EU NU STRIVESC COROLA DE MINUNI A LUMII

,,Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” este una dintre cele mai
reprezentative opere ale lui Lucian Blaga.
Poemul se încadrează în curentul literar al modernismului. O primă
trăsătură evidentă o reprezintă renunţarea la prozodia clasică: versurile sunt
inegale ca întindere bazate pe tehnica ingambamentului, fără rimă şi cu
măsura variabilă. Totodată, se remarcă ambiguitatea limbajului, prin
utilizarea metaforelor surprinzătoare. Corelarea literaturii cu filosofia este o
altă trăsătură a modernismului. Lucian Blaga reprezintă modernismul
filozofic, ilustrând ideile sale filozofice în textele poetice şi dramatice. El este
poetul „aplecat asupra întrebărilor lumii”, unul dintre conceptele filozofice
importante fiind cel al cunoaşterii, autorul considerând că omul se
raportează la univers prin două căi: cunoaşterea paradisiacă (raţională) şi
cunoaşterea luciferică (iraţională).Cunoaşterea paradisiacă este specifică
oamenilor de ştiinţă care, prin legi şi experimente încearcă să descopere
misterele universului. Este o cunoaştere raţională, obiectivă, logică.
Cunoaşterea luciferică este specifică poeţilor, artiştilor care, prin iubire şi
contemplaţie amplifică tainele universului. Este o cunoaştere intuitivă,
subiectivă. Spre deosebire de omul de ştiinţă, poetul pătrunde mai uşor
tainele, cu ajutorul imaginaţiei, sporindu-i farmecul.
Lirismul subiectiv este redat, la nivelul expresiei prin mărcile eului
liric: persoana I a verbelor „nu strivesc”, „nu ucid” şi a adjectivului posesiv
„mea”.
Titlul este alcătuit din trei părţi: pronumele personal „Eu”, plasat
orgolios în fruntea primei poezii a primului volum, verbul negativ „nu
strivesc” repezintă opţiunea poetului pentru cunoaşterea luciferică şi
metafora revelatorie „corola de minuni a lumii” care sugerează perfecţiunea
universului prin imaginea cercului.
Tema poeziei o reprezintă condiţia poetului în univers, problematica
cunoaşterii, el fiind legătura dintre realitate şi lumea tainelor cu sursă
mitică. Prin imaginaţie, el pătrunde lumea miturilor , sporindu-le misterul.
Motivul central al poeziei este „lumina” care sugerează cunoaşterea,
completat cu motivul misterului.
Compoziţional, poezia este alcătuită dintr-o strofă monobloc, ce conţine
douăzeci de versuri scrise pe tehnica ingambamentului. Organizarea
materialului poetic se realizează prin seria relaţiilor de simetrie, date de
reluarea metaforelor enumerate în prima şi ultima secvenţă „flori, ochi, buze,
morminte” şi de opoziţie între cele două tipuri de cunoaştere, „lumina mea”,
„lumina altora”.

Prima secvenţă (cuprinde versurile 1-5) reia titlul poeziei, eul liric apare în
ipostaza de căutător al misterelor, descoperite „în calea mea”, îin enumeraţia
simbolică „flori, în ochi, pe buze ori morminte”. Fiecare simbol reprezintă o
ipostază a misterului: floarea reprezint misterul frumuseţii, ochiul taina
sufletului, buzele simbolizează iubirea, iar mormintele taina morţii.

A doua secvenţă (versurile 6-8) dezvoltă cunoaşterea paradisiacă,

raţională, specifică „altora”, aceştia fiind oamenii de ştiinţă, care aleg calea
raţiunii. Misterul este reprezentat prin metaforele revelatorii „nepătruns
ascuns” şi „adâncimi de întuneric”.
Secvenţa a treia (versurile 9-18) debutează cu conjuncţia adversativă
„dar”, şi reia imaginea ideii cunoaşterii luciferice, una a iraţionalului, a
revelaţiei. Această secvenţă este construită pe o amplă comparaţie între luna
care protejează întunericul nopţii şi eul liric care protejează misterele lumii.
Aria semantică a misterului e dominantă, prin structuri precum „taina
nopţii”, „întunecata zare”, „sfânt mister”.
Ultima secvenţă (19-21) are valoare concluzivă, debutând prin
conjuncţia „căci”: iubirea este sentimentul care protejează misterele lumii.
Simetric cu prima secvenţă, este reluată enumeraţia misterelor lumii (flori,
ochi, buze, morminte) reunite acum prin conjuncţia „şi”, cu valoare
adverbială.

În concluzie, Blaga creionează un univers tainic în care creaţia este

un mijlocitor între el şi lume. Aşa cum afirmă criticul literar Eugen
Lovinescu, Blaga rămâne „unul din cei mai originali creatori de imagini ai
literaturii noastre.”