apariția omului. Ocupațiile omului 1. Populația Terrei. Repartiția și
tematice
în preistorie (clasa a V-a); densitatea populației. Rasele umane.
2. Marile descoperiri geografice și Popoarele lumii. Așezările umane
sistemul colonial. (clasa a VI-a) Îndeletnicirile populației. (clasa a V-
3. RSSM. Economie și societate a);
(1944-1991). (clasa a IX-a) 2. Călătoriile geografice: Cristofor
4. Viața social-economică în RM Columb, Amerigo Vespucci,
(clasa a IX-a) Bartolomeu Diaz, Vasco da Gama,
5. Minoritățile etnice în Republica David Livingstone, James Cook,
1

2
 Moldova (clasa a IX-a). etc. Roald Amundsen, Robert Scott
(clasa a VI-a)
3. Economia națională (unitatea de
învățare – clasa a IX-a)
4. Structura populației (clasa a IX-a)
etc.
Exemple din - În clasa a VI-a, la studiera Marilor descoperiri geografice aplicăm
cadrul orelor
cunoștințele obținute la istorie, cum ar fi cauzele politice, economice, sociale
și științifice care au favorizat desfășurarea Marilor descoperiri geografice,
precum și consecințele acestui proces.
-În clasa a VII-a, la studierea Eurasia. Poziția fizico-geografică. Evoluția
cunoașterii continentului sunt utile cunoștințele elevilor despre Nicolae
Milescu Spătarul care a lăsat Jurnalul de călătorie în China, unde prezintă o
descriere a Asiei. La lecțiile care au ca subiect Statele din America de Nord,
elevii clasei a VII-a aplică cu succes cunoștințele despre evoluția celor 13
colonii, războiul de independență, semnificația drapelului etc. obținute în
cadrul orelor de istorie
-În clasele a VIII-a și a IX-a la studierea unităților de învățare legate de
relief, climă, faună, vegetație, ocupații ale Republicii Moldova putem utiliza
cunoștințele elevilor despre Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir.
-În clasa a IX-a la studierea unității de învățare: Economia națională a RM,
din cadrul orelor de istorie se aplică cunoștințele elevilor despre specificul
evoluției teritoriului dintre Prut și Nistru în perioada postbelică: reanexarea
teritoriului Basarabiei (1940), politica URSS de colectivizare și
industrializare, foametea din 1946-1948, deportările populației (1941, 1949),
evoluția economică a RSS Moldovenească etc.

E semnificativ faptul că în activitatea de predare–învățare a istoriei facem referință la

cunoștințele elevilor acumulate în cadrul orelor de limba română. Astfel, în clasele a V-a – a VI-a
pentru analiza unui text istoric complicat propun elevilor să selecteze noțiunile noi și să găsească cu
ajutorul dicționarului sinonimele lor: dave – cetăți, irigare – stropire, asanare – uscare, implementare
– folosire, omogen – asemenea, diviziune – împărțire, autohtoni – băștinași, migrație – mișcare,
sclavi – robi, patricieni – aristocrați.
 Rezolvarea itemului cu sarcina „restabilește ordinea cuvintelor în enunț”, de asemenea
necesită anumite achiziții acumulate la lecțiile de limbă română:
 sub, Țările, suzeranității, își, de, Române, libertatea, otomane, acțiune, extern, pe, pierd,
presiunea, plan. (Țările Române sub presiunea suzeranității otomane își pierd libertatea
de acțiune pe plan extern.)
 istoricii, apreciat, Principele, români, Mihai, este, predecesor, drept, unirii, moderne,de, un,
românești, al. (Principele Mihai este apreciat de istoricii români drept un predecesor al
unirii românești moderne.) (clasa a X-a).[4]
În acest context pot fi indicate un șir de metode și tehnici interactive aplicarea cărora necesită
un anumit volum de cunoștințe și abilități obținute în cadrul orelor de limba română. Astfel, metoda
Scrierea liberă evidențiază deprinderile de alcătuire și scriere a unui text la elaborarea unor mesaje,
descrierea unor personalități istorice. De exemplu în clasa a V-a în cadrul temei Democrația ateniană
elevii pot realiza o scriere liberă vizavi de una dintre definiții:
 Democrația este guvernarea poporului, de către popor, pentru popor. (Abraham Lincoln)
 Democrația este un sistem politic prost, însă cel mai bun dintre cele pe care omenirea le-a
inventat până acum. (Winston Churchill)
Tehnică Licitația de idei antrenează copiii în discuție, comunicare liberă, gândire logică și
informația supusă „vânzării” (discuției, analizei). De exemplu „Se vinde informația privind unirea
Basarabiei la Regatul României”. Prețul se estimează nu în bani, ci în pătrățele de hârtie colorată.
Alt elev, secretarul, înscrie numărul de răspunsuri ale fiecăruia. Învingător devine elevul care
acumulează numărul maxim de puncte (pătrate) și este apreciat cu o nota maximă.
Deprinderile de analiză a unui text și de formulare a întrebărilor, formate la orele de limba
română, se perfecționează și la lecțiile de istorie când se propune elevilor metoda Explozie stelară.
Este similară brainstormingului, începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară cu întrebări,
asemeni „exploziei stelare”. Etapele acestei metode sunt următoarele: se scrie ideea sau problema pe
o foaie de hârtie sau pe tablă, apoi pe un poster special pregătit, care reprezintă o stea mare într-un
spațiu cosmic se scrie în centru problema, iar la fiecare colț câte o întrebare: Ce?, Cine?, Unde?,
De ce?, Când? Urmează comunicarea rezultatelor muncii de grup și remarcarea celor mai interesante
întrebări și aprecierea activității în echipă.
Metodă dată stimulează creativitatea la elevi și se bazează pe formularea de întrebări pentru
soluționarea de probleme și noi descoperiri. [2]
La predarea anumitor teme din istorie se pot folosi cunoștințele căpătate la lecțiile de literatura
română. Astfel:
 - cronicile lui Grigore Ureche, Miron Costin, Ioan Neculce sunt binevenite la formarea statelor
medievale românești, la domniile lui Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare;
- romanele lui Mihail Sadoveanu „Neamul șoimăreștilor”, „Ștefan cel Mare”, „Nunta domniței
Ruxandra” reflectă momente din domnia lui Vasile Lupu ;
- poeziile lui G. Coșbuc descriu revoltele țăranilor din România 1905-1907;
- poezia lui A. Mateevici „Limba noastră”, unde limba română apare ca un scut care a însoțit
poporul în istoria sa zbuciumată, dându-i putere și încredere pentru un viitor mai bun poemul
„Miorița”, care descrie luptele pentru neatârnare ale Moldovei medievale etc
Matematica și calculul matematic sunt sursele la care profesorul de istorie apelează deseori în
cadrul orelor. Spre exemplu, la tratarea subiectului Cultura Orientului antic (clasa a V-a), antrenând
creativitatea elevilor, se poate de solicitat, ca aceștia să înalțe un zigurat din piese ale setului de
jocuri „Constructor”, urmând ca doi elevi („arhitecți”) să explice etapele lucrului efectuat, mărimea
fiecărui nivel al clădirii, cât și suprafața (aria) acestora. E clar că fără calcul matematic copiii nu se
vor descurca. Paralel doi „plasticieni”, desenează un zigurat, zugrăvind pe acesta și grădinile
suspendate ale Semiramidei. Aici copiii au apelat la deprinderile de lucru altoite în cadrul orelor de
educația plastică.
Calcul matematic se poate utiliza și la lucrul cu axa cronologică. De exemplu: „Calculați cât
timp s-a scurs de la formarea statului medieval Țara Moldovei până la domnia lui Petru Rareș?
Prezentați aceste evenimente pe un segment al axei cronologice (clasa a V-a).
Alteori apelăm la noțiuni de ordin matematic spre o mai bună înțelegere a conținuturilor
curriculare: divizare – împărțire, sau explicăm enunțul: „țăranilor le aparținea 1/3 din pământurile
arabile”pentru a înțelege ne amintim ce este fracție și ce parte din pământuri ( 0,33%) aparținea
țăranilor etc.
În concluzie putem afirma, că învăţarea interdisciplinară a istoriei conduce la înţelegerea
complexă, din variate unghiuri de vedere a proceselor sociale prin surprinderea relaţiilor
fundamentale de-a lungul timpului, promovează spiritul activ şi dezvoltă la elevi capacităţi de-a
intui, de-a gândi şi imagina creativ, de-a memora logic, şi de-a visa nestăvilit.
Formarea unor cetăţeni activi, liberi şi responsabili vizează organizarea conţinuturilor
disciplinare în baza unor concepte sau principii comune educaţiei cetăţeniei active şi disciplinelor
Istorie şi Educaţia civică din aria socioumană. Din sistemul de principii ale educaţiei civice am
selectat următoarele:
A. Principiul respectării drepturilor omului/copilului Acest principiu este fundamental în
educarea cetăţeanului activ. Toate democraţiile năzuiesc să respecte şi protejeze drepturile
fundamentale ale omului. Drepturile omului reflectă respectul pentru viaţa şi demnitatea umană.
Acestea pot fi incluse în Constituţie sau să se conţină într- un act separat. În şcoală drepturile
elevilor, ale profesorilor sunt incluse în regulamentul liceului. Acestea însă nu trebuie doar stipulate,
ci şi respectate din partea ambelor părţi. Prin atitudine şi comportament, etosul şcolar se conferă
credibilitate valorilor şi principiilor care se promovează. Aceasta demonstrează că ele nu sunt
noţiuni abstracte, ci realităţi valabile în lumea de dincolo de zidurile şcolii.
B. Principiul educaţiei civice în spirit demn, civilizat şi democratic. Acest principiu presupune
ca elevilor să li se asigure condiţiile educaţionale care îi ajută să însuşească atât conceptele şi
normele legale demne şi civilizate, cât şi conceptele şi normele democraţiei ce se dezvoltă în
societatea liberă şi în statul de drept, promovându-se caracterul conştient al educaţiei moral-civice.
Acest cadru etic, demn şi democratic, trebuie să se dezvolte la tineri conştiinţa îndeplinirii
îndatoririlor faţă de colectivitatea ce se dezvoltă şi acţionează în societatea liberă, deoarece numai în
acest cadru sunt posibile dezvoltarea şi manifestarea liberă şi deplină a personalităţii,
profesionalismului şi civismului.
C. Principiul educaţiei civice în spirit conştient şi activ- participativ. Acest principiu exprimă
asigurarea unităţii strânse dintre vorbele şi faptele care au caracter moral, civic, dintre teoria şi
acţiunea civică, dintre conştiinţa şi conduita civică, în acest sens, este necesar ca elevii să cunoască,
să înţeleagă şi să conştientizeze teoria şi normele de drept demne, civilizate şi democratice. Aceasta
se datorează faptului că sunt cazuri când adolescenţii cunosc teoria şi normele juridice, pot chiar să
le expună, însă în viaţă, în activitate, tot aceştia pot să înfăptuiască acţiuni negative, imorale, unele
chiar cu caracter infracţional, inuman. Putem vorbi despre o educaţie civică eficientă, temeinică
numai în situaţia în care, concomitent cu formarea conştiinţei civice, se formează şi o conduită
civică demnă.
D. Principiul îmbinării exigenţei cu respectul faţă de lege şi personalitatea elevului. Formarea
cetăţeanului activ este un proces complex, dificil şi ridică numeroase obstacole. Acest principiu
exprimă necesitatea de a îmbina exigenţele ce trebuie respectate de elev cu stimă faţă de sine. Este
important ca înaintarea cerinţelor să se facă ţinându-se seama de manifestarea respectului faţă de
elev (cetăţean) în orice situaţie: şcolară sau extraşcolară. Oricât de complex şi dificil ar fi demersul
educaţiei morale, educatorii nu au voie, în nici o formă, să umilească (prin injurii, cuvinte
înjositoare, invective) personalitatea elevului şi nici să aducă jigniri fizice (bătaie, privarea de
dreptul de a lua masa, alte acţiuni). Aplicarea acestui principiu are ca finalitate şi dezvoltarea la elevi
a autoexigenţei şi autorespectului, a exigenţei şi respectului faţă de cei din jur, faţă de lege.
Formarea competenţelor civice la elevi.
 E. Principiul formării conştiinţei şi conduitei civice. Conştiinţa civică, spiritul civic e refracţia
discursului puterii în cetăţeni, rezultatul constatat la nivel social al microfizicii puterii (M. Focault).
Conştiinţa şi conduita civică sunt cele două laturi ale educaţiei civice, care intercondiţionează şi se
completează reciproc, formarea uneia neputându-se realiza independent de cealaltă. Conştiinţa
civică reprezintă capacitatea intelectuală, afectivă şi atitudinală de raportare la semnificaţia pe care
o au evenimentele, faptele şi acţiunile sociale. Elementele conştiinţei civice orientează şi stimulează
conduita civică, iar aceasta, la rândul ei, valorifică asemenea elemente, integrându-le în deprinderi,
obişnuinţe şi trăsături de caracter şi voinţă. Conduita civică reprezintă modul de a gândi şi a simţi
moral. Deprinderile, obişnuinţele, trăsăturile de voinţă şi de caracter despre care vorbeam mai sus,
atitudinile exprimate prin acţiuni civice, toate acestea dovedesc modul de a gândi şi a simţi moral.
Concordanţa dintre conştiinţa şi conduita civică este armonioasă sub aspectul relaţiilor dintre
intenţiile, aspiraţiile şi gândurile de a face bine şi faptele propriu-zise. Lipsa concordanţei dintre
conştiinţa şi conduita civică aduce prejudiciu semenilor şi chiar comunităţii.
F. Principiul tratării individuale, tolerante şi diferenţiate. Educaţia ce vizează formarea unui
cetăţean, nu poate ignora acest principiu. Educaţia civică începe în familie,unde prin exemplul
părinţilor şi prin explicaţii copilul deprinde un comportament civic: să-şi exprime punctul de vedere,
sa aibă opinia sa, să se informeze etc. Aceasta continuă în grădiniţa de copii şi în şcoală. Activitatea
de învăţare reprezintă cadrul de modelare a comportamentului şi a personalităţii civice: se formează
şi se consolidează reprezentări şi noţiuni, emoţii şi sentimente civice, convingeri şi atitudini.
Activitatea de învăţare devine în acelaşi timp cadrul de exprimare a faptelor civice, de încurajare şi
condiţionare a lor, de combatere şi corectare a devierilor comportamentale.