Henry George

1839-1897

H Enry George este cel mai bine amintit ca un susținător al „impozitului unic” pe
pământ. Guvernul ar trebui să-și finanțeze toate proiectele, a argumentat el, cu
venituri dintr-o singură taxă. Această taxă unică ar fi asupra valorii neameliorate a
terenului - valoarea pe care ar avea-o terenul dacă ar fi în starea sa naturală fără
clădiri, fără amenajare a teritoriului etc. Ideea lui George nu era nouă; a fost
împrumutat în mare măsură de la DAVID RICARDO , James Mill și JOHN STUART
MILL .
În perioada sa de glorie, Henry George a fost foarte popular, ideile sale inspirând
dezbateri pasionale în rândul tinerilor intelectuali. După ce George a
publicat Progresul și sărăcia în 1879, o mișcare politică a crescut în Statele Unite în
jurul operei sale. Mai târziu a ratat să fie ales primar al New York-ului.

Majoritatea impozitelor, a remarcat George, înăbușă comportamentul productiv. Un

impozit pe venit reduce stimulentele oamenilor de a câștiga venituri, un impozit pe
grâu ar reduce producția de grâu și așa mai departe. Dar un impozit pe valoarea
neameliorată a terenului este diferit. Valoarea terenului provine din două componente,
valoarea sa naturală și valoarea care se creează prin îmbunătățirea acestuia (construind
pe el, de exemplu). Valoarea unui lot vacant în starea sa naturală nu provine din orice
sacrificiu sau COST DE OPORTUNITATE suportat de proprietarii terenului, ci mai
degrabă din CEREREpentru o cantitate fixă de teren. Prin urmare, a argumentat
George, deoarece valoarea terenului neîmbunătățit nu este câștigată, nici valoarea
terenului și nici impozitul pe valoarea terenului nu pot afecta comportamentul
productiv. Dacă terenurile ar fi impozitate mai mult, cantitatea disponibilă nu ar
scădea, ca și în cazul altor bunuri; nici nu ar cere declin din cauza utilizărilor
productive ale terenului. Taxând întreaga valoare a terenurilor neîmbunătățite,
guvernul ar conduce prețul terenului la zero.

George nu încerca pur și simplu să proiecteze un sistem de impozitare lipsit de

consecințe nefaste; el a simțit că practic toate problemele economice apar din „faptul
că pământul pe care și din care trebuie să trăiască toți este făcut proprietate exclusivă
a unora”. Scopul său nu era decât să facă toate terenurile proprietate comună, dar și-a
dat seama că „[nu] este necesar să confiscăm pământul; este necesar doar confiscarea
chiriei. ”

George avea dreptate că alte impozite ar putea avea motive de descurajare mai
puternice, dar unii economiști recunosc acum că nici impozitul pe teren unic nu este
inocent. Valorile site-ului sunt create, nu intrinseci. De ce altfel ar valora atât mai
mult aterizarea în Tokyo decât terenul din Mississippi? Un impozit pe valoarea unui
site este într-adevăr un impozit pe potențialul productiv, care este rezultatul
îmbunătățirilor aduse terenurilor din zonă. Impozitul propus de Henry George pe o
bucată de teren se bazează, de fapt, pe îmbunătățirile aduse terenului vecin.