Pu Yi

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Sari la navigareSari la căutare
Pu Yi
愛新覺羅．溥儀
Împărat Qing

Date personale

Nume la naştere ᡦᡠ ᡳ 

Născut 7 februarie 1906
Beijing, China

Decedat 17 octombrie 1967 (61 de ani)

Beijing, China

Înmormântat grave of Puyi[*] 

Cauza decesului cauze naturale[*] (kidney

cancer[*]) 

Părinţi Zaifeng, Prince Chun[*][1]

Youlan[*] 

Fraţi şi surori Yunhuan[*]

Jin Yunying[*]
Pujie[*]
Jin Youzhi[*] 

Căsătorit cu Împărăteasa Wanrong

Wenxiu
 Număr de copii 0 

Cetăţenie  Dinastia Qing

 Republica Chineză
 Manciukuo
 Republica Populară Chineză 

Etnie Manchu[*] 

Religie Budism 

Ocupaţie grădinar
arhivist[*]
aristocrat[*]
scriitor
autobiograf[*] 

Apartenenţă nobiliară

Familie nobiliară Casa de Aisin Gioro

 Al-XII-lea Împărat Qing

Domnie 2 decembrie 1908 – 12 februarie 1912

(3 ani, 72 zile)
1 iulie 1917 – 12 iulie 1917
(0 ani, 11 zile)

Predecesor Împăratul Guangxu

Regent Prinţul Chun & Împărăteasa Longyu

Împărat al Manchukuo

Domnie 1 martie 1934 – 15 august 1945

(11 ani, 167 zile)

Prezenţă online

Internet Movie Database

Modifică date / text 

Pu Yi (Chineza tradiţională: 溥儀; Chineză: 溥仪; pinyin: Pǔyí) (n. 7 februarie 1906 –

d. 17 octombrie 1967) a fost al doisprezecelea şi ultimul împărat al Dinastiei chineze
Qing. A fost încoronat la vârsta de doar trei ani în anul 1909 şi a fost obligat să abdice
la 12 februarie 1912.
A fost cunoscut ca împărat sub numele de Împăratul Xuantong (宣統皇帝) între 1908 şi
1911, şi ca împărat, dar fără să conducă efectiv, între 1911 şi 1924, iar între anii 1932 şi
1945 a domnit în statul marionetă cunoscut sub numele de Manciukuo.
 Cuprins

 1Familie
 2Împărat al Chinei (1908–1912)
 3Ultimii ani (1945–1967)
 4Filme despre viaţa lui Pu Yi
 5Note

Familie[modificare | modificare sursă]

Puyi (dreapta), în vârstă de trei ani stând lângă tatăl său, Zaifeng, Prinţ Chun şi fratele său mai mic, Pujie.

Străbunicul lui Puyi a fost Împăratul Daoguang (domnie: 1820–1850), care a fost

succedat de cel de-al patrulea fiu al său, Împăratul Xianfeng (domnie: 1850–1861).[2][3]
Bunicul patern al lui Puyi a fost Yixuan, Prinţ Chun (1840–1891), al şaptelea fiu al
Împăratului Daoguang şi fratele mai mic al Împăratului Xianfeng. Împăratul Xianfeng a
fost succedat de singurul său fiu, care a devenit Împăratul Tongzhi (domnie: 1861–
1875).[4] Împăratul Tongzhi a murit la vârsta de 18 ani fără un fiu şi a fost succedat
de Împăratul Guangxu (domnie: 1875–1908), fiu al primului Prinţ Chun şi a Yehenara
Wanzhen (sora mai mică a Împărăteasei văduve Cixi). Împăratul Guangxu a murit fără
un moştenitor.[5]
Puyi, care i-a succedat Împăratului Guangxu Emperor, a fost fiul cel mare al lui Zaifeng,
Prinţ Chun şi a concubinei Lingiya (1866–1925). Zaifeng era fratele mai mic al
Împăratului Guangxu şi primul în linia de succesiune. [6]
Puyi a avut un frate mai mic, Pujie (1907–1994), care s-a căsătorit cu o verişoară
a Împăratului Hirohito, Lady Hiro Saga. Regula de succesiune a fost modificată pentru
a+i permite lui Pujie să-i succeadă lui Puyi, care nu a avut copii. [7][8]
Fratele vitreg al lui Puyi, Puren (n. 1918) a adoptat numele chinez Jin Youzhi şi în
prezent trăieşte în China. În 2006 Jin Youzhi a intentat un proces în ceea ce priveşte
drepturile de imagine şi a vieţii private ale lui Puyi. Procesul a susţinut că aceste
drepturi au fost încălcate de către lucrarea "Ultimul monarh al Chinei şi familia sa". [9]

Împărat al Chinei (1908–1912)[modificare | modificare sursă]

Puyi în 1922

Ales de Împărăteasa văduvă Cixi pe patul de moarte,[5] Puyi a devenit împărat la vârsta

de 2 ani şi 10 luni, în decembrie 1908 după ce Împăratul Guangxu a murit la 14
noiembrie. Intitulat Împăratul Xuantong, iniţierea lui Puyi pentru viaţa de împărat a
început când oficiali ai palatului au venit la reşedinţa familiei să-l ia. Micul Puyi a ţipat şi
s-a opus atunci când oficialii au ordonat unui eunuc să-l ridice. [10] Tatăl lui, Prinţul Chun,
a devenit Prinţ-Regent (摄政王). În timpul încoronării lui Puyi, micul împărat a fost purtat
în braţe spre tron de tatăl său. Puyi a fost atât de speriat de scena din faţa lui şi de
sunetele asurzitoare de la tobele ceremoniale şi muzică, încât a început să plângă.
Tatăl său i-a spus încercând să-l liniştească "Nu plânge, se va termina curând."
Doica lui Puyi, Wen-Chao Wang, a fost singura care a putut să-l liniştească şi l-a însoţit
în Oraşul Interzis. Puyi nu şi-a mai văzut mama biologică, prinţesa Chun, timp de şapte
ani. El a dezvoltat o legătură specială cu Wen-Chao Wang şi era singura persoană care
îl putea controla. Atunci când împăratul a împlinit opt ani, ea a fost trimisă departe.
După ce Puyi s-a căsătorit, el ar fi adus-o din când în când în Oraşul Interzis, şi mai
târziu la Manchukuo, să-l viziteze. După graţierea lui de către guvern în 1959, el l-a
vizitat pe fiul ei adoptiv şi a aflat abia atunci de sacrificiile ei personale pentru a fi doica
lui.[11]
Creşterea lui Puyi a fost greu să conducă la creşterea unui copil sănătos şi bine
echilibrat. Peste noapte, a fost tratat ca un zeu şi în imposibilitatea de a se comporta ca
un copil. Adulţii din viaţa lui, cu excepţia doicei lui, Wen-Chao Wang, au fost toţi străinii,
îndepărtaţi, şi incapabili să-l disciplineze. Oriunde mergea, oamenii maturi
îngenuncheau într-un ritual de ploconire, ferindu-şi privirea până când el trecea.
Curând, tânărul Puyi a descoperit puterea absolută pe care o deţinea peste eunuci şi
frecvent i-a bătut pentru greşeli mici. [10]
După căsătorie, Puyi a început să preia controlul asupra palatului. El a descris că "o
orgie de jafuri" a avut loc, care a implicat "toată lumea de la cel mai mare la cel mai
mic". Potrivit lui Puyi, până la sfârşitul ceremoniei de nuntă, perlele şi coroana de jad ale
împărătesei au fost furate.[12] Încuietorile au fost rupte, zonele au fost percheziţionate şi
la 27 iunie 1923 un incendiu a distrus zona din jurul Palatului. Puyi a suspectat că a fost
un incendiu intenţionat pentru a acoperi furtul. I-a izgonit pe eunuci de la palat şi existau
zvonuri că fratele său a furat comori şi colecţii de artă pentru a le vinde colecţionarilor
bogaţi pe piaţa neagră. Următorul pas de acţiune a fost să reformeze administraţia
Palatului. În această perioadă, el a adus în mai multe persoane din exterior pentru a-i
înlocui pe ofiţerii tradiţional aristocratici în scopul de a îmbunătăţi responsabilitatea. El l-
a numit pe Zheng Xiaoxu ca ministru al Administraţiei şi Zheng Xiaoxu l-a angajat pe
Tong Jixu, un fost ofiţer al Forţelor Aeriene de la Beiyang Military, ca şeful său de
personal. Cu toate acestea, reforma nu a durat mult înainte ca Puyi să fie forţat să iasă
din Oraşul Interzis de Feng Yuxiang.

Ultimii ani (1945–1967)[modificare | modificare sursă]

Puyi (dreapta) şi un ofiţer sovietic

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, Puyi a fost capturat de Armata Roşie
sovietică la 16 august 1945 în timp ce voia să fugă cu un avion în Japonia.[13] Sovieticii l-
au dus într-un oraş din Siberia, Chita. A trăit într-un sanatoriu, apoi mai târziu a fost dus
la Khabarovsk în apropiere de graniţa chineză.
În 1946, a depus mărturie la Tokyo, la Tribunalul militar internaţional pentru Extremul
Orient,[14] detaliind resentimentele sale despre cum a fost tratat de japonezi.
Când Partidul Comunist Chinez sub Mao Zedong a venit la putere în 1949, Puyi a fost
repatriat în China după negocieri între Uniunea Sovietică şi China. [15][16] Exceptând
perioada din timpul războiului coreean, când a fost mutat la Harbin, Puyi şi-a petrecut
zece ani la Centre de detenţie pentru criminali de război de la Fushun în provincia
Liaoning, până când a fost declarat reformat.
Puyi a ajuns la Peking în 1959 cu permisiunea specială de la Mao Zedong şi a trăit
următorii şase ani ca cetăţean obişnuit la o reşedinţă împreună cu sora lui, înainte să fie
transferat la un hotel sponsorizat de guvern. El şi-a exprimat sprijinul pentru comunişti şi
a lucrat ca asistent grădinar la Grădina Botanică din Peking. La vârsta de 56 de ani, la
30 aprilie 1962, s-a căsătorit cu Li Shuxian, o asistentă medicală, în cadrul unei
ceremonii care a avut loc la Conferinţa Consultativă. Din 1964 până la moartea sa, el a
lucrat ca redactor la departamentul literar al Conferinţei Consultative Politice a
Poporului Chinez, unde salariul său lunar a fost în jur de 100 de yuani. [17]
Cu încurajarea lui Mao Zedong şi a premierului Zhou Enlai, Puyi şi-a scris
autobiografia Wo De Qian Ban Sheng (chineză: 我的前半生 Prima jumătate a vieţii
mele în anii 1960 împreună cu Li Wenda, un editor de la Biroul de Presă din Peking.

Filme despre viaţa lui Pu Yi[modificare | modificare sursă]

S-au turnat două filme despre viaţa împăratului: Fire Dragon al lui Li Han Hsiang în
1986 şi Ultimul împărat al lui Bernardo Bertolucci în 1987. Căutarea identităţii lui Pu Yi,
ultimul împărat al Chinei, este realizat printr-o mare artă cinematografică, de o
impecabilă claritate. 9 Premii Oscar pentru: cel mai bun film, cea mai bună adaptare
cinematografică, cea mai bună regie, cea mai bună imagine, cel mai bun montaj, cea
mai bună muzică originală, cea mai bună scenografie, cele mai bune costume, cea mai
bună coloană sonoră.