Universitatea Politehnica din Bucuresti

Facultatea Ingineria si Managementul Sistemelor Tehnologice

Specializarea Ingineria si Managementul Calitatii

Proiect PPF

Profesor coordonator

S.l. Dr. Ing. Radu. Constantin

Student:

Atomei Cristian

Grupa 631 CB
CAP I: INTREPRINDEREA - COMPONENTA DE BAZA
A UNUI SISTEM DE PRODUCTIE
1.1. Scurta prezentare a evolutiei sistemelor de productie

Dezvoltarea productiei de bunuri materiale a facut obiectul multor

dezbateri teoretice, care in principiu, reduc aceasta la procesul de productie
si valorificare a informatiilor. Alti teoreticieni (Alvin Tofler, Daniel Bell)
remarca mutatiile profunde care vor avea loc in urma revolutiilor tehnico-
stiintifice in urma carora prevad declinul industriei ai reducerea rolului
fortei de munca productive.
In prezent, asistam la revizuirea acestor teorii, recunoscadu-se ca
sistemele economice actuale nu vor putea fi in intregime informationale sau
postindustriale. Asadar, se poate spune caproductia de bunuri materiale va
continua, dar vor avea loc mutatii profunde care nu vor mai fi compatibile cu
conceptiile si metodele actuale de productie. In acest context o abordare
realista aproblematicii activitatii de producere de bunuri materiale impune
abordarea din punct de vedere sistemic a intregului sistem de productie.
Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea
interactiunilor dintre diversele subsisteme si structuri componente ale
acestuia.
In general, prin sistem se intelege un ansamblu de elemente aflate
intr-o relatie de interdependenta si interactiune reciproca, formand un tot
organizat si functional. Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, si
anume:
a) obiective;
b) sarcini;
c) functii.
Obiectivul unui sistem este bine definit atunci cand exista un mijloc ce
poate fi utilizat pentru obtinerea rezultatelor dorite.
Sarcina sistemului deriva din obiectivul sistemului, in sensul ca un anumit
obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini.
Functia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrarile in
iesiri si defineste modul cum se realizeaza sarcina.
 1.2. Sistemul de productie industrial

Sistemul de productie este componenta principala a complexului

economic national, contribuind la cristalizarea intr-o structura unitara a
tuturor celorlalte sisteme care contribuie la desfasurarea proceselor
economice si sociale.

Productia este activitatea sociala in care oamenii cu ajutorul

mijloacelor de productie, exploateaza si modifica elemente din natura in
vedera realizarii de bunuri materiale destinate necesitatilor de consum.

Comportamentul sistemului de productie depinde esential de

obiectivele acestuia, de stuctura si de relatiile sale cu mediul inconjurator si
de sistemul social in care evolueaza. Acest comportament este de trei tipuri:

·        comportament anticipativ;

·        comportament activ;

·        comportament pasiv.

Comportamentul anticipativ exista atunci cand sistemul se adapteaza

la schimbarile din mediul inconjurator inainte ca aceste schimbari sa-si
manifeste efectele.

Comportamentul activ exista atunci cand sistemul,  paralel cu

adaptarea la influentele exterioare, are la randul sau influente asupra
mediului.

Comportamentul pasiv exista atunci cand sistemul se adapteaza lent,

in timp, la schimbarile mediului.

Structura unui sistem de productie este formata dintr-un ansamblu de

elemente care vor actiona astfel incat sa fie asigurata functiunea principala
de productie - transformarea materiei prime in produs finit.
1.3. Intreprinderea - obiect al managementului productiei

1.3.1. Abordarea conceptului de intreprindere de productie (firma)

In sens economic, o intreprindere (firma) indiferent de marime, forma

de proprietate si organizare - produce bunuri si servicii destinate vanzarii pe
piata, scopul urmarit fiind obtinerea de profit.
Cu alte cuvinte, intreprinderea este veriga organizatorica unde are loc
fuziunea dintre factorii de productie (resurse umane si material-
organizatorice) cu scopul de a produce si desface bunuri economice in
structura, cantitatea si calitatea impusa de cererea de pe piata si obtinerea
de profit.
In cadrul oricarei economii intreprinderea urmareste realizarea
urmatoarelor obiective:
■      economic;
■      social.
Obiectivul economic se concretizeaza in :
· optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie utilizati in
vederea obtinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cat mai
reduse si avand  permanent in vedere situatia pietelor de aprovizionare si
desfacere;
· distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie.

Obiectivul social este  determinat de faptul  ca activitatea oricarei

intreprinderi  se desfasoara intr-un context social dat. Rolul social al
intreprinderii se manifesta:
·fata de salariati, deoarece acestia isi consuma o mare parte din timpul
lor in cadrul intreprinderii unde trebuie sa existe conditii favorabile atat din
punct de vedere al muncii desfasurate cat si din punct de vedere al salarizarii
acestora. Prin masurile intreprinse, managerii trebuie sa creeze conditii
favorabile pentru promovarea atat a personalului cat si a tehnologiei.
·fata de consumatori, pentru care intreprinderea industriala trebuie sa
produca cele mai bune produse si servicii cerute de catre acestia; pentru
aceasta intreprinderea trebuie sa furnizeze o informatie cat mai completa si
obiectiva asupra produselor sale, prin politici de publicitate si reclama cat
mai adecvate.

Obiectivul social este tot mai mult asociat intreprinderilor moderne.

Din acest punct de vedere o intreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns
adecvat la urmatoarele probleme: inflatia, managementul cu fata umana,
protectia mediului si a consumatorilor si criza de energie.

Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a

puterii de cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari in
comportamentul consumatorilor, acestia reducandu-si drastic nevoile de
consum fata de anumite produse, boicotand in acest fel pietele de desfacere
ale anumitor producatori. Apare astfel necesitatea adaptarii producatorilor
la noile conditii de piata influentate de fenomenul inflatiei.

Managementul cu fata  umana  presupune luarea in considerare nu

numai a factorilor organizationali ci si a factorului uman; cu alte cuvinte
managementul cu fata umana implica crearea unui echilibru intre obiectivele
de productie si rentabilitate si dorintele salariatilor.

Protectia consumatorului este de asemenea un element important care

trebuie avut in vedere de fiecare intreprindere, astfel incat deciziile pe care
le iau sa tina seama de dorintele si nevoile beneficiarilor ei.

Criza de energie provine din capacittaile reduse pe plan mondial de a

acoperi nevoile din ce in ce mai mari de diferite feluri de energie.

In mediul national si international functioneaza o mare varietate de

intreprinderi ceea ce impune o clasificare a cestora in functie de mai multe
criterii:

1)  Dupa forma de proprietate:

a) Intreprinderi particulare, in cazul carora patrimoniul apartine unei

persoane sau un grup de persoane fizice care au avut de altfel initiativa
crearii lor.
b) Intreprinderi de stat, in cazul carora statul a avut initiativa crearii lor
si este proprietarul intregului patrimoniu de care acestea dispun. Conform
legislatiei romanesti in vigoare (Legea nr.15/1990 privind organizarea
unitatilor economice de stat) intreprinderile de stat se organizeaza si
functioneaza sub forma de regii autonome sau societati comerciale.
Regiile autonome sunt acele intreprinderi care se organizeaza si
functioneaz in ramurile strategice ale economiei nationale (energetica,
exploatarea minelor si gazelor naturale, posta si telecomunicatii, transporturi
feroviare, industria de armament si alte domenii stabilite de guvern). Astfel
de intreprinderi sunt persoane juridice si functioneaza pe baza de gestiune
economica si autonomie financiara. Ele se pot infiinta prin hotarari
guvernamentale, pentru cele de interes national sau prin hotarari ale
organelor judetene pentru cele de interes local.

Societatea comerciala este o persoana juridica care efectueaza

activitati de productie si comercializare in scopul obtinerii de profit. In lumea
contemporana societatea comerciala reprezinta forma principala de
intreprindere.
c) Intreprinderi mixte, in cadrul carora exista participanti la crearea si
utilizarea patrimoniului atit din parte statului cit si din partea unor persoane
fizice particulare.

2)  In functie de modul de constituire si utilizare a

patrimoniului intreprinderile pot fi:

a)      Intreprinderi particulare individuale, care se caracterizeaza prin:

■     sunt proprietatea unei persoane fizice , dar care poate utiliza unul sau
mai multi salariati;
■     propietarul este responsabil de patrimoniul intreprinderii;

Astfel de intreprinderi sunt asa zisele intreprinderi artizanale din agricultura,

pescuit sau servicii, unde numarul de salariati este mai mic de 10.

b)     Intreprinderi unipersonale cu raspundere limitata se caracterizeaza prin

aceea ca:
■     patrimoniul intreprinderii este separat de cel al proprietarului;
■     responsabilitatea proprietarului este limitata numai la patrimoniul
intreprinderii.

c)      Intreprinderi societare, care se caracterizeaza prin urmatoarele:

- capitalul societatii este repartizat intre doua sau mai multe persoane, fiind
divizat in titluri numite actiuni sau parti sociale;

- au personalitate juridica;

- asociatii primesc dividende.

d)      Intreprinderi cooperatiste, se caracterizeaza prin:

- se creaza pe baza participarii mai multor persoane ce au desfasurat
anterior aparitiei cooperativei, activitati similare in calitate de mici
producatori;

- fiecare membru cooperator participa in mod egal la managementul

cooperativei;

- membrii cooperatori au dreptul in afara salariului la o parte din venitul final

in functie de partea de capital cu care a venit in cooperativa sau a unor
prevederi de la constituirea acesteia.
e) Intreprinderi familiale al caror specific este dat de faptul ca patrimoniul se
afla inproprietatea membrilor unei familii, care de cele mai multe ori sunt si
lucratori in cadrul intreprinderii lor.
3)  In functie de apartenenta nationala pot exista
a)Intreprinderi nationale in care patrimoniul se afla integral in proprietatea
unei tari;
b)Intreprinderi multinationale ale caror subunitati componente isi desfasoara
activitatea in doua sau mai multe tari; aceste intreprinderi sunt de regula
proprietatea unui grup economic international.
c)Intreprinderi joint-venture care se caracterizeaza prin participarea cu
capital in proportii diferite a unor persoane fizice sau juridice din doua sau
mai multe tari.
4)  In functie de gradul de marime (stabilit in functie de
numarul de salariati, cifra de afaceri, marimea capitalului sau a
profitului) pot exista:
a)Intreprinderi mari caracterizate printr-un grad mare de diversificare,
resurse financiare importante, organizare pe un numar mare de niveluri
ierarhice, etc. si care reactioneaza mai greu la schimbarile din mediul
inconjurator.
b)Intreprinderi mici si mijlocii caracterizate prin aceea ca proprietarul se
confunda cel mai adesea cu managerul; sunt intreprinderi dinamice dar si
foarte vulnerabile datorita dependentei de acelasi client, a cheltuielilor foarte
ridicate cu personalul sau a unei prea accentuate specializari.
5)  In functie de gradul de continuitate a procesului de
productie intreprinderile pot fi:
a)  cu functionare continua pe tot parcursul anului;
b) cu functionare sezoniera.
Intreprinderile cu functionare sezoniera ridica probleme deosebite din
punctul de vedere al managementului, cum ar fi:
□ folosirea capacitatii de productie pe o perioada cat mai mare de timp;
□ permanentizarea pe o perioada cat mai mare de timp a numarului de
muncitori;
□  asigurarea aprovizionarii cu materii prime si materiale pentru o perioada
cat mai mare de timp, in conditii de conservare a calitatii acestora cat mai
bune.
6)  In functie de gradul de specializare intreprinderile pot fi:
a)intreprinderi specializate sunt acele intreprinderi in cadrul carora
produsele finite sau componente ale acestora se obtin in cantitati mari de
produse, in urma unor procese tehnologice omogene. Aceste intreprinderi
sunt dotate cu utilale specializate in executarea operatiilor componente ale
procesului tehnologic si cu personal cu calificarea corespunzatoare.
b)intreprinderi universale executa o varietate mare de produse in
cantitati mici sau chiar unicate. Caracteristic acestor intreprinderi este faptul
ca sunt inzestrate cu utilaje universale pentru executarea unei game cat mei
largi de operatii tehnologice si cu forta de munca policalificata conform cu
felul operatiilor tehnologice realizate de catre utilaje.
c)intreprinderi mixte in cadrul carora se executa produse in serie sau
unicate si care imbina caracteristicilor primelor doua tipuri de intreprinderi.
Incadrarea intreprinderilor intr-o clasa sau alta conform acestor criterii de
clasificare este importanta din punctul de vedere al managementului; astfel
pe baza asemanarilor existente intre diferite intreprinderi din aceiasi clasa
pot fi adoptate masuri care sa fie valabile unui numar cat mai mare de astfel
de intreprinderi.

1.3.2 Trasaturile de baza ale unei intreprinderi de

productie

Prin obiectul sau de activitate o intreprindere are rolul de a-si folosi cu

eficienta mijloacele de productie pe care le detine in conditiile folosirii cat mai
complete a capacitatilor de productie, a unei calitati ridicate a produselor si a
obtinerii de profit.
O intreprindere de productie industriala se caracterizeaza prin trei
trasaturi de baza:
□ unitatea tehnico-productiva;
□ unitatea organizatorico-administrativa;
□ unitatea economico-sociala.
Unitatea tehnico-productiva  este determinata de faptul ca
intreprinderea de productie industriala dispune de un complex de factori de
productie, in anumite raporturi cantitative si calitative astfel incat sa fie
realizat in conditii de eficienta obiectivul stabilit de catre aceasta.
In cadrul acestei trasaturi de baza se evidentiaza doua aspecte principale:
a) omogenitatea procesului tehnologic in toate subunitatile de
productie de baza specializate in executarea anumitor produse sau
componente ale acestora;
b)  unitatea productiei fabricate in intreprindere.

Unitatea organizatorico-administrativa  este data de faptul ca la

infiintarea intreprinderii se stabileste pentru aceasta un sediu, un obiect al
activitatii, o denumire, un complex de mijloace de productie, un personal si o
conducere proprie.

Prezenta acestor elemente fac ca intreprinderea sa aiba din punct de vedere

organizatorico-administrativ urmatoarele caracteristici:
■     poate decide asupra produselor sau serviciilor care pot fi oferite pe
piata;
■     poate decide asupra activitatilor de management care vor fi utilizate;
■     poate decide asupra modului de utilizare a resurselor financiare si a
modului de impartire a profitului.
 Unitatea economico-sociala este data de faptul ca intreprinderea
este organizata si functioneaza pe baza principiilor de rentabilitate si de
eficienta economica. Din acest motiv, o astfel de intreprindere se
caracterizeaza din punct de vedere economico-social prin urmatoarele:
■     indiferent de forma de proprietate orice intreprindere are in dotare
mijloace de productie proprii;
■     functioneaza pe baza strategiei si tacticii stabilite de conducerea
acesteia in vederea realizarii obiectivului propus;
■     poate fi desfiintata, reorganizata sau poate sa-si modifice obiectul de
activitate, denumirea sau sediul pe baza unor hotarari ale organelor care au
constituit-o;
■     isi desfasoara activitatea pe baza de autofinantare;
■     trebuie sa asigure cunoastere temeinica a pietelor de desfacere, in
vederea realizarii integrale a productiei.
Aceste trasaturi de baza ale unei intreprinderi de productie industriale pot
avea o serie de particularitati distincte in functie de conditiile specifice in
care o intreprindere sau alta isi desfasoara activitatea.
 Cap II: Procesul de productie: notiune, tipologie,
factori de influenta

2.1.1. Notiunea de process de productie

Conceptul de proces de producţie poate fi definit prin totalitatea
acţiunilor conştiente ale angajaţilor unei întreprinderi, îndreptate cu ajutorul
diferitelor maşini, utilaje sau instalaţii asupra materiilor prime, materialelor
sau a altor componente în scopul transformării lor în produse, lucrări sau
servicii cu anumita valoare de piaţă.

2.1.2. Tipologia proceselor de productie

Criterii de clasificare:

 Modul de participare la obtinerea produsului finit

 Gradul de continuitate
 Modul de obtinere a produsului finit
 Gradul de periodicitate
 Natura tehnologica a operatiilor

Dupa modul de participare la obtinerea produsului finit:

-procese de productie de baza

-procese de productie auxiliara

-procese de productie de servire

Procesele de productie de baza: transforma materiile prime si

materialele in produse finite care constituie obiectivul activitatii de baza al
intreprinderii, se grupeaza in:*procese de baza pregatitoare,

                    *procese de baza prelucratoare,

                    *procese de baza de montaj-finisaj.

Procese de productie auxiliara: asigura obtinerea unor bunuri

materiale sau lucrari care nu constituie obiectul activitatii de baza al
intreprinderii, insa contribuie la buna functionare a proceselor de productie
de baza.
 Procese de productie de servire: au ca obiectiv executarea unor servicii
care nu reprezinta obiectul activitatii de baza al intreprinderii, insa ajuta la
buna desfasurare a proceselor de productie de baza si auxiliare.

Dupa gradul de continuitate

-procese de productie continue

-procese de productie periodice

Procesele de productie continue:acele procese in cadrul carora are loc

transformarea materiilor prime si a materialelor in produse finite, in instalatii
de aparatura, parametrii tehnologici avand aceleasi valori pe tot parcursul
procesului de productie.

Procese de productie periodice:acele procese in care produsele se

elaboreaza sub forma  de sarje la intervale de timp egale cu timpul necesar
pentru elaborarea unei sarje.

Dupa modul de obtinere a produsului finit

-procese de productie directe

-procese de productie sintetice

-procese de productie analitice

Procesele de productie directe:produsul finit se obtine ca urmare a

executarii unor operatii succesive asupra aceleiasi materii prime(ex:procesul
de obtinere a produselor lactate).

Procese de productie sintetice:conduc la obtinerea produsului finit

dupa prelucrarea succesiva a mai multor materii prime(procesul de productie
din industria constructiilor de masini).

Procese de productie analitice: dintr-un singur fel de materie prima se

obtine o gama variata de produse(ex:procese de productie din industria
chimica, petrochimica, rafinarii).

Dupa gradul de periodicitate

-procese de productie ciclice

-procese de productie neciclice

 Procesele de productie ciclice:au caracter repetitiv si sunt specifice
tipului de productie in serie mare sau de masa, prelucrarea produselor se
facepe loturi de fabricatie sau sub forma de sarje.

Procesele de productie neciclice:se repeta la perioade mari de timp si

sunt specifice pentru tipul de productie de serie mica sau unicate.

Dupa natura tehnologica a operatiilor

-procese de productie chimice

-procese de productie de schimbare a configuratiei

-procese de transport

Procesele de productie chimice:se efectueaza la instalatii capsulate in

cadrul carora materiile prime se transforma in urma unor reactii chimice sau
termochimice(procese de productie din industria aluminiului, a maselor
plastice).

Procese de schimbare a configuratiei:au la baza operatii de prelucrare

mecanica a materiilor prime cu ajutorul unor masini sau agregate
tehnologice(ex:procese de rectificare, de frezare).

Procese de transport: asigura deplasarea materiilor prime si a

materialelor de la un loc de munca la altul in interiorul intreprinderii.

2.1.3. Factorii care influenteaza modul de organizare a

proceselor de productie

·         Felul materiilor prime folosite

·         Caracteristicile produsului finit

·         Felul procesului tehnologic utilizat

·         Volumul productiei fabricate

Dupa felul materiilor prime folosite:

-procese de productie extractive:factorul uman actioneaza cu ajutorul

mijloacelor de munca in vederea extragerii din natura a unor minereuri, titei,
carbune, etc., fapt ce contribuie la adaugarea de valoare si respectiv,
valoare de intrebuintare, transformandu-le in materii prime.
-procese de productie prelucratoare:au ca obiect prelucrarea materiilor
prime provenite din industria extractiva si a celor din agricultura.

Dupa caracteristicile produsului finit:

-procese omogene: au caracteristici identice in toata masa lor

-procese eterogene:au proprietati diferite in masa lor, sunt de uz curent si

exceptional.

Felul procesului tehnologic utilizat un anumit tip de operatii tehnologice

executate intr-o anumita succesiune, anumite utilaje si forta de munca de un
anumit nivel de calificare. Dat fiind faptul ca un produs poate fi realizat prin
doua sau mai multe variante de proces tehnologic, se pune problema alegerii
acelei variante de proces tehnologic care sa conduca la obtinerea unor
produse de calitate superioara cu cheltuieli cat mai reduse.

2.2.1. Metode de organizare a productiei de baza

Functiunea de organizare a managementului oricarei intreprinderi de

productie industriala, ocupa un loc central in atentia organismelor de
conducere ale acesteia, datorita faptului ca exista o mare diversitate de
conditii specifice in care acestea isi desfasoara activitatea.

Din acest motiv, in rezolvarea concreta a organizarii procesului de

productie, va trebui sa se tina seama de influenta acestor particularitati
asupra metodelor si tehnicilor de organizare a activitatii intreprinderii.

O influenta puternica asupra metodelor de organizare a activitatii de

productie o are tipul de productie existent in cadrul intreprinderii. Din acest
punct de vedere, metodele de organizare a procesului de productie pot fi:

- Metode de organizare a productiei in flux, pentru tipul de productie

de masa;

- Metode de organizare a productiei pe comenzi, pentru tipul de

productie de serie;

- Metode de organizare a productie pe unicate, pentru tipul de

productie individuala.intre aceste metode, in practica, nu exista o delimitare
stricta; astfel, o intreprindere in care predomina tipul de seri mare, poate
folosi cu succes metoda de organizare a productiei in flux cu rezultatele ei
cele mai eficiente. Exista tendinta ca de avantajele deosebite ale organizarii
productiei in flux sa beneficieze si intreprinderi care fabrica un sortiment larg
de produse, in serii mici sau chiar unicate.
Cap III: Pregatirea productiei noilor produse
3.1.1 Pregatirea productiei noilor produse
Prin pregătirea producţiei se înţelege ansamblul măsurilor de creare şi
asimilare în fabricaţie a unor noi produse, modernizarea celor aflate deja în
fabricaţie şi de utilizare a celor mai perfecţionate tehnologii şi metode de
organizare în producţie.
Obiectivele care stau în faţa activităţii de pregătire a producţiei pot fi
înansamblu următoarele:

• asigurarea fabricaţiei noilor produse şi modernizarea celor existente la

nivelul cerinţelor din ce în ce mai
diversificate ale consumatorilor;
• asigurarea celor mai bune condiţii de desfăşurare a activităţii de pregătire
a fabricaţiei noilor produse şide asimilare a celor mai perfecţionate tehnologii
de fabricaţie;
• reducerea la minimum posibil a duratei de pregătire a producţiei şi
realizarea acesteia cu cele mai micicosturi.
Prin activitatea de proiectare a noilor pro duse se urmăreşte determinarea
formei, a dimensiunilor şi a caracteristicilor calitative ale produselor care
urmează să fie asimilate în fabricaţie.
Proiectarea noilor produse cuprinde următoarele faze principale:
• elaborarea temei de proiectare şi a studiului tehnico-economic;
• elaborarea proiectului tehnic;
• elaborarea desenelor de execuţie.

Tema de proiectare cuprinde date referitoare la:

• denumirea produsului;
• destinaţia produsului;
• condiţiile de utilizare;
• caracteristicile constructive şi de calitate ale produsului;
• parametrii de exploatare; cantitatea în care se va produce;
• termenele de proiectare pe faze, etc.
 
Pregatirea productiei reprezinta ansamblul de activitati din cadrul
întreprinderii,care definesc, fundamenteaza si asigura resursele umane,
materiale, energetice si informationale, necesare functionarii eficiente a
sistemului de productie în raport cu obiectivele stabilite pentru o perioada de
timp determinata. Indiferent de ramura sau subramura careia îi apartine
întreprinderea, de tipologia sau specificul sistemului de productie respectiv,
pregatirea productiei prezinta trei laturi distincte si interdepedente .
3.1.2. Problematica pregatirii fabricatiei

Pregătirea producţiei cuprinde două etape:

• pregătirea tehnică;

• pregătirea material-organizatorică.

Pregătirea tehnică cuprinde la rândul său:

• proiectarea produselor;

• pregătirea tehnologică;

• executarea, încercarea şi omologarea prototipului şi a seriei zero.

Asimilarea după o concepţie proprie constă în valorificarea

posibilităţilor proprii de cercetare şi proiectare a noilor produse.

Avantajele principale ale acestui mod de asimilare sunt reprezentate,

în principal, de faptul că se valorifică resursele proprii de cercetare şi în
acelaşi timp se fac economii însemnate, legate de achiziţionarea unor licenţe
de fabricaţie.

Asimilarea pe baza unor licenţe de fabricaţie constă în achiziţionarea

de documentaţie tehnică de la alte întreprinderi cu profil similar din ţară sau
străinătate. Această modalitate de asimilare în fabricaţie are ca avantaje:

• reducerea duratei de asimilare în fabricaţie cu durata de timp necesară

elaborării documentaţiei noilor produse;

• asigurarea, o perioadă de timp, a asistenţei tehnice de către firma

producătoare a produsului asimilat;

• cheltuieli reduse de publicitate, datorită faptului că noul produs asimilat

este deja cunoscut pe pieţele de desfacere.

Asimilarea după un model de referinţă se foloseşte mai rar; modelul de

referinţă este un produs care se constituie ca punct de plecare în activitatea
de proiectare a noilor produse.a În acest caz, noul produs trebuie să înlăture
toate elementele de uzură morală a modelului de referinţă, reţinând numai
acele caracteristici de performanţă ale acestuia.

Controlul aprovizionarii
Controlul aprovizionarii se face cu ajutorul urmatoarelor chestionare.

CHESTIONAR PENTRU EVALUAREA FURNIZORILOR

I. Informaţii generale
a. Societatea:
_____________________________________________________________________
i. Adresa:
______________________________________________________________
___
ii. Telefon:
______________________________________________________________
__
iii. Fax:
______________________________________________________________
_____
b. Numărul total de angajaţi:
_________________________________________________________
i. Numărul angajaţilor în Controlul Calităţii:
_____________________________________
ii. Numărul angajaţilor în Asigurarea Calităţii:
____________________________________
c. Produse/servicii oferite:
_____________________________________________________________________
_____________________________________________________________________
____________________
d. Persoane de contact în domeniul Asigurării Calităţii:
Nume: _________________ Funcţie: __________________ Telefon:
_____________________
e. Este proiectat şi implementat un sistem al calităţii conform standardelor:
ISO 9001 ISO 9002 ISO 9003 Alte

DA ÎN CURS NU

f. Sistemul calităţii este certificat: DA ÎN CURS NU

a) dacă răspunsul este DA, este sufucient să transmiteţi o copie a certificării şi

“Chestionarul pentru evaluarea furnizorilor” completat până la acest punct.
b) dacă răspunsul este ÎN CURS, menţionaţi numele firmei specializate cu care
colaboraţi şi termenul propus pentru finalizare, completând mai departe “Chestionarul
pentru evaluarea furnizorilor”.
c) dacă răspunsul este NU, vă rugăm să ne transmiteţi “Chestionarul pentru evaluarea
furnizorilor” completat în întregime.
 Pregatirea utilajelor, instalatiilor, masinilor si suprafetelor de productie

Indiferent de marimea sau sfera in care isi desfasoara activitatea o firma,

aceasta trebuie sa se aprovizioneze cu o serie de materiale specifice
proceselor ce trebuie efectuate. Aceste materiale pot fi:

• Materii prime

• Piese semifabricat

• Componente

• Subansamble

• Dispozitive de verificare

• Scule

Asigurarea materiala si organizatorica a fabricatiei urmeaza etapei de

pregatire tehnologica si cuprinde ansamblul masinilor, utilajelor si
instalatiilor de lucru, precum si activitatile care au drept scop asigurarea
tuturor conditiilor tehnice, materiale si de forta de munca cerute de
realizarea eficienta a sarcinilor din programul de productie pentru o anumita
perioada.

In cadrul acestei etape un rol important revine activitatilor de pregatire

a factorilor activi de productie:

• Masinile

• Utilajele

• Instalatiile
• Suprafetele de productie

Aceasta activitate se realizeaza parcurcand un proces care cuprinde:

 Analiza documentatiei de pregatire tehnologica pentru produsele din

programul de fabricatie si intocmirea situatiei centralizatoare a tuturor
utilajelor prevazute in fisele tehnologice, concretizata in “Lista utilajelor”

 Confruntarea tipului si caracteristicilor utilajelor stabilite in secventa

anterioara cu existentul de utilaje din cadrul verigilor de productie si
intocmirea listei cu utilaje, masinile si instalatiile de procurat prin investitii
care vor fi puse ulterior in functiune. In cadrul acestei secvente se executa
urmatoarele activitati:

 Verificarea starii tehnice a fiecarui utilaj existent

 Analiza planului de reparatii pentru fiecare utilaj
 Verificarea formelor de contractare cu furnizorii pentru masinile,
utilajele si instalatiile ce se procura prin investitii, astfel ca
acestea sa intre in productie la termen, cu precizarea totodata, a
masurilor interne pentru montarea si efectuarea rodajelor si
probelor tehnologice aferente acestora
 Controlul activitatii de pregatire tehnica a executiei, cand se
compara sarcina de productie ordonantata pe termene de livrare
a produselor, cu starea tehnica a utilajelor cuprinse in
capacitatile de productie cu care se executa acestea

Dupa ce se stabileste numarul de masini, utilaje sau instalatii

tehnologice, este necesara dotarea acestora si a locurilor de munca cu SDV-
urile necesare. Aceasta etapa se realizeaza in mai multe etape:

• Analiza documentatiei tehnologice, urmarind elaborarea unei situatii

centralizatoare pe tipuri de sdv-uri codificate

• Analiza comparativa a necesarului de sdv-uri cu sdv-urile existente

atat in depozit cat si in sectiile de productie, inclusiv comenzile lansate
pentru conceperea si executia sdv-urilor speciale

• Stabilirea sistemului de aprovizionare a locurilor de munca cu sdv-uri

• Stabilirea masurilor tehnico-administrative pentru intretinerea,

repararea si reconditionarea sdv-urilor
 Calitatea lucrarilor si a masurilor stabilite in etapa de pregatire
materiala si organizatorica a fabricatiei influenteaza in mod hotarator
rezultatele activitatii de productie, atat pe linia costurilor de productie, pe
linia productivitatii muncii cati si pe linia realizarii sarcinii de productie.

In acest proces complex de control al aprovizionarii trebuie avute in

vedere cateva etape cheie foarte importante in buna desfasurare a acestuia:

 Evaluarea furnizorilor

 Metodologia de evaluare a furnizorilor

 Date despre aprovizionare

 Controlul oportunitatii si exactitatii datelor de aprovizionare

 Verificarea produsului aprovizionat

 Inregistrarea calitatii materialelor aprovizionate

 Relatiile cu furnizorii

Capitolul IV
4.1 Date initiale generale
Sistemul de productie este un ansamblu de factori productivi
interdependenti, determinand principalele proportii de desfasurare ale
procesului de productie in spatiu si in timp, permite crearea conditiilor
materiale si tehnico-organizatorice necesare realizarii fabricatiei la parametrii
optimi de eficienta economica.

Caracteristici de material

Masa reperului

Piesa are o masa de 0,432 kg.

Clasa piesei

Prisma face parte din clasa pieselor mici cu forme complexe.

Proiectarea semifabricatului

Vezi Anexa 1.
Adaosurile totale de prelucrare

Vezi Anexa 2.

Normarea tehnica

Norma tehnica de timp este durata necesara pentru executarea unei

operatii, in conditii tehnico-organizatorice determinate si cu folosirea
rationala a tuturor mijloacelor de productie.

Structura normei de timp Nt se determina cu relatia:

T pi
N T =T b +T a +T dt +T do+T on +
n min

In care Tb – timpul de baza, Ta – timpul auziliar, Tdt – timpul de

deservire tehnica, Tdo – timpul de deservire organizatorica, Ton – timpul de
odihna si necesitati, Tpi – timpul de pregatire-incheiere.

In continuare se vor prezenta detaliat calculele pentru determinarea

normei de timp.

 Faza numarul 1 (frezare)

T a=T a 1 +T a 2 +T a3 +T a4 +T a5 =2,6

1
l1= +1,5=2,6
tg 45 ° [mm]
l2 = 2 [mm]

2,6+74+2
T b1 = =2 . 1833
150⋅0 , 72 [min]
Ta1 = 0,65[min]

Te=Ta+Tb=22,0128965
k 2
T dt = 1 ⋅T b 2 = ⋅0 , 2298=0. 0045
100 100 [min]
k1 1
T do= ⋅(T b 2 +T a2 )= ⋅0 , 87326=0 ,00729
100 100 [min]
k 3,5
T on= 1 ⋅(T b 1 +T a 2 )= ⋅0 , 87326=0 , 025544
100 100 [min]
Tu = Tb + Ta + Tdt + Tdo + Ton=22,045546 [min]
 T pi
N T =T b +T a +T dt +T do+T on +
n min = 22,145546 [min]

 Faza numarul 2 (Frezare)

1
l 1= +1,5=2,6
tg30 ° [mm]

l2 = 2 [mm]

2,6+31+2
T b2 = =0 , 515
380⋅0 ,72 [min]

Ta2 = 0,65[min]

Te=Ta+Tb=15,0128965

k1 2
T dt = ⋅T b 3 = ⋅0 , 19386=0 , 00387
100 100 [min]

k1 1
T do = ⋅(T b 3 +T a3 )= ⋅0 , 69386=0 , 00693
100 100 [min]

k1 3,5
T on= ⋅( T b 3 +T a 3 )= ⋅0 ,69386=0 , 02428
100 100 [min]

Tu = Tb + Ta + Tdt + Tdo + Ton=15,045546 [min]

T pi
N T =T b +T a +T dt +T do+T on +
n min = 15,145546 [min]

 Faza numarul 3 (Gaurire)

1
l 1= +1,5=2,6
tg30 ° [mm]
l2 = 2 [mm]

2,6+48+2
T b3 = =5 ,844
121⋅0 , 16 [min]

Ta3 = 0,80[min]

Te=Ta+Tb=5,982

k1 2
T dt = ⋅T b 3 = ⋅0 , 19386=0 , 00387
100 100 [min]

k1 1
T do = ⋅(T b 3 +T a3 )= ⋅0 , 69386=0 , 00693
100 100 [min]

k1 3,5
T on= ⋅( T b 3 +T a 3 )= ⋅0 ,69386=0 , 02428
100 100 [min]

Tu = Tb + Ta + Tdt + Tdo + Ton= 6.1316167 [min]

T pi
N T =T b +T a +T dt +T do+T on +
n min = 6.2216667 [min]

 Faza numarul 4 (Adancire)

1
l 1= +1,5=2,6
tg30 ° [mm]

l2 = 2 [mm]

2,6+8+2
T b4 = =1,4
150⋅0,1 [min]

Ta4 = 0,50[min]

Te=Ta+Tb=1,45
 k1 2
T dt = ⋅T b 3 = ⋅0 , 19386=0 , 00387
100 100 [min]

k1 1
T do = ⋅(T b 3 +T a3 )= ⋅0 , 69386=0 , 00693
100 100 [min]

k1 3,5
T on= ⋅( T b 3 +T a 3 )= ⋅0 ,69386=0 , 02428
100 100 [min]

Tu = Tb + Ta + Tdt + Tdo + Ton= 2.3807736 [min]

T pi
N T =T b +T a +T dt +T do+T on +
n min = 2.4707736 [min]

 Faza numarul 5 (rectificare)

1
l 1= +1,5=2,6
tg30 ° [mm]

l2 = 2 [mm]

2,6+87+2
T b5 = =10 ,177
125⋅0,4 [min]

Ta5 = 0,50[min]

Te=Ta+Tb=10,677

k1 2
T dt = ⋅T b 3 = ⋅0 , 19386=0 , 00387
100 100 [min]

k1 1
T do = ⋅(T b 3 +T a3 )= ⋅0 , 69386=0 , 00693
100 100 [min]

k1 3,5
T on= ⋅( T b 3 +T a 3 )= ⋅0 ,69386=0 , 02428
100 100 [min]

Tu = Tb + Ta + Tdt + Tdo + Ton= 12,045546 [min]

T pi
N T =T b +T a +T dt +T do+T on +
n min = 12,145546 [min]
Determinarea sistemului de productie

Prin managementul producţiei se înţelege totalitatea activităţilor legate

de planificare, coordonare, comanda şi controlul producţiei. Ĩn definiţia de
mai sus se găsesc principalele funcţii ale managementului.

In cadrul funcţiei de planificare managerii trebuie să facă planificarea

resurselor tehnice, de timp şi umane pentru fiecare loc de muncă. Ĩn
procesul de planificare a producţiei reperului care face obiectul prezentului
proiect se pleacă de la datele rezultate din proiectul tehnologic sintetizate în
tabelul 1.

Tabelul 1. Datele necesare analizei tehnico-economice

Norma
Timpul Timpul de
de Aria
Nr. Denumirea unitar pregătire Retribuţia
timp utilajului
op operaţiei încheiere
Tu [lei/oră]
NT [m2]
[min] Tp,i [min]
[min]

22,04 22,145 2.2

1 Frezare 10 3.5
554 54

15,04 15,145 2.2

2 Frezare 10 3.5
554 54

6.131 6,2216
3 Gaurire 9 3.57 0.9814
616 66

2.380 2,4707
4 Adancire 9 3.57 0.9814
773 73

12,04 12,145 2.2

5 Rectificare 10 3,5
554 54
 Sistemul de producţie este un ansamblu de factori productivi
interdependenţi, determinând principalele proporţii de desfăşurare ale
procesului de producţie în spaţiu şi în timp, permite crearea condiţiilor
materiale şi tehnico-organizatorice necesare realizării fabricaţiei la parametrii
optimi de eficienţă economică.

Una dintre metodele de fundamentare ştiinţifică, de estimare a

sistemului de producţie este metoda coeficientului sistemului de producţie.

Coeficientul sistemului de producţie ksp se calculează cu relaţia:

rg
k sp=
t ig
unde: rg este ritmul mediu de fabricaţie al produsului[min/buc]; tig – norma
de timp la operaţia i.
Dacă din calcule rezultă:
- ksp£1- producţia este considerată de masă (M);
- 1< ksp£ 10 - producţia este considerată de serie mare (SM);
- 10 < ksp£ 20 - producţia este considerată de serie mijlocie (Sm);
- ksp>20 - producţia este considerată de serie mică (sm).
Ritmul mediu de fabricaţie rmed se calculează cu relaţia:
Fn
r med = ⋅60 [min/buc]
N
unde: Fn este fondul nominal de timp (resursa de timp)[min];

N – programa de producţie (N = 2000 buc/an).

Termenul de livrare fixat prin comandă este de un an. În aceste condiţii

resursa de timp Fn se calculează cu relaţia:

Fn =60⋅z⋅k s⋅h
unde : z este numărul de zile lucrătoare în perioada luată în considerare; ks
– numărul de schimburi în care se lucrează; h – numărul de ore lucrate pe
schimb.

Deci, indicele de apreciere a tipului de producţie kij, devine:

60⋅z⋅k s⋅h
k ij =
N j⋅t ij

Pentru cazul luat în considerare:

Fn= 60 x 254 x 3 x 6 = 274320 min/an

Nj = N1 + N2 + N3 = 2000 + 120 + 30 = 2150 buc/an

274320
Rmed = = 127,5907 min/buc
2150

În continuare se prezintă valorile obţinute pentru kij la fiecare operaţie:

Pentru operatia 1:

r 11
K11= = 5,761 => serie mare
t 11

Pentru operatia 2:

r 21
K21= = 8,424 => serie mare
t 21

Pentru operatia 3:

r 31
K31= = 19,507 => serie mijlocie
t 31

Pentru operatia 4:

r 41
K41= = 51,639 => serie mica
t 41

Pentru operatia 5:

r 51
K51= = 9,505148=> serie mare
t 51

Deoarece predomină producţia de serie mare se alege ca tipologie a

producţiei seria mare şi se va face în continuare organizarea produţiei în
conformitate cu principiile de proiectare corespunzătoare caracteristicilor
acestui tip de producţie.
Determinarea numarului de masini unelte

Determinarea numărului de maşini-unelte ma,i necesare executării

operaţiei i, în cadrul procesului tehnologic de fabricaţie a reperului j, se
calculează cu

ti
mc , i =
r med⋅k up

unde: ti este timpul necesar executării operaţiei i; mc,i – numărul calculat de

maşini la operaţia i; rmed – ritmul mediu de fabricaţie; kup – coeficientul de
utilizare planificat (kup = 0,93).

Din considerente de ordin practic, numărul de maşini-unelte rezultat din

calcul se majorează sau se micşorează până la o valoare întreagă (mi) după
următoarele reguli:

m’ = a, dacă b ≤ 0,15

m’’ = a + 1, dacă b>0,15

Deci:

14,492461
M11 = = 0,18666312 MU, se alege M11 = 1 MU
34.285714 x 0.93

10,146921
M12 = = 0,12776388 MU, se alege M12 = 1MU
34.285714 x 0.93

6.1316167
M13 = = 0,052433 MU, se alege M13 = 1MU
34.285714 x 0.93

2.3807736
M14 = = 0,0208224 MU, se alege M14 = 1MU
34.285714 x 0.93

22,045546
M15 = = 0,1023564 MU, se alege M15 = 1MU
34.285714 x 0.93
Determinarea coeficientului de incarcare al MU

Coeficientul de încărcare al maşinilor-unelte se determină cu relaţia:

mc ,i
k in , ci= ⋅100 [% ]
mo ,i

unde: kîn,ci este coeficientul de încărcare al maşinii-unelte de la operaţia i;

mci – numărul de maşini calculat la operaţia i; mo,i – numărul de maşini
adoptat la operaţia i.

Făcând calculele rezultă:

0.4545126696
K11= X 100 = 5,7614%
1

0.3182278118
K12= X 100 = 8,4246%
1

0.1922998085
K13= X 100 = 20,5074 %
1

0.07466583933
K14= X 100 = 51,6399 %
1

0.6913925774
K15= X 100 = 10,5051 %
1

Coeficientul de încărcare a liniei de fabricaţie kin,L se calculează cu relaţia:

n
∑ mc , i
k in , L = i=1
n
⋅100[ % ]
∑ ma, i
i=1
Făcând calculele rezultă:

0,4898818
Kin,L = x 100 = 9,7976 %
5

Determinarea lotului optim de productie

Din analiza lucrărilor de specialitate rezultă că producţia de serie se

realizează numai pe loturi de fabricaţie. Fabricaţia pe loturi este impusă de
respectarea principiilor paralelismului şi ritmicităţii, constituind o premisă de
bază a optimizării operative a procesului tehnologic de fabricaţie.

Optimizarea lotului de fabricaţie constă în minimizarea cheltuielilor de

producţie pe unitatea de obiect al muncii.

Determinarea lotului optim se face cu relaţia următoare:

2 N j⋅D
nopt =
√ ( C m+ A 1 )⋅τ⋅ε n
unde: Nj = 7000 [buc/an] este volumul de producţie; D – cheltuielile
dependente de mărimea lotului, în [ron/lot]; Cm – cheltuieli materiale
(cheltuiele cu semifabricatul), în [ron/buc]; A1 – cheltuielile independente de
mărimea lotului, în [ron/buc]; τ – coeficient ce are valori funcţie de forma de
organizare; εn = 0,2, este un coeficient care cuantifică pierderea în lei.

Cheltuielile dependente de lot, D se calculează cu relaţia:

D=B+B' [ ron/lot ]
în care: B reprezintă cheltuielile cu pregătirea-încheierea fabricaţiei la locul
de muncă [ron/lot];

Cheltuielile B se determină cu o relaţie de forma:

 n
t pi, i
B=∑ ⋅smi⋅mi
i=1 60 ron/lot

unde: tpî,i este timpul de pregătire-încheiere, la operaţia i, în [min/lot]; smi

– salariul pe oră al muncitorului la operaţia i, în [ron/oră]; mi – numărul de
maşini-unelte de la operaţia i.

10
B1 = x 3,85 x 1 = 0.6416
60

10
B2 = x 3,85 x 1 = 0.6416
60

9
B3 = x 3,45 x 1 = 0.5175
60

9
B4 = x 3,5x 1 = 0.525
60

10
B5 = x 3,2 x 1 = 0.5333
60

B = 2.859167 lei/lot

25
B’ = x 2.859167 = 0.714792 lei/lot
100

D = 2.859167 + 0.714792 = 3.573958 lei/lot

Cheltuielile materiale Cm se determina cu relatia:

C m=ms⋅Csf −m d⋅C d

unde: ms este masa semifabricatului, în Kg (0.68 Kg); Csf – costul unui Kg

de piesă turnată, se consideră C1 = 5,6 [lei/lot]; md – masa deşeurilor, (md
= 0,2kg) în Kg; Cd – costul unui Kg de deşeu, (Cd = 1,5 lei/Kg)

Cm = 0,68 x 5,6 – 0,2 x 1,5 = 3.508 lei/buc

Cheltuielile A independente de marimea lotului:

A=C m +C s +C ind +C if
unde: Cm este cheltuielile cu materialul, în [lei/lot]; Cs – cheltuielile cu
salariul muncitorului direct operativ, în [lei/buc]; Cind – cheltuieli indirecte, în
[lei/buc]; Cif – cheltuielile cu întreţinerea şi funcţionarea utilajelor pe durata
timpului de lucru efectiv, în [lei/buc].

Cheltuielile cu salariul se determina cu relatia :

n
1
C s= ∑ t opi⋅s mi
60 i=1

în care: topi este este timpul operativ la operaţia i, în [min]; smi – salariul
muncitorului de la operaţia i, în [lei/oră].

1
Cs = x (14,492461 x 3,85 + 10,146921 x 3,85 + 6.1316167 x 3.45 +
60
2.3807736 x 3.5 + 22,045546 x 3.2 ) = 3,647569 lei/buc

Cheltuielile indirecte se determina cu relatia :

R
Cind =C s⋅ f
100

unde: Rf este regia de fabricaţie a secţiei, în procente, se consideră Rf =

250%.

250
Cind = 3,647569 x = 9,118922 lei/buc
100

Cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajelor pe durata timpului

de lucru efectiv se determina cu relatia:
n
t ui
C if =∑ ⋅ai⋅m i
i=1 60

unde: tui este timpul unitar consumat pentru executarea operaţiei i, în

[min/buc]; ai – cota orară a cheltuielilor cu întreţinerea şi funcţionarea
utilajului la operaţia i, în [lei/oră]; mi – numărul de maşini-unelte de acelaşi
tip care participă simultan la realizarea operaţiei i, [lei/h].
 1
Cif =
x (14,492461 x 2 x 1 + 10,146921 x 2 x 1 + 6.1316167 x 2 x
60
1 + 2.3807736 x 2 x 1 + 22,045546 x 2 x 1) = 1,937635 lei/buc

A = 3,64769 +3,508 + 9,118922 + 1,937635 = 18,21213 lei/buc

Coeficientul i se determină cu relaţia:

αI
τ I=
r med

în care: i este un coeficient ce reprezintă numărul mediu de loturi pentru

diverse forme de organizare a producţiei (organizare succesivă - si,
organizare paralelă - p, organizare mixtă - m).

Deoarece producţia este de serie mare se aplică organizarea paralelă fără

respectarea principiului proporţionalităţii, deci:
n
α s =∑ t ui
i=1

unde: tui este timpul unitar consumat pentru executarea operaţiei i, în

[min/buc]

22.145+15.145+6.221+2.47+12.1455
τ= = 0,45559
127,5907

2 x 2150 x 3.573958
no = √ = 8.029342 buc/lot
( 2.859+24.9081 ) x 0.45559 x 0,2

Se adopta nec=8 buc/lot si se determina nr de loturi pe an:

2150
n= = 268.75 lot/an
8

Calculul duratei ciclului de productie in cazul productiei de serie mare se face

cu relatia:
k
T c=∑ t ui +(n−1 )( t u ) max
i=1
unde: tui este timpul unitar pe operaţie; n – numărul de piese din lot; k –
numărul de operaţii.

T = 5987.597 min/lot

Perioada de repetare a loturilor

Perioada de repetare a loturilor reprezintă intervalul de timp care separă

lansarea în producţie la un anumit stadiu de prelucrare două loturi succesive
de obiecte ale muncii de acelaşi fel.

Perioada de repetare a loturilor Rc se calculează cu relaţia:

Fn
Rc =
L

unde: Fn este fondul nominal de timp al perioadei considerate [min/ore/zile];

L – numărul de loturi ce se lansează în fabricaţie în perioada de timp
considerată.

Introducând datele rezultă:

Rc= 1020.726 min = 17.012 ore = 1.417674 zile lucratoare

Perioada de repetare a loturilor obţinută din calcule se corectează prin

scădere astfel încât să rezulte un număr întreg de zile lucrătoare, care să fie
comod pentru activitatea de programare şi lansare a producţiei.

Se adoptă Rc = 2 zile lucrătoare, adică fiecare lot se execută în 2 zile

lucrătoare
CAP V: Aprovizionarea locurilor de muncă cu
materii prime şi materiale necesare

În orice firmă industrială se disting următoarele tipuri de stocuri:

- stocuri necesare fabricaţiei compuse din materii prime, repere special
tratate, repere normale, repere intermediare fabricate de firmă;
- stocuri de piese de schimb necesare maşinilor, utilajelor şi
instalaţiilor tehnologice, inclusiv materiale consumabile, piese, materiale şi
produse pentru întreţinerea acestora;
- stocuri de semifabricate, care apar între diferitele faze tehnologice
ale procesului de fabricare a produsului finit;
- stocurile de produse finite.

Dupa stabilirea tipului de productie si al numarului de masini unelte

necesare, se va trece la aprovizionarea cu materii prime si materiale
necesare fabricatiei. Astfel se va calcula necesarul de materiale si se va
analiza lista furnizorilor. Furnizorii reprezinta un factor cheie in procesul de
productie. Unul din cele opt principii de management prezentate in
standardul ISO 9001 : 2001 se numeste “Relatii reciproc avantajoase cu
furnizorii”. Nu se pot realiza produse bune prin utilizarea unor materiale si
servicii slab calitative. Practic include evaluarea furnizorilor folosind principiul
calitate si certificarea sistemelor de management.

În orice firmă industrială se disting următoarele tipuri de stocuri:

 - stocuri necesare fabricaţiei compuse din materii prime, repere
special tratate, repere normale, repere intermediare fabricate de firmă;

- stocuri de piese de schimb necesare maşinilor, utilajelor şi

instalaţiilor tehnologice, inclusiv materiale consumabile, piese, materiale şi
produse pentru întreţinerea acestora;

- stocuri de semifabricate, care apar între diferitele faze

tehnologice ale procesului de fabricare a produsului finit;

- stocurile de produse finite.

Metoda standard constă în faptul că fiecare utilaj sau instalaţie intră în

reparaţii la intervale de timp dinainte stabilite, pentru fiecare din acestea în
parte.

Felul, volumul şi conţinutul reparaţiilor care vor fi efectuate au un

caracter standard, potrivit unei documentaţii tehnice, indiferent de starea de
funcţionalitate a utilajului în momentul intrării în reparaţie.

Avantajul acestei metode este dat de următoarele elemente:

- permite efectuarea reparaţiilor pe baza unei documentaţii bine

întocmite;

- este uşor de aplicat;

- are eficientă ridicată pentru întreprinderile care au în dotare un

număr mare de maşini şi utilaje.

Dezavantajele acestei metode sunt date de faptul că:

- necesită un volum foarte mare de muncă pentru întocmirea

documentaţiei necesare aplicării metodei;

- ridică nejustificat costul reparaţiilor, la acele utilaje pentru care se

execută activităţi de reparaţii, fără ca starea lor tehnică să impună acest
lucru.
 Lista materiilor prime

Număr
Materiale STAS
Bucăţi

Semifabricat piesă: semifabricat forjat 1

Piatra de rectificat STAS 5344-32 1

Freza cilindro-frontala STAS 1683 1

STAS 9128 / 2
Burghiu elicoidal ( 8.5;  14) ;
-77

Freza disc STAS 580 1

Adancitor STAS-9308-41 1

Subler 1

O problema care se cere rezolvata din punctul de vedere al organizarii

productiei o constituie tipul optim de amplasare a locurilor de munca pe
suprafetele de productie si modul in care se va face circulatia produselor si
deplasarea personalului pentru executarea operatiilor de prelucrare. Din
acest punct de vedere pot fi adoptate trei solutii si anume:

- proiectare pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat

- proiectare pe baza procesului tehnologic sau pe grupe omogene de

masini
- proiectare de functie de produsul prelucrat sau pe linii tehnologice

Proiectarea pe baza pozitiei fixe a obiectului de prelucrat consta in

aceea ca produsul care trebuie prelucrat ocupa o pozitie fixa, iar muncitorii
impreuna cu echipamentele tehnologice se deplaseaza la acesta, in ordinea
impusa de succesiunea operatiilor tehnologice. Acest tip de organizare a
procesului de productie se recomanda a se folosi in acele unitati de productie
care fabrica produse grele si de dimensiuni mari, numarul produselor este
mic, iar procesul tehnologic este relativ simplu.

Proiectarea pe baza procesului tehnologic presupune faptul ca utilajele

au o pozitie fixa in acest caz deplasarea fiind efectuata de produsele care
urmeaza a fi prelucrate. Utilajele sunt grupate pe grupe omogene de masini
asemanatoare din punctul de vedere al tehnologiei de prelucrare. Va exista
in acest caz grupa de masini strunguri, freze, raboteze etc. Acest mod de
amplasare a locurilor de munca este specific unitatilor de productie cu tip de
productie de serie mica sau unicate.

Proiectarea in functie de produsul prelucrat se foloseste in unitatile de

productie care au un tip de productie de serie mare sau masa. Amplasarea
utilajelor se face incadrul unor linii tehnologice specializate in fabricarea unui
produs sau a unor produse asemanatoare din punct de vedere tehnologic, in
succesiunea impusa de fluxul tehnologic al produselor.
CAP 6: Analiza proiectelor
Punerea la punct a unor modele de programare si conducere a
proiectelor implica urmatoarele necesitati:

 identificarea activitatilor din proiect

 analiza derularii logice a acestor activitati
 cuantificarea activitatilor prin termene, sarcini si resurse
 identificarea si alocarea resurselor

Aceste elemente rezulta din analiza proiectului, ce se situeaza in timp

inaintea programarii propriu-zise. Analiza unui proiect necesita formalizarea
problemelor ce trebuie rezolvate.

1. Structura de descompunere a produsului (SDP)

Produsul oricarui proiect poate fi considerat ca o structura de sistem. Ca

urmare se poate imagina descompunerea produsului in structuri de ordin
inferior. Descompunerea se poate efectua pana la nivelul entitatilor
individuale din sistem numite conventional piese. De cele mai multe ori SDP
este condusa pana la obtinerea pieselor componente ale sistemului.

2. Structura de descompunere a lucrarilor (SDL)

Aceasta este o reprezentare structurala a tuturor activitatilor din proiect.

In activitatea de programare si conducere a proiectelor un cod SDL permite
structurarea programului de lucru pana la cel mai mic detaliu.

3. Structura de descompunere a organizarii (SDO)

Primul obiectiv al SDO este acela de a preciza cine face si ce anume face.
Responsabilul unei lucrari este persoana sau grupul de persoane care declara
lucrarea terminata la momentul stabilit prin program.

Reteaua si scenariul

Reteaua este o reprezentare grafica a unor elemente specifice programarii si

conducerii proiectelor cum sunt activitati, durate, sarcini, resurse.

A B C D G H I

Schema retelei

Practica programarii si conducerii prin durate

Acest model reprezinta o extensie a modelului PERT-timp, prin luarea

in considerare a resurselor alocate pentru realizarea proiectului.

Prin resursa se poate intelege urmatoarele:

o O persoana
 o O echipa
o Un colaborator
o O masina
o Un utilaj
o Un stoc de materii prime

Aceeasi resursa poate fi alocata mai multor activitati ale aceluiasi

proiect sau altui proiect. Unei singure activitati i se pot aloca mai multe
resurse. Alocarea unei resurse pentru o anumita activitate poate capata
diferite interpretari, in functie de intensitatea participarii la activitatea
respectiva.

A=4 B=3 C=6,221666 D=2.4707736

E=22,145 F=15,14554 G=12,14554 H=4 I=2

A – aprovizionare – 4 min

B – control – 3 min

C – gaurire – 14,492461 min

D – adancire – 10,146921 min

E – frezare – 6,1316167 min

F – frezare – 2,3807736 min

G – rectififcare – 22,045546 min

H – control final - 4min

I – ambalare – 2 min

Calculul datelor CMD

Datele CMD se obtin prin tratarea retelei logice a proiectului in raport cu o

scara de timp care are ca origine o data tp si se deruleaza catre viitor.

Calculul CMD corespunde, intuitiv intrebarii “Daca proiectul incepe la

momentul tp, cand se va termina el si care sunt termenele intermediare
importante?”

Exprimarea cel mai devreme este introdusa prin conventie.

Succesiunea stadiilor fiecarei activitati este urmatoarea:

- activitatea nu este inceputa;

- inceputul activitatii;
- activitatea este in curs de desfasurare;
- sfarsitul activitatii;
- activitatea este terminata;
 Calculul datelor CMT

Datele CMT se obtin prin tratarea retelei logice a proiectului in raport cu o

scara de timp care are ca origine o data tf si se deruleaza spre trecut.

In calculul datelor CTM timpul se scurge in sens invers celui natural.

Succesiunea starii a fiecarei activitati este:

- Activitatea este terminate

- Sfarsitul activitatii
- Activitatea este in curs de desfasurare
- Inceputul activitatii
- Activitatea nu este inca inceputa