CAPITOLUL 4.

ORGANIZAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII

4.1. SCOPUL CERCETĂRII ȘI IPOTEZELE DE LUCRU

Scopul
Din cauză că hernia de disc lombară este diagnosticul cel mai frecvent întălnit, mi-am
propus ca în programul de recuperare să aduc noi mijloace. În urma individualizării
programului Williams, am constatat că exercițiile de flexie, contribuie la decontracturarea
mușchilor paravertebrali lombari și tonifică mușchii abdominali, acțiuni care nu sunt de ajuns
pentru un program de recuperare optim. Motivul pentru care vreau să concep un program
kinetic care să compenseze neajunsurile metodei Williams și scopul eficientizării recuperării.
Ipoteza
Ipoteza de lucru constă în asocierea metodei Williams cu hidrokinetoterapia, terapia
Trigger Points, bandajarea neuromusculară, mișcări de tip Mc. Kenzi, exerciții pentru
stretching având drept rezultat optimizarea recuperării.

4.2. PREMISELE LUCRĂRII

Prin efectuarea exercițiilor fizice uzuale și implementarea metodelor complementare în

programul de recuperare, determină îmbunătățirea simptomatologiei herniei de disc lombare
stadiul 1 și totodată creșterea toleranței la efort și îmbunătățirea calității vieții acestora.
În același timp, kinetoterapia reprezintă componenta centrală a procedurilor
recuperatorii prin individualizarea programului de recuperare al pacientului cu hernie de disc
lombară.

4.3. OBIECTIVELE CERCETĂRII ȘI SARCINILE

Prin obiective se urmărește:

 Combaterea durerii și inflamației;
 Tonifierea musculaturii deficitare;

28
  Combaterea contracturii musculare;
 Controlul poziției corpului în mișcare și repaus;
 Refacerea sinergismului funcțional al mușchilor agoniști și antagoniști.

Sarcinile revin din nevoia implementării tratamentului kinetic a herniei de disc lombare
sunt următoarele:
 Conceperea planului terapeutic în privința tratamentului herniei de disc lombare;
 Colaborarea permanentă cu medicul de recuperare și echipa sa pentru rezolvarea
problemelor acute sau pentru tratamentul medicamentos, fizioterapic în funcție de
starea somatopsihică și funcțională a pacientului;
 Dozarea efortului fizic, stabilitate, durata și intensitate;
 Diminuarea pragului dureros și creșterea rezistenței la efort.

4.4. STABILIREA STRATEGIEI DE LUCRU PRIN ALEGEREA

METODELOR ȘI MIJLOACELOR

Pentru realizarea studiului am adoptat o abordare complexă a metodelor de cercetare

pentru examinarea diferitelor aspecte legate de tratamentul kinetic și metodele complementare
de recuperare a herniei de disc lombare.
Acestea sunt:
 Metoda observației;
 Metoda convorbirii;
 Metoda individualizării;
 Metoda cercetării.
Mijloacele implicate în efectuarea studiului au fost adaptate ședințelor de recuperare.

4.5. MĂSURAREA ȘI EVALUAREA PACIENTULUI

Această măsurare și evaluare a pacientului s-a realizat în diamică înaintea aplicării

tratamentului, a stabilirii valorilor inițiale și la sfârșitul perioadei de aplicare a trataemntului,
valorile finale.

29
 Pentru evaluarea durerii s-a utilizat scala NRS- scala numerică de evaluare a durerii.
Prin aplicarea acestei stării i se oferă pacientului posibilitatea de autoevaluare a gradului
durerii. Aceasta este formată dintr-o linie pe care sunt notate 10 spații, începând de la 0 la 10.
Pentru realizarea metodei, pacientul trebuie să indice una din cifrele de pe linie ( 0 fără durere
iar 10 durerea severă, acută).
În următoarea figură este indicat rezultatul în dinamică obținut la evaluarea intensității
durerii, în urma aplicării NRS.

Nume Vâ rsta Gen Ev. Inițială Ev. Finală

A.D. 40 F 5 2
Fig. 4.1. Tabel 1.
Evaluarea durerii pe scala NRS

De asemena am mai aplicat și scala VAS – scala analog vizuală. Pacientul plasează
cursorul pe o linie care pleacă de la 0 la 10 (0 prezintă absența durerii iar 10 durerea intensă).

Fig. 4.2. Scala VAS

Sursă: http://www.scientia.ro/biologie/corpul-omenesc/3929-de-ce-simtim-
durerea-fizica.html

Rezultatul scalei VAS este următorul:

Nume Vârsta Gen Ev. Inițială Ev. Finală
A.D. 40 F 7 3
Fig. 4.3. Tabel 2.

30
 Evaluarea hipotoniilor de la nivelul membrului inferior s-a efectuat prin intermediul
perimetrului. Astfel au fost măsurate perimetrele copselor și gambelor bilateral.
Pentru efectuarea perimetrului la nivelul coapsei, măsura a fost luată la o distanță de 10
cm deasupra rotulei, iar pentru gambă s-a coborât 10-15 cm sub rotulă. Drept instrument de
măsurare am folosit centimetrul de croitorie.

În umrătorul tabel se poate observa rezultatul obținut în urma măsurătorii:

Num Vârst Gen C.d.i. C.d.f. C.s.i. C.s.f. G.d.i. G.d.f. G.s.i. G.s.i.
e ă
A.D. 40 F 51,5 51,5 50 50 36,5 36,5 36,5 36,5
Fig. 4.4. Tabel 3.

Pentru realizarea flexibilității coloanei lombare precum și a mușchilor ischiogambieri

am aplicat testul „The sit and reach test”.
Inițial, acest test a fost descris de către Wells K.F. și Dillon E.K. iar acum, acest test
este folosit general pentru flexibilitate. Pentru realizarea testării, pacientul stă în așezat cu fața
la scara fixă, genunchii menținuți în extensie maximă, gleznele flectate 90º tălpile lipite de
prima șipcă a scărilor. I se dă comanda pacientului să execute flexia trunchiului pe membrele
inferioare cu ducerea mâinilor spre picioare, se menține poziția 2-3s pentru efectuarea
măsurătorii. Valoarea este dată prin măsurarea distanței la care au ajuns mâinile, dacă acestea
ajung la nivelul picioarelor, este considerat punctul 0, iar dacă nu se ajunge cu mâinile până în
dreptul halucelui, valoarea este negativă, dacă se depășește, evident, rezultatul este pozitiv.

Calificativ Valori
Bărbați Femei
Excelent Peste + 27 Peste + 30
Foarte bine Între + 17 și + 27 Între + 21 și + 30
Bine Între + 6 și + 16 Între +11 și +30
Satisfăcător Între 0 și 15 Între + 1 și + 10
Acceptabil Între -8 și -1 Între – 7 și 0
Slab Între -20 și -9 Între -15 și -8
Foarte slab Sub -20 Între – 15
Fig. 4.5. Table 4.
Variația standard pentru testul „Sit and reach”

31
 În urma aplicării testului s-a constatat faptul că flexibilitatea coloanei vertebrale
inițiale, pacienta fiind în puseu acut, este de -7, iar în cadrul evaluării finale valoarea obținută
a fost de + 8.
Nume Vârstă Gen Val. Inițială Val. Finală
A.D. 40 F -7 +8
Fig. 4.6. Tabel 5
Flexibilitatea coloanei vertebrale

Pentru continuarea testelor de evaluare funcțională am mai folosit și:

 Testul indice-sol, prin care se măsoară distanța dintre degetele mâinilor și sol, în urma
flexiei trunchiului, din ortostatism, genunchii în extensie.
 Scala Oswestry- este un chestionar utilizat în evaluarea pacientului cu durere lombară
joasă, oferind posibilitatea aprecierii statusului algic lombar care poate afecta calitatea
vieții pacientului.
 Chestionarul de evaluare „Roland Morris” a incapacității durerii lombare în momentul
realizării activităților zilnice.
Evaluarea pacientului s-a efectuat trimestrial timp de trei ani iar rezultatele sunt
evidențiate în tabelele următoare:
An I, trimestrul I
Teste Valori
Scala NRS 10
Scala VAS 9
„Sit and reach” -10
Indice-sol -15
Fig. 4.7. Tabel 6.
Rezultatele eveluării

An I, trimestrul II
Teste Valori
Scala NRS 8
Scala VAS 7
„Sit and reach” -8
Indice-sol -10
Fig. 4.8. Tabel 7.

32
 Rezultatele evaluării

An I, trimestrul III
Teste Valori
Scala NRS 6
Scala VAS 5
„Sit and reach” -6
Indice-sol -8
Fig. 4.9. Tabel 8.
Rezultatele evaluării

După cum se poate observa și în tabelele de mai sus, valorile indicilor s-au înbunătățit
de la o evaluare la alta.
Evaluarea pacientului a continuat și anul următor astfel:
An II, trimestrul I
Teste Valori
Scala NRS 4
Scala VAS 4
„Sit and reach” 7
Indice-sol +1
Fig. 4.10. Tabel 9.
Rezultatele evaluării

An II, trimestrul II
Teste Valori
Scala NRS 3
Scala VAS 4
„Sit and reach” 10
Indice-sol +3
Fig. 4. 11. Tabel 10.
Rezultatele evaluării

An II, trimestrul III

Teste Valori
Scala NRS 2
Scala VAS 2
„Sit and reach” 15

33
 Indice-sol +5
Fig. 4.12. Tabel 11.
Rezultatele evaluării
Evoluția rezultatelor este una favorabilă iar în anul III obținându-se valorile optime din
ultimul trimestru al anului 2.

4.6. PREZENTAREA SUBIECTULUI

1) Date despre pacient

- A.D., în vârstă de 40 de ani, gen feminin, de provenință din mediul urban, căsătorită cu un
copil. Lucrează economist la o firmă privată aproximativ 9-10 ore/zi. Aceasta are o dietă
dezechilibrată, mese neregulate, consum normal de lichide, activitatea fizică este neregulată.

2) Motivul internării
- pacienta se prezintă la medic acuzând dureri mari în zona lombară cu imposibilitatea de a se
deplasa normal; este internată pentru realizarea investigațiilor și stabilirea tratamentului.
3) Antecedente medicale
- heredocolaterale: tatăl cu probleme medicale la nivelul coloanei vertebrale;
- personale fiziologice- normale;
- personale patologice- absente.

4) Istoricul bolii
De aproximativ un an, pacientul acuză dureri la nivel lombar, dar sub tratamentul
medicamentos acestea au cedat. Din cauză că aceste dureri au devenit mai frecvente,
intensitatea durerii mărită, fără cedarea ei la administrarea medicației, pacientul a fost
indrumat spre un serviciu de specialitate pentru efectuarea investigațiilor și stabilirea
diagnosticului și a tratamenului.

5) Diagnostic
Pentru stabilirea diagnosticului s-au realizat o serie de investigații:
-RMN;

34
-analize de sânge;
- radiografii.
În urma efectuării investigațiilor, rezultatele obținute au concluzionat stabilirea
diagnosticului: hernie de disc lombară L4-L5

6) Evaluarea pacientului
-Astenie;
-Durere;
-Stare generală alterată;
-Greutatea 80 kg, talie 160 cm.;
-Tegumentul, mucoase- sunt în stare normală;
-Țesut celular subcutanat- normal, fără edem;
-Sistemul osteoarticular și muscular prezintă durere la nivelul coloanei lombare; discul este
lezat și atinge rădăcina nervoasă dar fără comprimarea sau leziunea la nivelul acestuia;
durerile sunt acuzate pe traiectul nervului crural fără evidențierea afectării semnelor
neurologice; durerea lombo-sacrată unilaterală cu iradiere pe membrul inferior stâng; durerea
are caracter mecanic și se diminuează în repaus; apar contracturile paravertebrale lombare.
- Aparatul cardiovascular prezintă valori normale și anume TA 120/70 mmHg. iar AV 80/m,
ritmul cardiac este regulat.

4.7. PROGRAMUL KINETIK INDIVIDUALIZAT pentru faza cronică

Programul kinetic în hernia de disc lombară L 4-L5, faza cronică se va efectua zilnic
câte 5 repetări din fiecare exercițiu, mișcările se fac lent fără durere și se urmărește
coordonarea respiraţiei corecte făcută în paralel cu mişcarea. Ședința are o durată de 40-50 de
minute.
Obiectivele de recuperare în faza cronică sunt:
 Asuplizarea lombară;
 Tonifierea musculaturii abdominale și extensoare lombare.
 Combaterea durerii și inflamației;
 Tonifierea musculaturii deficitare;

35
  Combaterea contracturii musculare;
 Controlul poziției corpului în mișcare și repaus;
 Refacerea sinergismului funcțional al mușchilor agoniști și antagoniști.

Exercițiul 1: Decubit dorsal, membrele inferioare extinse, pacientul execută flexii-extensii ale
gleznelor, alternativ. Se execută o serie a câte 5 repetări.

Fig. 4.14. Sursă personală

Exercițiul 2: Decubit dorsal, cu genunchii flectați, se execută respirație abdominală cu

bascularea bazinului pe expir. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.15. Sursă personală

Exercițiul 3: Decubit dorsal cu genunchii flectați, pe expir se execută ducerea alternativă a

genunchilor la piept apoi simultan. Se execută câte 5 repetări.

36
 Fig. 4.16. Sursă personală

Exercițiul 4: Decubit dorsal, cu un membru inferior flectat, celălalt membru întins, pe expir se
execută ridicarea membrului extins la 30-40º. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.17. Sursă personală

Exercițiul 5: Decubit dorsal, cu genunchii flectați, se execută respirație abdominală cu

bascularea bazinului pe expir și ridicarea coloanei lombare de pe sol. Se exeută 5 repetări cu
menținerea poziției 5-10s.

Fig. 4.18. Sursă personală

37
Exercițiul 6: Decubit dorsal, cu genunchii flectați, brațele lateral la nivelul umerilor: pe expir
se execută ducerea genunchilor, lateral spre sol concomitent cu rasucirea trunchiului și a
capului în direcție opusă. Se execută 5 repetări și se menține poziția 10s.

Fig. 4.19. Sursă personală

Exercițiul 7: Decubit dorsal, genunchii flectați și ridicați la piept, gambele relaxate, pe expir
se execută atingerea cu vârful degetelor solul. Se execută alternativ, câte 5 repetări; treptat se
crește în viteza de execuție a mișcării.

Fig. 4.20. Sursă personală

Exercițiul 8: Decubit dorsal, genunchii flectați cu o bandă la nivelul lor, tălpile pe sol, pe
expir se execută depărtarea genunchilor. Se execută 5 repetări; revenirea se face foarte lent.

38
 Fig. 4.21. Sursă personală

Exercițiul 9: Decubit dorsal, cu membrele inferioare extinse, cu o bandă la nivelul gleznelor,

pe expir se depărtează picioarele, se menține poziția 5s apoi se revine foarte lent. Se execută 5
repetări.

Fig. 4.22. Sursă personală

Exercițiul 10: Decubit dorsal, cu genunchii flectați, ridicați spre piept formând <90º
gambă/coapsă, pe expir se îndreaptă câte un membru inferior paralel cu solul fără a-l atinge cu
călcâiul, se menține poziția 5s. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.22. Sursă personală

39
Exercițiul 11: Decubit dorsal, genunchii flectați, tălpile pe sol, se execută respirație
abdominală cu bascularea bazinului și ridicarea coloanei lombare de pe sol, se menține poziția
10s la revenire se rulează coloana lombară pe saltea dar bazinul rămâne basculat astfel încât
fesele nu ating salteaua. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.23. Sursă personală

Exercițiul 12: Decubit dorsal cu bazinul basculat și coloana lombară ridicată, tălpile pe sol, se
duce alternativ câte un genunchi la piept, se menține poziția 5s.

Fig. 4.24. Sursă personală

40
Exercițiul 13: Decubit dorsal cu brațele lateral la nivelul umerilor, membrele inferioare
flectate, ridicate spre piept formând <90º gambă/coapsă, se execută ducerea genunchilor
lateral stânga/dreapta fără a atinge cu ei solul. Se menține poziția 3s apoi se revine lent. Se
execută 5 repetări.

Fig. 4.25. Sursă personală

Exercițiul 14: Decubit dorsal cu membrele inferioare sprijinite pe minge, se execută flexii/
extensii din genunchi cu presarea călcâielor în minge la pozițiile finale. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.26. Sursă personală

41
Exercițiul 15: Decubit dorsal cu membrele inferioare extinse sprijinite pe minge, trunchiul
ridicat de pe sol, se execută flexia alternativă a membrelor inferioare de pe minge cu
menținerea poziției 5s. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.27. Sursă personală

Exercițiul 16: Decubit dorsal cu membrele inferioare extinse, relaxate pe minge,

kinetoterapeutul prinde gleznele pacientului și execută ușoare elongații. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.27. Sursă personală

Exercițiul 17: Decubit dorsal, cu membrele inferioare la 90º pe perete, se execută „joc de
pelvis”, iar kinetoterapeutul opune ușoară rezistență membrului alungit. Se execută 5 repetări.

42
 Fig. 4.28. Sursă personală

Exercițiul 18: Decubit dorsal, genunchii flectați, se așează o gleznă peste genunchi, iar cu
mâna de pe aceeași parte mai întâi se împinge în genunchiul ridicat, se menține 5-10s, apoi
opune rezistență mișcării de revenire a genunchiului, se menține 5-10s. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.29. Sursă personală

Exercițiul 19: Decubit dorsal se execută stretching pentru mușchiul fesierul mare, se menține
poziția 5-10s. se execută 5 repetări.

43
 Fig. 4.30. Sursă personală

Exercițiul 20: Decubit dorsal, cu genunchii flectați și gambele sprijinite pe minge, se execută
ducerea genunchilor lateral stânga/dreapta, iar la revenire kinetoterapeutul opune ușoară
rezistență. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.31. Sursă personală

Exercițiul 21: Decubit ventral, spijin pe antebrațe și pe vârfurile de la picioare, pe expir se

execută ridicarea trunchiului de pe sol, se menține poziția 15s. Se exeută 5 repetări.

44
 Fig. 4.32. Sursă personală

Exercițiul 22: Din patrupedie, se execută extensia alternativă, lentă a membrelor inferioare,
fără a mișca bazinul. Se menține poziția 5-10s apoi se revine lent. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.33. Sursă personală

Exercițiul 23: Din patrupedie, se execută extensia concomitentă a membrului inferio și

membrului superior opus. Se menține poziția 5-10s, apoi se revine lent. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.34. Sursă personală

45
Exercițiul 24: Din patrupedie, se execută respirație abdominală, iar pe expir se cifozează
coloana lombară. Se menține poziția 5s, apoi se revine lent. Se execută 5 repetări.

Fig. 4.35. Sursă personală

Exercițiul 25: Din patrupedie, se execută ducerea șezutei pe călcâie.

Fig. 4.36. Sursă personală

Exercițiul 26: Din poziţia „cavaler servant” brațul opus ridicat, se întinde genunchiul
de sprijin, executând o balansare care alungeşte muşchiul psoas-iliac.

Fig. 4.37. Sursă personală

46
 Pentru continuarea programului de recuperare, mai ales pentru relaxarea musculaturii
contracturate și asuplizarea coloanei vertebrale am introdus pe lânga programul kinetic și pe
cel hidrokinetoterapic.
Hidrokinetoterapia este o componentă importantă a kinetologiei medicale datorită
efectuării mişcarilor acvatice în scop terapeutic şi profilactic. Prin hidrokinetoterapie se reduce
impactul mecanic osteo-articular, se scade intensitatea durerii, se previn anumite afecţiuni şi
deficienţe, creşte capacitatea de relaxare musculară, de facilitare a mişcării iar creşterea forţei
musculare se realizează mai rapid decât exerciţiile pe uscat.
Programul de recuperare se desfăşoară în scop facilitator sau de uşoară îngreunare
prin particularităţile mecanice şi termice ale apei care terbuie să fie de 28-30º. Astfel,
mişcările sunt executate în condiţii de descărcare, amplitudine maximă iar solicitarea
musculară este minimă. Un aspect important în exerciţiile acvatice îl reprezintă resiraţia care
are următoarele particularități, expirul se face în timpul mişcării iar inspirul în perioada scurtă
de repaus ce apare între două mişcări. Timpul optim de realizare a exerciţiilor acvatice este de
20-25 minute.
Înaintea începerii exerciţiilor în bazin, pe uscat, la marginea bazinului se execută în
prealabil exerciţii de pregătire a organismului pentru efort care sunt dirijate şi executate de
către kinetoterapeut împreună cu pacientul.
Exercițiile efectuate în bazin de către pacient sunt:
 Mers cu fața și cu spatele pe lungimea bazinului;
 Mers lateral cu pași adăugați pe lungimea bazinului;
 Mers fandat;
 Mers cu ridicarea genunchiului la piept.

Exercițiul 1: Cu spatele la perete, bratele sprijinite pe „sparge val”, se execută ridicarea

alternativă a genunchilor la piept, apoi se continuă cu ridicare simultană a geunchilor la piept.
Se execută o serie a câte 10 repetări.

47
 Fig. 4.38. Sursă personală

Exercițiul 2: Cu spatele la perete, braţele sprijinite pe „sparge val”, se execută ușoare fofecări
în plan sagital. Se execută 2 serii a câte 10 repetări.

Fig. 4.39. Sursă personală

Exercițiul 3: Cu spatele la perete, braţele sprijinite pe “sparge val”, se execută bicicleta. Se

execută 2 serii a câte 10 repetări.

Exercițiul 4: : Cu faţa la perete, braţul drept prinde bara bazinului, braţul stâng este sus; se
execută concomitent ridicarea genunchiului drept flectat şi coborârea braţului stâng cu cotul
flectat încercându-se atingerea lor, se execută alternativ. Se executa 2 serii a câte 10 repetări.

48
 Fig. 4.40. Sursă personală

Exercițiul 5: Înot, procedeul spate cu pluta ţinută pe abdomen; apoi se execută cu

flexia pronunțată a genunchilor. Se execută patru lungimi de bazin cu pauză de 30 de secunde
între serii.

Fig. 4.41. Sursă personală

Pentru prevenirea recidivelor se urmărște programul “Şcoala spatelui”

respencând următoarele obiective:
 Conştientizarea posturii corecte a coloanei lombare;
 “Zăvorârea” segmentară;
 Controlul mişcărilor;
 Controlul efortului;
 Controlul poziţiilor corpului în mişcare.
Pentru conştientizarea poziției corecte a coloanei lombare şi a bazinului se realizează
prin controlul permanent poziţiei neutre indiferent de postura corpului şi activitatea executată.
Acest fenomen se realizează prin:
a) Adorptarea posturilor corecte în anumite situaţii:

49
 - În decubit dorsal, cu genunchii ușor flectaţi;
- În decubit lateral, cu coapsele şi genunchii în flexie/ „ cocoș de pușcă”;
- În ortostatism, nu este indicată purtarea pantofilor cu toc;
- În şezând, linia genunchilor să fie mai sus de linia şoldurilor cu 8-10º; lipirea
spatelui de spătar; iar în timul condusului, scaunul şoferului să fie aproape de volan.
b) Executarea constantă a exerciţiilor de delordozare prin mișcarea de
basculare a bazinului.
- în șezând pe mingea physioball se execută bascularea bazinului;
- din decubit dorsal cu genunchii flectați se execută respirație abdominală iar pe expir
se basculează bazinul.
c) Executarea mişcărilor cotidiene bazate pe delordozare:
- Ridicarea greutăţilor: se realizeze prin genuflexiune, greutatea se prinde cu ambele
mâini menținută la nivelul bazinului, cu braţele întinse.
- Luarea obiectelor de jos: se efectuează prin “cumpănă”, cu flexia trunchiului pe un
genunchi care se flectează iar celălalt membru inferior este extins înapoi.
“Zăvorârea” segmentară determină blocarea coloanei vertebrale în timpul efortului.
Controlul mişcărilor, se realizează prin limitarea solicitărilor discale, conștientizarea
controlul vitezei de execuţie şi de amplitudine a mişcării. Astfel, mişcarea trebuie realizată
lent, repartizată cât mai uniform posibil asupra altor segmente şi nu în ultimul rând mişcarea
să fie armonioasă, fără bruscări.
Controlul efortului şi adaptarea la efort, se efectuează prin controlul forţei şi anume,
scăderea ponderală fără provocarea slăbirii rezistenţei la efort şi prin scăderea distanţei dintre
sarcină şi linia gravitaţiei.
Controlul poziţiei corpului în mişcare, presupune evitarea hiperlordozei lombare, în
decubit ventral se aşează o pernă sub abdomen pentru combatera hiperlordozei iar în
ortostatismul prelungit, un membru se aşează pe un suport. 1
Exerciţiile fizice se evită, imediat după mese, daca pacientul este obosit sau are un
discomfort digestiv sau este răcit, dacă este prea cald şi de asemenea, exerciţiile nu se fac
înainte de a merge la culcare. Este bine să se evite efortul excesiv iar greutatea corporală
trebuie menţinută în acord cu înalţimea şi vârsta.

50
51