Sunteți pe pagina 1din 29

CURS 6

Programul de calcul EXCEL

1. Prezentarea programului de calcul EXCEL

Procesoarele de calcul tabelar sau generatoarele de foi de calcul, cum mai sunt denumite,
sunt aplicaţii specializate destinate calculelor economice, statistice, ştiinţifice, gestiunii unor
baze de date de dimensiuni reduse, etc. Elementul fundamental este foaia de lucru
(spreadsheet), un tabel organizat pe linii şi coloane. La intersecţia unei linii şi a unei coloane se
află celula, în care se pot introduce informaţii diverse: numere, text, formule etc.
Procesoarele de tabele oferă utilizatorilor o serie de facilităţi cum ar fi:
 introducerea, ştergerea, modificarea datelor în celule individuale sau în blocuri de celule;
 existenţa unei varietăţi de funcţii matematice care pot fi folosite în foaia de lucru;
 realizarea de reprezentări grafice (diagrame) diverse, adaptate datelor de ilustrat;
 elemente de gestiune a bazelor de date;
 generatoare de scenarii pentru simularea diverselor contexte de piaţă;
 elemente avansate de programare liniară şi optimizare.
Procesoarele de tabele au apărut în anii ’70, prin produsul Visicalc (visible calculator),
cunoscând apoi o mare diversitate: Lotus 1-2-3, Excel, Quattro Pro etc.
Programul de calcul tabelar Excel este unul dintre cele mai utilizate, făcând parte din
pachetul Microsoft Office. Principalele sale trăsături sunt:
 meniuri şi casete de dialog eficiente şi flexibile
 folosirea limbajului Visual Basic for Applications (VBA)
 modificarea interactivă a tabelelor (pivot table)
 posibilităţi sporite de importare şi exportare a datelor
 facilităţi de legătură între aplicaţii
În programul Excel fişierele sunt numite registre (workbooks) şi fiecare registru conţine
16 foi de lucru (worksheets). Fiecare foaie de lucru conţine celule aşezate în 256 de coloane şi
65536 de linii (rânduri). Informaţii suplimentare pot fi obţinute cu meniul Ajutor (HELP) sau
apăsând F1. De asemenea folosirea asistentului soft Asistent Office (tip Wizard) oferă sugestii
pentru diferite acţiuni. Ecranul standard Excel în care sunt puse în evidenţă elementele tipice ale
unei ferestre Windows cuprinde:
 bara de titlu
 bara de meniuri
 bara de instrumente standard
 bara de formatare
1
 bara de formule
 foaia de calcul
 bara de stare curentă
Elementele din fereastra registrului sunt:
 etichetele: foaie 1…,(sheet1...)
 butoane de derulare a etichetelor
 bare de derulare pe orizontală şi pe verticală
 bare de despărţire
 selector de celulă
 cursorul mouse-lui
Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni
folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente. În
cele ce urmează sunt prezentate mai multe elemente legate de barele de instrumente și descrierea
pe scurt a comenzilor din meniurile programului.
Bara de instrumente standard are un număr de butoane cu pictograme specifice (există
circa 270 butoane pe toate barele). Dacă se plasează cursorul mouse-ului pe un buton o să apară
numele butonului (acţiunea ce o declanşează). Funcţia butonului este afişată pe bara de stare în
partea de jos a ecranului. Pentru a obţine informaţii suplimentare despre un buton, se face clic pe
Ajutor (Help) din bara de instrumente standard şi apoi un clic pe butonul dorit. Activarea sau
dezactivarea unei bare de instrumente se face utilizând: Vizualizare (View) - Bare de
instrumente (Toolbar) - marcarea barelor dorite.
Barele cu instrumente de lucru pot fi configurate adăugând sau scoţând butoane şi pot fi
aşezate în mai multe poziţii pe ecran:
 între bara de meniu şi cea de formule
 în partea de jos a ecranului
 în partea dreaptă a ecranului
 în partea stângă a ecranului
 într-o poziţie oarecare (bară flotantă) pe ecran
Pentru crearea propriei bare cu instrumente de lucru se procedează astfel:
 Vizualizare (View) - Bare de instrumente (Toolbar), Particularizare (Customize),
Nou (New)
 Se tastează în caseta Nume bară de instrumente (Toolbar Name) numele pe care îl daţi
barei, apoi OK
 Se afişează o bară flotantă iar butoanele dorite se “trag” din caseta Comenzi (Customize)
în bara de meniuri personală care îşi măreşte dimensiunile pe măsură ce se adaugă

2
butoane. După ce s-au adus toate butoanele dorite se selectează Închidere (Close)

Foaia de calcul este o foaie de tip contabil care poate fi creată, prelucrată şi stocată pe
suport magnetic cu ajutorul calculatorului. Foaia de calcul este un tabel impresionant cu 16384
de linii şi 256 de coloane. Cu ajutorul tastelor de navigare ne putem deplasa în orice zonă a foii
de calcul în scopul vizualizării acesteia pe ecran. Pe ecran la un moment dat se va vizualiza o
mică zonă din această foaie de calcul, zonă ce conţine numai 20 de linii şi 8 coloane standard,
dar cu ajutorul unor tehnici de navigare, care vor fi descrise în continuare, pot fi vizualizate toate
zonele acestui tabel.
Rândurile foii de calcul sunt numerotate în ordine crescătoare începând cu 1 până la
16384; numerele sunt afişate pe marginea stângă a foii de calcul.
Coloanele foii de calcul se identifică printr-o ltieră sau o combinaţie de două litere, în
ordine alfabetică; o foaie de calcul are 256 de coloane.
Celula este spaţiul situat la intersecţia unui rând cu o coloană în care se pot înregistra un
singur tip de date, care pot fi inmtroduse de la tastatură sau pot fi rezultate a unor operaţii.
Adresa unei celule este formată din litera sau combinaţia de litere care desemnează
coloana şi numărul care identifică rândul în care figurează celula; într-o celulă, se pot introduce
de la tastatură : numere, text, adresele altor celule, secvenţe de comenzi, formule de calcul,
funcţii; produsul program va asocia celulei, imediat ce s-a tastat primul caracter, caracteristica
tipului celulei care vafi: numeric, şir de caractere, formulă sau funcţie.
Zona (domeniul) este formată dintr-un grup de celule adiacente(exemplu: o coloană, un
rând, un şir orizontal/vertical de celule); o zonă nu poate avea decât o formă rectangulară (un
dreptunghi, un pătrat); o zonă se adresează prin coordonatele sale, adică, adresa celulei din colţul
stânga sau şi a celei din colţul dreapta jos, separate prin două puncte; zonele astfel definite pot
primi un nume pentru a se putea opera mai uşor cu ele.
Formulele sunt expresii aritmetice utilizate pentru realizarea unor calcule cu datele
numerice din celulele foii de calcul; formula se introduce în celula respectivă, se evaluează şi pe
ecran apare direct rezultatul în acea celulă; o formulă conţine operanzi şi operatori ; operatorii
aritmetici sunt: +, -, *, /, ; operanzii pot fi constante sau variabile (adresele celulelor luate în
aclcul); în orice formulă pot fi folosite parantezele rotunde; formula trebuie să înceapă
obligatoriu cu semnul = sau cu @.
Funcţiile realizează calcule standard cu datele unei celule sau zone de calcule. O funcţie
are un nume unic şi o listă de argumente; numele începe obligatoriu cu @ sau cu =, urmat de
numele formulei care este format din trei sau mai multe caractere; argumentele unei funcţii pot
fi: adrese de celule, adrese de zone, constante sau formule şi funcţii; constantele admise pot avea
următoarele tipuri: constante numerice ( numere întregi cu sau fără semn, sau numere reale de

3
maxim 15 cifre), constante alfanumerice (text de maxim 256 de caracterealfanumerice încadrat
între ghilimele), constante logice (TRUE-adevărat; FALSE- pentru valoarea fals). Operatorii
logici admişi sunt AND-conjuncţie, OR-disjuncţie, NOT-negaţie; argumentele trebuie separate
prin virgulă sau punct şi virgulă, în funcţie de setările implicite; în locul argumrntului omis
intenţionaţ se pune o virgulă; rezultatul evaluării unei formule de calcul se afişează în celula în
care s-a introdus textul formulei.
Un registru Excel reprezintă un grup de foi de lucru; etichetele (numele) acordate
paginilor acestui registru (pagini denumite Sheet1, Sheet2, Sheet3.... Sheet12,) se află în partea
de jos a ferestrei Excel.
Intefaţa: bara cu instrumente, afişarea foii de calcul
Ecranul şi meniul principal Excel (fereastra Excel). După lansarea în ecxecuţie a
produsului Excel, apare un ecran ecran de lucru a cărui structură este împărţită în patru zone, cu
următoarea destinaţie:
 Panoul de control (primele cinci linii ale ecranului);
 Aria de lucru (un tabel în care liniile sunt marcate cu numere, iar coloanele cu
litere);
 Informaţii de stare cu privire la controlul procesului de prelucrare;
 Informaţii de stare privind alte programe activate sub Windows

Fig.6.1. Procesorul de tabele EXCEL: Panoul de control, aria de lucru

Panoul de control conţine cinci linii care au următoarele semnificaţii:

4
Fig.6.2. Panoul de control

Linia 1 este linia care conţine numele produsului „Microsoft Excel”, iar în partea din
dreapta sunt cele trei butoane ale sistemului, destinate manipulării ecranului:

Fig.6.3. Linia 1

Linia 2 este linia meniului principal; ea conţine cele nouă meniuri (comune şi cu efect
similar cu Word, Acces, Power Point): File, Edit, View, Insert, Format, Tools, table, Window,
Help:

Fig.6.4. Linia 2

Linia 3 conţine icon-urile standard pentru apelarea celor mai frecvente operaţii(salvarea
unui document, deschiderea casetei pentru selectarea unei funcţii, tipărirea unui document, etc):

Fig.6.5. Linia 3

Această linie se mai numeşte şi bara cu instrumente Standard. Prin plasarea cursorului în
dreptul unui icon, sistemul afişează şi funcţia acestuia.
Linia 4 cuprinde o serie de icon-uri destinate activării unor comenzi folosite pentru
formatarea textului care se introduce în foaia de calcul:

Fig.6.6. Linia 4

Linia 5 reprezintă bara de formule care afişează adresa şi conţinutul celulei curente şi
vizualizează funcţiile sau formulele introduse în celula curentă:

Fig.6.7. Linia 5

Aria de lucru efectivă (fig.6.1.) este încadrată de o bandă orizontală care conţine numele
coloanelor şi de o bandă verticală care conţine numărul rândurilor; la deschiderea unei sesiuni de
lucru, de regulă, această zonă conţine primele 9 coloane, cu numele de la A la 1 şi primele 19

5
rânduri ale foii de calcul curente, iar poziţia cursorului (un dreptunghi luminos care semnifică
poziţia pointerului de adresare în foia de calcul) este plasat pe celula A1.
Cu ajutorul sistemului Excel se poate lucra simultan cu mai multe foi de calcul didpuse în
planuri paralele (una în spatele celeilalte) care au numele Sheet1, Sheet2,... Sheet16.
Linia 6 este linia de stare a foii de lucru curente. Forma cursorului mouse se schimbă în
funcţie de zona ecranului în care este plasat. De exemplu în zona ariei de lucru are forma unei
cruciuliţe, iar în zona panoului de control cursorul are forma de săgeată.
Utilizarea barelor cu instrumente. Excel pune la dispoziţie o serie de instrumente care
oferă acces imediat la multe dintre comenzile foii de calcul. Pentru a utiliza aceste instrumente,
va trebui întâi să afişăm pe ecran bara cu instrumente corespunzătoare. Excel stochează toate
instrumentele înrudite (ca domeniu de aplicabilitate), pe aceeaşi bară cu instrumente. Pe ecran, în
mod prestabilit, apar doar barele cu instrumente standard (Standard) şi cea pentru formatare
(Formatting)
 Afişarea unei bare cu instrumente: se execută clic în zona barelor cu instrumente,
selectăm bara cu instrumente dorită; pentru a afla ce operaţie îndeplineşte un anumit
instrument din cadrul unei bare, la poziţionarea mouse-ului asupra acestuia, va apare o
scurtă indicaţie referitoare la funcţia sa; pentru a înlătura de pe ecran o bară cu
instrumente, se execută clic asupra butonului Close, situat în colţul dreapta-sus a acesteia.
 Mutarea unei bare cu instrumente: se execută clic asupra titlului barei cu instrumente şi
apoi se deplasează până în poziţia dorită.
Organizarea unei bare cu instrumente :
 Modificarea unei bare cu instrumente:
o executăm clic în zona barei respective, utilizând butonul din dreapta al mouse-
ului;
o selectăm opţiunea Customize (organizare proprie);
o selectăm categoria în care se află instrumentul dorit;
o executăm clic şi deplasăm butonul asociat instrumentului dorit în cadrul barei
corespunzătoare;
o executăm clic asupra butonului Close(închidere);
o pentru a înlătura un instrument din cadrul unei bare cu instrumente, se execută
clic , api se deplasează butonul asociat acestuia în afara barei.
 Crearea unei bare cu instrumente adaptată propriilor cerinţe:
o selectăm comanda View, Toolbars (vizualizare bare cu instrumente);
o introducem un nume pentru bara cu instrumente,
o executăm clic asupra butonului Customize (adaptare la cerinţe);

6
o pentru a înlătura o bară cu instrumente adaptată la cerinţe, o selectăm, apoi
apăsăm tasta Delete; această metodă nu este aplicabilă în cazul barelor cu
instrumente puse la dispoziţie de Excel.
o Executăm clic şi apoi deplasăm butoanele asociate instrumentelor dorite,
plasându-le pe bara cu instrumente pe care o creem;
o Când terminăm, executăm clic pe butonul Close.
Modificarea modului de afişare a foii de calcul: modul în care Excel afişează foaia de de
calcul din caiet, se poate modifica la fel de bine cum se poate selecta obiectele care dorim să
apară într-o sesiune de lucru cu Excel. De exemplu, putem dezactiva afişarea anumitor elemente
ale foii de calcul, cum ar fi reţelele de linii sau chenarul acesteia:
o Se alege comanda Options din meniul Tools;
o Se execută clic asupra titlului View;
o Alegem o opţiune pe care să o selectăm sau să o deselctăm,
o Executăm clic asupra butonului Ok.
Modificarea tipului de vizualizare. comanda View realizează comutarea între un mod de
vizualizare a întregii foi de calcul, pe tot ecranul, şi un altul care permite mărirea anumitor zone
din foaia de calcul, pentru observarea mai facilă a detaliilor; în plus, Excel permite salvarea
elementelor de afişare, într-un tip de vizualizare, asfel:
 Vizualizarea pe întregul ecran:
o Selectăm opţiunea Full Screen din meniul View;
o Executăm clic asupra acestui buton pentru a restabili modul de vizualizare,
 Vizualizarea cu efect de zoom: (afişare scalată):
o Din meniul View, selectăm opţiunea Zoom;
o Selectăm procentul de scalare a afişării
o Executăm clic pe butonul Ok;
 Crearea unui tip de vizualizare:
o Selectăm din meniul View opţiunea View Manager;
o Executăm clic asupra butonului Add;
o Introducem un nume pentru noul tip de vizualizare;
o Bifăm opţiunea Print Settings pentru a include şi informaţiile de configurare a
imprimantei;
o Bifăm opţiunea Hidden Rows & Columns, pentru a reţine coloanele sau
rândurile ascunse;
o Executăm clic pe butonul Ok;
 Prezentarea unui tip de vizualizare:
o Selectăm comanda View Manager din meniul View;

7
o Selectăm tipul de vizualizare dorit;
o Activăm butonul Show (prezentare);
o Pentru a şterge un tip de vizualizare, selectăm tipul respectiv şi executăm clic
asupra butonului Delete;
Lansarea în lucru a produsului şi închiderea unei sesiuni de lucru. Pentru lansarea în
lucru a produsului Excel sub sistemul de operare Windows se efectuează următoarele operaţii:
 Lansarea în execuţie a produsului Excel:
o Se activează butonul Start;
o Se plasează cursorul mouse-ului şese face clic pe meniul Programs şi apoi se
plasează cursorul pe meniul Microsoft Excel;
o Prin efectuarea unui clic pe dreptunghiul care marcheauză programul Excel, pe
monitor apare ecranul Excel.
 Închiderea sesiunii de lucru se poate realiza : cu salvarea pe disc a foii de calcul sau
fără salvarea foii de calcul, asfel:
o Se deplasează cursorul pe meniul File şi se face un clic pe acest meniu;
o Se selectează din submeniul vertical asociat meniului File comanda Exit;
o Din caseta de dialog se alege una din opţiunile de salvare: Yes, No, Cancel.
Schimbul de date între Excel şi celelalte aplicaţii din Microsoft Office
a) Excel şi Word
Un text din Word poate fi dus în Excel:
 într-o celulă a foii de date
 într-o casetă de text din foaia de date
Un tabel din Word poate fi dus în mai multe celule ale foii de lucru Excel. În toate
situaţiile se selectează datele în documentul Word, se face Edit-Copy, se comută în documentul
Excel, se poziţionează cursorul de inserţie în locul dorit şi se face Edit-Paste.
Observaţie: dacă se doreşte legarea, nu înglobarea, la ultima etapă se foloseşte Paste
Special-Paste Link-As...
b) Excel şi Access
Programul Access permite două modalităţi de copiere a datelor într-un document Excel:
 copierea şi lipirea datelor din rubrici separate
 transformarea unor tabele (foi de date - Datasheet), a unor formulare sau a unor rapoarte
în fişiere de tip XLS.
În primul caz, se selectează din documentul Access textul stocat într-o rubrică şi apoi
Edit-Copy, se comută în documentul Excel, se face clic pe celula în care va apare rubrica din
Access şi apoi Edit-Paste.
În a doua situaţie se deschide documentul Access (fişierul bază de date), se alege tabelul,
8
formularul, interogarea:
 Edit-Output To. Apare caseta de dialog Output To în care se alege Microsoft
Excel
 se aleg apoi discul, catalogul şi fişierul în care se va stoca documentul
 se face clic pe OK
 documentul astfel creat poate fi deschis de Excel
c) Excel şi Power Point
Se procedează în modul obişnuit: în documentul Power Point se selectează datele de
transferat, Edit-Copy, se deschide documentul Excel şi se poziţionează cursorul, apoi Edit-Paste.

2. Editarea și formatarea foilor de calcul în programul de calcul tabelar


EXCEL

Deschiderea registrelor:
 Executăm clic pe butonul Open din bara de instrumente Standard, sau activăm
opţiunea Open din meniul File;
 Din dosarul My Documents selectăm registrul deja creat;
Uneori este necesară împărţirea unei ferestre în două sau patru secţiuni. Se poate realiza
acest lucru cu comanda Scindare (Split) din meniul Fereastră (Window) sau “trăgând” cu mouse-
ul bara de despărţire situată pe bara de defilare orizontală sau pe cea verticală până în poziţia
dorită. Se poate imobiliza (“îngheţa”) o secţiune cu opţiunea Îngheţare panouri (Freeze Panes)
din meniul Fereastră.

Fig. 6.8. Ecranul standard Excel

9
Operarea cu elementele ecranului Excel

A. Utilizarea barelor de instrumente de lucru


Ca şi în cazul celorlalte aplicaţii Windows, şi în Excel se pot efectua diferite acţiuni
folosind fie comenzile din meniurile programului, fie butoanele aflate pe bara de instrumente. În
cele ce urmează sunt prezentate mai multe elemente legate de barele de instrumente, apoi, vor fi
descrise pe scurt comenzile din meniurile programului.
Bara de instrumente standard are un număr de butoane cu pictograme specifice (există
circa 270 butoane pe toate barele). Dacă se plasează cursorul mouse-ului pe un buton o să apară
numele butonului (acţiunea ce o declanşează). Funcţia butonului este afişată pe bara de stare în
partea de jos a ecranului. Pentru a obţine informaţii suplimentare despre un buton, se face clic pe
Ajutor (Help) din bara de instrumente standard şi apoi un clic pe butonul dorit. Activarea sau
dezactivarea unei bare de instrumente se face utilizând: Vizualizare (View) - Bare de
instrumente (Toolbar) - marcarea barelor dorite.
Barele cu instrumente de lucru pot fi configurate adăugând sau scoţând butoane şi pot fi
aşezate în mai multe poziţii pe ecran:
 între bara de meniu şi cea de formule
 în partea de jos a ecranului
 în partea dreaptă a ecranului
 în partea stângă a ecranului
 într-o poziţie oarecare (bară flotantă) pe ecran
Pentru crearea propriei bare cu instrumente de lucru se procedează astfel:
 Vizualizare (View) - Bare de instrumente (Toolbar), Particularizare (Customize),
Nou (New)
 Se tastează în caseta Nume bară de instrumente (Toolbar Name) numele pe care îl daţi
barei, apoi OK
 Se afişează o bară flotantă iar butoanele dorite se “trag” din caseta Comenzi (Customize)
în bara de meniuri personală care îşi măreşte dimensiunile pe măsură ce se adaugă
butoane. După ce s-au adus toate butoanele dorite se selectează Închidere (Close)

10
Fig. 6.9. Crearea unei bare de instrumente particularizate

B. Lucrul cu fişierele registru

Salvarea registrelor, deschiderea unui registru nou sau a unuia existent, salvarea cu un alt
nume, stabilirea unităţii de disc şi a directorului în care se face salvarea se realizează folosind
opţiunile din meniul Fişier (File) Salvare (Save), Deschidere, (Open), Nou (New), Salvare ca
(Save As) şi cutiile de dialog corespunzătoare .
C. Lucrul cu foile de calcul
a) Selectarea foilor de calcul:
 pentru o singură foaie se face clic pe eticheta dorită
 pentru a selecta mai multe foi alăturate se face clic pe prima, se apasă tasta Shift şi se
face clic pe ultima
 pentru foi nealăturate se ţine apăsată tasta CTRL în timp ce se face clic pe fiecare foaie
de calcul
 se pot deselecta foile selectate dacă se face clic pe o etichetă din afara grupului.
b) Eliminarea foilor de calcul:
 se selectează foile care vor fi eliminate
 se alege Editare (Edit)- Ştergere foaie (Delete Sheet)
 se confirmă ştergerea şi se execută clic pe OK
c) Inserarea foilor de calcul:
 se selectează foaia înaintea căreia se inserează noua foaie de calcul
 se deschide Inserare (Insert) – Foaie de lucru (Worksheet)
d) Mutarea şi copierea foilor de calcul:
 foile de calcul pot fi mutate sau copiate în cadrul unui registru sau între două registre
11
 se selectează foaia sau foile vizate; se deschide Editare (Edit)- Mutare sau copiere
foaie (Move or Copy Sheet)
 se completează numele registrului în care se doreşte transferul şi numărul foii în faţa
căreia se face mutarea
 pentru copiere se pune X în căsuţa Crearea unei copii (Create a Copy)
 se activează butonul OK
e) Redenumirea unei foi de calcul:
 se selectează foaia ce va fi redenumită
 se deschide Format (Format) – Foaie -Redenumire (Sheet-Rename)
 se poate face dublu clic pe eticheta foii ce se redenumeşte; ca urmare se deschide cutia
de dialog Rename Sheet
 se tastează noul nume al foii de lucru şi se validează OK

Introducerea, editarea şi manipularea datelor


A. Informaţii generale
Există o mare varietate de tipuri de date care pot fi introduse în celulele unei foi de calcul
-text
-numere
-date calendaristice, ora
-formule şi funcţii
Principalele reguli care se respectă la introducerea datelor sunt:
 la introducerea în celule textul este aliniat la stânga iar numerele la dreapta; pentru a
introduce cifre sub formă de text (exemplu coduri), acestea trebuie să fie precedate de
apostrof
 pentru introducerea datelor într-o celulă se selectează celula şi se tastează informaţia de
introdus; pe măsura tastării textul apare în celulă şi în bara de formule; introducerea se
încheie cu tasta Enter sau clic pe butonul Enter () din bara de formule; anularea unei
date eronate înainte de încheierea introducerii se face cu ESC sau butonul de anulare (X)
 dacă la introducerea unui număr celula nu este suficient de mare, apare în celulă ######
şi situaţia se rezolvă alegând Format- Coloane (Columns) – Potrivire automată la
selecţie (Autofit Selection)
 introducerea datelor calendaristice sau a orelor se face în unul din formatele acceptate de
Excel (ex. DD-MMM-YY, HH:MM)
B Modalităţi de introducere a datelor
Introducerea rapidă a unor date identice sau a unor secvenţe de date:
a) Copierea unor date (identice) în mai multe celule se face:
12
 selectând celula ce va fi copiată şi zona în care se va copia şi alegând apoi Editare (Edit)
– Umplere (Fill)
 utilizând cursorul de tragere (+) din colţul din dreapta jos al celulei şi “trăgând” peste
celulele unde va fi copiat conţinutul celulei de pornire
b) Realizarea unei copieri în secvenţă se face cu (Auto-umplere) Auto Fill:
 se introduce în prima celulă din secvenţă o zi (ex. Luni, Monday) sau o lună (Ianuarie,
January)
 se “trage” apoi colţul din dreapta jos al celulei în direcţia dorită (orizontal sau vertical) şi
celulele succesive vor fi umplute cu informaţii consecutive (Marţi, Tuesday..., Februarie,
February...,)
Observaţie: Fiecare utilizator îşi poate genera propriile sale secvenţe astfel:
 se deschide meniul Instrumente (Tool)- Opţiuni (Options) Listă particularizată
(Custom List);
 se face clic pe Adăugare (Add). Se introduce în caseta Intrări listă (List Entries)
informaţiile din secvenţa dorită (ex. Luni, Marţi...)
 se apasă Enter după fiecare informaţie şi se face apoi clic pe OK
c) Introducerea datelor în progresie aritmetică
Se pot completa celule consecutive pe orizontală sau verticală cu termenii unei progresii
aritmetice astfel:
 se tastează în primele două celule din şir primele două valori dorite; “trăgând” apoi de pe
cele două celule în direcţia dorită se vor umple celulele cu datele aflate în progresie, raţia
fiind dată de diferenţa dintre celula a doua şi prima.
 se introduce valoarea iniţială într-o celulă; se selectează celulele în care se doreşte
extinderea seriei; se deschide meniul Editare (Edit)- Umplere (Fill) - Serie (Series); în
cutia de dialog deschisă se specifică direcţia seriei (pe linie sau pe coloană), tipul de
serie, valoarea pasului (raţiei), valoarea de oprire, etc; se face apoi clic pe OK
C. Editarea datelor
Pentru editarea datelor deja introduse într-o celulă se face dublu clic cu mouse-ul pe
celulă şi se deplasează cu tastele cu săgeţi mouse-ul de inserare până în poziţia dorită. După
terminarea editării se acţionează ENTER.
Observaţie: Pentru verificarea ortografiei se foloseşte Instrumente (Tools)- Corectare
ortografică (Spelling) sau clic pe butonul Spelling din bara de lucru).
Anularea unei acţiuni (cea mai recentă)
- Editare (Edit) – Anulare (Undo) sau Ctrl + Z
-clic pe butonul Anulare (Undo) din bara de instrumente standard.
Renunţarea la anulare : Renunţare (Redo)
13
D. Deplasarea, copierea şi ştergerea datelor din celule
Similar cu alte aplicaţii Windows, datele selectate pentru copiere sau mutare sunt
memorate în Clipboard.
D1.Copierea
a) Se selectează zona de celule care se doreşte copiată
 se deschide (Edit) – Copiere (Copy)
 se selectează prima celulă din zona în care se doreşte copierea
 se deschide (Edit) – Lipire (Paste)
Observaţii:
1. Se pot utiliza şi comenzile de la tastatură (Ctrl + C pentru Copy şi Ctrl +V
pentru Paste).
2. Datele copiate în tampon (clipboard) rămân acolo până când se copiază
altceva peste ele şi deci se pot face mai multe copieri (cu Paste) ale aceluiaşi set
de date.
b) Copierea cu Drag & Drop: se selectează celulele care se doresc copiate.
Apoi când cursorul mouse-ului devine o săgeată se apasă şi se ţine apăsată tasta Ctrl şi
butonul mouse-ului cât timp se trage conţinutul celulelor selectate până în locul unde se doreşte
copierea. Dacă nu se apasă Ctrl, se va realiza mutarea zonei selectate.
D2. Deplasarea datelor
a) Se selectează zona de mutat
 se deschide Editare (Edit) – Decupare (Cut) sau Ctrl + X
 se selectează prima celulă din zona în care se mută datele; pentru a muta datele în altă
foaie se selectează acea foaie
 se deschide Editare (Edit) – Lipire (Paste) (Ctrl+V)
b) Folosind opţiunea “drag & drop” se “trage” conturul zonei selectate până în noua poziţie, fără
a ţine apăsată tasta Ctrl.
D3. Ştergerea datelor
Ştergerea datelor dintr-o celulă se poate referi la:
-totul (formatul, conţinutul, notele)
-formatul celulei
-conţinutul
-notele
Pentru a şterge datele se poate proceda astfel:
 se selectează zona de şters
 se deschide Editare (Edit) – Golire (Clear), se alege opţiunea dorită
 se apasă tasta Delete ( se şterge complet conţinutul)
14
 folosind cursorul de tragere (+ din dreapta jos şi trăgând spre interiorul zonei)
E. Gruparea celulelor în domenii pentru manipulări ulterioare
Un grup compact de celule având forma dreptunghiulară poate fi selectat şi denumit cu
un nume ce poate fi utilizat apoi pentru a manevra întregul domeniu. Selectarea se face indicând
colţul din stânga sus şi “ trăgând” mouse-ul până în colţul din dreapta jos.
a) Se face apoi clic în stânga barei de formule, pe poziţia Nume (Name) şi se introduce
numele domeniului (255 caractere, fără spaţii). Se apasă Enter
b) Se deschide meniul Inserare (Insert) şi apoi Nume – Definire (Name Define), iar în
cutia de dialog deschisă se introduce numele domeniului. Această cutie de dialog va permite şi
ştergerea numelui.
Manipularea liniilor, coloanelor şi celulelor
A.1. Modificarea lăţimii coloanelor şi a înălţimii rândurilor
a) Folosind mouse-ul se poate modifica lăţimea unei coloane sau înălţimea unui rând
dacă se poziţionează cursorul mouse-ului pe linia de separare dintre coloane sau rânduri aflată în
capătul de coloană sau rând. Când cursorul devine o săgeată bilaterală se ţine butonul apăsat şi se
trage în sensul dorit (folosiţi marginea dreaptă a coloanei sau marginea de jos a rândului). La
eliberarea butonului mouse-ului dimensiunile vor rămâne cele modificate.
Se poate realiza o adaptare rapidă a dimensiunilor după conţinut: se face dublu clic pe
marginea dreaptă a capului de coloană sau pe marginea de jos a capului de rând.
b) Folosind meniul Format
 Se selectează coloana (coloanele) sau rândul (rândurile) a căror dimensiuni se modifică
 Se deschide Format – Coloane (Column) – Lăţime (Width),
Rânduri (Row) – Înălţime (Height) şi apoi se introduce lăţimea respectiv înălţimea
dorită.
Observaţie: Se poate folosi şi opţiunea Potrivire automată (AutoFit).
B. Inserarea sau eliminarea celulelor, rândurilor sau coloanelor
a) Inserarea celulelor
 se selectează celula sau celulele unde se doreşte inserarea (Excel va insera un număr de
celule egal cu cel selectat).
 se deschide Inserare (Insert) – Celule (Cells); se deschide o cutie de dialog în care se
specifică în ce direcţie vor fi deplasate în urma inserării, celulele deja existente; se apasă
OK
Altă modalitate: se trage punctul din dreapta jos al celulei (celulelor selectate) ţinând apăsată
tasta Shift.
b) Inserarea rândurilor şi coloanelor:
 se selectează numărul de linii sau coloane care se doresc inserate (se “trage” peste capătul
15
de rând sau coloană).
 se deschide Inserare (Insert) Rânduri (Rows)
Coloane (Columns) - OK
În urma inserării, coloanele existente sunt deplasate la dreapta iar rândurile existente în
jos.
Observaţie: Pentru a insera un singur rând sau o coloană se selectează o celulă. Rândul va fi
inserat deasupra ei iar coloana în stânga celulei selectate.
c) Înlăturarea (ştergerea) celulelor, liniilor sau coloanelor:
 se selectează domeniul care se va elimina
 se deschide Editere (Edit)- Ştergere (Delete) şi în fereastra de dialog se specifică
acţiunea dorită.
În urma eliminării, celulele, rândurile, coloanele rămase vor fi deplasate în sus respectiv
spre stânga pentru a umple spaţiul eliberat.
Utilizarea formulelor şi funcţiilor
 Formule
În celulele unei foi de calcul se pot introduce formule care efectuează calcule cu datele
conţinute în alte celule. Fiecare formulă începe cu semnul egal (=) şi conţine adrese de celule,
valori numerice şi operatori matematici (+, -, *, /, ^). Operatorii au o ordine de prioritate similară
cu cea din matematică: exponenţiala, înmulţirea şi împărţirea, adunarea şi scăderea. Această
ordine poate fi modificată prin utilizarea parantezelor în care caz operaţiile cele mai prioritare
sunt cele din parantezele cele mai interioare.
Formulele pot fi introduse în celulele dorite fie prin tastare directă, fie prin alegerea
dintr-o colecţie de formule (funcţii) puse la dispoziţie de Excel.
Operanzii din formule, în cazul în care sunt adrese de celule, se pot introduce prin tastare
sau prin selectarea celulei a cărei adresă dorim să apară în formulă. Pe măsura introducerii
formulei, aceasta apare afişată în bara de formule iar la încheierea introducerii (acţionarea Enter),
în celulă va apare rezultatul calculului (şi nu formula). Se pot afişa şi formulele dacă se alege
Instrumente- Opţiuni- Vizualizare- Formule (Tools - Options - View - Formulas).
 În cazul în care se doreşte editarea unei formule existente se face dublu clic pe celula care
conţine formula şi se editează conţinutul celulei aşa cum s-a specificat la editarea datelor.
 Copierea unei formule se face aşa cum s-a prezentat la copierea celulelor cu observaţia că
Excel actualizează adresele celulelor folosite ca operanzi. Pentru ca adresa celulelor să nu fie
actualizată, aceasta trebuie scrisă în forma absolută ($ coloană $ rând).
Observaţii:
 există: adrese relative : coloană rând : ex : C7
adrese absolute : $ coloană $ rând : ex : $C$7
16
adrese combinate (mixte) : $ coloană rând sau coloană $ rând; ex : $B5, B$5
 la copierea celulelor ce conţin formule vor fi modificate doar adresele relative şi partea
relativă a unei adrese combinate.
Ori de câte ori se efectuează o modificare (editare) a datelor dintr-o celulă, se actualizează şi
rezultatele formulelor conţinute de acea celulă. Se poate modifica această opţiune automată astfel
încât să se facă actualizarea doar după modificarea tuturor datelor din celule: Instrumente-
Opţiuni- Calcul (Tools - Options – Calculations):
- Automat (Automatic)
- Automat exceptând tabele (Except Tables)
- În mod manual (Manual - Calc. Now)
 Utilizarea funcţiilor
Funcţiile reprezintă formule standard puse la dispoziţie de Excel. Alegerea lor se face cu
ajutorul facilităţii Function Wizard (fx de pe bara de instrumente standard) sau deschizând
Inserare – Funcţie (Insert – Function), apoi se alege funcţia dorită selectând mai întâi
categoria de funcţii (domeniul). Introducerea argumentelor funcţiei se poate face fie prin tastare
în fereastra Function Wizard fie făcând clic pe celula - operand.
Stabilirea formei de prezentare a foilor de calcul
 Formatarea conţinutului celulelor
a) Numerele introduse în celule pot fi formatate în funcţie de semnificaţia lor, existând mai
multe formate de numere (general, 0, 0.00, #.##0, #.##0.00, $#,##0 etc.). Pentru formatarea
numerelor se procedează astfel (fig.11.3):
 se selectează celula sau domeniul de formatat - Se alege în lista Format Celule Număr
(Format Cells Number) formatul dorit
 se acţionează OK sau Enter.
Se poate folosi, pentru formatare rapidă bara de instrumente standard.
b) Textul. Iniţial la introducere textul este aliniat la stânga iar datele la dreapta. Modificarea
alinierii standard se poate face folosind butoanele de aliniere din bara de instrumente standard
sau folosind meniul Format:
- se selectează domeniul de formatat
- se deschide se deschide fereastra Format – Celule – Aliniere (Format Cells –
Alignment); se alege apoi opţiunea dorită.
c) Folosirea opţiunii Stil (Style). Pentru o prezentare mai sugestivă a foii de calcul diferitele
informaţii conţinute pot fi afişate cu stiluri diferite. Pentru aceasta se selectează domeniul şi se
deschide Format – Stil (Style). În cutia de dialog Style se alege Modificare (Modify) şi
deschide fereastra Format Celule (Format Cells). Din această fereastră se pot apoi selecta
atributele conţinutului celulei (fontul, îngroşarea, înclinarea, umbrirea, etc.). Aceste atribute pot

17
fi modificate rapid folosind bara de instrumente standard care conţine câteva butoane destinate
atributelor textului.
Observaţie: Atributele dorite pot fi selectate înainte de introducerea textului în celule şi ele vor
rămâne valabile până la o nouă modificare.

Fig. 6.10 Caseta de dialog Formatare celule


 Folosirea chenarelor şi a haşurilor
a) O celulă (sau un grup de celule) poate fi înconjurată de un chenar a cărui prezenţă
poate fi selectată astfel: se selectează domeniul şi se deschide Format Celule (Format -
Cells); Se alege opţiunea Bordură (Border) şi apoi varianta dorită (poziţia, stilul,
culoarea); se poate face o selecţie rapidă a chenarelor folosind butonul Borduri (Borders) din
bara de instrumente standard.
b) Anumite zone din foaia de calcul pot fi evidenţiate şi prin haşuri. Pentru aceasta, după
selectarea zonei respective se deschide meniul Format Celule (Format - Cells); în fereastra
Format Cells se alege Modele (Pattern) şi apoi din paleta oferită se selectează modelul
preferat (se afişează în zona Eşantion (Sample) o mostră a alegerii făcute). Se poate realiza o
alegere rapidă a unei haşuri fără model dacă se foloseşte butonul Color din bara de
instrumente standard.
 Utilizarea opţiunilor automate de formatare
a) AutoFormat oferă mai multe formate prestabilite de tabele pe care le puteţi aplica
celulelor selectate. Pentru aceasta se selectează zona, apoi se deschide meniul Format -
AutoFormatare (AutoFormat) - se deschide cutia de dialog AutoFormat. Se alege din lista de
formate prestabilite. Se acţionează OK.
b) Formatele pot fi copiate sau transferate folosind Edit - Copy apoi Edit - Paste -
Special.
 Folosirea stilurilor de caractere
Stilul este un grup de opţiuni de formatare ce pot fi aplicate unei celule sau grup de
celule. Stilul se referă la: formatul numerelor, fontul, alinierea, chenare, haşuri, etc. Programul
are şase stiluri prestabilite. Pentru aplicarea unui stil se selectează zona în care se va aplica, apoi
se deschide Format - Stil (Style), iar în cutia de dialog Stil (Style) se alege unul din stiluri. Se

18
apasă apoi Enter sau se face clic pe OK.
Crearea de stiluri: se deschide Format  Style. Se tastează numele stilului în caseta
Nume stil (Style Name) şi se face clic pe Adăugare (Add). Se personalizează apoi stilul nou
creat adăugând sau scoţând atribute (x) din lista de atribute afişată. Pentru a modifica formate se
execută clic pe butonul Modify şi apare cutia de dialog Format Cells. Se face clic pe eticheta
formatului ce se va modifica şi se introduc preferinţele. Există şi posibilitatea creării unui stil
nou prin exemple.
Crearea de diagrame
A. Crearea diagramelor
Diagramele se utilizează pentru a prezenta într-o formă condensată serii de date. Ele pot
fi create pe aceeaşi foaie de lucru cu datele sau pe foi de lucru separate. Odată creată, o diagramă
sau un grafic se poate modifica prin operaţii de editare. O diagramă construită după anumite serii
de date rămâne în legătură cu acestea, astfel încât, dacă se modifică datele, se actualizează şi
diagrama. Programul Excel furnizează mai multe tipuri de diagrame, în două sau trei dimensiuni.
Crearea unei diagrame:
 se selectează datele ce vor fi incluse în diagramă, inclusiv capetele de linii sau coloane ce
se doresc a fi introduse în diagramă
 se face clic pe butonul Expert diagramă (Chart Wizard) din bara de instrumente
standard
 se stabileşte zona în care va apare diagrama
 apare apoi o succesiune de casete de dialog (Step 1 of 4.....) care solicită confirmarea
selecţiei pentru seria de date, alegerea tipului diagramei, a formatului etc; trecerea la
caseta următoare de dialog se face cu butonul Următorul (Next); se poate reveni la un
pas anterior cu butonul Înapoi (Back).
 după parcurgerea acestor paşi se face clic pe Terminare (Finish).
Odată ce a fost creată o diagramă poate fi mutată pe suprafaţa foii de calcul sau poate fi
redimensionată. De asemenea conţinutul ei poate fi modificat prin editare. Pentru a crea o
diagramă pe o foaie separată la pasul 4 se specifică dacă diagrama se realizează pe aceeaşi foaie
sau pe una separată.

Fig. 6.11. Expertul de creare diagramă

19
B. Editarea şi îmbunătăţirea diagramelor
Pentru a opera modificări într-o diagramă trebuie deschisă fereastra în care se află
diagrama (dublu clic pe diagrama de pe foaie sau clic pe diagrama aflată pe o foaie separată).
Diagramele fiind colecţii de obiecte (linii, axe, titlul axelor etc.), se poate selecta un obiect
făcând clic pe el şi se pot schimba apoi atributele dorite pentru acel obiect. Se poate selecta
pentru modificări un obiect făcând dublu clic cu butonul din stânga sau făcând clic cu butonul
din dreapta. Se alege apoi opţiunea dorită din meniul de comenzi rapide care se deschide.
Prelucrări ulterioare ale diagramelor:
 Adăugarea titlurilor
 Modificarea axelor.
 Folosirea haşurilor şi a chenarelor.
 Utilizarea opţiunii Auto Format.
 Utilizarea şi modificarea diagramelor tridimensionale.
Grafica în foaia de lucru
O facilitate importantă a programului Excel o constituie posibilitatea de a adăuga foilor
de lucru imagini şi desene create cu alte programe, reproduceri, sau se pot genera desene chiar
în Excel. În cele ce urmează vom examina aceste modalităţi de a îmbunătăţi forma de
prezentare a documentelor Excel.
A. Inserarea imaginilor preexistente
Se selectează celula în care va apare colţul din stânga sus al imaginii. Se deschide
Inserare-Imagine (Insert-Picture). Apare cutia de dialog Picture în care se selectează unitatea
de disc, directorul şi fişierul ce conţine imaginea dorită. Se face apoi clic pe OK. Imaginea
inserată poate fi mutată sau redimensionată.
Observaţie: o imagine poate fi transferată din programul în care a fost creată în Excel
folosind ca intermediar memoria clipboard; pentru aceasta se alege Editare-Copiere (Edit-
Copy) în programul respectiv, apoi în Excel Editare-Lipire (Edit-Paste).

Fig.6.12 Fereastra „obiect”

20
B. Inserarea altor obiecte
Se pot insera alte obiecte (înregistrări sonore, obiecte Word Art), prin lansarea, de către
Excel, a programului care permite crearea obiectului respectiv. Pentru aceasta se selectează
celula unde va apare colţul stânga sus al obiectului. Se deschide Inserare-Obiect (Insert-
Object). Se alege apoi din cutia de dialog Object varianta Create New. Se specifică apoi
programul cu care se va genera obiectul, se creează acesta şi se salvează. La ieşirea din
programul de generare se răspunde Yes la întrebarea referitoare la actualizarea conexiunii.
C. Realizarea unor imagini proprii
Excel dispune de o bară cu unelte de lucru pentru desenare, bară ce poate fi activată din
Vizualizare-Bare de instrumente-Desenare (View-Toolbar-Drawing):
 din bara de instrumente de desenare se selectează unealta dorită şi se realizează desenul
ca în alte aplicaţii (Paintbrush, Paint, Presentation, etc)
 dacă obiectele grafice desenate se suprapun se pot utiliza butoanele Aducere în prim
plan, Trimitere în ultimul plan (Bring To Front şi Send To Back).
 se pot selecta mai multe obiecte simultan (grupare) astfel:
 se ţine apăsată tasta Shift şi se face clic pe fiecare obiect
 se face clic pe Selectare obiecte (Drawing Selection) şi se lansează o casetă de selecţie
în jurul grupului de obiecte vizat
Pentru ca mai multe obiecte să fie tratate întotdeauna ca grup, după selectarea lor se face
clic pe butonul (comanda) Grupare (Group Object); pentru separarea obiectelor dintr-un grup
se face clic pe butonul (comanda) Anulare grupare (Ungroup Objects).
Aspectul unui obiect grafic creat poate fi îmbunătăţit folosind cutia de dialog Formatare
Formă (Format Object). Din cutia de dialog Formatare Formă (Format Object) se aleg
atributele dorite şi se face clic pe OK.
Utilizarea facilităţilor de tip bază de date
Bazele de date sunt în general organizate în înregistrări iar înregistrările sunt împărţite
în câmpuri. În Excel bazele de date sunt tabele în care rândurile orizontale sunt înregistrări iar
coloanele sunt câmpuri.

Fig. 6.12. Meniul Date


21
 Crearea unei baze de date
Operaţiile necesare pentru a crea o bază de date sunt:
- se introduc numele câmpurilor pe prima linie a bazei de date
- se introduc înregistrările pe rânduri consecutive, fără rânduri goale
Observaţii: - înregistrările unei baze de date se află pe o singură foaie de calcul
- pentru ca o listă să fie tratată ca o bază de date este suficient să se aleagă
meniul Date (Data).
Datele dintr-o bază de date pot fi introduse, modificate sau şterse la fel ca orice fel de
date sau se pot folosi pentru aceste operaţii formularele. În acest caz se procedează astfel:
Se selectează Date-Machetă (Data-Form). Cutia de dialog Data Form permite deplasarea
printre înregistrări (Anteriorul găsit - Find Prev, Următorul găsit - Find Next), adăugarea de
înregistrări (Nou-New) sau ştergerea unei înregistrări (Ştergere - Delete).
 Căutarea datelor şi sortarea bazelor de date
Căutarea
 datele pot fi căutate într-o bază de date conform unui criteriu de căutare legat de un câmp al
înregistrărilor
 se pot folosi operatori de comparaţie (relaţionali), şi se pot utiliza caracterele speciale ? şi *
Pentru a găsi înregistrări într-o bază de date:
 se deschide Date - Machetă (Data - Form) în cutia Data Form se face clic pe Criterii
(Criteria).
 se deschide o cutie de dialog de tip formular în care se specifică criteriile de căutare; se
apasă Enter şi dacă se doreşte găsirea tuturor înregistrărilor ce se potrivesc cu criteriile
formulate se selectează Find Next (sau Find Prev).
Sortarea
Înregistrările dintr-o bază de date pot fi sortate ascendent sau descendent după trei chei
astfel:
-se selectează aria care va fi sortată
- se deschide Date - Sortare (Data - Sort); se selectează, folosind listele derulante,
câmpurile după care se va face sortarea (cheile)
Observaţie: o operaţie de sortare poate fi anulată selectând: Edit-Undo Sort (sau Ctrl+z)
Opţiunea Filtrare automată (AutoFilter) - este o modalitate rapidă de a introduce criteriul de
sortare:
 se selectează baza de date, inclusiv linia capetelor de coloană cu denumirea câmpurilor
 se deschide Data-Filter (Auto Filter)
 se afişează o listă derulantă cu butoane săgeată, în interiorul fiecărei celule din prima
linie a listei
22
 pentru câmpul care se doreşte a fi folosit pentru filtrare se desfăşoară lista şi se selectează
conţinutul care va fi folosit pentru restrângerea listei.
Crearea unui tabel sinteză folosind facilitatea Raport Pivot Table
Facilitatea Expert Pivot Table şi Pivot Chart (Pivot Table Wizard) poate fi utilizată
pentru rearanjarea rândurilor sau coloanelor unui tabel, pentru realizarea unei forme de
prezentare cât mai adecvate:
 se selectează zona din tabel (sau întreg tabelul)
 se deschide meniul Date – Raport pivot Table … (Data Pivot Table); ca urmare se
deschide fereastra de dialog 1 of 3 cerând să se specifice sursa datelor ce vor fi folosite
în tabelul sinteză; se face clic pe Next şi se deschid o succesiune de ferestre în care se
precizează parametrii necesari.
 se face clic pe Finish
 dacă forma obţinută nu corespunde aşteptărilor se pot trage butoanele marcate cu gri în
alte poziţii.

Fig. 6.13. Expertul de tabel pivot

Fig. 6.14. Finalizarea tabelului Pivot

23
Instrumente evoluate în Excel
În afara facilităţilor deja prezentate, programul Excel dispune de o serie de instrumente
sofisticate, cum ar fi: restricţionarea introducerii datelor, evidenţa modificărilor, căutarea valorii
corecte, generarea scenariilor, programarea liniară (rezolvitor - solver). În continuare vom
prezenta concis aceste instrumente.
Restricţionarea introducerii datelor
În condiţiile în care foile de lucru sunt partajate sau când ar pute fi modificate de alte
persoane, se pot bloca celule individuale şi apoi se poate activa protecţia foii de calcul pentru a
nu se putea modifica fără introducerea unei parole.
Protejarea unei foi de calcul se realizează în două etape:
 Se deblochează celulele în care se va permit introducerea datelor (implicit toate celulele
din foaia de calcul sunt blocate).
 Se activează protecţia întregii foi de calcul.
Paşii de efectuat sunt următorii:
 Se afişează foaia pe care doriţi să o protejaţi;
 Se selectează celulele în care se permite scrierea (neprotejate)- dacă există;
 Din meniul Format se alege Celule (Cells) apoi Protecţie (Protection). Se
invalidează caseta Blocate (Loked), apoi OK.
 Se deschide meniul Instrumente (Tools), se selectează Protecţie (Protection),
Protecţie foaie (Protect Sheet), apoi se validează casetele referitoare la conţinut,
obiecte, scenarii.
 Se introduce şi se confirmă o parolă de acces.

Fig. 6.15. Secţiunea de protejare din meniul Format celule

24
Fig. 6.16. Fereastra de dialog Protejare foaie
Eliminarea protecţiei se va face astfel:
 Se deschide meniul Instrumente (Tools),
 Se selectează Protecţie (Protection),
 Se alege Deprotejare foaie (Unprotect Sheet).
 Se introduce parola şi se tastează OK
Evidenţa modificărilor în registre de lucru partajate
În cazul în care mai multe persoane pot modifica datele dintr-un registru Excel, este
posibilă urmărirea modificărilor. Activarea urmăririi modificărilor se face astfel:
 Se deschide registrul de calcul vizat,
 Se deschide meniul Instrumente;
 Se selectează Urmărire modificări (Track Changes), apoi Evidenţiere modificări (Higlight
Changes);
 Se validează caseta Evidenţiere modificări în timpul editării (Highlightt changes
while editing);
 După alegerea opţiunilor dorite din această fereastră, se face OK.
Dacă a fost validată opţiunea de ţinere a evidenţei modificărilor, în jurul unei celule
modificate apare un chenar albastru şi un steguleţ în colţul stânga sus. Plasarea cursorului
deasupra unei celule cu modificări va provoca afişarea unei casete în care se specifică cine a
făcut modificarea şi când.

Fig. 6.17. Caseta Evidenţiere modificări


25
Modificările efectuate pot fi acceptate şi vor deveni definitive folosind opţiunea
Acceptare sau respingere modificări (Accept or reject Changes),din Instrumente, Urmărire
modificări.

Fig.6. 18. Caseta de acceptare sau respingere a modificării


Căutare valorii corecte (Goal Seek)
Uneori în foaia de lucru se folosesc formule complicate, eventual pe mai multe nivele şi
interesează ce valoare trebuie să aibă un parametru (variabilă) de intrare pentru a obţine o
valoare dorită în celula rezultat. Această problemă se poate rezolva folosind opţiunea Căutare
rezultat (Goal Seek) din meniul Instrumente (Tools). Se afişează caseta de dialog dîn care
trebuie completate adresele celulelor ţintă şi sursă, ca şi valoarea dorită în celula ţintă.

Fig. 6.19. Caseta Căutare rezultat


După completare şi acţionarea butonului OK, Excel va calcula şi va afişa într-o casetă de
raport valoarea necesară pentru a obţine rezultatul dorit.
Folosirea scenariilor
Scenariile reprezintă instrumente de analiză de tipul „ce-ar fi dacă…”, utile în probleme
de prognoză. Ideea scenariilor este următoarea: se formalizează, sub formă de ecuaţii probleme
de simulat şi se creează o foaie de lucru cu ea. Pornind de la această situaţie se doreşte să se vadă
ce s-ar întâmpla dacă variabilele din anumite celule ar lua nişte valori date (eventual în cazul cel
mai favorabil, cel mai defavorabil etc.). Fiecare din aceste situaţii simulate va fi memorată sub
forma unui scenariu. Practic se procedează astfel.
 Se proiectează foaia de lucru pentru rezolvarea problemei (cu un set de date fixat);
 Se selectează celulele ce se vor schimba în fiecare scenariu;
 Se deschide meniul Instrumente (Tools), apoi Scenarii (Scenarios),

26
 Se face clic pe Adăugare (Add);
 Apare caseta în care se introduce numele scenariului şi se verifică dacă celulele al căror
conţinut se va verifica sunt bine selectate;
 În caseta Comentariu (Comment) se poate edita textul pentru a fi cât mai sugestiv, apoi
se face clic pe OK. Va apare caseta Valori scenariu (Scenario Values), în care, pentru
celulele vizate se introduc valorile dorite.
 Se repetă aceşti paşi pentru toate scenariile dorite.
 Pentru a vedea rezultatele unui scenariu, se selectează acest scenariu în caseta
gestionarului de scenarii şi se face clic pe Afişare (Show).

Fig. 6.20. Caseta de dialog a gestionarului de scenarii

Fig. 6.21. Adăugarea unui scenariu

27
Fig. 6.22. Vizualizarea scenariilor
Se poate reveni la scenariile create pentru a adăuga altele sau pentru a le edita pe cele
existente.
Rezolvarea problemelor de programare liniară (Rezolvitor)
Programul Excel dispune de un instrument puternic pentru rezolvarea problemelor de
optimizare prin programare liniară. Formularea problemei este următoarea: Să se maximizeze
(minimizeze) o funcţie f(x1, x2,…,xn), în condiţiile în care variabilele x1, x2, .. xn sunt supuse
unor restricţii explicite sau implicite, reprezentate prin egalităţi sau inegalităţi. Pentru rezolvare
se procedează astfel:
 Se formalizează problema scriind în zone diferite din foaia de lucru funcţia de optimizat,
restricţiile şi valorile variabilelor (eventual se aleg arbitrar aceste valori pentru pornire);
 Se alege din meniul Instrumente (Tools) opţiunea Rezolvitor (Solver),
 Se validează tipul de optimizare, celulele ce conţin variabilele ce vor fi modificate,
restricţiile;
 Se face clic pe Rezolvare (Solve)
 Rezolvitorul efectuează calculele şi furnizează un raport conţinând soluţia problemei.

Fig. 6.23. Fereastra de dialog pentru Rezolvitor

28
Întrebări de autoevaluare
1. Care sunt principalele opţiuni din meniul Format Celule?
2. Ce se întâmplă când într-o formulă dintr-o celulă apare adresa acelei celule?
3. Ce operaţiuni se pot efectua asupra unei diagrame create în Excel?
4. Ce moduri de calcul în foaia de lucru există în Excel?
5. Se poate interzice introducere unui anumit tip de date în anumite celule?
6. Se pot insera comentarii ataşate celulelor?
7. Se pot rezolva în Excel ecuaţii transcendente? Cum?
8. Indicaţi 5 elemente de utilizare avansată a programului Excel.
9. Ce sunt procesoarele de calcul tabelar sau generatoarele de foi de calcul?
10. Enumerați câteva dintre facilităţile oferite utilizatorilor de programul de calcul Excel.
11. Care este elementul fundamental, de bază al programului de calcul tabelar Excel?
12. Descrieți elementele comune ale prgramului tabelar Excel cu ale celorlalte programe ale
pachetului Office, precum și pe cele specifice.
13. Definiți fiecare element specific programului Excel, familiarizându-vă cu acestea și cu
funcțiile pe care le au în cadrul sistemului.
14. Explicați cum se efectuează schimbul de date între Excel şi celelalte aplicaţii din
Microsoft Office.

29

S-ar putea să vă placă și