Înţelepciune, Maică sfântă,

ce-mi îndrumezi cărarea mea,

rămâi de mine mai aproape
când munţii-s nalţi, iar noaptea-i grea!

Învaţă-mă că nu-s pe lume

comori mai mari şi mai de preţ
ca cele ce le dă credinţa
smeritei şi-nfrânatei vieţi.

Învaţă-mă să n-am prieteni

mai buni şi mai aleşi ca cei
ce n-au nici duhul linguşirii,
nici pofta laudei în ei.

Învaţă-mă că nu-i cunună

mai scumpă ca un cuget drept,
nici tron mai nalt ca umilinţa,
nici dar ca sfatul înţelept.

Învaţă-mă nu după vorbe

pe cei ce-i văd să-i preţuiesc,
să-i simt, prin duh, în adâncime
şi, prin tăcere, ce gândesc.

Învaţă-mă ca părtăşia
să nu mi-o dau oricui uşor,
să-i cred pe toţi după măsura
răbdării-n încercarea lor.

Învaţă-mă ca Adevărul
să-l recunosc şi să-l pătrund,
să-l îndrăgesc şi când mă mustră,
să-l apăr şi când nu răspund.

– Înţelepciune, Maică Sfântă,

învaţă-mă s-aleg de-acum
comorile de aur veşnic,
nu cele de-amăgiri şi fum!

Traian Dorz, CÂNTAREA ANILOR

Îmi amintesc că dormeam în chilia mea, când l-am văzut pe Sfântul Serafim de Sarov. A venit spre mine
îmbrăcat în rasa albă, s-a aplecat deasupra mea şi a citit rar „O, Preamilostivă...”.
I-am simţit lacrimile, cum cădeau pe fruntea mea. Dimineaţă, am sărit din pat şi am scris această rugăciune:
O, Preamilostiva mea Doamnă şi Stăpână,
Preasfântă, Preacurată Fecioară,
Născătoare de Dumnezeu Marie,
Maica Dumnezeului nostru,
Singura şi neclintita mea nădejde!
Nu te scârbi de mine, nu mă izgoni,
Nu mă părăsi,
Ajută-mă, mijloceşte pentru mine,
Ascultă-mă pe mine,
Şi mă vezi pe mine!
O, Stăpână, ajută-mă!
Iartă-mă!
Iartă-mă
Tu, care eşti fără de prihană!
Peste trei ceasuri aveam să fiu arestat. Preamilostiva m-a călăuzit şi a vegheat asupra mea timp de optsprezece
ani, în lagărele de concentrare.
Starețul Samson Esper

6 – Datoritã smereniei și curãției ei, S-a putut arãta în ea pentru prima datã în Istorie și în lume, lucrarea
împreunatã a Sfintei Treimi. Sfântul și marele arhanghel i-a zis: Tatãl te-a ales, Fiul Se va naște din tine și
Duhul Sfânt te va umbri… Despre Sfânta Treime se vorbește clar pentru prima datã în Sfânta Scripturã, în
legãturã cu Maica Domnului. Ce înaltã întrupare au avut în ființa ei sinceritatea și smerenia!

7 – Toatã puterea Sfintei Treimi, toatã lucrarea lui Dumnezeu s-a concentrat atunci în Sfânta Fecioarã Maria
pentru cã prin ea trebuia sã se realizeze cea mai uriașã și veșnicã operã a lui Dumnezeu, care era mântuirea
lumii. Și aceastã lucrare nu se putea face decât acolo unde era desãvârșitã și totalã, smerenia și sinceritatea.

8 – Dacã n-ar fi fost îndeplinite în modul cel mai desãvârșit aceste douã condiții, Dumnezeu-Tatãl nu S-ar fi
oprit asupra ei. Dumnezeu-Fiul nu S-ar fi putut Întrupa din ființa ei, iar Sfântul Duh nu ar fi umbrit-o.

9 – O, cât respect sfânt trebuie sã avem noi, potrivit Evangheliei, fațã de sfânta Fecioarã, acest vas ales de care
S-a folosit atât de minunat Dumnezeu – și fațã de care mãritul arhanghel Gavril a arãtat atât de înaltã prețuire
încât cutremurat de evlavie i s-a închinat, zicându-i: Plecãciune Ție, cãreia Ți s-a fãcut mare har.

10 – Poate cã în noaptea când arhanghelul i s-a arãtat, ea veghind și rugându-se, se gândea la profeția lui Isaia
despre Fecioara care va naște pe Emanuel – și își va fi dorit și se va fi rugat ca ea sã fie mãcar o slujitoare
smeritã și curatã a acelei sfinte Fecioare. Și tocmai atunci și tocmai pentru aceastã smerenie și curãție a ei,
îngerul trimes de Tatãl, i-a grãit: Tu ești Fecioara Sfântã.

Traian Dorz, din ”Întâi sã fim”