Ce trebuie să știi despre drepturile tale

Dacă ești om, atunci ai drepturi și libertăți, iar ele sunt scrise negru pe alb în Constituție, în Titlul al II-lea,
alături de îndatoririle fiecărui român. Ne plac drepturile pentru că vorbesc despre acele lucruri care ni se
cuvin și ne parvin din oficiu. Avem multe drepturi (și e păcat să nu le știm) și doar două mari îndatoriri: să
ne apărăm țara și să contribuim la cheltuielile publice (prin taxe și impozite). Înaintea celor două
îndatoriri, fiecare, oricare dintre noi are datoria de a respecta legile țării, lucru care vine din conceptul de
stat de drept, explicat mai sus.

Sigur ai auzit de sintagma „drepturile omului”. Ele sunt fixate în Declarația Universală a Drepturilor
Omului (1948, după finalul celui de-al doilea război mondial, la a treia sesiune a Adunării Generale a
ONU). Ideal, „drepturile omului” ar trebui să fie transpuse în totalitate în Constituțiile țărilor membre
ONU. Din acest motiv, distingem drepturile constituționale de „drepturile omului”. De exemplu, Avocatul
Poporului protejează doar drepturile constituționale, nu și drepturile universale care, dintr-un motiv sau
altul, nu se regăsesc în Constituție.

Cum de avem drepturi? Principii generale.

În absența statului, poporul e doar o adunătură de oameni. Acestor oameni nimeni nu le poate garanta
viața, proprietatea sau libertatea. Statul însă garantează aceste lucruri, pe baza drepturilor și libertăților
înscrise în Constituție. Cu alte cuvinte, pentru fiecare drept, statul îți asigură mijloacele pentru a te
proteja pe tine sau pentru ca tu să îți fructifici acel drept. Libertățile sunt niște drepturi mai speciale, față
de care statul nu trebuie să îți pună la dispoziție nimic deosebit, ci doar să ți le garanteze.

Suntem cu toții cetățeni și ne bucurăm în egală măsură de lege. Bogații au aceleași drepturi și obligații
precum săracii, la fel și profesorii și elevii, femeile și bărbații, tinerii și bătrânii, homosexualii și
heterosexualii, romii și secuii, blondele și pistruiații, cei care locuiesc pe stradă și cei care locuiesc la vilă,
cei care lucrează la stat sau la privat și cei care lucrează în organizații neguvernamentale sau în sindicate
ori cei care sunt șomeri, cei care stau la sat și cei care stau la oraș și așa mai departe

Nimeni nu e mai presus de lege, indiferent de meseria pe care o practică, de lungimea părului, de
culoarea pielii, de cum alege să-și trăiască viața și de orice alți factori la care te poți gândi. Când se face o
lege, se face doar pentru viitor (mai puțin legea penală, care se poate aplica și faptelor săvârșite în
trecut).

Poate că ai auzit de fraza „sunt cetățean european și am drepturi”. Asta înseamnă inclusiv că poți să
votezi în alegeri europarlamentare sau să fii ales în instituții europene. Există și o Convenție Europeană a
Drepturilor Omului, o particularizare la Declarația Universală a Drepturilor Omului (ONU) la nivelul
statelor membre ale Consiliului Europei. Distinct de aceasta, există și Carta Drepturilor Fundamentale a
Cetățenilor Europeni la nivelul statelor membre ale Uniunii Europene. România este membră a
Consiliului Europei din 1993 și a Uniunii Europene din 2007.

Când te simți nedreptățit, ești liber să te adresezi justiției (puterea judecătorească), care îți va soluționa
cauza într-un termen rezonabil, printr-un proces corect.
Te bucuri de protecția statului român și atunci când ești în afara granițelor României, fie că ești la studii,
la muncă sau în vacanță.

Statul nu garantează toate drepturile pentru toți oamenii, căci unele drepturi sunt garantate doar pentru
cetățenii români

Dar oare ce se întâmplă cu drepturile tale în lumea internetului? Drepturile tale se aplică la fel și online și
offline, iar asta a spus-o clar și răspicat și Consiliul Națiunilor Unite pentru Drepturile Omului în 2012. Iar
dacă în viața reală există mecanisme care ne apără drepturile, la fel trebuia să fie și pe net.

Tehnologia evoluează, iar nouă ne e din ce în ce mai greu să facem diferența între viața reală și cea
virtuală. Cu siguranță ai auzit de cyberbullying (atunci când cineva îți trimite mesaje de amenințare sau
postează poze cu tine pentru a te face să te simți prost), sexting (când trimiți sau primești mesaje sau
imagini cu conținut sexual explicit), grooming (când cineva încearcă să te convingă să săvârșești acte
sexuale). Știai că violarea vieții private prin transmiterea, fără drept, de imagini sau înregistrări audio cu o
persoană aflată într-o locuință este considerată faptă penală și se pedepsește cu închisoarea de la 3 luni
la 2 ani sau cu amendă? Dacă siguranța ta e pusă în pericol, sesizează poliția!

Tot din nevoia de mai mult control asupra datelor cu caracter personal a apărut și GDPR-ul
(Regulamentul General de Protecție a Datelor), aplicat la nivelul tuturor statelor membre UE de pe 25
mai 2018. Foarte pe scurt, GDPR-ul obligă companiile și organizațiile să te consulte înainte să îți
folosească datele, iar tu ești liber să decizi.

Cele trei arome de libertate

Libertățile sunt niște drepturi mai speciale. Diferența față de drepturi e că statul nu trebuie să-ți creeze o
infrastructură specială pentru ca tu să te poți bucura de aceste libertăți garantate.

Libertatea de conștiință înseamnă că poți gândi ce vrei, poți avea orice opinie și poți să crezi în orice
religie.

Libertatea de exprimare înseamnă că poți vorbi în public, liber și necenzurat, despre aceste gânduri și
opinii, atâta timp cât nu afectezi demnitatea, onoarea, viața particulară și dreptul la propria imagine ale
altor persoane.

Dreptul la informație înseamnă că autoritățile publice trebuie să îți pună la dispoziție – din oficiu sau la
cerere – orice informații de interes public pe care le dețin.

Cum sunt legate între ele cele trei?

Aceste trei libertăți vin „la pachet”; sunt strâns legate și cu atât mai valoroase când sunt puse împreună.
E ca și cum ai mânca un cornet de înghețată compus din trei cupe diferite. Fiecare cupă e gustoasă, dar
când aromele se amestecă ai un super gust, inegalabil. Când guști din înghețată, mănânci câte puțin din
fiecare aromă. Primele două cupe puse în cornet sunt libertatea conștiinței și liberul acces la informație.
Libertatea de exprimare vine deasupra lor, sprijinindu-se pe ele.
Faptul că libertatea de exprimare se sprijină pe libertatea conștiinței și pe liberul acces la informație
necesită ca statul să îți pună la dispoziție infrastructura prin care ai acces la informații corecte. Trecând
aceste informații prin filtrul gândurilor sau credințelor tale, îți formulezi opinii sau dai naștere unor
creații bazate pe informații corecte, adevărate (pe care le poți exprima liber).

Adevărul este oxigen pentru stat și popor.

Statul trebuie să se sprijine mereu pe adevăr, ca să-ți poată garanta libertățile.

Poporul are nevoie de adevăr, ca să-și exercite suveranitatea și să susțină statul.

Opiniile sau creațiile tale fie conțin un grăunte de adevăr la care ai ajuns prin propriile tale puteri, fie
reflectă o parte de adevăr, așa cum îl percepi tu. Libertatea de exprimare prin care tu îi poți arăta lumii
adevărul tău ajută statul să descopere o nouă fațetă a adevărului absolut. Adevărul absolut nu poate fi
nici cunoscut, nici practicat pe deplin, nici de stat, nici de autoritățile sau instituțiile sale și nici măcar de
vreun cetățean sau grup de cetățeni. În consecință, prin combinația acestor trei libertăți, statul facilitează
contribuția fiecărui individ la bunăstarea întregului popor.

Adevărul ajută progresul

Deși avea acces la informații corecte și avea libertate de conștiință (adică putea gândi ce-și dorea despre
mișcarea planetelor), Giordano Bruno a fost ars pe rug, ceea ce nu s-ar fi întâmplat dacă avea și
libertatea de exprimare.

Pe baza acelorași informații corecte, Johannes Kepler sau Isaac Newton, cărora le era garantată libertatea
de conștiință, s-au bucurat de libertate deplină de exprimare și au putut promova adevărul lor și al lui
Bruno în astronomie și fizica corpurilor celeste.