1.Notiunea de conceptie despre lume si caracteristicile
Conceptia mitica include cunostintele care reflecta
ei.
Conceptia despre lume este caracteristica esentiala a
constiintei care unifica diversele elemente si blocuri si
formeaza datorita acestui fapt intelegerea mai mult sau mai
putin clara a lumii ca un tot intreg. Conceptia despre lume
este un sistem de idei(cunostinte), reprezentari despre lumea
inconjuratoare, despre om, despre locul si rolul lui in lume.
Exista urmatoarele tipuri de cunostinte:
a. Cunostinte rationale/abstracte: - ideea -notiunea -
judecata - rationament
b. Cunostinte senzoriale: - perceptia - senzatia -
reprezentarea - imaginea
Structura conceptiei despre lume. Cunostinta.
In dependenta de modalitatea de acumulare a cunostintelor
distingem urmatoarele tipuri de conceptii despre lume:
a.conceptia obisnuita formata accidental in baza experientei
cotidiene
b. Conceptia stiintifica formata sistematic in baza
cunostintelor teoretico-stiintifice.
Constiinta(predispozitia biologica) include in structura sa 2
nivele: Constientul (gindirea rationala); Subconstientul
(dorinta, vointa, placerea, sistem emotiv);
Convingerea – cunostinta + emotie pozitiva(placerea); Sunt
cunostinte adevarate sau false, la baza convingerilor stau
adevarul, convingerile constituie fundamentul viziunii
lumii.
Valori general-umane – exprima raporturile oamenilor cu
realitatea, sunt orientari care au valoare pu toti
oamenii( dreptatea, bunatatea, onestitatea, omenia,
fidelitatea)
Idealurile – ceea ce este perfect, model perfect, este o
imagine subiectiva a ceea sau a cuiva, idealul exista doar in
constiinta noastra.
Actiunile orientate spre realizarea a idealului – reprezinta
comportamentul oamenilor, este o forma de materializare a
activitatii umane. In functie de adincimea reflectarii in
constiinta omului a lumii inconjuratoare sunt 2 forme de
conceptii despre lume
- obisnuita, practica (naiva,spontana)
- teoretica stiintifica si se formeaza atunci cind e nevoie de
cultura vasta, cunostinte profunde,logica.
2. Tipurile istorice de conceptie despre lume.
In dependenta de criteriu cunostinta care e diferit dupa
volum cit dupa structura distingem urmatoarele tipuri
istorice de conceptie despre lume:
-conceptia mitica
-c. Religioasa
-c. Filosofica
Conceptia mitica (mitos – legenda,poveste) este forma
constiintei sociale caracteristica celor mai stravechi
perioade.
tendinta omului din cele mai vechi timpuri de a explica
fenomenele naturii. Pentru CM este caracteristic nivel jos de
dezvoltare a gindirii logice si apropae absents
autoconstiintei.
Caracteristicile principale ale CM sunt:
- autopromorfism – om si natura (fetisism, idol, totem –
supranatural) atribuirea insusirilor umane lucrurilor .
- zoomorfism – infatisare de animal ( al Egipteni)
-sincretism(unire) – contopire a unor elemente eterogene
apartinind unor arte diferite(literatura,muzica,dans)
Conceptia religioasa este forma constiintei sociale care
prin credinta postuleaza existenta Absolutului(etern,infinit).
Absolutul constituie originea, temelia insusi a existentei.
Principalele caracteristici ale C.R. sunt:
-Credinta – modalitate de acceptare a unei judecati fara
demonstrare(nu putem dovedi)
-Dogma – un principiu ce sta la baza credintei, - ceea ce este
crezut, si nu are nevoie de argumente.
-obiecte de cult
-ritualuri publice
Conceptia filosofica este filosofia constiintei sociale care
spre deosebirea celor 2 nu accepta nimic prin credinta. CF
pune accentul pe necesitatea explicarii, cunoasterii
rationale.CF se formeaza cu ajutorul unor argumente si
demonstratii logice.
3. Filosofia ca stiinta:obiectul ei de studiu si functiile.
Filosofia este stiinta despre principiile fundamentale
conform carora existenta este conceputa ca Totalitate
Integritate Unitate. Filosofia e stiinta prin – obiectul sau de
studiu; - prin scopul sau care e dezvaluirea adevarului.
Obiectul de studiu: principiile fundamentale ale existentei.
Urmatoarele principii:
-pr. unicitatii lumii
-pr. unitatii lumii
-pr. idealitatii l.
-pr. materialitatii l.
-pr. evolutiei l.
-pr. recesivitatii l.
Probleme specifice ale F. Sunt:
1. Problema ontologica(ontos – existenta) – analizeaza
principii fundamentale ale existentei.
2. Problema gnosiologica(gnoseos – cunostinte) –
analizeaza principii/structura cunoasterii.
3.Problema epistemologica(episteme – stiinta) – analizeaza
structura si principii cunoasterii stiintifice.
4. Problema axiologica – estimarea lumii prin prisma
valorilor.
Functiile:
1.F.conceptuala – inaintind noi cunostinte despre lume, F
formeaza si o anumita atitudine a omului fata de aceasta
lume.
2.F.metodologica – analizeaza si elaboreaza noi cai si
metode de cercetare. In legatura cu aceasta functie,F
analizeaza si inainteaza notiuni generale: existenta,
constiinta, spiritul,materia,legea, cauza,efectul...
Metode de cercetare in Filosofie:1. Metoda dialectica –
reflecta lumea in vesnica schimbare,transformare.
2.M.metafizica – care concepe lumea in forma statica,
neschimbata.
4. Problema fundamentala a filosofiei si aspectele ei.
Problema fundamentala: Raportul dintre constiinta si
existenta / raportul dintre spirit si materie.
Aceasta problema include 2 aspecte:
1. Aspect ontologic – cere raspunsul la intrebarea: Care e
principiul existentei?
2. Pr. Gnosiologic – cere rasp. la intrebarea: Poate oare fi
cunoscut principiul lumii?
Modalitati de rezolvare a aspect ontologic:
1.Rezolvarea materialista – principiul lumii e materia.In
afara materiei nu exista nimic.
2.R.idealista – principiul lumii e spiritul. Idealist subiectiv –
pr.existentei e dependent de constiinta.
Idealism obiectiv – pr.lumii e independent de constiinta.
Aspect gnosiologic: materialistii sustin ca principiul poate si
este cunoscut. Idealistii neaga posibilitatea cunoasterii –
principiu agnostic.
5. Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in India
Antica.
Dezvoltarea gindirii filosofice in India e datorata corelatiei
strinse dintre gindirea religioasa si reflectia filosofica in
India, primii filosofi au fost preoti(casta brahmanilor).
Primele izvoare ale gindirii filosofice erau prezente in
Veda(cunostinta,biblia indiana). Vedele erau 4 carti care s-
au format pe parcursul a 9 secole: Rig-Veda, Sama-Veda,
Atarva-Veda,Iadjur-Veda. Upanisadele au fost primele carti
de filozofie in care se intilneau idei precum ca lumea a
aparut din dorinta si ca exista un stramos universal al acestei
lumi. Ei considerau ca exista un suport universal al lumii, o
energie universala ce sustine viata. Indienii considerau ca
trupul moare iau sufletul este vesnic si trece dintr-un corp in
altul. Ei vedeau corpul ca o inchisoare pentru suflet.
Veda a apartut timp de mai multe secole:
I. Perioada preistorica – text pastrat – Veda.
Nicio organizare statala, religia politeista 300 zeitati.
II. P. (1000-500 i.e.n.) – cele mai semnificative: texte
brahmane, texte upanisada.
Idienii cunosc org.statala, organizare strict determinata – pe
caste.
-Casta brahmanilor(preoti carturari) aveau voie sa citeasca
scripturile sfinte.
-c. Cșatilor – militarii
-c. Vaișilor – mestesugari,tarani
-c.șubrelor – sclavi
-c.parya – tilhari,prostituate.
Este caract. religia Brahmana.
Brahma – principiul ulim al lucrurilor, sufletul cosmic. Are
relevare in 3 postaze:
brahma – creator, vișmu – pastrator, giva – distrugator.
Atman – sufletul individual.
Sam-sara – lege care reglementeaza si perpetueaza
reincarnarea.
Karma – soarta, legea normala,legea pedepsei
methempsihoza – teorema migratiunii,reincarnarea
sufletului.
Conceptia religiei consta ca Absolutul infinit nu se afla in
exterior, ci in lumea interioara in atman. Solutie pu dezv.
Adevarului – autoreflectia concentrata in sine. Idealul
religiei nu e reincarnarea, ci izbavirea de karma si sam-sara.
Pentru realizarea idealului urm. conditii:
1.cunoasterea vedelor(ce puteau doar brahmanii)
2.Asceza – viata izolata.
Idealul religiei brahmane putea fi atins doar de casta lor, ce
si duce la reforma,rezultat apare religia Budismul.
III.p(500 i.e.n) – deformarea brahmanismului si aparitia
budismului.
Budismul – religia care conduce principiul democratic si
egaleaza pe toti in fata realizarii idealului. Idealul –
Nirvana.
6. Scolile filosofice ortodoxe in India Antica. – accepta
suprematia brahmii si Veda.
Sankya –prima cauza materiala a lumii - practiti(material),
influentat de radjas(aspiratie),
tamas(intuneric),sattva(claritate).sistem filosofic dualist.
Unul dintre cele mai vechi sisteme filosofice din toate
sistemele induismului este sankya. Sankya invata ca exista o
prima cauza materiala a lumii – practiti(material, natura). La
inceput practiti a existat intr-o stare amorfa, iar
transformarea ei in lumea vietatilor si a lucrurilor, care se
percep prin senzatii a avut loc prin influienta a trei elemente
calitative: radjas – aspiratie, tamas – intuneric, sattva-
claritate, in fiecare lucru in dependent de caracterul sau,
predomina unul di aceste trei elemente.
Sankya este un sistem fil. dualist. El a influentat si alte
sisteme.
Vaisheshika – toate lucrurile au esenta comuna, constau din 9
substante. Subst. cu baza materiala(apa,foc,pamint) si fara
baza materiala(sufletul).
Atomii au forma rotunda. Toate lucrurile au o esenta comuna,
deoarece ele constau din substante(dravia), care exista in
numar de noua. Exista substante cu baza materiala( apa,
focul, pamintul etc) si substante fara baza materiala – sufletul
, care constau din calitati psihice.
Nyaya –complecteaza vaisheshika, cerceteaza probleme
logice si gnosologiei, Cunoastere sigura bazata pe: simtire,
concluzie si demonstrare. Cunoastere indoielnica:
indoiala,greseala, argument ipotetic.
Este un sistem filosofic care completeaza pe sistemul
precedent, vaisheshika. Este sistemul care se bazeaza pe
cercetarea problemelor logice si gnosologiei, in deosebi
cunoasterii sigure si veridice, neidoielnice. La acest sistem se
introduce citeva izvoare de cunoastere, care sunt simtirea,
concluzia si concluzia prin analogie, demonstrarea. Se
introduce, de asemenea, si notiunea de ilogism, care este
necesar pentru confirmarea corectitudinii concluziei.
Cunoasterea bazata pe aceste izvoare este socotita veridica.
De rind cu aceasta cunoastere mai exista cunoasterea
indoielnica, care se bazeaza pe memorie, indoiala, gresala,si
argumentul ipotetic.
Nyaya a creat invatatura despre Dumnezeu ca creator,
ocrotitor si distrugator a lumii. Intelepciunea lui Dumnezeu ii
ajuta omului care poseda o voita libera si deci are
posibilitatea alegerii intre bine si rau, si care prin intermediul
cunoasterii pe sine poate sa ajunga la perfectiune.
Mimans- cercetarea Vedelor, intoarcere la Veda. Unica cale e
sa urmezi strict scrierile din Veda, autoritatea superioara.
Este un current filosofic care s-a format ca rezultat a
cercetarii vedelor.
Mimans este un sistemm filosofic care proclama intoarcerea
la Veda. Conform acestei invataturi unica cale de eliberare
din mrejele carmei si samsarei consta in indeplinirea coerenta
a ceea ce invata Vedele. Mimansa nu numai ca percepe
textele vedice ca pe o autoritate superioara, dar si vede in ele
o substanta universal suprasensibila care exista vesnic si este
absoluta. Mimans considera ca cu ajutorul teoriei cunoasterii
se poate ajunge nu numai la intelegerea corecta a esentei
lucrurilor, dar si la intelegerea unor notiuni metafizice
fundamentale. Astfel Vedele devin practice unicul izvor al
cunoasterii. Sufletul este o substanta vesnica si infinita. El
este legat de corp, dar nu moare odata cu el.
Vedanta- inseamna etapa de incheiere a perioadei vedice.
Iesirea din succesiunea de nasteri consta in stiinta,
examinarea a tot ce ne inconjoara din punct de vedere a
adevarului absolute. Calea – respectarea codului moral,
MEDITAREA,cugetarea asupra problemelor ascunse in
Upanisade. Rol important are invatatorul.Scopul unui individ
este de a se elibera de existenta materiala, cunoasterea lui
Brahma si dragostea fata de el.
Este unul dintre cele mai cunoscute sisteme
filosofice,continutul acestui sistem este reflectat in insasi
denumirea sa. Vedanta inseamna etapa de incheiere a
perioasei vedice.
Acest sistem neaga teza conform careia lumea este rezultatul
interactiunii unor puteri material cu o unica realitate, din care
reiese si recunoaste brahma, tratind-o ca esenta sufleteasca
absoluta a lumii.
Conform Vedantei lumeas fenomenelor pe care o cunoastem
cu ajutorul simturilor, este provocata de influienta iluziilor cu
calitatile lor inerente. Lumea fenomenelor este numai
imaginara, cauza carora consta numai in nefiinta. Nefiinta
duce la aceea ca omului i se pare adevarata, iar brahma – o
fiinta personificata superioara. Iesirea din succesiunea se
nasteri consta in stiinta, adica examinarea a tot ce ne
inconjoara din punct de vedere a adevarului absolute. Pe baza
ei se ajunge la cunoasterea faptului ca lumea care este o
inselaciunesi ca o realitate neschimbatoeare este brahma cu
care se identifica sufletul individual. Calea realizarii unei
asemeneacunostinte consta in respectarea codului moral,si
inainte de toate, in meditare, sun care se intelede cugetarea
concetrata despre problemele ascunse ale Upanisadelor. In
procesul meditarii un rol important il are invatatorul. Scopul
eforturilor depuse de individ este de a de elibera de existent
materiala, scop care se atinge prin activitate spirituala,
cunoasterea lui Brahma si dragostea fata de el.
Yoga – dobindirea unei stari sufletesti deosebite prin
antrenament psihologic orientat,cu reguli. Treptele ale ei
sunt: stapinirea de sine, izolarea sentimentelor de
infl.exterioara, concentrarea gindului, meditarea,eliberarea
de invelisul corporal.
Yoga este sistemul filosofic care a elaborat o intreaga
complexitate de procedee pentru dobindirea unei stari
sufletesti deosebite. Intemeietorul acestui system a fost
Patandjali.
Categoria principal a sistemului yoga este citta, care primeste
forma tuturor starilor psihice potentiale. Un alt element
important al acestui system il constituie descrierea regulilor
unui antrenament psihologic orientat. Unele trepte ale ei
contin stapinirea de sine(asana), izolarea sentimentelor de
influienta exterioara(pratiahara), concentrarea
gindului(dharama), meditarea(dhiana) si starea de
uzurpare(camadhi) – eliberarea de invelisul corporal.
Yoga recunoaste existent unei finite absolute Isvara, care
ajuta pe discipolii scolii sale in a izbuti sa-si elibereze sufletul
din mrejele carmei si samsarei.
7. Scolile filosofice eterodoxe in India Antica. – nu
accepta suprematia brahmii si autoritatea Vedei.
Budism
Prin sec. VI i.e.n, cind monopolul ideologic in India il
detineau brahmanii, apare un reformator religios, Buddha,
care se adreseaza la toate castele . Aceasta invatatura noua,
buddhismul, a devenito religie care s-a raspindit mai ales
peste hotarele Indiei, in China, Japonia, Tibet.
Buddhismul este o religie ciudata, fara Dumnezeu, dar cu cu
un sfint (Buddha) si 4 adevaruri sfinte:
1.Ce este suferinta? Nasterea este suferinta, si batrinetea, si
boala, si moartea. Legatura cu ceea ce iubesti este suferinta,
de asemenea si despartirea de ceea ce iubesti. Daca doresti
ceva si nu-l ai – e suferinta
2.Cum se naste suferinta? Din pofta de placere, noutate,
putere.
3.Cum se inlatura suferinta? Prin inabusirea acelei vesnic
neindestulate dorinte de fericire, iar idealul este Nirwanam,
adica fericirea prin renuntarea la lumea inselatoare sensibila.
4.Care este calea spre inlaturarea suferintei? Este credinta
dreapta, gindirea dreapta, vorbirea dreapta, hotarirea dreapta,
nazuinta dreapta si concentrarea dreapta.
Buddhismul , care fagaduia tuturor o grabnica izbavire de
suferinta, gasi un mare rasunet in popor, dar si o nemiloasa
persecutie din partea Brahmanilor, ca si la crestini, iar adeptii
lui fura nevoiti a fugi din India si a se imprastia in Tibet,
China si Japonia, unde au ramas pina azi.
Jainism – dualism intre suflet si material, omul cu sufletul
poate controla esenta materiei.Omul decide ce e bine si
rau.Eliberarea sufletului e posibila datorita ascenzei si
infaptuirea faptelor bune.
Invatatura jainismului , in care speculatiile religioase se
impletesc cu rationamentele filosofice, - proclama dualismul.
Reprezentantii jainismului cred, ca omul cu ajutorul esentei
sale sufletesti poate controla esenta materiala si o poate
conduce. Numai omul singur hotaraste ce este binele si raul si
la ce se refera tot, ce el intilneste in viata. Dumnezeu este
doar sufletul, care cindva a trait intr-un corp material si s-a
eliberat din mrejele carmei
Eliberarea sufletului de sub influienta karmai si a samsarei
este posibila numai prin intermediul ascezei si a infaptuirii
faptelor bune
Calea eliberarii sufletului de samsara – este grea si
multifazica. Scopul consta in eliberarea personala, deoarece
omul se poate elibera numai el singur, si nimeni nu poate sa-l
ajute.
Influienta jaianismului treptat scade, cu toate ca el se
pastreaza in India pina astazi.
Carvaca – curent filosofic materialist, neaga viata de
apoi,legea karmei si samsarei. Omul e alcatuit din 4 elemente
– apa,foc, pamint,are. In om nu se gaseste nimic ce ar
supravietui dupa moartea sa, de aceea el trebuie sa foloseasca
de viata reala, de primit tot ce ea aduce,laturile bune pot
echilibra raul.
Carvaca este unul dintre multele curente filosofice,
materialiste din India antica, insa date despre viata si operele
sale lipsesc completamente. Se presupune ca acest curent a
fost intemeiat prin anul 500 i.e.n.
Comun pentru toate directiile materialiste este principiul
negarii vietii de apoi, legii carmei si a samsarei. Conform
acestei teorii omul este alcatuit din 4 elemente- pamint, apa,
foc si aer. Unindu-se ele formeaza corpul, organele sensitive
sip e baza lor apare sufletul. Deoarece in om nu se gaseste
nimic, ce ar suprevetui dupa moartea lui, reprezentantii
carcavei vorbesc despre necesitatea folosirii de viata reala, de
primit totul ce ea aduce cu constiinta ca laturile bune ale
vietii pot echilibra raul si suferinta.
Aceste idei erau orientate asupra sistemului de caste, cit si
asupra autoritatii textelor sfinte.
8. Aparitia si dezvoltarea gindirii filosofice in China
Antica.
Legatura strinsa intre filosofie si mitologie. E reflectata in
cele 5 carti (Biblia Chineza): 1.Cartea cintecelor(rezolvare a
probl. etimologice), 2. Cartea ritualurilor(reglem.ritualuri
religioase si incoronari). 3. Cartea istoriilor. 4. Cronicile
statului Lu. 5.Cartea transformarilor – include 2 tip de texte:
texte initiale formule pe carapace de br.testoasa, pentru
rituale; texte de comentarii alc din 64 de hexograme, tot cu
scop de magie. Ulterior s-au eliminat momentele de magie si
subiectivism, transformind notiuni ce stau la Fundament
Categorial Filosofic Chinez.
În mitologia chineză se susţinea ideea apariţie cosmosului
care întruchipa ordinea din haos. Existenţa nu este altceva
decît perindarea ciclică a ordinii şi haosului. Cosmosul este
compus din elemente ţi. Se disting 2 elemente radical
contrare yanţi şi ynţi.
Yanţi semnifică elemental pozitiv, luminos, active şi care este
de gen masculine, yanţi este identificat cu cerul.
Ynţi semnifică elemental negative, pasiv, întunecat de gen
feminine. Yinţi este identificat cu pămîntul.
9.Scolile filosofice in China Antica.
Conform filosofiei chineze cosmosul este în veşnică
schimbare, transformare, izvorul schimbării îl constituie lupta
dintre yanţi şi ynţi.
În perioada înfloritoare a Chinei au existat peste 100 de şcoli
filosofice, dintre care cele mai originale sunt:
Confucianismul – conceptie antropocentrica, abordeaza
probl.morale sau sociale. Idealul se gaseste nu in viitor, ci in
trecut, cind comport.omului era determ.de norme morale.
Legi morale cu scopul de a educa tinerii sa respecte obiceiuri
si traditii, nu accepta elemente noi. Conceptul barbatului
nobil, care se capata prin instruire si educatie. Principiile:
umanism si respect fata de cei cu un rang mai inalt.
Abordează problemele morale, problemele sociale
nereflectind asupra problemelor cosmosului naturii de aceea
concepţia confucianistă este antropocentrică. Însasi
Confucius considera că idealul societaţii chineze se găseşte
nu în viitor, ci în trecut atunci cînd comportamentul omului
era determinat de norme morale si urmate de simţul dreptăţii,
ruşinii, sovestei. În present aceste lucruri sunt pierdute, de
aceea elaborează un system de legi morale ly, care au scopul
de a educa tineretul în spiritul respectării obiceiurilor şi
tradiţiei. Se consideră că prin aceste legiconcepţia lui
Confucius este conservativă, care nu accepta elemental nou.
Confucianismul elaborează conceptual bărbatului nobil.
Nobletea nu este o insusire transmisa prin ereditate, ea poate
fi capatata prinn instruire si educatie. Principiile barbatului
nobil sunt jăni(umanismul) şi seao(respectul fata de cei mai
invirsta , fata de mama, surori si cei care ocupa un rang mai
inalt in ierarhia sociala).
Daoismul -in centru se afla natura,cosmosul si omul. Scopul
gindirii consta in contopirii omului cu natura,caci el tot e o
parte a ei, in spontana miscare. Ideea: invatatura despre
dao,aidca calea,lege a lumii careia i se supun toate
lucrurile,lege atit cosmic cit si etica. Dao este compus din 2
parti contrar opuse, una fara nume,care naste a 2a cu nume,
Fiinta.Dao fara nume e inceputul la toate lucrurile
existente,cer si pamint,pe acest dao e imposibil toti sa-l
cunoasca,doar inteleptii.
In central invataturii daoistilor se afla natura,cosmosul si
omul, insa aceste inceputuri pot fi intelese nu pe cale
rationala, dar prin patrunderea directa cu ajutorul notiunilor
in natura existentei. Lumea se afla in permanenta miscare si
schimbare, se dezvolta, traieste si activeaza in mod spontan,
fara vreo cauza oarecare. Scopul gindirii in opinia daoistilor,
consta in “contropirea” omului cu natura, deoarece el este o
parte a ei. Ideea central a scolii daoistilor este invatatura
despre dao, adica calea, vesnica lege de aspiratie spontana, de
dezvoltare si disparitie a universului. Dao este o lege
impresionala a lumii careia I se supun toate lucrurile si
fetomenele naturii si a asocietatii , o lege atit de cosmic, cit si
etica. Dao este compus din 2 parti contrar opuse, initial dao
este neant din cauza ca n-are nume, daca le dam nume se
preface in fiinta. Despre neant de poate vorbi numai negativ,
neantul naste Fiinta.
Deci un dao are nume si altul nu. Dao ce are nume apare din
cel ce n-are. Dao fara de nume este inceputul la toate
lucrurile existente, inclusive a cerului si pamintului, acest dao
este mai principal cine il cunoaste stie multe, stie cauza
aparitiei lucrurilor. Insa pe acest dao este imposibil sa-l
cunoasca toti, il cunosc numai inteleptii.
Scoala nominalistilor- curent ce s-a orientat spre
rezolvarea problemelor de limbajul exprimarii realitatii. Au
cercetat relatiile dintre lucruri si exprimarea relatiilor,si
corespunderea,corectitudinea denumirilor lucrurilor. E
important lamurirea denumirii lucrului reiesind din lucru,nu
pe baza semnelor senzitive.
Scoala nominalistilor este un curont filosofic care s-a orientat
spre rezolvarea priblemelor ce tin de limbajul exprimarii
realitatii. Reprezentantii acestei scoli au cercetat relatiile
dintre lucruri si insasi exprimarea acestor relatii, iar pe urma
corespunderea rationamentelor si denumirilor lucrurilor.
Scopul principal era de a cerceta problemele legate de
corectitudinea lucrurilor. Ginditotii acetsei scoli atrageau
atentia asupra necesitatii lamuririi denumirii lucrurilor,
reiesind din insasi lucruri, si nu pe baza a numai unor semne
sensitive.
Legismul- invatatura in care sunt abordate problemele
omului, statului si a societatii. S-a format in confruntari
permanente cu idei de Confucianism timpuriu. Daca
Confucianism din calitati morale, legism din
legi,demonstrind ca politica e incomparabila cu morala. Au
creat ideia statului despotic, toti egali in fata legii iar
cirmuitor presus la toti unicul creator de legi. Cirmuitorul
trebuie sa cunoasca bine psihologia oamenilor, metoda de
influienta – recompense si pedepse.
Este o invatatura etico-politica in care sunt abordate
problemele omului, statului si a societatii. Legismul s-a
intemeiat si s-a dezvoltat in conditiile unei confruntari
permanente de idei cu confucianismul timpuriu. Daca
confucianismul reiesea din calitatile morale, legismul
accentua primordialitatea legilor, demonstrind ca politica este
incomparabila cu morala.
Scoala legistilor a creat conceptia statului despotic, bazat pe
egalitatea tuturora in fata legii, cu exceptia cirmuitorului, el
fiind considerat unicul creator de legi. In conceptia legistilor,
cirmuitorul trebuie sa cunoasce bine psihologia oamenilor,
pentru a –I putea guverna, iar principal metoda de influienta
trebuie sa fie reconpensele si pedepsele.
Moismul – omenie reciproca, folos reciproc. Fata de traditii
trebuie de atirnat critic,caci sunt elemente si negative. Neaga
ideia lui Confucius, precum careia omul trebuie sa se
conduca de traditii.
Atentia principal in invatatura acestei scoli este orientat spre
problemele eticii sociale. Mo Di pune la baza conceptiei sale
filosofice 5dea despre iubirea generala, si prosperare, a
profitului reciproc. Obligatoriu pt toti oamenii in societate
trebuie sa fie masura generala de omenie reciproca, toti
trebuie sa se gindeasca la folosul reciproc. Reprezentantii
moismului socot, ca fata de traditii trebuie de atirnat critic,
deoarece in traditiile trecului exista si unele elemente
negative. In aceatsa ordine de idei ei neaga invatatura lui
Cofucius, conform careia in comportare omul trebuie sa se
conduca de traditie. Invatatura maoista mai abordeaza si
unele problem ce tin de teoria cunoasterii.
Scoala naturfilosofica – abordarea problemei initiale ale
devenirii si form.lumii. La inceput era ingramadire haotica de
particule ian-ti si in-ti. La ciocnirea lor primim lumea ce o
cunoastem.
Pt aceasta scoalafilosofica este caracteristica abordarea
problemei elementelor initiale ale devenirii si formarii lumii.
Se spune ca initial exista o ingramadire nebuloasa de
substante cu character uniform, compus din particule
material. Ele sunt de 2 feluri: unele au caracter pozitiv si se
numesc ian-ti, altele au caracter negativ si se numesc in-ti. Ca
urmare a ciocnirii acestor feluri de particule materiale se
produc schimbari, astfel apare lumea cunoscuta de noi . . Ian-
ţi semnifică elemental pozitiv, luminos, active şi care este de
gen masculine, ian-ţi este identificat cu cerul. In-ţi semnifică
elemental negative, pasiv, întunecat de gen feminine. In-ţi
este identificat cu pămîntul.
Alternanta dintre in si ian se numeste dao, adica calea, drum,
si aceasta cale o urmeaza toate lucrurile.
10. Caracteristica generala a gindirii filozofice in Grecia
si Roma Antica.
Ca si gindirea altor tari, gindirea stiintifica greaca vine din
mitologie, care mai apoi s-a divizat in gindirea religioasa si
realista, stiintifica.
Inteligenta grecilor care se caracterizeaza prin imaginea
plastica si reflectia critica. Necatind la faptul ca Grecii
imprumuta multe cunostinte de la popoare orientale,prin
comert maritim, datorita reflectiei critice,ei supun
cunostintele analizei continuie pina la dezvaluirea legii,ale
ultimilor principiiale lucrurilor datorita carora si este fund.
Stiinta.
Specificul religiei grecilor care prin formalismul sau pune
accentul pe rituale,de aia sufletul ramine liber. Libertatea
gindirii constituieconditia pr.a filosofiei.
Stiinta si-a propus problema evidentierii cauzei generale a
aparitiei lumii, substantei cosmic, adica de a evidential
substanta, din care isi iau viata toate fenomenele si procesele,
din care apar toate lucrurile si in care se intorc prin disparitie.
11. Naturfilosofia si cosmologia scolii din Milet.
Spre deosebire de mitologie care in fond este o serie de
istorisiri legendare, filosofia incepe unde gindirea se
defineste in propria sa natura atunci cind enunta principii
abstracte, notiuni generale, care pot fi gindite independent de
realitate, iar mecanismul realitati poate fi explicat prin aceste
concepte abstracte. Acesti pasi de tranzitie ii fac primii
filosofi greci: Thales, Anaximandru, Anaximene.
Filosofii Grecii Antice toti erau cosmologi si
fizicieni,cercetau tainele naturii si a cosmosului.
Thales afirma ca inceputul tuturor lucrurilor este apa,totul
iese din apa si totul in apa se descompune.
Anaximandru considera c substantsa primara din care au
aparut toate lucrurile este apeieronul(infinitul).Datorita
temperaturii si rotatii, din apeieron sau format alte
substante,apa aer foc pamint.
Anaximene pune la originea lumii aerului,astfel incit
dilatindu-se aerul se preface in foc,condensindu-se
proportional se preface in apa,pamint,pietre.
Filosofii au inaintat principii care pot fi percepute,din
exemple din natura,iar Pitagora inainteaza un principiu
abstract care poate fi doar gindit. Principiul cosmosului e
numarul si raporturi numerice.
Filosofia din Milet,urm. intrebari : Cum din nimic apare
ceva?
12. Filosofia lui Pitagora. Această filosofie se sprijinea pe
ideea de număr. „numărul constituie substanţa tuturor
lucrurilor” , adică numărul este un fel de paradigmă a cărei
imitaţie sînt lucrurile.Numarul guvernau tot in lume. Au
exprimat armonia muzicii in legi matematice. Gasesc
armonia cosmosului(9 planete, 1 stea in centru). Cosmosul e
finit. Problema : esenta cosmosului.
Filosofia lui Pitagora era o construcţie despre o lume
perfectă, în care raţiunea, frumuseţea şi armonia muzicală se
bazau pe o ordine geometrică. Ea interesa pe mulţi pentru că
scopul ei viza o viaţă bună aici pe pămînt şi o certitudine a
nemuririi. Această filosofie se sprijinea pe ideea de număr.
Numerele erau exprimate ca rapoarte şi aceste rapoarte
guvernau totul în lume, de la zei pînă la oameni.
Aristotel ne spune că în concepţia pitagoreică „numărul
constituie substanţa tuturor lucrurilor” şi că „lucrurile constau
din imitaţia numerelor” , adică numărul este un fel de
paradigmă a cărei imitaţie sînt lucrurile.
Considerind c muzika inobileaza sufletul,pitagoreicii sunt
primii kare au dezvaluit legile matematice ale armoniei
coardelor lirei. De al armonia muzicii ei au parkurs la
cercetarea matematica a armoniei cosmosului. Datorita
acestui fapt pitagoreicii intemeiaza ca exitsa 10 planete(nr 10
prezinta perfektiunea). In mijlok se gaseshte o planeta
fok(soarele presupunem), iar in jurul ei se rotesk celelalte 9.
In konceptia pitagorika kosmosul este finit. Prblema abordata
de Pitagora shi de muzicienii sai este problema esentei
cosmosului.
13. Invatatura filosofica a lui Heraclit: Logosul si
dialectica.
Materialist. Totul provine din foc,totul e in continua
schimbare,stabilitatea e iluzorie, ”totul e intr-un flux” –
Panta Rei. Materia lucrurilor se transforma continuu si
sinurul lucru constant este forma, care poate fi exprimata in
limbajul formulelor matematice. "Nici un om nu poate să
intre în apa aceluiaşi râu de două ori, deoarece nici râul şi
nici omul nu mai sunt la fel." Totul în univers şi societate se
supune unei ordini necesare, desemnate de Heraclit cu
numele logos. ; a exercitat o constantă fascinaţie pentru
Hegel, Marx, Engels şi Lenin.
14.Filosofia scolii din Elea.
Intemeitor – Parmenide sau Xenofan. Denumirea şcolii
provine de la colonia Eleea din sudul Italiei. Apoi, s-a spus că
Xenofan prin scepticismul, prin teologia lui nu poate fi
socotit întemeietor al spiritualităţii eleatice. Alte surse spun
că „începutul învataturii eleatice vine de la Xenopfanes din
Colophon” iar „Parmenide a fost elev al lui Xenopfanes”.
Pentru eleaţi nu există nimic altceva decît Existenţa unică,
indivizibilă, nenăscută şi nepieritoare, omogenă, nemişcată şi
neexpusă dezvoltării şi transformării.Filosofii din Eleea au
fost influenţaţi de pitagorism, numiţi uneori chiar „bărbaţi
pitagoreici”. Teza lui Xenofan, totul este unu este de
provenienţă pitagoreică.
Parmenide considera că schimbarea este o iluzie şi că totul
este static. Exista doar present,nui inceput present,trecut
viitor. Fiinta conceputa seamana sferei.
Realitatea fizica – amestec de conflict: foc-pamint,cald rece;
invariabila neschimbatoare,unica,constant.
Realitatea=Ratiune. Omul: senzatii – variabil, ratiunea –
invariabil.
Parmenide evidenţiază legătura dintre gîndire şi existent.
Gîndirea este identică cu obiectul gîndirii. Ceea ce nu există
nu poate fi gîndit pentru că gîndirea are ca obiect ceva care
există. Existenta este,Inexistenta nui.
In realitate exista invizibilul,impermiabil. Lumea vizibila nu
exista.
Zenon sustine tezele lui Parmenide si cu metoda reducerii la
absurd, Negînd realitatea plurităţii, Zenon arată că ea este
contradictorie.Aporiile lui Zenon: segmentul divizat 2 la
infinit – nu se sfirseste, desi unitarul nu poate fi divizat –
contradictie.Ahile si broasca testoasa – ea mereu va fi in fata
lui. Sageata despre zbor si ocuparea aceluiasi spatiu in fiece
secunda – contradictie.
Melissos sustine pr teze eleate si adduce arg noi pu
Parmenide,dar intra si in contradictie.
15. Filosofia atomista a lui Leucipe si Democrit.
Atomismul sau „Atomismus” este o teorie cosmologică,
după care universul este compus din atomi (greacă atom -
indivizibil) atomii se credea sunt indivizibili şi nu se pot
transforma niciodată.
Elev al lui Zenon de Eleea, Leucip fondează după 450 î.Hr.
la Abdera propria sa şcoală filosofică (Democrit i-a fost
discipol). Consecvent materialist, Leucip este fondatorul
teoriei atomiste, continuată apoi de Democrit, Epicur, şi
Lucreţiu. Leucip intr-o carte de a sa aşează la baza
macrocosmosului şi microcosmosului ca şi a perceperii
umane, mişcarea atomilor, desfăşurată potrivit legilor
mecanicii.
Democrit a preluat teoria atomistă a dascălului său, Leucip,
dezvoltând-o într-un adevărat sistem filosofic, conform căruia
la baza lumii se află atomii, care coincid cu realul - plinul şi
vidul, neantul - golul. Atomii sunt particule solide,
indivizibile, imperceptibile, necreate şi eterne, în continuă
mişcare; din combinarea lor, iau naştere toate lucrurile care
alcătuiesc universul (atât corpurile materiale cât şi sufletul
uman).
Democrit formulează teza lumilor infinite.
Democrit a primul care a afirmat că forţa motrice a istoriei
omenirii este nevoia, necesităţile oamenilor.
Poziţia lui Democrit era anti-teza mitului despre epoca de aur
şi decăderea permanentă a umanităţii.
Eleaţii au pregătit drumul spre atomismul materialist, prin
viziunea lor despre o materie constantă şi imobilă, care nu
poate fi sesizată decît de gândire, aceasta fiind singura
modalitate care este există cu adevărat şi care se deosebeşte
de schimbarea înselatoare a aparenţelor senzoriale.
Pitagoreii au pregătit de asemeni drumul spre ideea că toate
calităţile senzoriale trebuie să fie reduse la anumite relaţii
numerice între formele corpurilor.
Atomiştii au putut să formuleze, datorită acestor idei, un
concept clar despre cum trebuie gândită materia ca ultimul
fundament al tuturor apariţiilor. Cu formularea acestui
concept, materialismul a fost desăvârşit ca teorie consecventă
a apariţiei lucrurilor din materie. Pasul acesta a fost îndraznet
şi cu urmări importante pentru istoria filozofiei şi a ştiinţei.

16.Invatatura filosofica a sofistilor.
Sofistii sunt cei care invatau lucruri trebuincioase si practice
pentru viata.Ei predau retorica si dealectica in scolile lor,care
erau cu plata. Sofistii sunt primii care inainteaza problema
cunoasterii: Cum omul cunoaste universal?
Protagora va da o prima dezlogare a problemei gnosiologice.
El sustine ca nu exista nici bine, nici rau, nici adevar, nici
eroare.Nu avem cunostinte general obiective. Cunostintele
depind de om, depind de constitutia simturilor lui. Senzatiile
sunt relative. Deci cunostintele sunt subiective si relative.
Sofistii alcatuiesc cotitura radicala in problema filosofiei.
Daca pina la ei in cunoasterea cosmosului este cunoscut
atunci cu sofistii cunoastere omului duce la cunoasterea
cosmusului.
17. Invatatura filosofica a lui Socrate. ”Cunoaste-te pe
tine insuti”
In om este constant si etern – ratiunea. Problema la Socrate
–adevarul si metoda prin care o dezvaluim. Metoda –
dialectica.
Dialectica este alcatuita din: 1.Inductie, 2.Notiune,
3.Definitie.
Adevarul se gaseste in ratiunea fiecarui individ, prin efortul
cunoasterii trebuie sa il scoatem la lumina. Adevarul e
cunostinta generala ce se gaseste in sufletul rational al
individului.Scopul filosofiei sale este realizarea fericirii.
Activitatea lui era îndreptata nu spre a transmite la alţii
cunoştinţele sale, ci la căutarea adevărului împreuna, la bază
stătea convingerea câ există o normă care este mai mult decit
individul şi anume ea trebuie găsită prin discuţie.
Activitatea lui Socrate decurge în formă de dialog, în
decursul careia prin intermediul criticii reciproce şi a
scliimtului de opinii trebuie găsit ceea, ce trebuie să
recunoască toţi. Socrate crede intr-o lege a raţiunii care
determină adevărul.
Socrate socoate că adevărul nu se găseşte in lucruri, ci în
concepte. nu studiul lucrurilor, ci a ideilor. adevărul lucrurilor
care există, ci nu insasi lucrul care exista. Adevarul devine
esenţa conceptului, principiul lucrurilor.
Pentru a ajunge la adevăr socrate considera, ca trebuie de
definit conceptul.
Primul moment este destrămarea opiniilor, mai ales a
sofiştilor, către care se adresează.
Pentru aceasta el foloseşte ironia - arta de a pune intrebâri si
de a-1 sufoca in contradicţii pe interlocutor.
Al doilea moment el se stăruie să definească ideile generale
valabile pentru toate cazurile posibile.
Se poate spune câ Socrate a fondat metoda inductivă in ştiinţă
şi a definiţiei generale.
18. Filosofia idealista a lui Platon.
Platon sustine ca omul e unitate materiei si a sufletului,care
inainteaza urmatoarele clasificari:
-suflet vulgar(domina afectele)
-suflet curajos(itejia)
-suflet intelept(ratiune)
Aceste tipuri de suflete le corespunde:
mestesugarilor,tarani; militarilor; filosofilor.
Platon inainteaza conceptul statului ideal. Armonia in
societate se va instaura cind fiecarui tip de suflet ii
corespunde locul ocupat in societate ale individului.P/u
depasirea nedreptatii sociale treb introdus – totul sa fie
comun,pina la femei si copii.Si statul sa fie guvernat de
barbat drept – filosof.
19.Problema cunoasterii in filosofia lui Platon.
El inainteaza problema adevarului si a metodei.Metoda prin
care dezvaluirea adevarului – dialectica.Daca la Socrate
dialectica – calea care porneste de la cunostinte singulare
confuze la generale si clare, la Platon dialectica e calea prin
care ne ridicam de la cunostinte subiective relative la
cunostinte generale esentiale statice numite IDEI. Ideile –
cunostinte generale, obtin statut de exist. obiectiva intr-o
lume separata – Lumea Ideilor.
Avem 2 lumi: - Lumea lucrurilor singulare –
relativa,subiectiva. Lumea ideilor – esentiala supraimpirica,
statica, eterna.
Lumea ideilor include un sistem ierarhic de la cele mai
simple la idei pina la cele mai superioare(BINE). Binele
este principiul echitatii fara de care nu poate fi ordinea.
Cunoasterea ideilor nu poate fi directa. Dupa Platon exista
totusi o putere prin care se intrezareste ideea pura.
20. Sistemul filosofic al lui Aristotel.
Aristotel e primul filosof care a intocmit clasificarea
stiintelor: St.teoretice(Filosof, Mate,Teolog);
St.practice(Politica,Etica); St.poetice(Artele, Poezia).
Unul din punctele dc bază ale filosofici lui Aristotel este
tendinţa de transformare a filosofiei socrato-platonice de
concepte intro teorie care a explica lumea fenomenelor.
Aristotel a înteles că teoria ideilor creată de Platon pe baza
filosofiei conceptuale ale lui Socrate nu-i in stare să explice
fiinţa (existenţa). Cauza principala a acestui eşec, constată
Aristotel, este tendinţa de atestare a lumii ideilor cu o
existenţă deosebită de lumea senzorială. după părerea lui
Aristotel, sunt identice.
Cu aceasta Aristotel începe critica teoriei, deci şi a filosofiei
lui Platon.
argumente:
Ideile lui Platon sunt pur şi simplu copii ale fenomenelor şi
nu se deosebesc de ele prin conţinut.
Aşa cum Platon a separat lumea ideilor de lumea
fenomenelor, atunci lumea ideilor nici decum nu poate
explica ori ajutora existenţa lucrurilor.
Afirmind ca ideea este şi esenţă şi non-esenţâ în ac;laşi
timp (esenţă pentru lucruri şi ideile particulare şi non-esenţâ
pentru ideile generale), Platon nimereşte în contradicţie.
Creind metafizica sa, Aristotel pune problema reunirii celor
două lumi separate de către Platon. El socoate, că aşa o unire,
contopire :;e petrece în iucruri (adică în unul), care conţin atît
esenţa cit şi temporarul.
In lucruri, in devenire se petrece contopirea formei (ca un
moment ideal, ca o esenţă) cu materia (corporarul). Forma
există real, iar materia numai ca posibilitate. Pentru a explica
acest moment foloseste activitatea tehnică. Un olar pentru a
confecţiona un ulcior ia o Bucata de lut (adica materie),
căreia, în principiu, i se poate da orişice forma. Forma este
dată de olar. Materia este doar posibilitate de a se formaliza.
Iniţial pentru Aristotel exista două extremităţi: forma
formelor si materia primara. Obiectile insa sunt simbiozul
materiei şi al formei.
De aceea lumea prezintă o ierarhie, unde în partea de jos este
materia neoformata, apoi diferite clase dc obiecte, în care de
acuma s-a realizat forma. Iar in partea de sus se găseşte forma
formelor, care, pe de altă parte, este Dumnezeu.
Metafizica lui Aristotel – este stiina despre cauzele sau
principiile fundamentale a existentei,analizeaza 4 principii:
-Pr. formal- Forma existentei.
-Pr.material – Materia existentei
-Pr. eficientei – Miscarea lucrului
-Pr. final – Scopul existentei lucrului.
Aristotel subordoneaza primile 2 principii primilor.La
inceput exista material nedeterminata, lipsita de forma /
forma lipsita de continut fara materie. Dzeu nu creeaza ci o
ordoneaza,el ramine static. Pu formarea lucrurlui trebuie
unita forma(element active) si material(element pasiv).
21. Problema omului si a sufletului in filosofia lui
Aristotel.
Omul după părerea lui este o fiinţă socială, compusă din trup
şi suflet.
Sufletul se concepe ca formă organizatoare, care dă sens şi
orientare vieţii. Suflet posedă toate fiinţele vii.
În suflet evidenţia trei tipuri: vegetală(are insusirea de
asimila substantelenecesare pu existenta)
animală/senzitiv(include insusirile sufletului+miscarea si
orientarea in spatiu) şi raţională(include insusirile
anterioareplus gindirea rationala). Omul este fiinţă raţională,
predestinat pentru viaţa în comun, numai în societate se pot
forma calităţile lui morale.
22. Scolile filosofico-etice antice: stoicismul, epicurismul,
scepticismul si eclecticismul.
Stoicism fondată de Zenon din Chitium, reprezentanţi au
fost Cleanf, Crisipp, Seneca, Marc Aurelius. Ei considerau
filozofia ca um “antrenament” în întelepciune. Principalul
conţinut şi metodă pentru ei era logica. Fizica era considerată
de ei ca filozofia naturii, etica – filozofia vieţii. Ei critică
epicurismul deoarece abuzul de plăceri duce la partea
contrară – neplăceri. Scopul vieţii – de a trăi în concordanţă
cu natura şi virtutea. Omul trebuie să se supună ordinii
cosmice, el nu trebuie să dorească aceea ce nu-i în puterea
lui. Idealul stoicismului – liniştea netulburată (ataraxia),
toleranţă. Fericirea constă în aceea ca să nu doreşti nici o
fericire. Stoicii socoteau că soarta îl conduce pe acel care de
bunăvoie se supune ei cu forţa îl tîrîe pe acel care neraţional
şi nechibzuit se împotriveste ei. Etica stoicismului este
refuzul conştient de totul şi o împacare conştientă cu soarta.
Ea abate atenţia omului de la problemele lumii exterioare şi o
orientează spre lumea internă. Numai în sine omul poate găsi
principalul şi unicul sprigin.
Epicurismul – fondata de Epicur .Reprezentanţii acestei
şcoli au fost Metrodor, Ghermarh, Polistrat, Filodem,
Lucreţius ş.a. Epicur dezvoltă o teotie despre realitate
conform căreia toate lucrurile sunt alcătuite din atomi şi vid.
Însa el a devenit vestit prin concepţia sa etică care se sprijină
pe fizică şi epistemologie. Epicur considera că filozofia este o
învatatura despre întelepciune, iar întelepciunea este un mod
de viaţă moral. Etica lui Epicur poate fi apreciată ca
hedonism. El considera că scopul vieţii şi binele suprem este
fericirea (evdemonia). Ea se atinge prin satisfacerea
necesităţilor naturale, prin delectare şi atingerea liniştei
netulburate a sufletului (ataraxia). Aceste cerinţe morale el le
considera naturale, care reese din esenţa umană. Epicurismul
nu întotdeauna a fost înteles corect. Mai des această
concepţie era interpretată superficial ca o teorie despre
plăcerile corporale nelimitate. Aceasta şi concepţiile ateiste
au provocat ostilitate şi critică aspră din partea stoicilor,
scepticilor şi altor filozofi a epocii elenismului. Într-adevăr
delectarea despre care vorbeau epicuriştii era o dispoziţie
moderată a sufletului, o linişte nobilă şi echlibrare raţională.
Filozofia epicurismului este o activitate care duce la o viaţă
fericită a omului.
Scepticism a fost fondată de Pyrrhon. Reprezentanti a
acestei şcoli au fost Timon, Aenesidem, Sext Empiric. Ei
puneau la îndoială verdicitatea oricărei cunoaşteri. La
scepticism au dus ideele despre caracterul schimbător al
lucrurilor (Heraclit – panta rei), caracterul relativ al
obiectelor percepute, lipsa unui criteriu suficient ce ar
îndreptăţi alegerea între două judecăţi contrare. Lucrurile nu
le puten cunoaşte. Nici cunoaşterea senzorială, nici
cunoaşterea ratională nu ne dau cunoştinţe adevărate. Despre
lucruri nu se poate face nici o concluzie, deci trebuie de
obţinut de la orice judecăţi. Iar aceaste va duce la o linişte
netulburată (ataraxia) şi lipsa de suferinţe (apateia).
Aenesidemos formulează zece obiecţii (tropi) ce
argumentează scepticismul, argumente contra judecăţilor
despre realitate: că lucrurile sunt diferite, unul şi acelaşi lucru
poate să provoace diferite efecte; că oamenii sunt diferiţi şi
despre unul şi acelaşi lucru pot face diferite concluzii;
organele de sinţ ale omului tot sunt diferite; obiectele se
percep în diferit mod în dependenţă de starea omului etc.
23. Scolile filosofico-religioase antice:neopythagorismul
si neoplatonismul.
Neoplatonismul – ultima şcoală filozofică integrală, apărută
în antichitate .Neoplatonismul se formează pe aceeaşi bază
socială ca şi creştinismul. Asemănător celorlalte şcoli
filozofice iraţionaliste din clasica tîrzie este manifestarea
refuzului de la filozofia raţionalistă precedentă.
Neoplatonismul este reflectarea specifică a degradării
relaţiilor sociale pe care se baza imperiul Roman. Plotin este
mai mult un mistic religios, teosof, decît filozof ori savant. El
considera, că la baza lumii stă un principiu divin
supranatural, suprasensibil, supraraţional – Unicul (sau
Binele), care pătrunde materia (întunericul) ca lumina.
Principiul divin există în trei ipostaze. Cel mai superior este
Unicul, apoi urmează Ratiunea (inteligenţa) şi Sufletul.
Natura este treapta inferioară a acestei iposteze. Sufletul este
o punte de la divin la material. Neoplatonismul pune accent
pe spiritual (Binele) ce duce la reprimarea a tot ce este
corporal şi material (Răul), la ascetism. Plotin consideră că
unica modalitate de a se apropia de principiul divin este
extazul, care poate fi realizat numai prin concentrarea
spirituală, meditarea şi reprimarea dorinţelor corporale.
Neopytagoreismul - reinvie mistica si credinta religioasa in
existenta Dumnezeului-unu si reinvie reinterpretarea mistica
a numerelor.Ideea centrala este axata pe nemurirea sufletului
si necesitatea mantuirii lui.
24. Caracteristica generala a gindirii filosofice in Evul
Mediu.
Pentru filozofia medievală este caracteristic:
1. Orientarea generală şi caracterul religios – teocentrism.
Religia se bazează pe monoteism (în comparaţie cu
antichitatea unde era politeism – fiecare localitate avea zeul
său, fiecare profesie deasemanea avea zeul său, zeii erau cava
obişnuit şi se găseau între oameni, în natură). In perioada
medievală se realizează trecerea la un zeu unic şi puternic,
care se ridică deasupre naturii. Dominaţia religiei şi bisericii
(iar din sec XI biserica catolică formează detaşamente
paramilitare care cu sabia şi focul întroduceau credinţa şi
luptau cu păgînismul) a dus la aceea, că orice problemă era
privită din punctul de vede re a religiei, se coordona cu
învatatura bisericii.
2. Pentru filozofia medievală important era ideea
creaţionismului – creării omului şi naturii de către
Dumnezeu. Lumea este compusă din două părţi : lumea
lucrurilor, naturii şi lumea supranaturală, divină. Adevărata
lume este lumea divină. Ideea creării este temelia ontologiei
medievale, iar ideea revelaţiei este baza teoriei cunoaşterii.
Omul deasemenea avea o natură dublă: el avea ceva de la
Dumnezeu şi era chipul şi înfatisarea lui, avea suflet, iar din
altă parte el era animal raţional, fiinţă păcătoasă, sclavul
dorinţelor şi pasiunilor sale. Trupul era ceva josnic şi tot ce
era trupesc trebuia suprimat şi negat. Prin aceasta se
lămureşte ascetismul care era mod de trai popular în acea
perioadă.
3. Din teocentrism şi creaţionism reesă interpretarea
simbolică şi alegorică a realităţii, concepţia religioasă obliga
de a vedea în toate obiectele şi fenomenele lumii
întelepciunea şi creaţia lui Dumnezeu. Spre exemplu, boala
era interpretată nu ca proces patologic, ci ca o încercare ori
pedeapsă.
4. Filozofia medievală purta un caracter retrospectiv,
principala autoritate era antichitatea şi cu cît mai vechi, cu
atăt mai important. De aici conţinutul ei scolastic. Suprema
autoritate se considera cărţile sfinte, Biblia şi operele
părinţelor bisericii.
5. În filozofia medievală maximal se excludea
subiectivitatea din procesul creaţiei. Ultima se întelegea ca
activitate inspirată de Dumnezeu, subiectul, individualitatea
se ignora. Noi nu cunoaştem pe autorii multor icoane,
sculpturi, biserici ş.a. Tot ce era subiectiv trebuia dat lui
Dumnezeu.
6. Filozofia medievală nu era ceva abstract, rupt de
realitate, ea avea un caracter sentenţios, propovăduitor, în ea
este exprimat momentul instructiv.
25. Invatatura filosofica a lui A.Augustin.
punctul de plecare in filosofia lui este scepticismul.El este in
cautarea unui adevar absolute mai presus de orice
indoiala.Dupa Augustin,filosofia si teologia in esenta lor sunt
aceleasi,deoarece una este in cautarea intelepciunii,cealalta in
cautarea fericirii prin intelepciune.El sustine ca adevarurile
rationale sunt o confirmare a credintei,de aceea esenta
filosofiei este exprimata:”intelege pentru a crede si crede
pentru a intelege”.Credinta dupa Augustin care este
confirmata prin ratiune,totusi este superioara ei.
Care este acel adevar superior?Acesta este
sufletul,impreuna cu simturile si gandurile sale.Dar care este
valoarea unui astfel de adevar incarcerat in trup si care nu are
iesire in afara?Acest adevar capata valoare numai daca
printre ideile din suflet intalnesc si ideea de Dumnezeu
Absolut.
Dumnezeu este principiul existentei din nimic creaza
totul;Dumnezeu este principiul Binelui.Principiul Binelui este
unul pozitiv.El confirma existenta,prezenta creatiei
dumnezeiesti.Raul este principiul negative;este
nonexistenta.Pentru ca lumea create sa nu se prabuseasca in
nonexistent sau neant,Dumnezeu permanent o creaza.
Problema de care este preocupat Augustin este problema
fericirii omului.Sufletul este nemuritor,este partea divina in
om.Sufletul nu preexista inaintea corpului,cum sustineau
neoplatonicii,ci el este creat odata cu trupul.Creind omul
dupa chipul si infatisarea sa,Dumnezeu i-a dat libertatea
vointei,libertatea de a allege intre bine si rau.Omul prin
Adam si Eva a ales raul-pacatuind.Astfel omul este privat in
continuare de libertatea vointei,iar pacatul este fatal.Aici se
impune o intrebare:”Cine are dreptul sa mantuiasca odata ce
toti santem pacatosi?”fetele bisericesti printr-o viata
monahala inchinata lui Dumnezeu.
26. Problema „universaliilor” in filosofia medievala.
Probl.universaliilor – raportul intregeneral si singular
Universaliile-notiunile generale,sunt generalul.Aceste
dezlegari,rezolvari:
1.realizmul oficial sustinut de biserica catolika(in sensul lui
Platon).Universaliile exista separat de lucrurile singulare
inainte acestora in ratiunea sevina ca idei-modele dupa care
Dumnezeu creaza lumea;
Realism moderat (sensul lui Aristotel)universaliile sunt
esentele din lucruri.
2.conceptualismul sustine ca universaliile exista dupa lucruri
ca sensuri logice,concepte in ratiunea individului;
3.nominalismul sustine ca universaliile nu exista sunt cuvinte
pe care le atribuim lucrurile ptr ale distnge.Existenta reala o
au numai lukrurile singulare.Asa dar generalul nu exista
,exista doar singularul.
Nominalismul este conceptia filosofica care din interior va
contribui la distrugerea scolasticii.Negind existentsa
universaliei a notiunilor generale ai neaga insasi existenta lui
Dumnezeu.
27. Invatatura filosofica a lui Th. d’Aquino.
Tomas d’Aquino a fost cel mai fidel al bisericii
catolice.Autor a numeroase scrieri- comentarii asupra lui
Aristotel,tratate si altor lucrari,traduceri.Spre deosebire de
alti scolastici el vrea sa se impuna nu prin elanul emotiei,a
unei pledori patetice,ci prin o sistematizare extrema a
continutului.
Rationamentul in materie de credinta – spunea d’Aquino –
nu-si poate permite sa demonstreze adevarurile relevate,ci
numai sa traga consecintele care pot si trebuie sa rezulte din
cunoasterea lor.El admite teza aristotelica conform careia
cunoasterea incepe de la simturi,pentru a sustine insa mai
departe ca tocmai datorita ca intelectul incepe de la simturi,el
este incapabil sa sesizeze existenta si natura divina.Tomas
d’Aquino considera ca divinitatea a creat universul
material,natura,din nimik,prin propria sa vointa.Natura
formeaza o ierarhie in care fiecare treapta este “forma”treptei
inferioare si “material”treptei superioare.
Aborda tema Universaliilor, ca mai sus +
29. Gindirea filosofica in epoca Renasterii: caracteristica
generala.
 Denumire care si semnifica sensul, intrebuintat in arte,
arhitectura,literature…
Manifestarile Renasterii sunt prea bogate si variate pentru a
se face definitia generala a acestei epoci.Renasterea este mai
intii de toate o laicizare intelectuala a omenirii.Idealul
Renasterii devine libertatea fata de autoritatile
traditionale,libertatea in stiinta,in arta,in viatza
morala,dezvoltarea omului intreg ca suflet si corp impotriva
idealului medieval ascetic,care dezvolta numai spiritual si
mortifica corpul.Viata peminteasca incepe a fi pretuita in
sine,ca un bun,ca o valoare ,nu ca o pregatire pentru viatza
“de dincolo”.
De la teocentric la omocentric. Se incepe din nou studiul
stiintei si curentelor filozofice stiintifice.
30. Invatatura filosofica a lui N.Cusanus.
Nicolaus Cusanus este primul cugetator situat la rascrucea
evului Mediu cu epoca moderna,de aceea si domeniul sau de
activitate este intermediar intre filosofie si teologie. Prin
latura teologica - ”teologiei mistice” .
Dragoste pentru mistica neopythagoreica a numerelor, el
aplica marimile matematice la realitate.
Originalitatea lui Cusanus consta in modul cum el lamureste
pe de o parte raportul dintre om si Dumnezeu,pe de alta parte
raportul dintre Dumnezeu si Univers.
Dumnezeu si omul – omul -> Dumnezeu = constiinta, care
are trei trepte de perfectiune:
1.sensibilitatea-care reflecta confuz,adica prin simturi
realitatea,esenta lucrurilor.
2.ratiunea-care intelege lucrurile mai bine,prin separarea
elementelor lor
3.intuitia- o viziune nemijlocita care reuneste intr-un tot
lucrurile si elementele separate de ratiune.
Dumnezeu si Univers - Lumea este o desfasurare multipla
a divinitati unice.Precum din numarul unu decurg toate
celelalte enumere prin aditiune,tot asa multiplicitatea lumii
sensibile,decurge din misterioasa Unitate suprema.Dumnezeu
este stiinta,vointa si puterea,el este maximum,deoarece
cuprinde totul,dar este si minimum,fiindca se afla in lucrul
cel mai mic.
31. Conceptiile naturfilosofice ale lui N.Copernic,
G.Bruno, si G. Galilei.
N.Copernicus ginditor din perioada
Renasterii.Intemeietorul unui nou sistem cosmologic si
anume sistemul heliocentric (helios-soarele).Aceasta noua
creatie este reflectata de marele savant in lucrarea despre
miscare cailor ceresti si lucru ciudat.Conceptia lui
Copernicus are o insemnatate epocala,ea a constituit un act
revolutionar,prin care studiul naturii si-a proclamat
independenta fata de Dumnezeu in fata religiei.Ea a rasturnat
contrapunerea miscarii corpurilor ceresti celor
pamintesti,formulate inca de Aristotel(geocentric) si sustinuta
de scolastici.
Giordano Bruno. conceptia coperniciana a naturii,al caror
apostol devine.Insa este adevarat ca Copernicus desi
inlocuise vechea sistema geocentrica printr-una
heliocentrica,nu izbuteste sa depaseasca hotarele lumii.Bruno
a afirmat ,sprijinit de Cusanus,infinitatea lumii.ca cosecinta
insusi soarele situate de Copernicus in centrul universului se
transforma intr-un astru,care se pierde in spatial infinit al
lumii.Lumea este una,fiindca Dumnezeu este
Unul,Dumnezeu este inima lumii.El este cauza ,principiul
substratul unic,forta primordiala din lume.
Galileo Galilei cel mai mare cercetator Italian al
naturii.Vechea conceptie scolastica este pe deplin ruinata si
noua coceptie coperniciana este definitive intemeiata.Galilei
datorita telescopului perfectionat in 1610 a descoperit satelitii
lui Jupiter,inelul lui Mercur si Venus.Pentru Galilei cartea
este inscrisa in cifre si figure geometrice,pentru a intelege
natura este necesar de ai descoperi ordinea
matematica,raporturile generale,legile.Dupa Galilei cauzele
naturii sunt mecanice si necesare,nu niste puteri
insufletite,care lucreaza arbitrar,asemenea omului, in vederea
realizarii unor scopuri.
32. Caracteristica generala a gindirii filosofice in epoca
Moderna.
Fundamental filosofiei modern il constituie noua stiinta a
naturii care care sa format in rezultatul fuziunii calculului
mathematic cu experienta. Noua stiinta a naturii sfirseste
conceptia teledogica si fundamenteaza o noua conceptie –
conceptia mecanicista. Conceptia mecanicista - in natura
domina ordinea reprezentarea de lege, iar legea universal si
necesara a naturii este legea cauzalitatii. Noua stiinta a naturii
este obiectiva, necesara, impresionala. Cunostinta nu sa mai
inpune prin respectul autoritatii persoanei. Cunostinta
moderna este rezulttul experientei masurate. Masurarea
devine conditia principala a noii stiinte a naturii, prin ea se
produce fuziunea calculelor matematice cu experienta.
Intreaga stiinta anterioara cauta sa dezvaluie in natura
substante oculante , magice. Pionerul stiintei modern este
Copernic care a inaintat o fundamentare matematica a noii
conceptii cosmologice-conceptia heliocentric.
Filosofii moderni pun intrebarea”cum din fuziunea
calculului mathematic si a experientei capatam o cunostinta
obiectiva ”. pentru a raspunde la aceasta intrebare filosofii
incep a analiza metodele de cercetare stiintifica, plasind
problema metodelor pe tarimul teoriei cunoasterii, care
devine problema principal a filosofiei modern. Procesul
cunoasterii folosofiei modern se impart in 2 mari curente:
1.current empiric-izvorul unic al cunostintei este experienta
2.current rationalist- sustine experienta sub orce forma este
subisctiva si relativa de accea ea nu poate constitui
fundamental cunoasterii stiintifice.
33. Filosofia empirista a lui Fr.Bacon: metoda inductiva
si teoria „erorilor”.
Fr. Bacon formulaeza constient problema despre necesetatea
elaborarii nei noi metode stiintifice de cunoastere. Bacon :
filosofia - stiinta despre lumea reala, intemeiata pe
cunoasterea experimental. El metioneaza ca sarcina suprema
a cunoasterii consta in cucerirea naturii si perfectionarea
vietii umane. In elaborarea conceptiilor sale el porneste de la
experienta.
Bacon deosebeste doua tipuri de experienta:
“Rodnice”scopul - in ameliorarea conditiei umane;
“iluminare” care urmareste cunoasterea legilor.
Bacon elaboeaza conceptia “caracterul dublu” al sufletului
uman.
Filosoful deosebeste sufletul rational care intra in om datorita
inspiratiei divine, al doilea tip- sufletul sensorial, are toate
caracteristicile corporalitatii. In lucrarea “Noul
Organon”sustine necesitatea reformarii stiintei prin reforma
metodei. Noua metoda a stiintei dupa bacon etse experienta
care se deosebeste de stiinei scolastica e carei metode este
dialectica. Bacon infaptuieste o noua clasificare a stintelor :
1.memoria este temelia ISTORIEI,
2. Imaginatia este temelia ARTEI,
3. Ratiunea este temelia FILOSOFIEI.
In procesul cunosterii dupa Bacon constiinta infaptuieste
unele erori, numiti idoli, pentru depasirea lor trebuia sai
analizam si sai clasificam:1-idolii pesterii, 2- idolii pietei, 3-
idolii teatrului, 4- idolii tribului. Scopul stiintei dupa bacon
este explicarea prin cauza. Cauza la bacon semnifica forma,
caliatate.Prin aceasta notiune Bacon nu poate infaptui
reforma stiintei, de accea el nu depaseste si ramine in hoatre
stiintei scolastice.
Dar meritul, pe care şi-1 atribuie Bacon lui însuşi este
descoperirea unei noi metode de investigare ştiinţifică:
metoda inductivă. Logica de până la Bacon, aşa cum fusese
întemeiată de Aristotel, nu reuşise să descopere o metodă
menită să ducă la cunoaşterea faptelor reale. Metoda logicii
tradiţionale era o metodă de demonstrare, iar nu una de
investigare.
34. Conceptiile filosofice ale lui J.Locke, G. Berkeley si
D.Hume.
Locke este empirist prin abordarea originii cunostintei.
Dupa locke originea cunoasterii este experienta. Noi
cunoastem cu siguranta marginile experientei ca rezultat al
afectarii simturilor de catre lucrurile exterioare. Locke este
impotriva teoriei ideilor inascute ale liu descartes. Constiinta
unui nou nascut este lipsita de contunut este „Tabula rasa” pe
suprafata cereia se inscriu cunostintele capatate prin
experienta. Cunostinta numai la prima vedere pare directa, in
realitate ea este indirecta cunostintelor, Locke distinde:
1- idei simple capatate prin senzatii-simt extern,
2-idei compuse capatate prin refletie-simt extern
Asadar exista 2 izvoare de cunostinte-Senzatia si Reflexia,
prin reflexie filosoful subintelege orce proces intern de
cunostinta. Reflexia este insusirea de a oglindi propriile
noastre operatii sufletesti. Ideile simple si ideile compuse nu
sunt cunostinte pentru a deveni sunt prelucrate de ratiune
prin:
-comparare
-abstractizare
-denumire
Daca marginile cunostintei sunt marinile experientei, atunci
apare intrebarea care este valoarea cinostintei? In legatura cu
aceasta subinfluienta filosofiei lui hobbs, Locke infaptuieste
urmatoarea clasifiacare a insusirilor lucurilor:
1.Insusiri secundare- subiective care nu reflecta lucrurilo asa
cum sunt ci felul cum sunt oglindite in noi(miros gust sunet)
2. insusiri primare obiective(Intinderea miscarea rezistenta)
Locke fundamenteaza conceptia subiectiva, relativa a
cunoasterii. El distinge lucrurilwe care sunt cunoscute si le
numeste FENOMENEsilucrurile care nu sunt cunoscute si le
numeste lucruri in sine. Locke distinge urmatoarele trepte de
cunoastere:
1.senzoriala-cunostinta probabila despre lumea din jur.
2. treapta demonstrativa- cunostinta sigura directa.
In dependenta de treptele cunoasterii distingem:
a) Judecati demonstrative-
b) Judecati intuitive.
Matematica are judecati demonstrative care dau cunostinte
sigure insa judecatile matematice nu pot fi aplicate la
cercetarea lumii de accea amine o stiinta ideala. Dumnezeu
este o judecata mijlocita de credinta. Prin credinta capatam
incerdere in existenta lui dumnezeu, iar Dumnezeu este
siguranta existentei lumiii.
George Berkley- dupa el cunoastem perceptie care este o
cunostinta particulara, singulara, pe cind notiunea care este o
cuostinta generala, nu este altceva decit o fictie a mintii, deci
nu este cunoscuta . Noi cunoastem perceptia lucrurilor si nu
insusi lucrurile. Orce lucru este un complex de perceptii.
A exista inseamna a fi perceput, a fi perceput inseamna a fi
in suflet. Lumea independent de sufletul meu nu exista ,chiar
dacaar exista nu as cunoasste-o. Aceasta conceptie conform
careie existenta sigura o are Eul si constiinta lui, poarta
numele de solipsism.
Se schiteaza in legatura cu aceasta o problema cauza
cunostintei. Pentru a depasi solipsismul Berkley rezolva
problema data in felul urmator : cauza are aceeasi natura cu
efectul. Perceptia este de natura spirituala deci cauza ei
trebuie sa fie de acceasi natura. Cauza cunostintei dupa
Berkley este ratiunea divina, care impune in sufletul nostru
idei despre lumea inconjutratoare. Daca locke sustine
existenta atit a insusirilor secundare cit si celot primare ,
atunci Berkley le suprima si la reduce numai la cele
secundare, subisctive. Berkley sustine: lucrurile nu exista in
mod obiectiv ci numai in gindirea noastra. Noi nu avem si nu
putem avea perceptii senzoriale ale materiei in genere , noi
percepem numai lucrurile aparte fiecare perceptie prezinta
suma senzatiilor aparte. Nu exista o idee abstracta a materiei.
Ideile reflecta calitati date in perceptia subiectului.
David Hume-dezvolta teoria empirista subiectiva a
cunoasterii pina la forma extrema-SCEPTICISM. Fiind
intrebat „Care este esenta Universului?”raspunde nu stiu.
Dupa Hume cunoasterea autentica poate fi numai cea logica
care este exprimata prin judecati necesare si obiective. Insa
orce cunostinta este o cunostinta particulara a faptului siea se
bazeaza pe experienta simturilor, iar aceasta este o cunostinta
subiectiva-particulara, relativa.Asadar cunostinta capatata
prin experienta simturilor nu poate fi fundamentalalogic si nu
este o cunostinta autentica. Cunostinta logica este cea
matematica insa judecatile matematice nu se refera la lucruri
ci la raporturi dintre judecati de accea chiar daca matematica
este o stiinta sigura ea nu poate fi aplicata in cunoasterea
lumii. Dumnezeu care este esenta, cauza prima a existentei
nu poate fi cunoscuta deoarece orce cunostinta este
cunostinta lucrurilor –efectelor si nu cunostinta cauzei lor.
Stiinta pe care reprezentantii empirismului doresc so
fundamenteze prin dezvoltarea teoriei cunoasterii bazata in
exclusivitate pe experiente divine . Concluzia empirismului-
no cunoastere stiintificaa lumii nu poate avea loc.
35. Filosofia rationalista a lui R.Descartes : metoda
deductiva si teoria „ideilor innascute”.
El cauta sa fundamentezenoua stiinta in analogie cu stiinta
matematica, care se inalta pe un fundament sigur axiomatic.
Dupa descartes stiinta sigura este matematica deoarece
obiectu ei este produsul pur al ratiunii este abstract ideal. De
accea metoda matematic, deductia combinativa trebuie sa
devina metoda generala a stiintei. Dupa descartes deductia
matematica terbuie aplicata la cercetarea naturii, prin aceasta
fundamenteaza mecanica. Aplicind deductia matematica la
cercetarea celei mai generale insusiri ale materiei- intinderea-
descartes fundamenteaza o noua stiinta –geomertia analitica.
Deductia matematica trebuie aplicata in filosofie in
cercetarea existentei lui dumnezeu; omului.
Aceasta intentie este nereusita, a fi depasita descartes
apeleaza la metoda sceptica-indoiala. Totul este supis
indoielii: siguranta cunostintelor fie chiar de matematica din
sufletul rational ; siguranta existentei in exterior a lucrurilor,
a lumii.In procesul indoielii intilnesc un obstacol care este
mai presus de indoiala si acest obstacol este insusi indoiala.
Ce este indoiala? Este cugetare, gindire. Dar daca cuget
inseamna ca exist. Prin aceasta capat siguranta existentei ca
gindire suflet. Insa eu am nevoie de un criteriu care sami dea
siguranta existentei unei lumi in afara constiintei. Pentru
aceasta am nevoie, de un criteriu absolut care dupa descartes
este existenta lui dumnezeu.”Care este originea lui
dumnezeu?” Descartes spune :
1. Idei imaginare a caror origine este imaginatia –sunt
ideale;
2. Idei senzoriale a caror origine este sinzatia –sunt
confuze;
3. Idei inascute.
Concluzia lui descartes este dualista :
1. Substanta materia- insusirea principala materia
2. Substanta spirituala-gindirea.
Metodologia rationalista a lui Desartes nu neaga necesitatea
diviziunii lumii in parti componente, dar dimpotriva, o
presupune. Metoda propusa trebuie utilizata atit in cunoastrea
stiintifica precum si in cea filosofica. Descartes propune o
noua conceptie filosofica, in centru careia sa afla subiectul
cugetator. Cautind izvorul, criteriul cunodtintelor adevarate
asa cum au si facuto si altii descartes ajunge la concluzia ca
aceasta nu trebuie cautat in experiment , dar in domeniul
ratiunii, a spiritului uman. Conceptia a lui Descartes a
reflectat necesitatile timpului in parte a oferit solutii
problemelor lui, partial a deschis noi domenii si aspecte, care
ulterior vor fi studiate si analizate .
36. Conceptiile filosofice ale lui B.Spinoza si G. Leibniz.
Spinoza sustine ca supremul scop al existentei umane este
fericirea , care consta in unirea cu Dumnezeu. Iar aceasta
poate fi obtinuta prin cunostinta care are forma deductiei
geometrice. Spinoza critica notiunea de substanta, din
filosofia carteziana. Ea nu satisface cele doua criterii:
1. De a fi cauza lui-cauza sine insusi;
2. De a se cunoaste si de a se explica pe sine insusi.
Aceste criterii sunt satisfacute de substanta unica Dumnezeu.
In sistemul filosofic a lui Spinoza sunt aplicate:
1.Notiunea de atribut, care reprezinta insusirile esentiale
a substantei, Dumnezeu. Din infinitatea lui Dumnezeu cu
necesitate matematica etse dedus numarul infinit de
atribute.Spinoza nu explica cauza ignorantei, dar reduce
numaruk atributelor la doua:
-materia
-spiritul care au insusirile.
2. Notiunea de modus- ceea ce isi are cauza existentei
sale in altceva; ceea ce existenta intr- un fel si nu
poate exista in alt fel. Lumea este o manifestare de modusuri.
Fericirea care consta in unirea lui Dumnezeu poate fi atinsa
prin constiinta care are 3 trepte in perfectiune crescinda:
-cunoasterea senzoriala care este confuza prin afecte. Aici
natura domina asupra sufletului. Eliberarea se infaptuieste la
celelalte doua trepte;
-cunoasterea rationala, sigura si adevarata deoarece obiectele
sunt notiunile care reprezinta insusirile esentiale ale
substantei. Aici cunoastem lucrurile in legatura lor complexe
si necesara.
-intuitia- cunoasterea diirecta a cauzei prime. Cunoasterea
lumiica efect necesar a substantei- Dumnezeu. Cunoasteea lui
Dumnezeu insotita de dragoste altruista ne elibereaza de
afecte si ne uneste cu Dumnezeu.
Analizind omul ca parte componenta a naturii, spinoza
subliniaza ca corpul si sufletul sunt reciproc independente,
datorita independentei ontologicea doua atribute ale
substantei. Aceasta idee se coreleaza la Spinoza cu tendinta
materialista de explicare a activitatii de gindire a omului.
Folosoful subliniaza ca gindirea omului depinde de starea
corpului doar la treapta cunoasterii senzoriale. El sublinia ca
cunoasterea senzoriala prezinta reflctarea neadecvata a
obiectului. Despre religie Spinoza vorbeste in contextul
eliberarii savantului. El sublinia ca religia trebuie sa ofere
savantilor libertate deplina a gindurilor si a cercetarilor lor,
afirmind ca morala adevarata si ordinea sociala se afla in
pericol acolo unde religia si statul limiteaza libertatea
savantilor.
Un alt reprezentant este Leibniz. Filosofia sa este
influientata:
-de nominalism- sustinea existenta numai a singularului
- reinvierea atomismului lui democrit
-critica subst. Materia din filosofie lui Descartes, consecintele
metafizice ale calculului infinitizimal.
Leibniz critica notiunea de substanta , materia lui Descartes
care are insusirea „intinderea”, iar de aici divizarea infinita a
materiei si deci forma ei complexa. Dupa Leibniz substanta
este simpla si nedivizibila. Acolo unde trece peste
divizibilitate spatiala, ajungem la substanta simpla,
nedivizibila spatiala, datatoare de spatiu, iar insusirea
principala activitatea. In plan fizic aceste puncte sunt numite
forte, in plan metafizic- MONADE.
Prin introducerea notiunii de forta in fizica Leibniz rezolva
cea mai dificila problema filosofica „Cauza miscarii”
formind prin aceasta un compartiment al fizicii- dinamica.
Miscarea este emanenta materiei. Monoda are insusire ,
activitate care este reflectare, gindire. Dupa Leibniz
monodele se clasifica in dependenta de claritate:
-monade confuze- caracterul materiei vii
-monade confuze si clare –caracter animal
-monade confuze, clare si aperceptive- caracter. Omului.
Leibniz distinge monada monadelor-Dumnezeu, care are
reprezentari aperceptive .
Dezvoltarea rationalismului in filosofia lui Leibniz, atinge
punctul extrem care este spiritualism, prin care se admite ca
materiei ii este imanenta spiritul. Prin Leibniz se admite
cunoasterea rationalaA PRIORI, libera de experienta.
Orogonalitatea sistemului filosofic , elaborat de Leibniz este
concentrata in afirmatiile:monadele sunt aspecte ale
universului, fiecare include in sine univesrul intreg; nomadele
nu lasa nimic in afara de sine.acest unul singur exista de un
numar infit de ori si constituia numai unul din nesfirsitele
aspecte ale realitatii vazute din puncte de perspectiva
diferite. Aceste afirmatii explica fraza : monadele nu au
ferestre si nu actioneaza unele asupra altora.
37. Caracteristica generala a gindirii filosofice in epoca
Iluminismului.
Iluminismul prezintă un curent, ideologic şi cultural al
gîndirii sociale, care reflectă lupta burgheziei timpurii şi a
maselor populare împotriva feudalismului în perioada de
trecere de la Evul Mediu la capitalism. Ideologii
iluminismului se pronunţau împotriva despotismului sistemei
de caste, bisericii, fanatismului religios. Concepţiile despre
natură, societate, stat, formele de guvernare; instituţiile
statale, religia, etica şi normele etice, procesul de instruire şi
educaţie – totul a fost supus unei critice aspre, unei judecăţi a
raţiunii umane, fiind apreciate ca iraţionale, inutile şi, prin
urmare, nevalabile, sortite la pieire. Iluminiştii cerea
libertatea gîndirii ştiinţifice şi filosofice, optau pentru
dominaţia raţiunii umane, laice şi a cercetărilor ce evidenţiau
adevărul, realitatea aşa cum este ea, liberă de camuflarea
misticismului. Întemeietorii iluminismului francez din sec. al
XVIII-lea au fost Montesquieu şi Voltaire, ei au pus temelia
acestei mişcări, fiind numiţi pe bună dreptate patriarhi ai ei.
La sfirşitul anilor 40 ai sec. XVIII în Franţa a apărut o nouă
pleiadă de iluminişti, generaţia a doua, cu mult mai radicali în
concepţiile lor despre lume: La Mettre, Rousseau, Diderot,
Holbach, Helvetius. Iluminiştii francezi s-au ridicat împotriva
dualismului lui Descartes, au adus mult nou în comparaţie cu
raţionalismul şi fizica acestuia, au atacat gîndirea metafizică
a lui Spinoza, empirismul lui Bacon, sensualismul lui Locke,
scepticismul lui Beyle, şi idealismul, folosind de la ei tot ce
socoteau raţional şi de valoare. La Mettre, Diderot, Helvetius
au negat concepţia creaţionistă în privinţa apariţiei lumii şi
argumentau faptul că natura îşi are cauza în ea însuşi, că
materia prezintă unica substanşă existentă veşnică ce stă la
temelia ansamblului compus de fenomene ale naturii. Pentru
iluminişti un interes mare prezentau problemele legate de
istorie: sistema social-politică, formele de guvernare, omul,
procesul de instruire şi educaţie, etica, religia, viaţa spirituală
şi materială a societăţii.
38. Filosofia iluminista franceza: Fr.Voltaire, Ch.
Montesquieu, D,Diderot si J.-J. Rousseau.
Iluminismul prezinta un current, ideologic si cultural al
gindirii morale, care reflecta lupta burgheziei timpurii si a
maselor populare impotriva feudalismului in perioada de
trecere de la Evul mediu la capitalism. Ideologii
iluminismului se pronuntau impotriva despotismului sistemei
de caste, bisericii, fanatismului religios. Conceptiile despre
natura, societate, stat, forme de guvernare; institutiile statale,
religia, etica si normele etice, procesul de instruire si educatie
– totul a fost supus unei critice aspre, unei judecati a ratiunii
umane, fiind appreciate ca irationale, inutile, si , prin urmare,
nevalabile, sortite la pieire.
Fr. Voltaire
Reprezentant de vaza a iluminismului francez, scriitor,
filosof, psiholog. El cunostea bine operele predecesorilor si
contemporanilor sai, mai ales operele lui Bacon, Loke,
Hobbes, Descartes, prelungind traditiile lor.
Succesele stiintelor naturale si a filosofiei, sustinea el, ne
demonstreaza realitatea si obiectivitatea naturii, ca lucrurile,
obiectele si sistemele, prezinta pur si simple diferite forme
ale materiei. In continuare ginditorul arata ca corpurile si
toate celelalte organizari materiale, sint alcatite din parti
componente mai mici, si asa pina la atom, care nu poate fi
distrus. De aici reiese principal concluzie filosofica, ca
material nu poate fi nimicita, ca ea fiind active numai se
transforma in alta forma.
Ch. Montesquieu
El a studiat operele filosofilor din grecia si roma antica, din
epoca evului mediu, renastere, moderne, si a contemporanilor
sai. Montesquieu este unul dintre reprezentantii timpurii ai
deismului francez desi accepta crearea lumii de catre
Dumnezeu, argumenta faptul despre neamestecul acestuia in
chestiunile ei de mai departe. Mare atentie dadea
problemelor de caracter social. Studiind istoria el evidentiaza
si rolul economiei, in viata societatii la baza careia sta munca
Diderot
Mare filosof al Iluminismului, Denis Diderot a contribuit
prin erudiția sa debordantă și prin calitățile sale inovatoare
la dezvoltarea a numeroase domenii. El avea certitudinea că
numai erudiția poate să facă să triumfe rațiunea și astfel
lumea să progreseze. Deja, odată cu Cugetări filosofice, în
1746, tinde spre noțiunea de deism și de religie naturală.
Această primă lucrare este condamnată. Atunci când
scrie Scrisoare despre orbi, ultima etapă către ateism este
străbătută.
Astfel, Diderot mărturisește fără rețineri un materialism ateu
care îl va conduce direct la închisoarea. Potrivit lui Diderot,
lumea, viața, gândirea aparțin materiei și evoluează singure,
printr-o sensibilitate universală și fără nicio intervenție
divină. 
Rousseau a considerat ca influenta civilizatiei asupra
omului este nociva. A sustinut ca omul este bun de la
natura, insa societatea il corupe. Proprietatea privata  este
cauza aparitiei statului si a inegalitatilor sociale intre
oameni.
Jean-Jacques Rousseau nu este adeptul conceptiei lui
Aristotel, considerand ca sociabilitatea nu e o nota
definitorie a naturii umane. Dupa Rousseau omul a suferit o
transformare fata de starea sa primara sau originara « starea
naturala », in care era fericit, egal cu ceilalti, bun fata de
semenii sai , se raporta la adevarul din jurul sau mai
degraba  prin sentimentsi intutitie decat prin rationamente
abstracte care nu fac decat sa ascunda si sa inhibe
adevaratele sale intentii. Textul filosofic al lui
Rousseau abordeaza problema omului sub aspectul devenirii
sale in trecerea de la starea naturala la cea sociala. 
39. Materialismul mecanicist francez in sec. Al XVIII-
lea : J. Lamettrie, P.Holbach si Cl. Helvetius.
Ei au activat in ajunul revolutiei burgheze franceze si
ideologic au pregatit-o. Ei sustineau si argumentau
principiul materialitatii lumii, a naturii si a societatii, ca
materia prezinta factor primordial iar constiinta secund,ca
insusire a materiei. Materia o substanta ce exista vesnic,
nelimitat,fara sfirsit... holbach mentioneaza – Materia este
tot,ceea ce exista si actioneaza intr-un fel sau altul asupra
organelor e simt, iar calitatile le atribuim noi diferitor
lucruri materiale. Materia o definesc ca o realitate obiectiva
de sine statator,independent de subiect,de senzatii si
reprezentari.Ideea este o copie,o amprenta a obiectului, sub
actiunea carui asupra organelor de simt aparsenzatiile si
perceptiile.Totul in natura se intimpla datorita interactiunii
atomilor.
Natura nu necesita putere divina,ea singura are energia sa si
capacitatea de creare, schimbare.
Miscarea este vesnica ca si materia.
Toate fenomenele,lucrurile,organismele se afla in legatura si
conexiune.Conexiunea actioneaza peste tot, caracter
universal si obiectiv. De nu ar fi aceasta conexiune,nu ar fi
posibila existenta noastra.
40. Caracteristica generala a filosfiei clasice germane.
Pe masura ce popoarele europene devin constiente de
trecutul lor incepem sa avem o filosofie germane,
engleza,fr,rusa…
Caracteristica principal a acestor filosofii este concentrarea
ca in Evul Mediu in centre universitare, filosofii fiind profi
de filosofie. Intemeitorul F cl germ – Emanuil Kant.
Însă ştiinţele naturaliste permanent cereau de la filosofie
formularea şi justificarea metodelor generale de cunoaştere,
formelor universale de gîndire. ,F pune în centrul
cercetărilor sale omul, esenţa lui, modurile activităţii vitale
şi de cunoaştere  ale lui. Aseste probleme devin obiectul de
studii a filosofiei clasice germane.
din punct de vedere teoretic  ea este culmea dezvoltării
gîndirii filosifice din acea perioadă. Filosofia clasică
germană a fost ca o teorie germană a revoluţiei franceze.
Pentru ea este caracteristic:
* Generalizarea tuturor ideilor filosofice precedente.
* Divizarea existenţei în lumea naturii şi lumea omului
* Se studiază nu numai istoria umană, dar şi esenţa omului.
Principala problemă este problema omului, trecerea de la
cultul omului abstract la oameni reali consideraţi în acţiunea
lor istorică
* Se subliniază rolul filosofiei în rezolvarea problemei
umanismului
* Înţelegerea filosofiei ca un sistem de discipline, categorii
şi idei
* Formularea dialecticii ca concepţie integrală
41. Im.Kant – fondatorul filosofiei clasice germane.
În activitatea lui K. deosebim două perioade: precriticistă
şi (după 1770) criticistă. În prima el se ocupă mai mult cu
ştiinţele naturii, se manifestă ca astronom, fizic,geograf,
scrie un şir de lucrări în care afirmă posibilitatea cunoaşterii
fenomenelor naturii ce există ca atare. Kant formulează o
ipoteză cosmogonică foarte importantă despre apariţia
planetelor sistemului solar dintr-o nebuloasă primordială
confrom legilor naturale. Perioada agnosticista,aici Kant e
influentat de agnosticismul lui Humme. Humme sustine ca
atit valorile cit si necesitatile sunt proiectii ale mintii umane
asupra unei lumi valoric neutra.
Perioada criticistă – este legată cu publicarea de către el a
trei lucrări: Critici.În aceste lucrări el dă o analiză critică
filosofiei precedente. Kant socotea că obiectul filosofiei
teoretice trebuie să fie nu lucrurile, fenomenele şi procesele
naturii, ci cercetarea activităţii de cunoaştere a omului,
stabilirea legilor raţiunii umane şi limitele ei.
Metoda lui Kant se numeste critica pt ca supune unei
analize minutioase toata filosofia,pentru a dezvalui atit erori
rationaliste, cit si neajunsurile empirismului.
42. Problema cunoasterii in filosofia lui Im.Kant.
Cunoasterea e Aptiva,are structure,legi si principiile
sale.Kant abordeaza una din cele m dificile probeme –
problema dintre obiectul si subiectul cunoasterii.
Subiectul c. – element al pr. Cunoasterii,care
reflecta(cunoaste). Subiectul cun. – element activ.
Obiectul c – element care e reflectat(cunoscut). Obiectul
cun – elem pasiv.
Problema de raport obiectiv/subiectiv o aborda Kant cu
scopul de a dezvalui structura,natura si limitele cunoasterii.
Adevarata filosofie dupa Kant e stiinta despre principiile
cunoasterii stiintifice.
Comparativ cu Copernic si miscarea pamintului pu a opri
Pamintul, Kant opreste lucrurile pentru OM.
Se modifica coraportul factor rational/sensorial.Izvoare de
cunoastere: intuitia(senzatia),intelectul(ratiunea).
Cunoasterea e rezultatul sintezei intuitiei si intelectului.
Prin experienta dupa Kant obiectele ne sunt date prin
ratiune,sunt gindite.
Orice cunostinta isi are originea sa prima,insa nu orice
cunostinta este dedusa numai din exp.
Cunostinta stiintifica are si alt izvor care e activitatea
ratiunii omului. Ratiunea pura se numeste ceea ce nu are
nimic comun cu experienta.
La nivelul intuitiei Kant distinge 2 forme apriori(necesare si
universale) de gindire:
1.timpul(legat de senzatii interioare)
2.spatiu(legat de senz exterioare) . Sunt intuiti si nu notiuni.
In gnosiologia lui Kant evidentiem urm notiuni fundam:
-transcendent – ceea ce exista dincolo de experienta; - se
refera la existent.
- transcendental – ceea ce exista mai inainte si mai presus de
expeienta, se refera la cunoastere si e presus si constituie
conditia care face posibila cunoasterea.
Dupa Kant distingem:
- lucruri cum sunt in realitate – not. Noumen.
-lucruri asa cum ne sunt date prin simturi – not. Fenomen.
Lumea Noumenala exista obiectiv si independent si radical
diferita de Lumea Fenomen care exista subiectiv. Noi
cunoastem doar repr lucrurilor – fenomenul,iar noumenul
ramine neatins.
Noumenul a fost necesar pentru a arata ca cunostinta umana
nu e absoluta ci relativa si limitata. Limitele cunoasterii –
limitele experientei.
43. Morala lui Kant.
Chiar daca noumenul ramine necunoscut,el deschide constiintei
prin ratiunea practica. R PR se numeste deoarece
reglementeaza actiunile omului, R PR presupune o lege morala
si un scop. Legea morala dupa Kant deserveste datoria si are
imperativul categoric „Lucreaza intotdeauna in asa fel ca
maxima actiunii tale sa devina lege universala”.
Prin ratiune pura nu a fost rezolvata probleme cosmologice.
Stiinta nici nu dovedeste existenta lui Dzeu, nemurirea
sufletului, nici nu o neaga,de aceea ramin deschise credintei.
Unde se sfirseste stiinta,incepe credinta.