AŞ VREA…

LICEUL TEORETIC ,,NICOLAE JIGA"TINCA

Profesor coordonator OANA LOLA AURA

Sunt o adolescentă oarecare, o persoană care încearcă să

găsească răspunsuri la întrebări. De ce violența dă mereu târcoale
şcolilor, un loc în care ar trebui să fim liniştiți şi să fim preocupați
doar de dorința de cunoaştere? Din păcate, violența reuşeşte să
dărâme pereții groşi ai şcolii şi să spargă spațiul ei de siguranță în
mii de cioburi, împrăştiind toate lucrurile bune şi distrugând acel vis
frumos la care aspirăm întreaga copilărie. Și nu dă semne de regret,
atunci când răneşte pe cineva. Mergem la şcoală să învățăm,
profesorii ne călăuzesc paşii spre tărâmul cunoştințelor, noi ne dăm
silința să corespundem cerințelor ce ni s-au impus şi avem dorința ca
eforturile noastre să fie răsplătite cu linişte, siguranță. Și atunci se
întâmplă.
Ȋn lumea noastră modernă, cuvântul violență a devenit o
banalitate. Mulți spun că e o problemă care are rădăcini adânci, dar eu cred că uneori e doar ceva de suprafață şi
de cele mai multe ori ține de educație sau mai bine zis de lipsa ei. La unii adolescenți, violența este o simplă
manifestare a neîmplinirilor interioare ori o imitație a unor acțiuni violente preluate din filme sau jocuri video.
Uneori, neglijența părinților este cea care generează totul. Fiind prea ocupați cu munca, nu supraveghează
copilul care se uită la emisiunile pentru ,,oameni mari’’- ştiri, ca acelea de la ora 5 şi nu numai, filme, emisiuni de
aşa-zis divertisment. Astfel, el este mereu supus agresivității, pe care o înțelege ca pe ceva firesc şi începe să o
folosească în viața de zi cu zi, vorbind urât, bătându-se cu alţi copii şi nesocotind sfaturile părinţilor sau ale
profesorilor, copiind modelul negativ pe care îl admiră.
Aş vrea să ne pese unul de altul, să ne gândim că suntem fiinţe care merită respectate. Aş vrea să avem
curajul să nu-i tolerăm pe cei agresivi. Aş vrea să nu mai închidem ochii atunci când suntem martorii unei
agresiuni, să nu rămânem nepăsători la ceea ce se întâmplă în jurul nostru.Mâine ţi se poate întâmpla chiar ţie. Nu
vrei ca cineva să îţi vină în ajutor? Cineva va lua atitudine şi atunci te vei simţi protejat.
Aş vrea să nu mai fim agresivi. Nu se rezolvă nimic aşa, nu ne vom simţi mai bine, din contră.Vrei să
impresionezi? E atât de uşor să o faci, ai atât de multe alte moduri…Nu e dificil să devii agresiv, să faci rău
colegilor, prietenilor, să îi jigneşti… Crezi că eşti mai special? Să fii special înseamnă să ştii să te comporţi, să fii
prieten cu noi toţi, să fii admirat şi simpatizat de toată lumea. Fă-o şi vei fi cu adevărat special. Aş vrea să învăţăm
să ne ascultăm unii pe alţii. Să-i oprim pe cei violenţi obligându-i să facă ceva constructiv, să-i învăţăm să plece
de la lucruri mărunte, cum ar fi să-şi ceară scuze sau să ştie să ierte.
Aş vrea să nu mai aud în jurul meu, în preajma Crăciunului expresia ,,să fim mai buni de sărbători". De ce
doar atunci? Eu, una, vreau să trăiesc într-o lume mai bună în fiecare zi, nu doar azi sau de Crăciun. Ce-ar fi să
oferim celor pe care îi iubim daruri de suflet, nu să încercăm să-i recompensăm cu un cadou cumpărat. Doar de
Crăciun.
Violenţa, oricare ar fi ea- verbală sau fizică- trebuie prevenită. Să încurajăm comunicarea, să refuzăm
prezenţa agresivităţii în viaţa noastră, să o refuzăm, nu să o negăm, e prea puţin. Violenţa poate răsări de oriunde
şi doar o picătură din ea ne poate otrăvi sufletele, credinţa.
Din păcate, violenţa nu ţine cont de statut social, de vârstă sau de suflet.Ea este mereu diferită, dar o poţi
simţi şi chiar observa.
Sunt prea tânără să am pretenţia că ştiu multe despre Octavian Paler, dar mi-au rămas în minte cuvintele
sale dintr-o emisiune TV: ,, Avem timp pentru toate avem timp să regretăm că am greşit şi să greşim din nou, să-i
judecăm pe alţii şi să ne absolvim pe noi înşine. Am învăţat că oricât mi-ar păsa mie, altora s-ar putea să nu le
pese. Am învăţat că atunci când sunt supărat, am dreptul să fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău…"