Subiecte examen psihologie medicală:

1. Starea de sănătate: definiţie, principalii determinanţi, factori de vulnerabilitate- enumerare,

descriere;
stare de bine din punct de vedere fizic, psihologic, social, economic, cultural, spiritual si nu neaparat in
absenta maladiei sau a durerii.
Principalii determinanti ai sanatatii:
 conditiile socioeconomice generale, culturale si de mediu
 influentele sistemelor sociale ( familie, comunitate, conditie de mediu, societate)
 conditiile de viata psihosociale si materiale individuale asociate unor posibile reactii la stres
 factorii individuali ( emotie, cognitie, motivatie, personalitate) si sistemele fiziologic si genetic ( varsta,
sex, constitutie fizica)
a) ostilitatea
b) anxietatea
c) afectele depresive
2. Tulburări tranzitorii ale personalităţii: enumerare, descriere;
Depersonalizarea constă în impresia subiectivă de schimbare, Subiecţii descriu stări ca de vis, sunt bradipsihici,
detaşaţi, indecişi, trăiesc o stare ca de dedublare în care îşi contemplă propria existenţă.
Depersonalizarea se regaseste: în afecţiuni psihiatrice diverse (schizofrenie tulburarea de panică, tulburarea
anxioasă generalizată, fobii, tulburarea de stres post-traumatic, tulburări disociative, depresie n tulburări
organice (epilepsia temporală, tumori cerebrale, migrenă, hipotiroidism, encefalite, debutul bolii Alzheimer,
hipoglicemie).
Derealizarea: însoţeşte depersonalizarea şi constă în trăiri de inautenticitate a percepţiei ambianţei, care pare ca
s-a schimbat, este percepută ca prin ceaţă, sau ca ceva cu totul străin, insolit.
Profilul de personalitate tip C - reprimarea emotiilor, resemnare/disperare cu comportament supra-adaptat,
cooperare, evitarea conflictelor. cardiovasculare si cancer (tip A, tip C).
3. Alexitimia: definiţie, descriere, enumerare instrumente diagnostice;
Functionarea pacientilor cu afectiuni organice si o componenta psihosomatica semnificativa. incapacitatea
persoanei de a-si recunoaste, identifica si exprima propriile emotii;
 limitarea capacitatii de a visa, mai ales a aptitudinii spre reveria nocturna
 tendinta de a actiona pentru evitarea si rezolvarea conflictelor;
 descrierea detaliata a faptelor, evenimentelor sau simptomelor fizice.
 Instrumente psihodiagnostice: Beth Israel Questionnaire, Toronto Alexithymic Scale (TAS)
4. Stresul: definiţie, manifestări la diferite nivele;
raspuns specific al organismului la solicitarile nespecifice, atat externe cat si interioare, prin expectatii, credinte,
aspiratii, temeri, generatoare de stari placute sau neplacute. reprezinta o tranzactie dinamica specifica intre
persoana si mediu, care este evaluata de catre persoana ca depasindu-i resursele, punandu-i in pericol starea de
bine.
Sist. Cardiovascular(Tahicardie, aritmii); Sist. Gastrointestinal(Sialoree, intensificarea tranzitului intestinal),
Sist. Muscular(dispee, hiperventilatie, tensiune musculara, ticuri); Sist. Neuroendocrine(Nivel scazut CO in
sange si urina, testosteron, prolactina, colesterol, betaendorfine, STH, acizi grasi liberi); Sist. Imun(Moficari la
nivelul imunoglobulinei IgA, IgE, IgG, IgM, cresterea limfocitelor); Derma(Transpiratie excesiva); Emotional –
afectiv(Anxietate, frustrare, ostilitate, depresie, labilitate, culpabilitate, neputinta.); Cognitiv(Afectari ale MSD
si MLD, capacitate de concentrare scazuta, toleranta la frustrare redusa, ideatie obsesiva si irationala,);
Comportamental(Pasivitate, agresivitate, instabilitate, evitare, fuga, demisie, afectarea relatiilor interpersonale,
accidente, comportament de tipul “totul sau nimic”, cresterea sau pierderea apetitului, insomnii, abuz de alcool,
tutun, cafea, medicamente, suicid.)
5. Mecanisme de apărare în stres: enumerare, descriere;
Strategii de coping  ansamblul proceselor dezvoltate de o persoana intr-o situatie perceputa ca stresanta cu
scopul diminuarii, eliminarii sau tolerarii impactului asupra starii sale de bine.
anticipare. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi prin trairea de reactii
emotionale inaintea unor posibile evenimente viitoare sau anticipand consecintele acestora si cu luarea in
considerare a unor raspunsuri sau solutii realiste.
idealizare. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi prin atribuirea de calitati
pozitive exagerate altor persoane
negare (denial). Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau
externi prin refuzul de a recunoaste un anumit aspect dureros al realitatii externe sau al trairii subiective, aspect
care este vizibil pentru altii. Termenul negare psihotica se foloseste atunci cand este prezenta o alterare majora a
testarii realitatii.
omnipotenta. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi simtind sau
actionand ca si cum ar poseda puteri sau abilitati speciale si ar fi superioara altora.
Proiectie: Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi, atribuind altuia, in
mod fals, propriile sale sentimente, impulsuri, sau ganduri inacceptabile.
rationalizare. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi, ascunzand
motivatiile reale ale gandurilor, actiunilor sau sentimentelor sale prin elaborarea de explicatii reasiguratoare
sau care servesc propriei cauze (self – serving), dar care sunt incorecte
sublimare. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor interni sau externi, canalizandu-si
simtamintele sau impulsurile potential maladaptive in comportamente acceptabile social (de ex.: sporturi “de
contact” [“
umor. Persoana face fata conflictului emotional sau stresorilor externi punand accentul pe
aspectele amuzante sau ironice ale conflictului sau stresorului.
6. Modele de stres-coping: enumerare, descriere;
1. Teoria cognitiva a stresului a lui Lazarus si Folkman
Lazarus a descris stresul ca un proces care include stimuli/stresori si raspunsurile provocate, dar si relatia dintre
persoana si mediu, relatie aflata intr-o continua dinamica bidirectionala intre cei 2 poli, persoana si mediul,
fiecare actionand asupra celuilalt.
Modelul extins al stresului si copingului dupa Moss si Schaefer
Moss si Schaefer (1993) introduc diferite grupe de factori care moduleaza tranzactia intre persoana si mediu,
completand notiunile fundamentale ale teoriei lui Lazarus si Folkman  evaluarile cognitive ale situatiei si
strategiile de coping sunt influentate de resursele si obstacolele specifice contextului situational ( evenimente de
viata, sustinere sociala, presiune normativa, etc.), precum si de caracteristicile biologice ( sex, varsta, bagaj
genetic), fiziologice ( constitutie fizica), dar si de anumiti factori socio-psihologici ( stil de viata si profil de
personalitate).
Modele de ajustare la maladia cronica de Maes, Leventhal si De Ridder
Evaluarea unui eveniment este determinata atat de caracteristicile acestuia, precum si de scopurile personale.
Astfel, acest model considera ca alte evenimente semnificative de viata, independente de boala, pot sa
influenteze modul de a reactiona in gestionarea bolii, pe langa factorii personali si contextuali, a caracteristicilor
specifice bolii si tratamentului.
7. Teste clinice de evaluare a stresului:
Scala stresului perceput (PSS), Scala stresului zilnic (DHS), Chestionarul evenimentelor recente (RLCQ), Scala
de evaluare a readaptarii sociale (SRRS)
8. Durerea: definiţie, factori psihologici implicaţi: enumerare, descriere;
Durerea este o experienta senzoriala asociata cu leziuni tisulare actuale sau potentiale sau descrisa in
termenii unei astfel de leziuni. Durerea este intotdeauna subiectiva.
Factori ce tin de situatie – informatiile legate de durere, locul si modul de aparitie a durerii.
• Factori individuali – experienta cu durerea, credintele personale despre sanatate si boala, aptitudinile
cognitive, stilul de gandire
Durerea severa sau progresiva, care provoaca o limitare semnificativa a activitatii sau tratarea anterioara
ineficienta/insuficienta vor agrava perceptia durerii; situatiile opuse o pot usura.
2. Alte simptome fizice: insomnie, extenuare sau fatigabilitate secundare durerii netratate vor resimti mai
acut durerea. Tusea persistenta, voma repetata sau sughitul pot agrava durerea, in special durerea osoasa.
Dispneea, diareea, incontinenta sau hemoragia agraveaza perceptia durerii.
3. Probleme psihologice – cei mai comuni factori de agravare a perceptiei durerii. Ex. Teama de moarte, de
pierdere a controlului, depresia.
4. Dificultatile sociale - lipsa sprijinului familial, social, dificultati economice, financiare, relatii
interpersonale conflictuale, etc. – pot conduce la durere netratata.
5. Factori culturali – variaza semnificativ in atitudinea asupra bolii, durerii si mortii, osciland intre
acceptare si anxietate severa si depresie.
6. Spiritualitatea.
9. Clasificarea durerii- factori psihosociali ce influenţează percepţia durerii: enumerare, detaliere;
: caracter, localizare, frecventa
A. Superficiala: tegumente, mucoase- este de scurta durata, bine localizata, are caracter ascutit;
- B. Profunda: muschi, membrane- mai greu localizabila, mai persistenta si are caracter de arsura.
- Durerea cronica dureaza peste 6 luni , este localizata la nivelul organelor interne, are in general caracter
presional si produce un discomfort important, cu afectare familiala, profesionala;poate fi:
- A. Recurenta, de intensitate crescuta;
- B. Constanta, de intensitate variabila, ca in durerea de spate;
- C. Cronica progresiva, ca in artrita reumatismala, cancer.
Nociceptiva, Somatica, Viscerala, Neuropatica Centrala, Periferica Simpatetica, Psihogena

10. Psihooncologie-factori de risc, intervenţii psihologice: enumerare, descriere;

1.Comportamentali - stilul de viata, obiceiurile alimentare, consumul de alcool, comportamentul sexual,
expunerea prelungita la radiatii solare.
2. Genetici
3. Psihosociali – stresul, personalitate de tip C.
Abordarea holista include implicarea profesionistilor in tratarea aspectelor fizice complementata de cele
psihosociale.
Suportul de care au nevoie persoanele aflata in durere trebuie sa includa familia de origine, prieteni si
cunostinte.
Tehnicile psihoterapeutice utilizate in domeniul suferintei fizice si implicit psihologice sunt: interventia in criza,
tratamentul suportiv ( grupuri de suport), tehnici de orientare psihanalitica, cognitiv-comportamentala si
existentiala.
11. Moartea: definiţie, tipuri de procese: enumerare, descriere;
Incetarea permanenta si ireversibila a respiratiei, a batailor cordului si a functiei cerebrale cu disparitia
cunostintei individului.
Fiziologic – incetarea activitatii tisulare
Genetic – deconstructie programata, datorata acumularii de erori de traducere,n mutatii capitale ai dereglari in
sinteza proteinelor
Biochimic – trecerea de la organic la anorganic
Biologic - forma de selectie naturala prin care se elimina ceea ce nu este util speciei.
Fiziologic – incetarea activitatii centrilor vitali urmata de cea a activitatii tisulare.
- Genetic – inscrisa in programul genetic, moarte apare in urma mutatiilor semnificative din cadrul
deconstructiei programate, care conduce in final la dereglari in sinteza proteinelor.
- Biochimic – trecerea de la organic la anorganic.
- Biologic – forma a selectiei naturale.
- Filosofic – fenomen natural.
12. Doliul: etape, principii de intervenţie psihologică: enumerare, detaliere;
1. Acceptarea realitatii pierderii
2. Trairea durerii provocata de pierdere
3. Adaptarea la noul context de viata din care persoana decedata lipseste
4. Reconstruirea de noi relatii emotionale
PINCIPII DE INETRVENTIE
1. actualizarea durerii ( descrierea pierderii, a circumstantelor, etc.)
2. identificarea si exprimarea sentimentelor ( furie, culpabilizare, etc)
3. actiunea – inceperea procesului de separare ( luarea unor decizii)
4. stabilirea de noi relatii
5. stabilirea unui termen-limita pt doliu
6. reasigurarea normalitatii sentimentelor
7. recunoasterea diferentelor individuale in procesul durerii
8. accesul la suport non-intensiv pe termen lung
9. explorarea stilurilor de a face fata
10. identificarea durerii nerezolvate
13. Suicidul: definiţie, instanţe ale fenomenului suicidar: detaliere;
“orice caz in care moartea rezulta direct sau indirect dintr-un act pozitiv sau negativ, facut de victima insasi,
care stie ca trebuie sa produca acel rezultat”.Ideea de suicid veleitara reprezinta o dorinta tranzitorie de
autodistrugere, cu proiectia cadrului, dar fara punerea in practica, fiind generata de moment.
Santajul cu suicidul apare la persoane cu psihic mai labil sau cu un IQ scazut de inteligenta cu scopul de a
obtine ceva
Suicidul presuicidar prin restrangerea campului constiintei si afectivitatii cu inclinatii catre fantasmele
suicidare.
Suicidul disimulat (travestit) reprezinta disimularea actului suicidar sub masca unui accident.
Raptusul suicidar este consecinta unui impuls prin care persoana recurge la suicid, o tendinta greu de stapanit.
Suicidul cronic ( parasuicidul) sunt reprezentate de automutilari, refuz alimentar,comp profund autodistructive.
Conduita suicidara presupune organizarea in vederea sinuciderii, individul pregatindu-se prin scrierea
testamentului, vizitarea prietenilor, a locurilor din copilarie, etc.

14. Factori de risc în fenomenul suicidar: enumerare, descriere;

Factorii socio-economici:
situatiile de criza profunda, somaj, faliment, marginalizarea, excluderea, instabilitatea familiala si economica.
Statutul marital
Sexul
Habitatul
Statutul profesional
Factorii meteorologici – mai frecvent primavara si toamna
Factorii somatici – riscul de suicid creste in bolile somatice.
Ereditatea. Nu suicidul este ereditar, ci boala pe fondul careia apare.
15. Suicidul în bolile psihice: detaliere;
Suicidul in depresie. Riscul suicidar este prezent la orice depresiv, dar nu este corelat cu severitatea afectiunii.
Cel mai frecvent, poate aparea la inceputul si finalul episodului depresiv.
Suicidul in schizofrenie. Apare mai frecvent in perioada de debut, iar modul de realizare prezinta caracteristici
profund agresive, brutale. De cele mai multe ori este un act greu de inteles.
Suicidul in epilepsie. Epilepsia poate prezenta toata gama comportamentelor suicidare, de la pulsiune pana actul
in sine.
Suicidul in intarzierea mintala apare ca expresie a unui comportament de tip oglinda sau pentru a-i pedepsi pe
cei din jur, individul fiind mai mult sau mai putin constient de consecintele mortii lui.
Suicidul in demente reprezinta expresia deteriorarii, fiind posibil mai ales in perioada de debut a bolii.
Suicidul in alcoolism si toxicomanii este cauzat de depresia prezenta la aprox. 30% dintre alcoolici sau de
simptomele psihotice aparute in starile confuzionale de delirium tremens sau in intoxicatiile cu diferite droguri.
Suicidul in nevroze prezinta o prevalenta relativ egala ca la populatia normala, fiind efect al decompensarii starii
nevrotice.
Suicidul in tulburarile de personalitate prezinta o prevalenta crescuta, aparand fie in cadrul episoadelor
depresive, fie ca expresie a unei tentative sucidare reusite.
16. Dezvoltarea umană: definiţie, stadiile psihosexuale ( Freud): enumerare, detaliere;
Dezvoltarea umana = obiect de studiu  studierea stiintifica a tiparelor (proceselor) de schimbare si stabilitate
in to Oral ( de la nastere la 12-18 luni). Principala sursa de placere a sugarului o constituie activitatile ce
implica gura ( supt si hranit).
Anal ( de la 12-18 luni la 3 ani). Copilul obtine gratificare senzuala prin retinerea si eliminarea fecalelor. Zona
de gratificare este cea anala, iar activitatea importanta o constituie educatia sfincteriana.
Falic ( de la 3 la 6 ani). Copilul se ataseaza de parintele de sex opus si ulterior se identifica cu parintele de
acelasi sex. Se dezvolta Supra – eul. Zona genitala devine zona de gratificare.
Latenta ( de la 6 ani la pubertate). Perioada de relativ calm intre stadii mai agitate.
Genital ( de la pubertate la varsta adulta inclusiv). Reapar pulsiunile sexuale din stadiul falic, canalizate spre
sexualitatea matura, adulta.ate sectoarele sau aspectele dezvoltarii si in toate etapele vietii.
17. Stadiile psihosociale ale dezvoltării umane ( Erikson): enumerare, detaliere;
Incredere fundamentala vs. Neincredere (de la nastere la 12-18 luni). Sugarul dezvolta impresia daca lumea este
sau nu un loc sigur. Virtute: speranta.
Autonomie vs. Rusine si Indoiala (de la 12 – 18 luni la 3 ani). Copilul ajunge la un echilibru intre independenta
si autonomie, pe de o parte, si rusine si indoiala, pe de alta parte. Virtute: vointa.
Initiativa vs. Vinovatie ( 3 – 6 ani). Copilul isi dezvolta initiativa cand incearca activitati noi si nu este coplesit
de vinovatie. Virtute: orientarea spre scop.
Harnicie vs. Inferioritate ( 6 ani la pubertate). Copilul tb sa invete aptitudinile specifice culturii sale. Altfel,
trebuie sa se confrunte cu sentimentul de incompetenta. Virtute: abilitatea.
Identitate vs. Confuzia identitatii ( de la pubertate la inceputul varstei adulte). Adolescentul trebuie sa isi
clarifice conceptia despre sine ( Cine sunt?), altfel se loveste de confuzia privind rolurile. Virtute: fidelitatea.
Intimitate vs. Izolare ( inceputul varstei adulte). Persoana incearca sa isi ia angajamente fata de altii. Daca nu
reuseste, poate sa sufere din cauza izolarii si a egocentrismului. Virtute: iubirea.
Generativitate vs. Stagnare ( varsta mijlocie). Adultul matur se preocupa de crearea si indrumarea generatiei
viitoare. Altfel, se simte saracit. Virtute: ingrijirea.
Integritate vs. Disperare ( varsta a treia). Adultul varstnic ajunge sa isi accepte propria viata, ceea ce permite
acceptarea mortii. Altfel, dispera din cauza incapacitatii de a retrai viata. Virtute: intelepciunea.
18. Stadiile dezvoltării umane descrise de Piaget: enumerare, detaliere;
Senzorio-motor ( de la nastere la 2 ani). Sugarul devine treptat capabil sa isi organizeze activitati raportate la
mediu, acu ajutorul activitatii senzoriale si motorii.
Preoperational ( de la 2 la 7 ani). Copilul isi dezvolta un sistem de reprezentari si foloseste simboluri pentru a
reprezenta oameni, locuri si intamplari. Limbajul si jocul imaginativ sunt manifestari importante ale acestui
stadiu. Gandirea inca nu este logica.
Al operatiilor concrete ( de la 7 la 11 ani). Copilul poate sa rezolve logic probleme, daca acestea se refera la
momentul si locul prezent, dar nu poate gandi abstract.
Al operatiilor formale ( de la 11 la varsta adulta inclusiv). Persoana poate sa gandeasca abstract, sa lucreze cu
situatii ipotetice si sa se gandeasca la posibilitati.
19. Tulburarea alimentară: definiţie, enumerare cauze;
Tulburarea alimentară poate fi definită ca un abuz faţă de sine.
Poate fi vorba doar de o vătămare a sănătăţii , datorită abuzului de alcool sau droguri.
predispoziţiile genetice ;
- probleme metabolice şi biochimice ;
- presiunea socială ( creată de modă ) ;
- stres personal sau familial.
20. Anorexia nervoasă: definiţie, cauze, simptome- enumerare, descriere;
Anorexia nervoasă constă într-o tulburare de alimentare cu implicaţii fizice şi emoţionale. O persoană cu
anorexie prezintă o greutate mult sub limita greutăţii standard, impunându-şi limite foarte drastice pentru
cantitatea de alimente care are voie să o consume, deoarece prezintă o imagine distorsionată a corpului,
neputând să-şi menţină greutatea corpului în limite normale, temându-se de câştigul în greutate.
Anorexia pe termen lung sau formele grave pot duce la înfometare, alterarea a stării de sănătate şi chiar la
deces.
Se poate dezvolta printr-o combinaţie de factori declanşatori: biologici, psihologici şi sociali. Persoanele cu
anorexie prezintă un nivel crescut de serotonină, ce poate duce la apariţia unor manifestări comportamentale
anorexice ca şi retragerea socială şi reducerea apetitului alimentar.
Evenimentele stresante din viaţă ca şi mutatul, decesul unei persoane dragi, pot declanşa anorexia.
- frica intensă de a câştiga în greutate ;
- restricţia consumului de alimente sau al unor anumite tipuri de alimente ;
- greutate mai mică decât 85% din greutatea standard corespunzătoare înălţimii, (la un copil sau adolescent,
pierderea sau necâştigarea în greutate în timpul perioadei de creştere reprezintă un motiv de îngrijorare);
- aprecierea propriului corp ca şi supraponderal, deşi are o greutate sub limita standard (imagine distorsionată a
corpului)
- un program de exerciţii istovitor ;
- ascunderea alimentelor şi evitarea abordării subiectelor legate de tulburările de alimentaţie sau pierdere în
greutate ;
- unele persoane anorexice îşi provoacă voma sau utilizează laxative sau diuretice pentru a pierde în greutate.
21. Bulimia: definiţie, cauze, simptome- enumerare, descriere;
Bulimia este o tulburare de alimentatie, caracterizata de un consum alimentar excesiv. O persoana cu bulimie
mananca o cantitate mare de alimente intr-o perioada scurta de timp, pentru ca apoi sa-si provoace varsaturi, sa
se supuna unui exercitiu fizic exagerat, sa consume laxative, diuretice sau alte medicamente in scopul unei
eliminari fortate a alimentelor.
Persoana afectata de bulimie pierde controlul alimentar in timpul unui astfel de episod de infulecare; apoi este
cuprins de rusine, vinovatie si frica intensa de ingrasare si reia comportamentul excesiv, realizand un cerc
vicios.
Cauze: familial, influentele sociale (idealul unei siluete perfecte), precum si cu anumite tipuri de personalitate
(care tind la perfectionism). parinte, sora sau frate care are bulimie, Evenimente stresante precum divortul,
schimbarea domiciliului, decesul unei persoane apropiate, pot declansa boala la persoanele predispuse.
Simptome: episoade recurente de apetit exagerat si consumul unor cantitati mari de alimente intr-o perioada
scurta de timp (mai putin de 2 ore);
- pierderea controlului alimentar ;
- sentimentul de vinovatie dupa episodul de infulecare si frica intensa de ingrasare;
- autoinducerea varsaturilor, efort fizic excesiv, folosirea de laxative ;
- episoade recurente de mancat in exces, urmate de eliminarea alimentelor consumate care apar cel putin de 2
ori pe saptamana, timp de cel putin 3 luni ;
22. Malnutriţia alimentară de insuficienţă: descriere.
Malnutriţia desemnează un dereglaj cauzat de privarea organismului de anumiţi nutrienţi esenţiali. Această
tulburare poate fi de natură exogenă (malnutriţie alimentară) sau endogenă (malnutriţie cauzată de boli
organice).
Malnutriţia îmbracă 2 forme una de insuficienţă (subnutriţie) şi una de exces (obezitate).
Malnutritia alimentară de insuficienţă, În subnutriţie deoarece se mănâncă prea puţin, organismul resimte un
declin, mai ales aminoacizi esenţiali, acizi graşi esenţiali, glucide, minerale şi vitamine.
insuficienţă se manifestă fie pe un fond de carenţă energetică (conţinutul în calorii a hranei nu satisface cerinţele
energetice ale organismului) insuficienţă îndelungată se poate instala metabolismul de inaniţie, migrene,
depresie, scăderea tensiunii arteriale, astenie, ameţeli, tremurături, etc..
Malnutritia alimentara de exces:este tot o malnutriţie de insuficienţă, însă una mascată de un aport cantitativ
alimentar peste normal. Caloriile din alimente depăşesc cerinţele organismului, iar multe substanţe nevaloroase
sau chiar dăunătoare din hrană, pătrund în abundenţă în organism. Ca urmare a acestui fapt, corpul suferă de un
deficit în compuşi valoroşi şi indispensabili care, fie lipsesc din hrană, fie sunt neutralizaţi de către prezenţa
masivă a substanţelor neesenţiale. Stresul, depresia, anxietatea, starea de nefericire, manipularea media,
determină la multe persoane modificări în conduita alimentară, influenţând uneori chiar şi mecanismele foamei,
cu consecinţe negative asupra sănătăţii
23. Schizofrenia: definiţie, criterii de diagnostic: enumerare, detaliere;
psihoză caracterizată prin deteriorarea proceselor de gândire și prin răspunsuri emoționale inadecvate.
Tulburarea se manifestă prin halucinații auditive, deliruri paranoide sau bizare sau prin vorbire și gândire
dezorganizate și este însoțită de disfuncție socială sau ocupațională semnificativă.
Simptome caracteristice: doua sau mai multe din urmatoarele simptome, fiecare prezent o portiune semnificativa de timp in cursul
unei perioade de o luna ( sau mai putin daca sunt tratate cu succes):
idei delirante
halucinatii
limbaj dezorganizat -ex. deraieri frecvente, incoerenta
comportament catatonic sau flagrant dezorganizat
simptome negative- aplatizare negativa, alogie sau avolotie.
Nota: este necesar un singur simptom de la criteriul A, daca ideile delirante sau bizare ori halucinatiile constau dintr-o voce care tine
un comentariu discursiv despre comportamentul/gandurile persoanei, ori doua sau mai multe voci care converseaza intre ele.
Disfunctie sociala / profesionala.
Durata: semne continue ale perturbarii timp de cel putin 6 luni.
Excluderea tulburarii schizoafective si a tulburarii afective, adica 1. Nici un fel de episoade depresive majore, maniacale sau mixte nu
au survenit concomitent cu simptomele fazei active ori 2. Daca episoadele au survenit in timpul fazei active, durata lor totala a fost
mai scurta in raport cu durata perioadelor, activa si reziduala.
Excluderea unei substante/conditii medicale generale.
Relatia cu o tulburare de dezvoltare pervaziva
24. Schizofrenia: obiectivele evaluării psihodiagnostice, instrumente psihodiagnostice- enumerare;
Evaluarea personalitatii si implicit a gradului de destructurare cu efecte in interventia recuperatorie.
Evaluarea comportamentului si a cognitiei pentru identificarea potentialului de reintegrare sociala.
Instrumente psihodiagnostice
Instrumente:Relatia psihologica
Teste psihometrice pentru evaluarea intelectului: Raven, Wechsler.
Teste psihometrice pentru evaluarea personalitatii: NPQ, MMPI, CPI.
Teste proiective: Szondi, Luscher, Rorschach, TAT, arbore KOCH, persoana, testul fetei.
Scale clinice: SANS ( Scala de evaluare a simptomelor negative), SAPS ( Scala de evaluare a simptomelor
pozitive).
25. Schizofrenia: obiectivele intervenţiei psihologice: detaliere;
. Identificarea semnelor si simptomelor clinice.
2. Asigurarea compliantei la tratament.
* Psihologul clinician trebuie sa cunoasca caracteristicile, indicatiile si efectele neurolepticelor ( sedative,
anxiolitice, antipsihotice, stimulator/dezinhibitor), cat si adverse.
3. Facilitarea adaptarii la tratament si la situatia de internare, re-integrarea sociala; Dezvoltarea autonomiei
personale si sociale, a deprinderilor de viata independenta ale bolnavului.
4. Terapie de suport pentru familie pentru acceptarea diagnosticului si identificarea resurselor psihologice
individuale si familiale de adaptare la boala.
5. Grupuri de suport pentru personalul de ingrijire.
26. Anxietatea: definiţie, semne şi simptome, criterii de diagnostic;
Anxietatea = stare patologica = “teama fara obiect” + hiperactivitatea sistemului nervos autonom exprimata prin
simptome somatice
Somatice: Tremor, spasme musculare
Dureri lombare
Cefalee
Dispnee, hiperventilatie
Fatigabilitate
Hiperactivitate autonoma (roseata si paloare, tahicardie, palpitatii, transpiratii, maini reci, diaree, uscaciunea
gurii (xerostomie), urinari frecvente)
Parestezii
Simptome fizice
Senzatie de frica
Dificultati de concentrare
Hipervigilenta
Libido scazut
“Nod in gat” (globus)
Tulburari stomacale ( “fluturi in stomac)
Dificultati de deglutitie
27. Anxietatea: definiţie, clasificare, cauze medicale: enumerare;
Stare afectiva patologica caracterizata prin neliniste psihomotorie, teama nedeslusita, fara obiect, sau legata de
propunerea posibilitatii unui pericol iminent sau insucces - este insotita de reactii vegetative multiple. 
Clasificare:
Tulburarile anxioase fobice ( fobia specifica, fobia sociala, agorafobia)
Atacul de panica
Tulburarea anxioasa generalizata
Tulburarea obsesiv-compulsiva
Reactia acuta la stres
Tulburarea de stres postraumatica.
Tulburari neurologice
Cauze:tulburari neurologice:Traumatisme cerebrale si sindroame postcontuzionale,Boala cerebro-
vasculara,Hemoragie subarahnoidiana,Migrena,Encefalita,Epilepsie
Tulburari endocrine: Disfunctie hipofizara, tiroidiana, paratiroidiana, suprarenala
Tulburari inflamatorii: Lupus eritematos,Artrita reumatoida,Poliarterita nodoasa,Arterita temorapa
Conditii sistemice: Hipoxie,Boli cardio-vasculare,Insuficienta pulmonara,Anemie
Stari deficitare : Stari deficitare
Conditii toxice Sevraj alcoolic sau post-droguri
28. Scale clinice utilizate în evaluarea psihologică a anxietăţii: enumerare, descriere;
Scala Hamilton de evaluare a anxietatii este indicata in diagnosticarea tulburarii de anxietate generalizata
conform DSM IV. Nu masoara tulburarea de panica. Contine 14 itemi evaluati pe o scala de la 0 la 4 in functie
de severitate, cu un scor de la 0 la 56. Un scor peste 14 indica o anxietate semnificativa clinic.
Scala pentru Severitatea Tulburarii de Panica ( Panic Disorder Severity Scale – PDSS) contine 7 itemi,
fiecare fiind cotat de la 0 la 4, scorul total fiind cuprins intre 0 si 28. Itemii indica frecventa atacurilor de panica,
disstresul asociat, anxietatea anticipatorie, evitarea fobica si afectarea functionarii cotidiene a persoanei
( Tudose si colab., 2002, p.178).
Inventarul Fobiei Sociale ( Social Phobia Inventory – SPIN) contine 17 itemi, cu 5 variante de raspuns:
deloc, foarte putin, putin, foarte mult, extrem ( Tudose si colab., 2002, p.184).
Scala Anxietatii Sociale a lui Liebowitz ( Liebowitz Social Anxiety Scale -LSAS) evalueaza sentimentele de
teama si comportamentul evitant. Contine 24 de itemi, grupati in 4 subscale. LSAS prezinta modificari la
tratament farmacologic si psihoterapeutic.
Scala Yale – Brown de evaluare a obsesiilor si compulsiilor ( Y-BOCS) prezinta un scor total de la 0 la 40,
in care 0-7  subclinic, 8-15  redus, 16 -23  moderat, 24-31  sever, 32 – 40  extrem din punct de
vedere al prezentei obsesiilor si compulsiilor.
29. Abordări terapeutice în anxietate: detaliere;
Psihoterapia suportiva are ca obiectiv dezvoltarea coping-ului adaptativ. Terapeutul asista pacientul pentru
restabilirea contactului cu realitatea, intarirea mecanismelor de aparare adaptative si si identificarea unor
alternative comportamentale functionale pentru inlocuirea celor dez-adaptative .
Psihoterapiile umaniste sunt centrate pe constientizarea si integrarea conflictelor psihologice, implicit pe
modalitatile de manifestare ale acestora, respectiv anxietate, fobii, obsesii, etc., fiind indicate in cazul in care
(Kaplan &Sadock, 2001):
anxietatea persista dupa ce s-a instituit tratament comportamental sau farmacologic;
apar noi simptome anxioase dupa rezolvarea celor initiale ( substitutie a simptomelor;anxietatile sunt mai
generalizate)
Terapia comportamentala se bazeaza pe asumptia conform careia schimbarea este posibila in absenta
constientizarii psihologice a cauzelor declansatoare a simptomatologiei. Tehnicile comportamentale sunt
reintarirea pozitiva si negativa, desensibilizarea sistematica, expunerea gradata, prevenirea ( impiedicarea)
raspunsului, incetarea gandului, tehnicile de relaxare, terapia de control a panicii, auto-monitorizarea si hipnoza.
Terapia comportamentala este indicata in:
comportamentele maladaptative clar delimitate ( ex. atacurile de panica, fobiile, compulsii si obsesii).
Comportamentul compulsiv raspunde mai bine la tratament decat cel obsesiv.
majoritatea strategiilor includ o combinatie intre interventiile farmacologice si comportamentale
teoriile curente sustin eficacitatea tratamentului medicamentos care reduce rapid anxietatea, dar, neinsotit de
terapie, conduce la recaderi la fel de rapide. Ca urmare, pacientii tratati medicamentos, dar si cu terapii
cognitive si comportamentala prezinta ameliorari si recuperari semnificativ mai bune si constante. (Kaplan
&Sadock, 2001)
Terapia cognitiva este o terapie de scurta durata si se axeaza pe corectarea si rezolvarea cognitiilor
distorsionate prin teme pentru acasa si sarcini in cadrul si intre sedintele terapeutice, cu accent pe confruntarea
si evaluarea situatiilor cauzatoare de anxietate si depresia asociata.
Terapia de grup poate fi focusata atat pe asigurarea suportului, dezvoltarea unor competente personale si
sociale, pentru ameliorarea si eliminarea simptomelor anxioase, precum si pe constientizarea, resemnificarea si
integrarea anxietatii. Grupurile pot fi heterogene si omogene din punct de vedere al diagnosticului, cele
omogene fiind indicate pentru pacientii cu tulburare de stres posttraumatic.
30. Tulburări afective: definiţie, clasificare;
Tulburările afective includ tulburările care au ca element predominant o tulburare de dispoziţie. Tulburările
afective se împart în tulburări depresive, tulburări bipolare şi tulburări diagnosticate pe baza etiologie:
tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale şi tulburarea afectivă indusă de o substanţă
Tulburările depresive
Tulburarea depresivă majoră se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade depresive majore (cel puţin 2
săptămâni de dispoziţie depresivă sau pierderea interesului plus cel puţin patru simptome suplimentare de
depresie).
Tulburarea distimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de dispozitie depresivă mai multe zile da decât nu,
însoţită de simptome depresive care nu satisfac criteriile pentru un episod depresiv major.
Tulburarea depresivă fără nici o altă specificaţie se referă la tulburările cu elemente depresive care nu satisfac
criteriile pentru tulburarea depresivă majoră, distimică, de adaptare cu dispoziţie depresivă sau tulburare de
adaptare cu dispoziţie anxioasă şi depresivă.
b. Tulburările bipolare
Tulburarea bipolară I se caracterizeaza printr-unul sau mai multe episoade maniacale sau mixte, acompaniate de
regulă de episoade depresive majore.
Tulburarea bipolară II se caracterizează printr-unul sau mai multe episoade depresive acompaniate de cel puţin
un episod hipomaniacal.
Tulburarea ciclotimică se caracterizează prin cel puţin 2 ani de numeroase perioade de simptome hipomaniacale
care nu satisfac criteriile pentru un episod maniacal şi numeroase perioade de simptome depresive care nu
satisfac criteriile pentru un episod depresiv major
Tulburarea bipolară fără nici o altă specificaţie se referă la tulburările cu elemente bipolare care nu satisfac
criteriile pentru nici una din tulburările bipolare specifice
c. Alte tulburări afective:
tulburarea afectivă datorată unei condiţii medicale generale;
tulburarea afectivă indusă de o substanţă;
tulburarea afectivă fără nici o altă specificaţie.
31. Scale clinice de evaluare în tulburările afective: enumerare;
Scala Hamilton de evaluare a depresiei este formata din 17 sau 21 de itemi pentru depistarea depresiei
majore. Itemii scalei sunt cotati de la 0 la 2 sau de la 0 la 4, scorul variind intre 0 si 50. Scorurile pana la 7 sunt
specifice normalitatii, 8 – 13 denota depresie usoara, 14-18 depresie moderata, 19 – 22 depresie severa. Cotarea
scalei se realizeaza pe baza interviului si a observatiilor.
Inventarul de depresie Beck contine 21 de itemi cu un scor total de 60. Intre 0 si 9 se inscrie normalitatea, 10
– 15 depresia usoara, 16-23 depresia moderata, 24-60 depresia severa.
Scala clinica pentru PTSD (tulburarea posttraumatica de stres) – CAPS, este un instrument clinic structurat
centrat pe evaluarea celor 17 simptome ale PTSD la adult conform DSM IV.
Inventarul evenimentelor traumatizante pentru copil TESI –C (The traumatic events screening inventory
– child) este un interviu clinic centrat pe impactul unor evenimente cu potential traumatizant asurpa copiilor,
realizat cu copilul si adultii. Este format din 16 intrebari ordonate astfel incat sa asigure un cat ma bun confort
emotional al copilului referitor la istoricul traumatic.
32. Tulburările de personalitate: definiţie, clasificare;
Tulburarea de personalitate se defineşte ca pattern stabil de trăiri afective şi comportamente, ce deviază
semnificativ de la standardul culturii de apartenenţă a respectivului individ, este generalizat şi inflexibil, are
debutul în adolescenţă sau prima parte a vieţii adulte, este stabil în timp şi generează distres sau dizabilitate.
Grupa A – include tulburările de personalitate de tip paranoid, schizoid şi schizotipal. Trăsătura comună a
acestora este excentricitatea.
Grupa B – include tulburările de personalitate de tip antisocial, borderline, histrionic şi narcisist. Trăsăturile
comune ale acestora sunt teatralitatea, emotivitatea, extravaganţa.
Grupa C – include tulburările de personalitate de tip evitant, dependent, obsesiv-compulsiv. Trăsăturile comune
ale acestora sunt anxietatea, teama.
33. Evaluare şi intervenţie în tulburările de personalitate: descriere;
34. Testele de personalitate si testele proiective pot identifica patternuri si trasaturi de personalitate
accentuate. Ex. Testul Deseneaza un om ( Draw a Person), testul fetei, Inventarul Multifazic de
Personalitate Minnesota – 2 (MMPI-2), Testul de Aperceptie Tematica (TAT), testul Rorschach.
35.

Tu
lburările abuzului de substanţe: definiţie, clasificare;
 Folosire fără măsură, excesivă a unui lucru; exces se referă la un drog de abuz, la un medicament
a)tulburări ale uzului de substanţă (dependenţa şi abuzul de substanţă);
b)tulburări induse de o substanţă (intoxicaţia cu o substanţă, abstinenţa de o substanţă, delirium indus de o
substanţă, tulburarea amnestică indusă de o substanţă, tulburările anxioase induse de o substanţă, tulburarea
afectivă indusă de o substanţă, şi tulburările de somn induse de o substanţă