VI CREATIA

Creatia este produs al inspiratiei,al fanteziei prin iluminare, viziune si prin proiectie onirica

VII. Modelul romantic:

1.estetic: eroi atipici , originali,dilematici .

2.modelul uman:omul de geniu, inadaptatul ,razvratitul împotriva conventiilor sociale.

3.modelul lumii:evadarea din contingent in lumea visului , a imaginatiei , a trecutului, a spatiilor

exotice.

VIII.Amestecul genurilor si speciilor literare. Specii specifice romantismului:nuvela istorica , drama

istorica, poemul.

IX.Procedee romantice : antiteza ,comparatia dezvoltata , hiperbola si ironia .

X.Limbajul:

-amestecul registrelor stilistice(patrund în literatură si cuvinte necceptate până atunci:

regionalisme,arhaisme,cuvinte populare).

-absenta cizelarii versurilor

XI.Tipul de personaj

-personaj exceptional prezentat in imprejurari deosebite

-conducatorul de osti

-profetul

-magul

-martirul

-revoltatul

-demonul /inger

-visatorul

-inadaptatul

XII:Filozofia romantismului:

Are la baza metafizica , filozofia naturii al lui Schelling,doctrina eului absolut a lui
Fichte,filozofia idealist-germana reprezentata de Hegel si conceptia sa asupra frumosului sau a
timpului,Kant cu teoria sa depre spatiu si timp ,categorii apriorice, arta ca finalitate fara
scop(“Critica ratiunii pure” si “Critica ratiunii practice”), Schopenhauer(”Lumea ca vointa si
reprezentare”) teoria legată de Vointa oarba de a trăi ai cărei prizonieri suntem cu totii si al carei
unic scop este reproducerea spetei umane.

Functia catartica a artei(se elibereaza de Vointa oarba de a trai doar ascetii,oamenii sfinti , omul de
geniu , si, temporar, cel care contempla opera de arta,scopul ei fiind pur si simplu reproducerea).

XIII.Filozofia indiană:imnurile Rig-Veda,filosofia Upanișadelor,filozofia greaca

XIV. Reprezentantii romantismului:

-Franta:Victor Hugo(“natura naturata-produs pasiv al unui lanț cauzal infinit)si “natura

naturans(”natura care se cauzeaza pe sine, ceea ce este in el însuși precum Dumnezeu,ceea ce
deriva din atributele lui Dumnezeu).Manifestul romantismului francez il constituie prefata dramei
istorice "Cromwell"("Poetul este un copac care isi produce operele asa cum un arbore produce
fructele" V.Hugo)

-Anglia:Manifestul romantismului Englez este considerata prefata cartii Lyrical Ballads:Wordsworth

si Samuel Coleridge.G.G.Byron

-Germania:-Principal reprezentant:Goethe-Manifestul romantismului de la la Jena in revista

Atheneum avand ca redactori pe fratii Schlegel

-Romania:Revista “Dacia literara”,”Introductia” ,de M.Kogălniceanu-( 30 ianuarie 1840.)primul

manifest al romantismului românesc.(se precizeaza cele trei teme ale specificului
national:istoria,natura,folclorul,traditii si obiceiuri

Mihai Eminescu

Numit prin antonomaza drept"poetul nepereche"de G.Calinescu si"Luceafarul poeziei românesti

“sau de Constantin Noica"omul deplin al culturii romane".

Eminescologia-(Studii fundamentale dedicate poetului:”Viata si Opera lui M.E.” de George

Calinescu 2. Ioana Em. Petrescu- "Eminescu, poet tragic"și “ Modele cosmologice",Zoe Dumitrescu-
Busulenga -"Eminescu,cultura si creatie",Amita Bhose-"Eminescu si India" , Svetlana Paleologu-
Matta -"Eminescu si abisul ontologic", Rosa del Conte- "Eminescu sau despre Absolut".

Debutul lui Eminescu este atipic.Este vorba de un pseudodebut la revista "Familia" din Pesta
condusa de Iosif Vulcan in 1866 cand acesta ii schimba numele din Eminovici in Eminescu , si un
predebut printr-o oda dedicata profesorului de romana Aron Pumnul , "La mormantul lui Aron
Pumnul" si debutul literar propriu-zis, tarziu, în 1883 prin volumul"Poezii" ,singurul volum antum
aparut sub ingrijirea lui Titu Maiorescu.

Activitatea literara:1866-1883: poezie,proza,teatru,studii politice,articole politice publicate in

ziarul"Timpul" sau articole de sociologie.

Ion Negoitescu-stabileste doua dimensiuni ale operei eminesciene:

a)Eminescu din antume(Neptunicul )

b)din postume( Plutonicul)

ETAPE ALE CREATIEI EMINESCIENE

Mihaela Mancas distingea trei etape ale creatiei eminesciene in lucrarea “Limbajul poeziei
romane” din secolul 19:

I.Faza de tinerete (1866 – 1870)

Trasaturi: Limbaj poetic nedefinitivat, simtindu-se influentele predecesorilor preromantici

(aspecte clasicizante, folclorice din creatia lui Bolintineanu, Vasile Alecsandri, Ion Heliade Radulescu)

-numar redus de poezii, 14 antume si cateva postume

-lexicul poetic nu este la fel de modern si nu il caracterizeaza

-Exemple:

-ode: „La mormantul lui Aron Pumnul” , „La Heliade” , „La moartea princepului Stirbei”

-poezii clasicizante: „Junii corupti” , „Ondina” , „De-as avea” (Influenta folclorica)

II.Epoca marii poezii romantice (epoca ieseana 1870 – 1877-78)

-poeme de mari dimensiuni

-structura antitetica inca din titlu: “Venere si madona” “Inger si demon” “Imparat si proletar”
“Epigonii”

-imaginile descrise au caracter concret, diferit de abstractul clasicizant al primei perioade

(“Calin” “Craiasa din povesti” “Lacul” “Dorinta” “Floarea albastra” si majoritatea postumelor)

-predomina figurile de stil fonetice (repetitia de sunet ce confera o sonoritate specifica)

-Tudor Vianu vorbea de etapa “epitetului obligatoriu”

-alte poezii: “Memento mori” “Strigoii” “Mureseanu”

III. Faza de reclasicizare (1877 – 1883)

Forma finala a acestor poezii marcheaza o renuntare la figurile de stil numeroase, “la
podoabele stilistice” (In special la epitet in favoarea metaforei), progresie in domeniul abstract al
imaginilor artistice, valorificandu-se sensurile contextuale ale cuvantului, asocieri inedite de termeni
atat cronologice cat si semantice).

Cu exceptia postumelor “Sarmis”, “Gemenii”, Eminescu renunta tota l la poemele de mari

dimensiuni si la recuzita retoric romantica, inlocuindu-le cu poezii “lucrate” in care valorifica
structura cantecului ori a romantei de provenienta culta sau populara.
 Poezii: “Revedere” “Povestea codrului” (1878) “O, ramai…” “De cate ori, iubito” “Atat de
frageda” (1879) “Cand amintirile” “Mai am un singur dor” (1883) “Sara pe deal” “Dece nu-mi vii”
(1887). Este perioada in care Eminescu a cultivat de predilectie poezia cu forma fixa sau forme
complexe de versificatie: “Trecut-au anii…” “Venetia” (1883) “Glossa” (1883) “Oda (in metru antic)”
(1883).

Eminescu substituie partial figurile semantice preferand figurile de constructie si de sunet,

iar functia anumitor figuri frecvente in perioadele precedente (repetitie, comparatie, personificare
sau metafora) este modificat in poeziile din ultima parte a creatiei lui Eminescu.

Eugen Simion stabilea opt mituri fundamentale ale lui Eminescu: mitul istoriei, mitul
cosmogoniei si apocatastaza, mitul regresiunii catre elementar, mitul erotic, mitul oniric, mitul
dascalului barmagului, mitul creatorului, mitul poetic.

Poezia este considerata cel de-al treilea mare mit romantic.

Teme ale creatiei

-natura cosmica sau telurica este conceputa ca un univers compensativ, loc de refugiu si de
alinare, topos protector, cutie de rezonanta a sentimentelor, “centrum mundi” ce inseamna armonie
si echilibru.

-iubirea este forma absolutului, lege fundamentala a universului, “care misca sori si stele”
(dupa afirmatia lui Dante in “Divina comedie”): Iubirea genereaza lumea prin unirea principiilor
elementare: animus si anima (Jung), ying si yang, coincidentia opositorum – atractia contrariilor,
fuziunea dintre apolinic si dionisiac.

Ora de iubire inseamna infinit, atingerea eternitatii, suspendandu-se curgerea timpului.

Istoria este un univers compensativ, mijloc de evaziune din cotidian, prilej de meditatie
filozofica pe tema “fortuna labilis”.

Antiteza intre trecutul glorios si prezentul decazut obiectul unei satire (epigonism)

-conditia omului de geniu = constiinta lucida, creatorul geniului (Byron)

Eminescu este singurul care intruchipeaza geniul sub forma unui astru.

-detasarea apolimica de vointa oarba de a trai.

-cosmoponia si apocatastaza (nasterea si prabusirea lumilor cosmice)

Motive – visul (mare mit romantic – Albert Beguin) model de a transcende spatiul si timpul,
“In fapta, lumea-I visul sufletului nostru” (Sarmanul Dionis)

-viata ca vis (motiv baroc)

-dialogul cu divinitatea

-drama faustica a omului de geniu

 -extazul mistic

-somnul ca stare de reverie

IOANA EM. PETRESCU-“Eminescu, modele cosmologice si viziune poetica”

1.Modelul cosmologic pitagoreicimaginea unui univers armonios,finit,sferic,insufletit

Platonmuzica sferelor,armonia, echilibrul

Univers pitagoreicimensa sfera avand in mijloc focul central

Fiecare corp ceresc produce un sunet .

Lumea ca opera a arhitectului divin urmare a unui calcul matematic(Pitagora) .

Mecanismulpluralitatea centrilor universului.

Universul=o sfera al carei centru e pretutindeni, iar circumferinta nicaieri(Pascal).

Omul e o trestie ganditoare.

Demonologizarea prin pierderea credintei.

3)Modelul kantianlumea se afla intr-o perpetua geneza.

E un univers in semicerc care are la capete viata si moartea unite de cercul istoriei.

Universul e alcatuit dintr-o pluralitate de lumi care izvorasc si mor continuu.

Agnosticismullumea nu poate fi cunoscuta in esenta ei(pesimismul).