MANAGEMENTUL ÎNGRIJIRII PLĂGILOR

Procesul de îngrijire a plăgilor este complex și implică efortul unei întregi

echipe medicale, o colaborare interdisciplinară.
Modul de îngrijire a unei plăgi depinde de tipul plăgii, de profunzimea ei,
dacă este infectată sau nu și de starea generală a bolnavului.
Vindecarea plăgilor rămâne o problemă preocupantă. Patologia
vindecării, importantă sursă de morbiditate și mortalitate postoperatorie, nu
trebuie minimalizată.
Asistenții medicali care exercită profesia în acest domeniu se ocupă
direct de îngrijirea plăgilor, oferind în același timp consiliere pacienților pentru
ca aceștia să înțeleagă procesul de vindecare.
Pentru asigurarea conduitei terapeutice la standarde înalte de calitate,
este necesar ca asistenții medicali să dețină cunoștințe corecte, actualizate
permanent cu cele mai recente informații din domeniu, să adopte concepte
moderne legate de managementul plăgilor acute si cronice.

Definiţie:
Plăgile sau rănile = leziuni traumatice, caracterizate prin întreruperea
continuității tegumentelor sau a mucoaselor (soluție de continuitate); leziunea
pielii sau a mucoasei poate fi cu sau fără leziuni tisulare de profunzime.
Contuziile sunt traumatisme ce rezulta din actiunea unui agent vulnerant
mecanic, care produce leziuni tisulare, pastrând însa integritatea tegumentelor.
În fuctie de forta de actiune al agentului vulnerant, contuziile pot fi superficiale,
profunde sau mixte
Echimoza este forma cea mai simpla de contuzie, ce apare datorita
ruperii vaselor sangvine din tesutul subcutanat (apare ca o zona rosie
albastruie, care în câteva zile îsi modifica culoarea, devenind vânata, apoi
galben-verzuie).
Hematomul este o tumefiere dureroasa, de volum variabil, ce apare din
cauza acumularii între tesuturi sau organe, a unei cantitati variabile de sânge,
prin ruperea accidentala a unor vase sangvine mari
Clasificare:
După tipul de acțiune a agentului vulnerant (traumatic):
1. mecanice:
- prin tăiere
- prin înțepare, arme albe, insecte etc.
- prin contuzii, prin lovire
- prin strivire
- prin arme de foc
- prin muşcătura de animale sălbatice /domestice
- prin muşcătura de şarpe, viperă
2. termice: - căldură, frig, electricitate
3. agenți ionizanți : radiații
4. agenți chimici : acizi, baze, săruri.
După circumstanțele de producere pot fi:
a) accidentale - de muncă, de circulație, casnice
b) intenționale – suicid, agresiuni
c) iatrogene - intervenții chirurgicale, injecții, puncții.
După timpul scurs de la producere:
- recente (sub 6 ore)
- vechi - care depăşesc 6 ore de la producere; acestea se
consideră plăgi infectate .
După profunzime:
- superficiale;
-profunde .
După straturile anatomice interesate - pentru cavități naturale (abdomen,
torace, craniu), pot fi:
- nepenetrante - când nu depăşesc învelişul seros,
- penetrante - se referă la lezarea seroasei parietale (peritoneu, pleură, dura
mater); plăgile penetrante pot fi simple sau pot interesa şi un viscer
parenchimatos sau cavitar = perforante
 După evoluție pot fi:
- necomplicate;
-complicate.

Tipuri de plăgi

Caracteristicile plăgilor:
Prin tăiere - au marginile regulate, limitate, se vindecă repede; cele
operatorii sunt de obicei aseptice; prin înțepare - sunt cele mai frecvente şi cele
mai înşelătoare, gravitatea lor este în raport cu adâncimea, sediul şi gradul de
infectare; plăgile limitate adânci favorizează dezvoltarea germenilor anaerobi;
plăgilor prin înțepare cu creion chimic le trebuie acordată o atenție deosebită,
mai ales când în plagă, rămân fragmente de creion, deoarece substanța chimică
continuă să acționeze şi să distrugă țesuturile; înțepăturile mâinii pot produce
leziuni inflamatoare- determină panariții prin contuzii - în cazul unor contuzii
profunde se pot produce leziuni distructive, deci plăgi ale organelor profunde:
creier, muşchi, ficat, splină, rinichi, intestin etc., fără să existe o plagă a pielii
prin muşcătură de animale – se suprainfectează cu regularitate; pot fi poarta de
intrare pentru turbare; muşcăturile de viperă produc fenomene generale toxice
prin arme de foc – se caracterizează prin distrucții mari , sunt foarte complexe.
 Plăgi prin înțepare cu spini vegetali:
- spinul trebuie extras complet, la nevoie, recurgându-se la incizie chirurgicală
- dacă nu s-a extras este posibilă dezvoltarea unei infecții (abces, flegmon)
Plăgile prin înțepare plantară (cui, sârmă) favorizează dezvoltarea unor
infecții virulente; se tratează chirurgical în servicii de specialitate.
Plăgile prin înțepătură de insectă (albine, viespi), prin inoculare de venin,
produc fenomene alergice: prurit, hiperemie, edem local sau, uneori, edem
glotic cu crize de sufocare, frisoane, convulsii, şoc anafilactic sau colaps.

Simptomatologia plăgilor:
- Simptome locale: durerea este variabilă ca intensitate, poate ceda spontan
sau după antialgice; reapariția cu caracter pulsatil atrage atenția asupra
dezvoltării infecției, impotența funcțională este partială sau totală şi are drept
cauză durerea sau lezarea elementelor musculo-articulare, osoase sau
nervoase.
- Semne obiective: prezența unei soluții de continuitate; în plăgile mari, aşa-
numitele plăgi cu mari dilacerări, se pot observa distrugeri mari atât de piele,
cât şi de vase, muşchi, nervi, fragmente de oase sau diferite organe situate în
profunzime; uneori, părți din aceste organe pot să iasă prin marginile plăgii,
aceasta se numeste eviscerație; hemoragia este variabilă, ca şi abundența
sângerării, în funcție de vasul lezat.
-Semne generale: pulsul poate fi rapid - tahicardic - în plăgi însoțite de
hemoragii externe sau interne sau de şoc traumatic. Tensiunea arterială - dacă
scade - denotă prezența unei hemoragii sau a unui şoc traumatic. Febra poate
avea semnificația debutului infecției sau resorbția unor hematoame.

Vindecarea plagilor:
Vindecarea plăgilor se poate realiza prin:
 vindecare primară
 vindecare secundară
 vindecare terțiară .
Vindecarea primară (“per primam” sau “per primam intentionem”):
- este vindecarea ce se obține de la început, fără complicații; este vindecarea
ideală pentru orice plagă operatorie; vindecarea se produce în 6-8 zile .
Vindecarea secundară („per secundam" sau per secundam intentionem"):
- în acest tip de vindecare este întotdeauna prezentă infecția, spre deosebire de
vindecarea primară .
Vindecarea tertiară („per tertiam intentionem"):
- se produce atunci când o plagă evoluează un timp pe linia vindecării
secundare şi apoi se suturează în scopul scurtării evoluției.
Vindecarea este un proces interactiv, care se desfășoară în trei faze:
Faza 1: faza inflamatorie -- apare între ziua 0 și 3
În această fază apar hemostaza și inflamația.
Faza 2: faza de granulație -- apare între ziua 3 și 14 În această fază se formează
țesutul de granulație și restaurarea vasculară.
Faza 3: faza de regenerare – este cel mai lung proces și se întinde pe durata a 3
săptămâni. Contracția plăgilor este mecanismul fiziologic care diminuează
dimensiunile plăgii și vindecă zona în care rana este prezentă. Aceasta
reprezintă o fază-cheie în procesul de vindecare și începe la aproximativ o
saptămână din momentul apariției rănii.
 TRATAMENTUL PLĂGILOR
1. Examinarea plagii
2. Toaleta plagii + Anestezia
3. Hemostaza
4. Debridarea
5. Inchiderea plagii
6. Drenajul
7. Tratament antibiotic
8. Pansamentul
9. Profilaxia antitetanica

Tratamentul local al plăgilor:

Tratamentul variază în funcție de nivelul la care se acordă asistența (locul
accidentului, la cabinet medical sau la spital). Indiferent de nivelul la care se
intervine, pentru a îngriji o plagă în mod corespunzător se cere ca:
• îngrijirea să se facă în condiții de asepsie
• să se asigure, prin pansament, o bună absorbție a secrețiilor
• plaga să fie protejată de factorii nocivi – termici, infecțioşi din mediul
înconjurător
• să fie asigurat un repaus al regiunii lezate
• tratamentul local al plăgilor să se facă cu ajutorul pansamentelor.
Prim ajutor la locul accidentului: hemostaza provizorie ,aplicarea unui
pansament protector, transportul accidentatului la o unitate sanitară.
• nu se exploreaza plaga la locul accidentului cu nici un fel de instrument
• nu se scot fragmente osoase
• nu se scot tesuturile care nu au fost eliminate cu apa oxigenata(pericol de
hemoragie).
Ingrijirea plăgilor recente care nu au depăşit 6 ore de la accident :
calmarea durerii , toaleta si dezinfectia tegumentului.Tot din cadrul toaletei
plagii fac parte si irigarea , debridarea chirugicala si curatirea mecanica (cele
doua din urma se fac de preferat dupa administrarea anesteziei din motive de
limitare a urerii resimtite de pacient ).
- dacă plaga este într-o regiune cu păr, se rade părul în jurul plăgii până la -
distanță de 6 cm de marginea plăgii;
- se spală pielea nelezată din jurul plăgii cu apa ,apoi cu ser fiziologic;
- se dezinfectează cu alcool sau cu tinctură de iod,prin miscari circulare din jurul
plagii spre exterior ,toaleta plagii:
- curatarea plagii prin turnare in jet cu apa sterila,ser fiziologic,antiseptice
neiritante(apa oxigenata 3%,cloramina 0,2-0,4%);acestea au rol de a indeparta
cu ajutorul jetului,in mod mecanic impuritatile din plaga,antisepticele , de a
dezinfecta plaga;
- tamponarea plagii cu comprese si tampoane de tifon sterile ;nu se face
tamponare cu vata;nu se toarna nici un fel de antiseptic in plagile
penetrante,perforante in organe si cavitati natural, dezinfectia din nou a
tegumentului;
- dezinfectia tegumentului din jurul plagii cu tinctura de iod , apoi cu alcool;

ANESTEZIA
~Locala: infiltrare cu lidocaina 0,5-1% sau bupivacaina 0,5%.
~Tronculara : se practica atunci cand nervii care ajung in plaga sunt
situati relativ superficial
~Generala :plagi extinse pe suprafete largi (plagi penetrante sau
perforante)
o acoperirea plagii se face cu comprese sterile,care trebuie sa
depaseasca marginile plagii cu 2-3 cm ;
o fixarea pansamentului se face cu leucoplast, sau prin infasare,in functie
de intinderea ei si de eventualele complicatii ;
o profilaxie antitetanica: anatoxina tetanica (ATPA )im, 0,5ml.

Plăgile vechi
Plăgile care depăşesc 6 ore de la accident se consideră infectate; li
se face acelaşi tratament descris mai sus, însă plaga nu se suturează
primar.
 Plăgile septice- pielea din jurul lor se curăță circular, de la exterior
spre interior. Plăgile vechi, infectate, secretante, nesuturate se
aseptizează prin spălări cu soluții antiseptice, pansamente locale umede
cu cloramină şi rivanol sau soluție de antibiotic conform antibiogramei.
Compresa umedă va fi acoperită cu una-două comprese uscate, apoi se
fixează pansamentul, fie prin înfăşurare (bandajare), fie fixând compresa
care acoperă pansamentul cu leucoplast; plăgile vechi se pansează şi se
controlează zilnic.
La nivelul toracelui -se face în functie de tipul plagii si localizare. În
cazul plagilor penetrante (adânci) aflat la nivelul toracelui folosim
comprese de dimensiuni mai mari decât plaga si-l vom fixa cu benzi de
leucoplast pe trei laturi. A patra latura se lasa liber, nefixata, permitând
pansamentului sa functioneze ca o supapa. În timpul inspirului, când
toracele se destinde, pansamentul se v-a lipi de torace nepermitând
intrarea aerului.
În timpul expirului, când toracele revine, pansamentul se
departeaza de peretele toracelui, permitând iesirea aerului si la acest
nivel.
Daca avem o plaga abdominala vom folosi pansament pe care de
aceasta data îl vom fixa pe toate cele patru laturi. Daca plaga este
complicata cu evisceratia (iesirea organelor abdominale în exterior) vom
folosi un pansament umed.

Îngrijirea unei plăgi operatorii:

Plaga suturată neinflamată se tratează prin pansare sterilă.
- se dezinfectează cu betadina, tinctură de iod, alcool iodat sau alcool, pe
o distanță de 6-7 cm, folosind, la fiecare ştergere, alt tampon
- plaga suturată se dezinfectează, de asemenea, printr-o singură ştergere
cu tamponul îmbibat în tinctură de iod sau alcool
- apoi se dezinfectează din nou tegumentul din jurul plăgii
- se acoperă plaga cu compresă sterilă – pansamentul se fixează după
metoda cunoscută
 Profilaxia antitetanică
 Toate plăgile produse în mediu şi cu agenți traumatici suspecți trebuie
tratate în mod special.
 Atenție deosebită se va acorda plăgilor înțepate cu aşchii, spini, cuie,
prin muşcătură de animale, fracturi deschise, avort, arsuri sau orice plagă
murdărită cu pământ, praf de stradă etc.

Măsuri de protecţie nespecifică:

- Curățarea chirurgicală a plăgilor
- Tratarea cu antiseptic
-Antibioterapie.
Măsuri de protecţie specifică:
Se aplică diferențiat:
~ La persoane sigur vaccinate sau revaccinate se administrează:
• A.T.P.A. i.m. 0,5ml (o singură doză)
• Nu se administrează ser antitetanic
• Excepție fac politraumatizații grav, cu stare de şoc şi hemoragie, la care se
adm. în doză unică, ser antitetanic 3000-15000 U.A.I.
 La persoanele nevaccinate sau cu vaccinări incomplete se administrează:
 Ser antitetanic 3000-15000 U.A.I. , i.m. , în doză unică cu desensibilizare
prealabilă conform schemei minimale.
~ Vaccin antirabic + profilaxie borelioza

Pansamentul
 Definitie =act chirurgical de aseptizare,tratare si protejare a plagilor.
Obiective:
• favorizarea vindecării rănilor
• prevenirea infecției
• aprecierea procesului de vindecare
• protecția plăgii impotriva factorilor mecanici
Conditiile unui bun pansament:
a) Să fie făcut in condiții aseptice
 se folosesc materiale de protecție şi instrumente sterile
 se spăla şi dezinfecteaza mainile, se imbrăca mănuşi sterile
 se servesc materialele folosind pense
 nu se introduc in casoletă sau in trusa de instrumente pensa cu care se
lucreaza in plagă;
 nu se folosesc aceleaşi instrumente la alti pacienți
b) Să fie absorbant
 sa asigure absorbția secrețiilor pentru a favoriza cicatrizarea
 se folosesc comprese de tifon şi vată hidrofilă
c) Să fie protector
 se acopera plaga cu comprese sterile şi vată
 se asigura că dimensiunile compreselor depăşesc marginile plăgi cu cel puțin
1-2 cm
 dacă zona este expusă microbilor,se protejeaza plaga cu un strat mai gros de
tifon şi vată;
d) Să nu fie dureros
 se acționeaza cu blandețe şi răbdare
 se administreaza un calmant la recomandarea medicului dacă situația o cere
 se spăla plaga prin turnare şi se absorbe surplusul de lichid şi secrețiile prin
tamponare
 nu se fixeaza pansamentul prea strans pentru a nu jena circulația şi a nu
produce durere
 se asigura limitarea mişcărilor in acea zonă dacă există indicații in acest
sens
e) Să fie schimbat la timp
 se verifica indicația medicală cu privire la schimbarea pansamentului;
 se schimba cat mai rar pansamentul la plăgile chirurgicale atunci cand se
menține curat şi uscat
 in cazul plăgilor secretante schimbați pansamentul ori de cate ori este
nevoie;
 se anunțați medicul şi controlați plaga dacă pacientul acuză durere sau
prezintă febră fără altă cauză, schimbați pansamentul cu această ocazie.

Tipuri de pansamente
Pansament protector:
 acoperirea unei plăgi care nu secretă, nu prezintă tub de dren (plagă
operatorie, locul unei injecții sau puncții, locul unde este montat un cateter
venos) pentru a realiza protecție față de mediul inconjurator
Pansament absorbant:
 acoperirea plăgilor drenate sau secretante cu un strat de comprese şi un
strat de vată
 dacă medicul montează tub de dren notați cantitatea de lichid eliminată
Pansament ocluziv:
 acoperirea cu comprese şi vată a plăgilor insoțite de leziuni osoase peste care
se aplica aparatul gipsat pentru imobilizare
 pentru ingrijirea plăgii se poate face fereastră
Pansament compresiv:
 acoperirea unei plăgi sangerande in scop hemostatic, pentru imobilizarea
unei articulații in caz de entorsă sau pentru reducerea unei cavități superficiale
după puncționare
 peste comprese se aplica un strat mai gros de vată astfel incat să se acopere
reliefurile osoase şi compresiunea să fie repartizată uniform pe toată suprafața
regiunii, să nu impiedice circulația de intoarcere
Pansament umed :
 se folosesc cu scop antiinflamator
 este contraindicat in plagile care secreta abundent,deoarece favorizeaza
secretia si provoaca dermite, piodermite, foliculite

HEMORAGIILE
Hemoragia: scurgerea sangelui in afara vaselor sangelui se numeste hemoragie.

Clasificare :
In functie de vasele care au fost sectionate
 arteriala: în care sângele este de culoare rosu deschis, bine oxigenat si
tâsneste ritmic, sincron cu bataile inimii;
 venoasa: sângele de culoare rosu închis (mai putin oxigen, mai mult CO2), se
exteriorizeaza cu presiune constanta, relativ modesta;
 capilara: este o hemoragie difuza, fara a se identifica un vas de calibru mai
mare ca sursa principala a hemoragiei;
Dupa locul unde se scurge sangele :
externe,in care sangele se scurge in afara organismului datorita sectiona rii
unor vase de sange.
 interne,in care sangele ce curge ramane in interiorul organismului (ex:
cavitatea abdominala, etc.).
exteriorizate:
-intr-un organ care comunica cu exteriorul ,caracterizata prin hemoragie
interna într-un organ cavitar, urmata de eliminarea sângelui la exterior pe cai
naturale
-epistaxis: hemoragia mucoasei nazale;
-otoragie-hemoragie din urechi –
-hematemeza: eliminarea pe gura, prin varsatura, de sânge amestecat cu
cheaguri si eventual resturi alimentare; În hemoragii puternice poate fi sânge
rosu, proaspat, nealterat, sau în sângerari reduse poate fi varsatura cu aspect
de zat de cafea (când
sângele stagneaza în stomac).
-melena: exteriorizarea sângelui acumulat în tubul digestiv, prin defecatie.
Scaunul este lucios, negru, moale, de aspectul si culoarea pacurei.
-rectoragie-hemoragie din rect -hematuria: reprezinta hemoragia la nivelul
aparatului urinar, exteriorizat prin mictiune
-hemoptizie-sangele se scurge prin gura provenind din caile respiratorii,rosu
deschis,aerat
In functie de cantitatea de sange pierduta putem distinge :
 mica: se pierde o cantitate de sânge pâna la 500 ml
 medie: se pierde 500-1000 ml de sânge si apar urmatoarele semne: agitatie,
ameteli în ortostatism;
 mari: cantitea de sânge pierduta 1000-1500 ml iar semnele clinice sunt
urmatoarele: paloare, tahicardie, transpiratii reci, hipotensiune arteriala,
tahipnee;
 cataclismice: pierderi de sânge de peste 1500-2000 ml, TA nemasurabila,
pacient inconstient;

Hemostaza :
Hemostaza =oprirea hemoragiei
Hemostaza poate fi :
-spontana
-provizorie
-medicamentoasa
-definitiva
Hemostaza provizorie, realizabilă, pe mai multe căi:
 compresiune manuală sau digitală,
 pansament compresiv,
 flectarea puternică a extremității,
 aplicarea garoului,
 pensarea vasului sangerand
Compresiunea manuală sau digitală
• Artera rănită va fi comprimată numai dacă apăsarea se exercită în regiunile în
care ea trece în apropierea unui plan osos. În funcție de calibrul vasului şi de
profunzimea la care se află, apăsarea va fi executată cu degetul mare, cu
celelalte degete ale mâinii sau cu pumnul.
• Compresiunea digitală se foloseşte în prima urgență până ce s-au
procurat materiale necesare pentru obținerea hemostazei provizorii prin alte
tehnici: cu ajutorul pansamentului compresiv, garoului sau aplicarea unei pense
pe vasul care sângerează.
• Locurile de elecție (traiectul anatomic al arterelor) pentru realizarea
compresiunii trebuie bine cunoscute de cel care aplică metoda. Când rana se
află pe frunte, compresiunea se face pe artera temporală superficială care trece
imediat inaintea urechii. Când rana se află pe creştetul capului, compresiunea
se face de o parte şi de alta partea marginilor rănii in rănile din regiunea
temporală (părțile laterale ale craniului), compresiune imediat deasupra şi în
spatele pavilionului urechii în rănile de la obraz, buze, pe suprafața exterioară a
nasului; comprimarea arterei faciale (la mijlocul mandibulei)
In hemoragiile din regiunea gâtului şi a feței: comprimarea arterei
carotide, anterior de muşchiul sternocleidomastoidian. Pentru hemoragiile din
regiunea umărului a articulației umărului sau a axilei se va comprima artera
subclaviculară deasupra claviculei, pe prima coastă (g, h, i);
In rănile sângerânde ale brațului, antebrațului: comprimarea arterei humerale
– pe fața interă a brațului, între muşchii biceps (anterior) şi triceps (posterior).
În funcție de nivelul la care se află rana, apăsarea se face :
• în axilă,
• pe fața internă la jumătatea brațului
• sau la plica cotului ;
In rănile sângerânde ale mâinii, palmei comprimarea arterei radiale se face cu
un deget, pe partea externă a plicii pumnului, şi cu un al doilea deget pe partea
internă a aceleeaşi plici a pumnului, pe artera cubitală.
Când rana se află la membrul inferior: în sângerarea rănilor din regiunea
inghinală comprimarea vasului se face pe pliul inghinal.
Când hemoragia se află la coapsă, comprimarea arterei femurale pe
traiectul ei, proximal de plagă, se face (în funcție de locul plăgii) în treimea
mijlocie a coapsei, pe fața internă a acesteia.
Dacă rana se află la nivelul genunchiului sau gambei: comprimarea se
face pe fața posterioară a coapsei în apropierea pliului genunchiului; sau
comprimarea arterei poplitee în fața posterioară a genunchiului când
sângerarea provine dintr-o rană situată în regiunea pelvisului, comprimarea
aortei abdominale se face prin apăsarea peretelui abdominal cu pumnul sub
ombilic. Artera este (teoretic) turtită pe planul osos al coloanei vertebrale
lombare.
Locuri unde se poate face hemostaza arterială provizorie prin
comprimare digitală sau manuală: aorta abdominală; iliacă externă; artera
axilară; artera hurnerală; artera radială; artera ulnară; artera subclaviculară;
artera carotidă comună; artera mentonieră; artera temporală; artera
retroauriculară;artera femurală; artera poplitee; artera pedioasă.
Acțiunea de prim ajutor începută prin compresiunea digitală sau manuală
are dezavantajul că nu poate fi prea mult prelungită, deoarece intervine
oboseala celui care o aplică şi dificultăți de a manevra rănitul, iar în timpul
transportului este greu de aplicat. Pansamentul compresiv in hemoragiile care
interesează vasele mici, hemostaza poate fi făcută cel mai simplu cu ajuturul
pansamentelor compresive. După executarea toaletei plăgii, se acoperă
regiunea cu o mare cantitate de comprese sterile, paste care se înfăşoară
strans o faşă. In funcție de locul plăgii, al hemoragiei şi în funcție de vasul lezat,
dacă este posibilă (după măsura de prim ajutor începută prin compresiune
digitală sau manuală, sângerarea fiind astfel oprită), se va executa toaleta plăgii
şi se va aplica pansamentul compresiv. Pentru că aplicarca garoului implică şi
riscuri (mai ales când garoul este aplicat incorect), se recomandă ca hemostaza
pentru perioada transportului se fie făcută cu ajutorul pansamentelor
compresive. Acestea au avantajul că nu brutalizează vasul şi în altă regiune
decât în zona afectată de traumatism şi permit irigarea membrului prin vasele
care au rămas intacte.
Pansamentul compresiv este util în hcmoragiile venoase şi capilare de la
extremități, plăgile părților moi buco-faciale, precum şi în toate plăgile peretelui
toracic sau abdominal.
Flectarea puternică a extremitățiise utilizează când plaga este localizată
în regiunile axilare, inghinale, fața anterioară a cotului sau posterioară a
genunchiului. În plăgile arterei humerale, după ce se introduce în axilă o faşă
rulată (sau un alt corp dur învelit în vată şi tifon sau porțiuni din rufăria bolnavu-
lui), se flectează antebrațul pe braț şi se aplică brațul pe torace. În această
poziție membrul superior se fixează solid la torace cu o faşă, centură, bucăți din
rufăria bolnavului etc.
Pentru hemostaza arterelor antebrațului sau în plăgi ale plicii cotului se
aşează un sul în plica cotului şi se flectează antebrațul pe braț fixându-se în
această poziție . În cazul hemoragiei de la rădăcina coapsei (în regiunea
inghinală) se pot utiliza următoarele metode de hemostază provizorie:
- una, prin aplicarea unui sul la baza triunghiului Scarpa, care se fixează cu o
faşă, curea etc.
- sau prin aplicarea unui sul în regiunea inghinală, urmată de flectarea şi fixarea
coapsei pe abdomen şi a gambei pe coapsă.
Hemostaza provizorie în leziunile arterei poplitee se obține prin aşezarea
sulului în regiunea poplitee şi flectarea puternică a gambei pe coapsă, cu
fixarea ei în această poziție .
Aplicarea garoului: garoul este indicat în plăgile arteriale sau venoase de
calibru mare şi mijlociu de la membre. Pentru hemostaza provizorie cu ajutorul
garoului se vor folosi tuburile de cauciuc, banda Esmarch, manşeta pneumatică
a aparatului de tensiune arterială. La nevoie pot fi utilizate bucăți de pânză,
batistă, sfoară. Garoul se poate aplica peste îmbrăcăminte sau peste
pansament şi se va strânge până la dispariția sângerării este bine ca între garou
şi tegument să se fixeze pe traiectul arterei, acolo unde sunt simțite bătăile
arterei, un rulou de faşă sau din alt material, peste care se strânge garoul. În
felul acesta se obține hemostaza fără comprimarea excesivă a țesuturilor .
Tubul se aplică bine întins, înconjurându-se cu el membrul interesat cel
puțin de două ori , apoi capetele se înnoadă sau se prind cu o pensă
hemostatică. Peste pense se trece o tură de faşă, ca să nu fie smulse. Aplicarea
garoului se face înaintea toaletei şi pansării rănii. Dacă rana continuă să
sângereze, înseamnă că garoul nu a fost aplicat corect, fapt care obligă să fie
desfăcut şi să se încerce o nouă aplicare garoul va fi plasat deasupra rănii când
hemoragia provine dintr-o arteră ruptă şi sub rană, când este secționată o venă.
in realitate, în practică, această diferențiere între hemoragia arterială şi
hemoragia venoasă nu este foarte importantă, pentru că în cazul în care garoul
este aplicat corect la rădăcina membrului, se opreşte atât hemoragia de origine
arterială, cât şi hemoragia de origine venoasă;in hemoragiile venoase
sângerarea continuă până se scurge sângele aflat în membru în momentul
aplicării garoului. Dezavantajul principal al aplicării garoului constă în faptul că
nu poate fi menținut mai mult de 2 ore dacă garoul este menținut peste acest
interval de timp, există riscul apariției, în teritoriul tisular lipsit de aportul de
oxigen, a unor leziuni ireversibile, fapt care se poate solda cu amputarea
membrului. Din cauza ischemiei sub ligatura circulară, nervii încep să sufere,
fibrele musculare degenerează, apar vicieri ale metabolismului, cu
acumulare de cataboliți, substanțe toxice, se instalează vasoplegie cu creşterea
permeabilității capilare. Din aceste motive se consideră că atitudinea cea mai
corectă este folosirea garoului numai pentru pcrioada de timp în care se face
toaleta rănii, după care este preferabil, pentru perioada transportului, ca garoul
să fie înlocuit cu pansament compresiv. Aplicarca garoului rămâne oricum unica
posibilitate de a obține o hemostază provizorie în cazul accidentelor soldale cu
amputarea traumatică a membrelor superioare şi inferioare. Garoul este aplicat
corect, dacă în porțiunea aflată sub el membrul devine alb, palid. Este
obligatoriu să se noteze pe un bilet data şi ora aplicării garoului şi biletul să se
prindă cu un ac de pansament sau de haina bolnavului, la vedere. In cazul în
care bolnavii la care s-a aplicat hemostaza cu garou nu ajung la spital înainte de
o oră - o oră şi jumătate, va trebui să se desfacă garoul la interval de 20-30 de
minute, pentru 2-3 minute, comprimând rana cu comprese sterile apăsate cu
forță. La reaplicare, garoul se pune ceva mai sus. Manevra se execută sub
strictă supraveghere, pentru că în timpul decompresiunii vasculare poate să
apară şocul. De aceea, în cazul îndepărtării unui garou vor fi luale unele măsuri,
pentru că scoaterea garoului poate fi urmată de colaps circulator, care poate să
ducă la moartea bolnavului.

Pensarea vasului sângerând

Pensarea provizorie a vaselor sau forcipresura se face cu pense Pean
sau Kocher. Capetele vaselor secționate, sângerânde se prind în vârful
penselor. Pensa va fi lăsată în plagă pe vasul prins, aplicându-se peste ea un
pansament aseptic şi se transportă bolnavul la unitatea chirurgicală cea mai
apropiată, unde se va face hemostaza definitivă prin ligatura sau suturarea
vasului. Se verifică să nu derapeze pensele (să nu se desfacă).

Hemostaza medicamentoasă constă în stoparea unei hemoragii prin

medicație coagulantă. Substanțele medicamentoase hemostatice (coagulante)
utilizate în astfel de situații includ adrenalina, noradrenalina, efedrina, dar și apa
oxigenată.

Hemostaza chirurgicală reprezintă totalitatea mijloacelor chirurgicale

care duc la oprirea temporară sau definitivă a unei hemoragii. Se poate deci
realiza hemostază chirurgicală provizorie sau hemostază chirurgicală definitivă
(în cazul acesteia, cea mai cunoscută este cauterizarea).

INCHIDEREA PLAGII
Modalitati de inchidere a plagii:
~Sutura: doar pentru plagi necontaminate/contaminare redusa
~Benzi adezive
 ~Agrafe

DRENAJUL
Pentru a permite evacuarea din plaga a secretiilor (sange, puroi)

Factori ce inhiba vindecarea plagii :

Factori locali : tipul, topografia , dimensiunea/adancimea plagii ;
hipoxia plagii ; edemul; abundenta panicului adipos ; corpi straini/tesuturi
necrotice ; hematomul/seromul plagii ; topicele locale; mobilizarea
segmentului/regiunii; tehnica chirurgicala.
Factori generali : varsta , malnutritia , diabetul , ciroza hepatica ,
uremia , steroizii, chimio si radioterapia.

COMPLICATIILE PLAGILOR. CICATRIZAREA PATOLOGICA

Complicatiile care pot surveni in cursul cicatrizarii plagilor sunt :
-infectia pielii
-hematomul
-dehiscenta.
Complicatii tardive ale plagilor :
-cicatricea hipertrofica
-cicatricea cheloida.