Sunteți pe pagina 1din 26

ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ARHEOLOGIE

STUDII DE PREISTORIE

6/2009
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ARHEOLOGIE

STUDII DE PREISTORIE

6/2009

Editura Renaissance
Bucureşti
2009
ASOCIAŢIA ROMÂNĂ DE ARHEOLOGIE

STUDII DE PREISTORIE 6

COLEGIUL DE REDACŢIE
Redactor şef: Silvia Marinescu-Bîlcu
Membri: Douglass W. Bailey, Adrian Bălăşescu, Constantin Haită, Marcel Otte, Valentin Radu,
Anne Tresset.

Coperta: Vas ceramic aparţinând civilizaţiei Vădastra

Colegiul de redacţie nu răspunde de opiniile exprimate de autori.

Manuscrisele, cărţile şi revistele pentru schimb, orice corespondenţă se vor


trimite Colegiului de redacţie, pe adresa Şos. Pantelimon 352, sc. C, ap. 85,
sector 2, Bucureşti sau prin email:
ara.romania@gmail.com; aroarh@yahoo.com; costel@arheologie.ro

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


Marinescu-Bîlcu Silvia

Studii de Preistorie nr. 6 / Marinescu-Bîlcu Silvia


Douglass W. Bailey, Adrian Bălăşescu, Constantin Haită, Marcel Otte, Valentin Radu, Anne Tresset
Bucureşti, Editura Renaissance, 2009.
ISSN 2065 - 2526
SUMAR

Douglass W. BAILEY
Interview with Victor Buchli......................................................................................................7

Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ


Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani ............................................................................15

Piotr JACOBSSON
Strata of Practice: Habitus and issues in the early Cypriot Neolithic ...........................................35

Alexandra ION, Andrei-Dorian SOFICARU, Nicolae MIRIŢOIU


Dismembered human remains from the "Neolithic" Cârcea site (Romania) .................................47

Valentina VOINEA
Practici funerare în cultura Hamangia - sacrificii de animale .....................................................81

Alexandru DRAGOMAN
Note on Vădastra excised pots .................................................................................................... 95

Georgeta EL SUSI
New data on livestock and hunting in the precucutenian settlement at Costişa -„Cetăţuie”
(Neamţ County) ........................................................................................................................ 113

Radian-Romus ANDREESCU, Laurenţiu GRIGORAŞ, Eugen PAVELEŢ, Katia MOLDOVEANU


New discoveries in the Eneolithic settlement from Coţatcu “Cetăţuia”, Buzău County ................. 135

Cristian Eduard ŞTEFAN


A few remarks concerning the clay stamp-seals from the Gumelniţa culture .............................. 149

Cătălin LAZĂR, Radian ANDREESCU, Theodor IGNAT, Monica MĂRGĂRIT, Mihai FLOREA,
Adrian BĂLĂŞESCU
New Data on the Eneolithic Cemetery from Sultana-Malu Roşu (Călăraşi county, Romania) ........ 165

Hortensia DUMITRESCUg (cu o adnotare de / with an annotation of Silvia MARINESCU-BÎLCU)


Piscul Cornişorului (Sălcuţa 1945)............................................................................................... 201

Tomasz Jacek CHMIELEWSKI


Let’s twist again… or on the Eneolithic methods of yarn production ........................................... 223

Cătălin DOBRINESCU
Observaţii asupra originii şi circulaţiei obiectelor de bronz în aria culturii Coslogeni .................... 237

5
GÂNDURI DESPRE CEI CE NE-AU PĂRĂSIT

Alexandru DRAGOMAN
Şaptezeci de ani de la moartea lui Vasile Christescu ................................................................... 241

PREZENTĂRI DE CARTE

Jan Vanmoerkeke, Joëlle Burnouf (coordonatori ştiinţifici), Cent mille ans sous le rails.
Archéologie de la ligne a grande vitesse est européenne, Somogy édition d’art, Inrap, Paris
2006, ISBN 2-7572-000-6-2, 136 p., 30 € (Pavel MIREA) ........................................................... 243

ABREVIERI................................................................................................................................. 245

6
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Adina BORONEANŢ ∗
Vasile BORONEANŢ ∗∗

Abstract: Schela Cladovei is the only Romanian Mesolithic-Neolithic site in the Iron Gates that was not
covered by the Danube waters following the building of the Iron Gates I and II dams. Its archaeological
importance just can’t be stressed enough. But like most of the sites in the area, the information published
following the archaeological excavations was scarce and patchy. The present paper aims to present a long due
field report on the 1965-1968 excavations at Schela Cladovei, with a stress on the funerary activity on the site.
This attempt is but a first step in the long process of bringing to light the results of the earlier excavations in the
Iron Gates area.
Rezumat: Schela Cladovei este singurul sit arheologic de pe malul românesc din zona Porțile de Fier
care nu a fost acoperit de apele Dunării ca urmare a construcției hidrocentralelor Porțile de Fier I și II. Importanța
sa arheologică nu mai are nevoie de prezentare. Însă ca și majoritatea siturilor din zonă, rezultatele cercetării au
fost destul de puțin și lacunar publicate. Articolul de față se constituie într-un mult așteptat raport al rezultatelor
cercetării din anii 1965-1967, accentul căzând pe aspectul funerar special al acestui sit. Acesta este însă numai
primul pas într-un long proces de restituire a rezultatelor vechilor cercetări pentru întregul mal stâng al Porților de
Fier.
Keywords: Schela Cladovei, Iron Gates, Mesolithic, Early Neolithic, burials.
Cuvinte cheie: Schela Cladovei, Porțile de Fier, mezolitic, neolitic timpuriu, morminte.

Zona care a supraviețuit din situl arheologic Schela Cladovei - punct Canton (km 854),
Drobeta-Turnu Severin, județul Mehedinți, este localizată pe prima terasă a Dunării, la o înălțime de 2-
4 m faţă de nivelul actual al fluviului, spre ieșirea în direcția Orșova din municipiul Drobeta Turnu
Severin. Tradițional, se considera că situl arheologic se întindea pe o lungime de circa 1 km, între fostul
canton de cale ferată 1 și stația de pompare a apei către uzina de apă grea de la Halânga. La construcția
celor două hidrocentrale, Porțile de Fier I și II (PF I şi II), situl a fost puternic afectat, creșterea nivelului
apei distrugând o mare parte din el. Pentru a evita eroziunea avansată ca urmare a creșterii nivelului
Dunării, malul a fost protejat (după 20 de ani de la construcția PF II) cu un dig cu o lățime de circa 3-4
m, umplut cu nisip și pietriș și întărit pe malul fluviului cu plăci de beton. Din păcate această protecție va
fi de scurtă durată, marginea placată cu beton fiind deja într-un stadiu avansat de degradare.
Situl este tăiat în două de un canal colector al izvoarelor de apă din terasa înaltă a Dunării.
Cele două părți au fost denumite convențional sectorul A (stânga) și sectorul B (dreapta) (fig. 1).
După V. Boroneanț (1973, 2000) așezarea mezolitică se întindea numai în zona din dreapta canalului
colector (fapt confirmat până în momentul de față și de sondajele efectuate) în timp ce partea stângă
era caracterizată de o intensă locuire neolitică timpurie.
Dincolo de stația de pompare a apei, în dreptul km 853, malul Dunării este în continuare
neprotejat. Variațiile nivelului fluviului erodând malul, a fost observată extinderea sitului neolitic
dincolo de acest punct cu un strat de cultură gros de circa 70 cm, dar fără ca acesta să fie continuu
de-a lungul plajei. Astfel, estimăm că întinderea generală a sitului (mezolitic și neolitic timpuriu), atât
cât s-a mai păstrat, este de circa 2 km, cu o lățime (observată) până în prezent de 30-40 m, între
malul Dunării la sud și calea ferată București-Timișoara la nord. Este posibil ca el să se întindă și
dincolo de acestă limită nordică, în grădinile și curțile locuitorilor, dar nu au fost efectuate decât prea
puține sondaje arheologice pentru a confirma acest lucru.
După o primă campanie de săpături în 1965, cercetările au fost reluate în 1967 și 1968. Odată
cu avansarea lucrărilor la barajul de la Porţile de Fier, eroziunea malului s-a accentuat. Caracterul
urgent al săpăturiilor de salvare din alte aşezări din amonte (care urmau să fie acoperite total de ape)
şi fondurile limitate au dus la întreruperea cercetărilor până în 1982. De atunci şi până în 1997
cercetările au continuat în fiecare an 2 , fiind reluate în 2001-2002 şi din nou din 2006 în cadrul unui
proiect comun de cercetare româno-britanic.


Institutul de arheologie “Vasile Pârvan”, str. H. Coandă, nr. 11, sector 1, Bucureşti; boro30@gmail.com
∗∗
Muzeul de Istorie al Bucureştiului, Bulevardul I.C. Brătianu, nr. 2 Bucureşti; vasileboroneant@yahoo.com
1
În anii 1960, când a fost identificat, el continua dincolo de acest punct până la șantierul naval dar a fost distrus
de construcția acestuia.
2
Intre 1969 şi 1982 Dunărea a acoperit sau erodat cca. 5-6 m din mal înspre interior în zona care conținea
vestigiile arheologice de tip Schela Cladovei-Lepenski Vir.

Studii de Preistorie 6, 2009, p. 15-34.


Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Contextul stratigrafic al sitului (V. Boroneanț et alii 1995)


Prima terasă a Dunării este formată din aluviuni mâloase holocene cu o grosime medie de 1,5-
2 m, aşezate pe un grohotiş fluviatil din perioada interglaciară. Urmele de stratigrafie sedimentară au
fost în mare parte eliminate, solul fiind puternic decalcifiat până la o adâncime de 34-35 cm, ca
urmare a unui proces de levigare.
Succesiunea tipurilor de straturi determinate este următoarea:
1. La suprafaţă un orizont de tip Ap, închis la culoare şi non calcaros, afectat de activităţi
agricole, conținând material arheologic amestecat.
2. Un orizont de tip Ah2, la fel de închis la culoare ca şi precedentul, ce coboară până la 55-60
cm adâncime. Acesta conţine straturile de locuire de la modern până la neolitic timpuriu, inclusiv.
3. Orizontul B – sau stratul calcic Bk, cu o structură prismatică, puternic afectat de iluvierea
carbonatului de calciu. Acest orizont conţine, în general, descoperirile mezolitice.
4. Prundişul este acoperit de o peliculă fină, humică, de culoare neagră şi având o grosime de
până la 3 cm. Stratul de prundiş începe la 1,40-1,55 cm. Complexele arheologice pătrund uneori în
stratul de prundiș.

Cercetările 1965, 1967-1968


Informația publicată
Din punct de vedere cultural, V. Boroneanţ a identificat trei niveluri distincte pentru mezoliticul
de la Schela Cladovei (sesizat între adâncimile 0,60/0,80 m și 1,40 m), dar ele nu au fost surprinse
niciodată concomitent. În cea mai mare parte a cazurilor, se observau numai doua niveluri de locuire.
Primul (cel mai de jos) era caracterizat de prezenţa micro-nucleelor de silex însoţite de aşchii mărunte
de silex şi cuarţit. Al doilea nivel (cel superior) cuprindea nuclee cu desprinderi neordonate, piese de
cuarţ şi cuarţit (V. Boroneanț 2000).
A fost de asemenea semnalată prezența unor “platforme” de locuire (de formă rectangulară
sau trapezoidală), formate dintr-un amestec de pietre şi oase. În preajma acestor platforme au fost
observate uneori vetre și morminte, acestea din urmă fiind semnalate însă şi ca prezenţe izolate (V.
Boroneanț 1970; 1973; 2000) 3 .
Materialul neolitic apărea de la suprafață până la circa -0,60/0,80 m. Primii 0,30-0,40 m au
fost puternic deranjați de activitățile agricole şi e greu de obţinut o informaţie relevantă din punct de
vedere arheologic, dincolo de o estimare a intensității de locuire, pornind de la concentrația mare de
fragmente ceramice existente.
Pentru acest nivel, au fost identificate două orizonturi: cel inferior (atribuit etapei Starčevo-
Criș IIb (după D. Arandjelovic-Garasanin 1954) sau IIA (Gh. Lazarovici), caracterizat de locuințe de tip
bordei cu ceramică fină, bine lucrată, pictată (alb pe fond roșu lustruit), și cel superior (ceramică
grosieră, faza IIb (după D. Arandjelovic-Garasanin 1954) sau IIIA-IV (Gh. Lazarovici)) (V. Boroneanț,
M. Davidescu 1968, p. 253; Gh. Lazarovici 1979; 1983). Acest din urmă nivel conţinea “bordeie” de tip
Starčevo-Criş precum şi locuinţe de suprafaţă evidenţiate prin prezenţa gropilor de fixare a stâlpilor de
susţinere), vetre de foc şi cuptoare. De cele mai multe ori aceste structuri neolitice aveau baza la
0,75-0,80 m, dar există cazuri în care gropile locuinţelor fuseseră săpate până la stratul de prundiş,
deranjând astfel locuirea mezolitică. Gropile neolitice conţineau de multe ori un material arheologic
amestecat – neolitic şi mezolitic.
Relaţiile stratigrafice în cadrul sitului sunt complexe. Straturile/nivelurile culturale nu se
identifică cu cele geologice astfel încât să fie ușor vizibile în profilul stratigrafic. Datorită proceselor de
formare a solului (și în special a iluvierii carbonatului de calciu), contururile diferitelor “complexe de
locuire’” sunt deseori imposibil de determinat pe baza unei schimbări în culoarea sau textura acestuia.
Pentru nivelurile din straturile Ap și Ah2, delimitarea complexelor poate fi făcută în mare măsură pe
baza distribuției materialului arheologic.
Din această cauză, apartenenţa unei anumite structuri la una sau alta dintre epocile
preistorice (sau a unor niveluri de locuire în cadrul unei anumite epoci), a fost făcută cel mai des doar
pe baza materialului arheologic, în funcţie de criterii tipologice, de prezenţa sau absenţa ceramicii.

3
Înainte de a trece mai departe, este util să facem o precizare referitoare la punctele de vedere distincte ale lui
V. Boroneanț și Al. Păunescu, în ceea ce privește încadrarea culturală a sitului. Al. Păunescu, pe baza studiului
tehno-tipologic al materialului litic și al materiei prime utilizate, studiu analog celor realizate pentru siturile de la
Icoana, Răzvrata, Veterani Terasă, a identificat (la Schela Cladovei și în celelalte situri menționate) și o locuire
tardigravettiană (anterioară cronologic culturii Schela Cladovei-Lepenski Vir) (Al. Păunescu 2000, p. 440).

16
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Rezultatele cercetărilor noi româno-britanice (1992-1996, 2006-2009) au confirmat existența a


două orizonturi culturale (mezolitic tip Schela Cladovei și neolitic timpuriu) dar fără a găsi argumente
stratigrafice sau de datare absolută care să confirme existența unui nivel tardigravetian sau subdivizarea
locuirii mezolitice și neolitice timpurii în faze distincte cronologic (C. Bonsall 2008, p. 243).
Ceea ce constituie însă caracterul aparte al acestui sit pentru zona Porțile de Fier dar și pentru
întreg mezoliticul sud-est european o reprezintă latura sa funerară. În urma cercetărilor arheologice
au fost dezvelite până în prezent circa 100 de morminte. Aproximativ o cincime dintre ele au apărut în
timpul primei perioade de săpături (1965, 1967, 1968) și vor fi prezentate pentru prima dată în detaliu
mai jos iar restul de circa 80 între 1982-1996.

***

Infomația inedită ca şi limbajul folosit provin din însemnările de săpătură ale lui Vasile
Boroneanț pentru anii 1965, 1967, 1968, din planurile rezultate în urma cercetărilor din această
perioadă 4 și a fotografiilor și filmelor păstrate în arhiva Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan”.
Au fost deschise inițial (1965) două secțiuni, denumite SA (12x2 m) și SB (8x2 m) localizate
de o parte și de alta a pârâului (azi canalizat), ambele paralele cu Dunărea (fig. 1). Apoi (1967) au
fost trasate SB1, Caseta 1, SB2, SB3, SB4, SB5, Lărgirea 1. În 1968 au fost cercetate patru secțiuni de
o parte și de alta a lui SB4: Lărgirea 2, Lărgirea 2N(ord), Lărgirea 3S(ud), Lărgirea 3a.

Secțiunea SA a fost cercetată până la o adâncime necunoscută; nu au apărut decât rare


unelte de cuarțit. Pe plan, este figurată existența unui complex descris ca groapă, dar fără a se
menționa alte detalii.

Secțiunea SB/1965 era împărțită în 4 careuri (fig. 1-2). În careurile c1-c3 (pe o lungime de
circa 7 m), a fost observată urma unei locuințe atribuită mezoliticului (în planul din figura 2 - Casa 1).
Tot în careul 1, a fost sesizat un mormânt (M1/SB). Din careul 3 a fost cules un fragment de maxilar
superior uman cu dentiția completă.
Nivelul Starčevo-Criș se oprea la -0,70 m; din secțiune a rezultat un ciob pictat în rețea, negru
pe fond cu roșu. Între alte descoperiri atribuite nivelului Starčevo-Criș (pe baza adâncimii pieselor și
tipologiei) merită menționate o unealtă și un pumnal de os, mai multe așchii de silex prebalcanic și un
toporaș.
La îndreptarea profilului, a apărut un fragment de cupă Starčevo-Criș cu picior pictată în dungi
longitudinale și fragmente osteologice umane.
Complexe arheologice cercetate: C1/SB, V1/SB, M1/SB, M2/SB, M3/SB.
C1 (nu apare figurat pe plan)- considerat de V. Boroneanț drept mezolitic era o locuință semi-
adâncită (bordei?), cu vatră V1/SB de formă trapezoidală (fig. 2). Nu există alte detalii.
V1/SB, careu 3. Era situată la circa 15-20 cm deasupra mormintelor, deci la circa 0,75-0,85
m adâncime relativă față de nivelul de călcare. Vatra avea formă trapezoidală, cu bordura din dale de
piatră puse pe cant și înclinate ușor înspre afară. Bazal era acoperită cu o fățuială bine consolidată și
cimentată, conținând fragmente de cuarțit și o linguriță de os. În apropierea lui V1 s-a găsit o săpăligă
de corn. La demontare, arsura de sub ea avea o formă aproximativ ovală și o grosime de 5-7 cm.
Lângă vatra V1 au fost găsite 4 unelte de os.
Morminte
M1/SB, careu 1, 0,95-1m (fig. 3).
Era orientat E-V, cu o deviere de 12 grade spre sud la cap, 0,43 m de peretele de nord și 0,53
m față de cel de sud. Picioarele erau distruse de apele Dunării. Era culcat pe partea stângă, cu
mâinile aduse sub cap, cu picioarele probabil chircite, judecând după fragmentele păstrate. Cutia
craniană era completă, iar din solul din jur a fost recuperat un premolar inferior. La cap, în partea
dreaptă avea un fragment de maxilar de animal. Imediat sub cavitatea toracică a fost găsită o
greutate de piatră (tipică Starčevo-Criș pentru această zonă). În jurul scheletului erau câteva pietre și
cioburi. Tot în apropierea scheletului a apărut un vârf din os crestat, spart la capătul distal și subțiat la
cel proximal, probabil în vederea prinderii sale într-o tijă.

4
Parte dintre aceste planuri lipsesc, probabil rătăcite în urma mutărilor sediului Institutului de Arheologie „Vasile
Pârvan” din sediul din strada Spiru Haret în cel actual. O parte dintre fotografii (anii 1965-1967) au fost realizate
de regretatul Expectatus Bujor, pe atunci coordonator al proiectului de cercetare în zona Porțile de Fier și nu au
fost regăsite în arhiva IAB.

17
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Pe baza poziției lui M1 (chircit pe o parte cu mâinile aduse în față), a inventarului său
(greutatea de plasă), a fragmentelor ceramice din umplutura gropii, mormântul aparținea probabil
nivelului Starčevo-Criș.
M2/SB, careu 3, 0,95 m, asociat de V. Boroneanț complexului C1, la 0,70 m de vatra V1
(careu 3). Era presărat cu ocru roșu. Întins pe spate. Orientare E-V. Lângă el au fost găsite câteva
așchii de cuarțit. Nu există alte detalii.
M3/SB, careu 2, 1,07 m, asociat de V. Boroneanț complexului C1, localizat în apropierea
vetrei V1. Orientare E-V. Întins pe spate. În jur s-au găsit un dinte și o măsea umană. De lângă
schelet a fost cules un fragment de gratoar. Nu există alte detalii.

Secțiunea SB1 (fig. 1-2) a fost trasată la capătul de vest al SB, perpendiculară pe ea. La -0,40 m
în careul 2 (între alte materiale Starčevo-Criș) au fost găsite: un ciob pictat cu benzi negre pe fond roșu, o
buză de cupă (probabil cu picior) decorată cu benzi groase orizontale pe un fond vișiniu închis, bine
lustruit; același slip vișiniu lustruit se regăsește și în interior.
V. Boroneanț nota (V. Boroneant, Carnet de șantier Schela Cladovei 1965) existența în
această secțiune a două niveluri de locuire Starčevo-Criș, dintre care primul, denumit Criș I, mai
timpuriu, cobora până la adâncimea de 0,70 m (caracterizat de o ceramică de factură mai grosolană),
și un al doilea, denumit Criș II, ce cobora până la 0,50 m.
Complexe 5 : G1/SB1, G2/SB1, G3/SB1, G4/SB1, G5/SB1 (fig. 2).
G1/SB1, groapă modernă circulară (conținea o conservă), diametrul de 0,75 m localizată
între careurile 2-3, baza la 0,60 m.
În careul 3 apar două gropi de bordei care se suprapun - G2/SB1 și G4/SB1 (pentru
surprinderea sa în întregime s-a trasat Caseta 1 ). G4/SB1 era un bordei hallstattian dar având
deasupra material Starčevo-Criș (în interior a apărut un vas întreg hallstattian, un cuțit rudimentar,
vase reîntregibile). Bordeiul pătrundea prin extindere în jur. Pe fundul lui s-au găsit două vase, unul
tipic halstattian, înalt, tubular și un castron. Împreună cu el s-a găsit și o mănușă de vas grecesc cu
inscripție și o verigă de bronz și alte fragmente de castron, ceașcă etc. iar în careul 1 s-au găsit o
bucată de cuprită și o greutate de piatră neolitică.
În umplutura gropii G2/SB1 (Starčevo-Criș) existau mai multe fragmente ceramice, unele
reconstituibile, între ele o cupă și o oală mai mare cu gât, un topor de piatră.
G3/SB1, groapă Starčevo-Criș ce conținea două așchii de silex și un picior de altar, continua
în SB.
G5/SB1, groapă, localizată în careu 1, suprapusă parțial de G3/SB1=G2/SB, se oprește la
0,75-0,80 m; aparține nivelului Starčevo-Criș (II)

Secțiunea SB2 a fost trasată paralel cu SB, perpendicular pe SB1, având dimensiunile de
10x2m. Nivelul Starčevo-Criș începea de la 0,25-0,30 m.
Complexe (fig. 2):
G1/SB2, groapă localizată între careurile 1-2 în peretele de nord, avea baza la 0,90 m. A fost
atribuită de V. Boroneanț inițial nivelului Starčevo-Criș II, iar mai apoi nivelului Starčevo-Criș I.
G2/SB2, groapă localizată în careurile 2-3 înspre peretele de sud, atribuită de V. Boroneanț
nivelului Criș I. G2/SB2 taie G3/SB2 (atribuită Starčevo-Criș II), ce avea baza la 1,05 m.
Vatra V2, careul 4 6 . Descriere: vatră mezolitică, cu un scurt timp de utilizare. Avea bordură
de pietre și era pavată la bază tot cu pietre fiind deranjată pe partea de sud (spre Dunăre). În jurul ei
s-au găsit câteva așchii de cuarțit și silex.

Secțiunea SB3 era paralelă cu SB și perpendiculară pe SB1, cu dimensiunile de 10x2 m.


Stratul Starčevo-Criș începea la -0,30 cm.
Descoperiri atribuite nivelului Starčevo-Criș: careu 1, -0,40 m dăltiță de os; careu 1, -0,45 m
un vârf de os și un fragment de linguriță; careu 1, adâncime necunoscută, un cuptoraș (probabil

5
Se observă că descrierile din carnet uneori nu se potrivesc perfect cu planul făcut pentru secțiuni. O explicație
este aceea că planurile diferitelor complexe au fost făcute în timp, astfel încât pe plan nu apar totdeauna figurate
contururile gropilor la baza lor, ci acelea din momentul respectiv al execuției planului (V. Boroneanț, comunicare
personală). Acolo unde aceste nepotriviri au fost remarcate, au fost subliniate în text cu un semn de întrebare.
6
Localizarea vetrei V2 în cadrul careului este aproximativă.

18
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

fragmentul de vas cuptor aflat în expoziția Muzeului Regional Porțile de Fier) 7 ; careu 1, -0,93 m o
linguriță spartă și o unealtă os; careu 2, -0,80 m un ac de os; careu 3, -0,90 m o daltă de os și
probabil o figurină; careu 4, -0,50 m un fragment ceramic pictat.
Complexe 8
G1/SB, complex de formă circulară, în centru cu o lipitură de chirpici (fig. 2). Atribuit de
Vasile Boroneanț nivelului Starčevo-Criș I. Pe latura sa estică se afla o gropiță plină cu oase, probabil
de pește. La circa 0,50 m spre est se afla și un craniu de copil (M3/SB3).
G2/SB, (bordei) care distrusese o mare parte din G3/SB, avea baza la 1,30 m. A fost atribuit
de V. Boroneanț nivelului Starčevo-Criș II.
G3/SB1, (bordei) conținea multe fragmente ceramice, o lamă de silex, câteva vârfuri si
spatule de os. Forma sa nu a putut fi delimitată cu precizie din cauza deranjamentelor cauzate de
G2/SB.
G4/SB, formă circulară (?), atribuit nivelului Starčevo-Criș I.
G5/SB, complex în interiorul lui G1/SB, avea baza la -1,30 m, forma posibil circulară.
Nu există alte detalii legate de aceste complexe.
Morminte
Au fost evidenţiate trei morminte în careul 3 şi parte din 4, la adâncimi diferite. Acestea au
fost cercetate și înregistrate de antropologul Dardu Nicolăescu Plopșor (V. Boroneanț, Carnet de
șantier 1967). Planuri/fotografii nu s-au păstrat.
M1/SB3 apărea în stratul Starčevo-Criș II (sub groapa G3/SB2). Avea sub el o fusaiolă
întreagă. Craniul său era în dreptul șoldului lui M2/SB3 (vezi mai jos). Orientare E-V, paralel cu
Dunărea. La demontarea sa, au apărut 3 așchii de rocă grezoasă, 5 așchii de cuarțit, toate atipice, 2
fragmente pietre de râu sparte.
M2/SB3 apărea în stratul prăfos și galben, spre Dunăre. Spre sud, în apropierea sa apărea
un fragment de vas Starčevo-Criș. Era așezat pe spate, cu capul spre est. La demontarea sa au apărut
un fragment de placă de gresie, un bolovan mic de râu spart, 2 așchii de cuarțit, 1 bulgăre de hematit.
Lângă el au fost observate numeroase cochilii de melci.
M3/SB3. Fragment craniu copil (fig. 2), careu 3, -0,75 m.
Solul din zona mormintelor și din jurul lor s-a cernut. Au fost recuperate fragmente de oase,
așchii de cuarțit și silex (vezi mai sus), fusaiola de la M1/SB3.

Secțiunea SB4 (fig. 2) era localizată la est de SB, SB1 şi SB2-SB3 și avea dimensiunile de
10x1 m.
Pentru a se putea urmări complexul mezolitic Cpl. 1/2 descoperit aici au fost deschise
secțiunile denumite Lărgirea 3 S(ud) (prescurtat L3S), Lărgirea 2N(ord) (prescurtat L2N) și Lărgirea 3a
(prescurtat L3a) (fig. 5 ).
Complexe arheologice:
Cpl. 1/1 și Cpl. 1/2 au fost identificate drept două complexe arheologice suprapuse, dintre
care cel de deasupra, Cpl. 1/1, (fig. 4/1) conținea pietre, oase și câteva fragmente ceramice, probabil
“infiltrate”. Cel identificat mai jos, Cpl. 1/2, (fig. 4/2, 4/3) conținea doar pietre și oase.
G2/SB4 (fig. 2), localizat în careul 4-5 era o groapă care se pierdea în peretele de S,
conținând, mai multe fragmente ceramice neolitice și două unelte de os.
Cpl. 1/2. Complexul fusese ușor tăiat în partea sa de sud de două locuințe neolitice denumite
L1/L3S și L2/L3S-3a (fig. 5). Baza locuinței Starčevo-Criș L1/L3S era mai jos decât nivelul mezolitic (pe
care nivelul neolitic îl suprapunea direct). În partea de SV a complexului au fost identificate două
morminte M2 și M3 din L3a.
Platforma de pietre Cpl. 1/2 se afla imediat sub nivelul neolitic (“fragmente ceramice o
căpăcesc” - V. Boroneanț, Carnet de șantier 1968), dar părea puțin ridicată deasupra nivelului de
călcare mezolitic. De pe suprafața ei au fost recoltate numeroase așchii de silex și cuarțit, silexuri
microlitice și cuarțit, un vârf de os, o săpăligă de os şi o săpăligă de corn de cerb.

7
Acest tip de vatră apare frecvent la Schela Cladovei. Fragmente au apărut în ceramica din cercetările anilor
1982-1997. Un număr mare de fragmente de dimensiuni mari ale acestui tip de vas (provenind de la cel puțin 5
vase diferite), au fost descoperite în cadrul cercetărilor din campaniile 2007-2009 de la Schela Cladovei, SVII. Un
număr important din aceste fragmente este decorat cu un motiv incizat în rețea. Alte exemplare au fost
descoperite la Ostrovul Banului și Velešnica.
8
Pentru cele care continuau din SB s-a păstrat denumirea.

19
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

În complexul mezolitic, pe baza culorii solului au fost deosebite două orizonturi de locuire, cel
inferior (denumit mezolitic I) într-un sol galben prăfos, iar cel superior (denumit mezolitic II - fig. 5)
într-un sol galben brun. Orizontul mezolitic II era caracterizat litic de micro-nuclee de silex și așchii
mărunte. În nivelul II, complexul avea o formă oarecum dreptunghiulară, orientată NNE-SSV.
În nivelul I apăreau nuclee de silex cu desprinderi neordonate și nuclee de cuarțit. Această
primă etapă a complexului de locuire se remarca prin numărul mare de oase de pește, unele de
dimensiuni foarte mari și o vatră special amenajată cu pietre V1 (fig. 6, 7/1).
În L2N, la nord de vatră (V1/SB4), la -1,45 m au fost sesizate mai multe oase de pasăre în
conexiune anatomică. La circa 50 cm de vatră era o unealtă de corn de cerb, arsă. La capătul de NE a
mormântului M1/L3S din L3S (colțul de SV al Cpl. 1/2) s-au găsit două săpăligi cu gaură de prindere.
În secțiunea L3S, s-au mai găsit 3 săpăligi găurite și două vârfuri complete și unul spart
împreună cu fragmente de unelte de coarne de cerb și un os gravat.
La demontarea pietrelor de la baza complexului s-a observat că acesta fusese amenajat pe
fundul unei gropi și căptușit cu pietre. Nu au fost observate urme ale gropilor de pari. Din interiorul
său au fost colectate oase de pește, scoici, oase și dentiție de câine, cerb și probabil zimbru sau bour,
mai rar capră și cerb.
Vatra trapezoidală (V1/SB4 - fig. 6, 7/2) avea gardină de piatră cu pereți ușor înclinați spre
în afară. Fusese deranjată pe partea de est și nord: pe partea de est nu se păstra decât un fragment
de gardină, iar pe partea de nord mai păstra doar urma în interiorul ei. Pe vatră se observau multă
arsură și cenușă. Nu avea pat de nisip și era situată la 10 cm deasupra loessului ce acopera prundișul.
Pe laturile de E, N și V, complexul de pietre era înconjurat de morminte, majoritatea având
groapa adâncită în stratul de prundiș, fiind astfel cu circa 30 cm mai jos decât nivelul vetrei V1/SB4,
care la rândul său pare să fie la un nivel inferior orizontului II (fig. 6).
Mormintele
M1/SB4, careu 1, -1,50 m (fig. 6, 14) 9 a fost deranjat de M2/SB4. Era orientat S-N, cu capul
spre Dunăre, întins pe spate, picioarele drepte. În jurul capului se observă pământ colorat în roșu,
probabil avusese ocru roșu sub el. Un braț și vertebrele se găseau sub M2/SB4. Pe partea dreaptă
păstrată a corpului fusese presărat cu ocru roșu. Sub cap, sub vertebrele cervical-dorsale și sub mâna
dreaptă se găsea un strat subțire de ocru roșu. Vertebrele erau și ele colorate în roşu. Scheletul era
parțial deranjat. Era suprapus pe partea dreaptă de M2/SB4.
M2/SB4, careu 1, -1,50 m, (fig. 6, 14), era orientat tot S-N, cu capul spre Dunăre, culcat pe
spate cu mâinile pe bazin. Este foarte lung, circa 1,92 m, un individ în vârstă 10 . Îl suprapunea pe
M1/SB4.
Ambele schelete descrise mai sus aveau groapa adâncită în prundiș circa 17-20 cm. Aveau
craniul în Lărgirea 3S și cu picioarele în Lărgirea 2. Erau localizate în partea de est a lui Cpl. 1/2.
M5/SB4 era reprezentat de fragmente de oase umane arse (fig. 10/2).

Lărgirile L2 și L2N
În partea de est, până la -0,75 m au fost semnalate fragmente ceramice Starčevo-Criș. De la
-1,10 m în jos ele au dispărut de pe întreaga suprafață, fiind semnalate doar pietre, piese de silex și
cuarț, putând astfel estima că partea superioară a nivelului mezolitic era la limita -1,00-1,10 m. Zona
de contact între neolitic și mezolitic timpuriu ar putea fi considerată -0,85-1,00 m.
Complexele arheologice
Cpl. 1/2 continua și în această secțiune.
G1/L2 era o groapă Starčevo-Criș în capătul de est al secțiunii (fig. 2).
Morminte
M1/L2N, 1,40 m (fig. 8/1-2) Scheletul fusese probabil întins pe spate, cu picioarele
încrucișate de la genunchi în jos orientat S-N (picioarele spre nord). Partea sa superioară a fost
deranjată de o groapă din epocă, în care este posibil să fi fost extrase oasele lipsă ale scheletului
(craniu, vertebre, coaste) 11 . Groapa sa era săpată în prundișul de bază, pătrunzând în acesta circa 3
cm. În partea de vest a scheletului, tot la 1,40 m, imediat sub osul iliac, peste femurul drept se afla un
schelet de copil (nou-născut sau foetus, M1bis/L2N), de circa 30 cm lungime. Lângă el a fost

9
Planul lui M1 și M2 din SB4 a fost publicat de V. Boroneanț (1973; 2000).
10
Observația îi aparține arheologului Vasile Boroneanț.
11
Practica scoaterii anumitor părți ale scheletului după înmormântare a fost sugerată pentru mezoliticul de la
Porțile de Fier, cazuri asemnătoare fiind observate la Lepenski Vir, Vlasač (C. Bonsall 2008, C. Bonsall et alii,
2008) și Ostrovul Corbului (A. Boroneanț in press).

20
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

observată o unealtă din corn de cerb. Localizarea în raport cu Cpl. 1/2 este până în prezent
necunoscută, probabil în grupul de morminte din estul complexului Cpl. 1/2.
M2/L2, careu 3, -1,55 m (fig. 6, 8/3, 8/4) Scheletul era întins pe spate, picioarele întinse,
orientare S-N, capul spre Dunăre, privirea spre vest. Palmele erau aduse pe abdomen. Era deranjat,
lipsindu-i humerusul drept. Groapa sa se afla la circa 7 cm adâncime în prundiș. Adâncimea
observabilă a gropii era de circa 20 cm. Localizat în colțul de NV al complexului Cpl. 1/2.
M3/L2 (fig. 9/1). Era orientat E-V, paralel cu Dunărea. Adâncime necunoscută. Din schelet nu
se păstrau decât membrele inferioare și oasele bazinului. Scheletul era culcat pe stânga, cu picioarele
ușor îndoite. Era localizat la 2,10 m de axul lui SB4, și la 3,10 m de la începutul acestui ax, în colțul de
NE al Cpl. 1/2. Lângă el se afla un craniu izolat (M3bis/L2). Localizare în raport cu Cpl. 1/2 rămasă
necunoscută.
M4/L2 (fig. 9/2, 12, 13). Mormânt deranjat, păstrând numai craniul și oasele lungi. Localizat
la est de Cpl. 1/2.

Lărgirea L3S (fig. 2, 10/1)


Până la 0,75 m au apărut fragmente ceramice Starčevo-Criș și piese de silex. La -0,85 m la
zona de contact mezolitic-neolitic apăreau unelte microlitice de silex și cuarțit în amestec cu fragmente
ceramice.
Complexe arheologice
Cpl. 1/2 continua și în partea de nord a acestei secțiuni.
Morminte
M1/L3S (fig. 5, 6, 7/1), era întins pe spate cu mâinile pe piept, orientat S-N cu capul spre S,
acoperit cu pietre. Fusese deranjat pe partea stângă. Era localizat în colțul de NV al Cpl. 1/2.
M2/L3S (fig. 12) Schelet întins pe spate cu brațele pe lângă corp, capul ușor pe partea
dreaptă, orientare S-N, capul spre sud. Fragmente de vatră dărâmate erau așezate direct peste
picioarele lui fără ca oasele să prezinte urme de cenușă sau de ardere. În zona pieptului au fost găsite
5 vârfuri de săgeată de os. Pe bazinul său (fig. 13) se afla un craniu izolat. Pe partea sa stângă se afla
un schelet (până în prezent neindentificat, așezat pe spate și căruia părea să îi lipsească zona
pieptului și toracelui (fig. 13).
M3/L3S, mormânt de copil (fig. 3/2, 12). Era întins pe spate, capul la NNV și picioarele spre
Dunăre, invers decât adulții. Mâinile întinse pe lângă corp, cu capul privind spre vest. Localizat în
partea de SE a complexului Cpl. 1/2.
M4/L3S (fig. 9/3, 13) era reprezentat de o tibie, un peroneu și alte câteva oase fragmentare
localizate în partea de sud a Cpl. 1/2. Probabil un mormânt deranjat și poate și oase din morminte
străine. Craniul său era în prelungirea directă a tibiei drepte a lui M2/L3S.
M5/L3S (fig.12) era orientat S-N, cu capul spre Dunăre, culcat pe spate, cu mâinile pe lângă
corp. Relativ complet. Peste brațul său drept era un femur izolat. Era suprapus de M2/L3S. Lângă
humerusul său drept se afla mormântul de copil M3/L3S.

Lărgirea L3a (fig. 2, 3, 5, 6)


Până la -0,40 m nu au apărut decât cioburi Starčevo-Criș. La -0,50 m cantitatea de ceramică
era maximă. La -0,60-0,65 m se atinge zona de contact cu mezoliticul.
Complexele arheologice
La -0,70-0,80 m continua locuința L1/L3S de formă circulară, conținând multe așchii de silex,
fragmente ceramice amestecate și un vârf de os. Pe fundul său, la 2 m adâncime a apărut ceramică
dacică. A fost atribuită de V. Boroneanț nivelului La Tène (dacic).
În partea de SE a complexului Cpl. 1/2 continua locuința L2/L3S având în centru la
adâncimea de circa 1,15 m multă arsură, chirpici și cenușă. Pe fundul său (la circa -1,30 m) au fost
sesizate două gropi/adâncituri, dispuse asimetric, interpretate ca posibile gropi de par. A fost atribuită
nivelului Starčevo-Criș I.
Morminte
M2/L3a, M3/L3a erau situate la SV de complexul Cpl1/2, în imediata vecinătate a lui
L1/L3S.- schelete depuse într-o groapă de mici dimensiuni. Capetele erau spre SSV și picioarele la NNE
(fig. 11). Poziția scheletelor în mormânt este greu de precizat, notele de șantier ale lui V. Boroneanț le
menționează drept chircite. Pe fundul gropii, alături de morminte a apărut o piesă de silex și o scoică.
Atribuirea lor culturală este problematică. Un mormânt similar, atribuit neoliticului timpuriu Starčevo-
Criș a fost semnalat la Velesniča - mormântul nr. 2.

21
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Secțiunea SB5 era localizată în partea de vest, era paralelă cu Dunărea și avea dimensiunile
15x1 m. Alături, spre Dunăre a fost trasată L1 (o lărgire a lui SB5) pentru a se urmări complexele din
profilul de sud al lui SB5.
Complexe arheologice (fig. 2)
G1/SB5: groapă de bordei dacic. Conținea mai multe vase dacice, unele ornamentate cu
brâuri în cruce, o cățuie mare aproape întreagă și alte fragmente din vase întregibile. Groapa se
observa de la adâncimea de 0,40-0,60 m, având baza la -1,10 m. Limita ei se pierdea în malul dinspre
Dunăre care s-a surpat.
G2/SB5, groapă având baza la -1 m.
G3/SB5, groapă având baza la -1,20 m.
G4/SB5, groapă având baza la -1,40 m.
Aceste trei complexe nu au putut fi localizate pe planul săpăturilor și nici atribuite cultural.
Morminte:
M1/SB5, careu 2, 1,55 m se întindea și în L1. Era orientat NNE-SSV, întins pe partea dreaptă
cu mâinile aduse sub (?) cap. (fig. 12/1). În solul din jurul lui probabil că au existat fragmente de oase
de la o înmormântare anterioară, analiza antropologică punând în evidență existența a doi indivizi, un
adult bărbat și un adult de peste 45 de ani, tot bărbat. Pe baza poziției putem sugera încadrarea în
neoliticul timpuriu Starčevo-Criș.

***

Din cele prezentate mai sus, reiese existența a cel puțin 15 morminte (cu 17 indivizi) în zona
cercetată. O încercare de analiză funerară este imposibilă în momentul de față, pentru aceasta fiind
necesară prezentarea detaliată a mormintelor din campaniile anilor 1980 și 1990.
Între mormintele ce pot fi atribuite mezoliticului de tip Schela Cladovei, putem sugera
următoarele:
În șapte cazuri indivizii au fost depuși pe spate, cu picioarele întinse și brațele pe piept, bazin
sau pe lângă corp, în gropi simple (M2/SB, M3/SB, M1/SB4, M1/L2n, M1/L2, M1/L3S). Cu excepția
mormântului de copil M3/L3S, orientarea este S-N. Numai M3/LS este orientat invers, în cadrul
grupului de morminte din estul complexului cu pietre. Într-un singur caz (cu schelet incomplet),
individul era așezat pe o parte (stânga), cu picioarele ușor îndoite. Un singur mormânt este orientat
E - V (M3/L2). Ocrul apare în patru cazuri (M1/SB, M2/SB, M1/SB4, M2/SB4), fiind atestat în jurul
capului sau pe piept. Prezența inventarului în morminte este dificil de dovedit, în condițiile în care
informația asupra fiecărui mormânt în parte este destul de lacunară și poziția așa-ziselor obiecte de
inventar în cadrul mormântului este greu de stabilit.
Mormântul M1/SB poate fi încadrat în neoliticul timpuriu, atât pe baza poziției scheletului, cât
și a prezenței greutății de piatră tipică Starčevo-Criș, în mormânt. Pentru M1/SB5, o astfel de
încadrare este posibilă, la fel fiind însă şi apartenența sa la o epocă mai târzie, așa cum s-au văzut
cazuri pe malul drept al Dunării (C. Bonsall et alii 2008). La fel de greu de interpretat este mormântul
dublu din L3S.
Importanța acestor trei morminte este majoră, având în vedere absenţa mormintelor neolitice
timpurii de pe malul stâng al Dunării. Analiza lor (datare și analize de dietă) poate aduce informații
importante asupra procesului de tranziție de la mezolitic la neolitic în regiunea Porților de Fier.
Nu este inutil poate să menționăm că această restituire, după 40 de ani, a unei părți a
rezultatelelor cercetării de la Schela Cladovei, se constituie numai într-un mic pas al unui proiect de
durată.

22
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Bibliografie

C. Bonsall 2008 The Mesolithic of the Iron Gates, în Geoff Bailey, Penny Spikins
(eds.), Mesolithic Europe, Cambridge University Press, p. 238-279.

C. Bonsall et alii 2008 C. Bonsall, I. Radovanovic, M. Roksandic, G. Cook, T. Higham, C.


Pickard, Dating burial practices and architecture at Lepenski Vir, în
Iron Gates in Prehistory, BAR Series 1893, p. 175-204.

V. Boroneanț 1970 La periode Epipaléolithique sur la rive roumaine de Portes de Fer du


Danube, PZ, 45, 1, p. 1-25.

V. Boroneanț 1973 Recherches archeologiques sur la culture Schela Cladovei de la zone


des Portes de Fer, Dacia (NS), XVII, p. 5-39.

V. Boroneanț 2000 Paleolithique superieur final at Epipaleolithique dans la zone des


Portes de Fer, Ed. Silex, București.

V. Boroneanț, M. Davidescu Doua bordeie dacice la Schela Cladovei, Tr. Severin, Apulum, VII,
1968 1968, p. 235-260.

V. Boroneanț et alii 1995 V. Boroneanț, C. Bonsall, K. McSweeney, R. Payton, M.G. Macklin, A


Mesolithic burial area at Schela Cladovei, Romania, în A. Thevenin
(ed.), L’Europe des derniers chasseurs. Epipaléolithique et
mésolithique. Actes du 5-e Colloque International UISPP
(Commission 12), Grenoble, 18-23 September 1995, Paris, p. 385-
390.

A. Boroneanț in press Ostrovul Corbului – o discuție asupra mormintelor mezolitice și


neolitice timpurii, BMJT, 2.

D. Arandjelovic-Garasanin Starcevacka Kultura, Liubliana University.


1954
Gh. Lazarovici 1979 Neoliticul Banatului, Bibliotheca Musei Napocensis, 4.

Gh. Lazarovici 1983 Neoliticul timpuriu din zona Porţilor de Fier (Clisură), Banatica, 7,
p. 9-3.

Al. Păunescu 2000 Paleoliticul și mezoliticul din spațiul cuprins între Carpați și Dunăre,
București, Editura "Agir".

23
24
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Fig. 1. Schela Cladovei 1965, 1967-1968. Amplasarea secțiunilor.


Schela Cladovei 1965, 1967-1968. Location of the trenches.
25
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Fig. 2. Schela Cladovei 1965, 1967-1968. Planul general al secțiunilor din sectorul B.
Schela Cladovei 1965, 1967-1968. General plan of trenches in sector B.
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Fig. 3. Schela Cladovei. 1. M1/SB, 1965; 2. M3/L3S, 1968.


Schela Cladovei. 1. M1/SB, 1965; 2. M3/L3S, 1968.

26
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Fig. 4. Schela Cladovei. SB4. 1- Cpl. 1/1, -0,30 m; 2- Cpl. 1/2, careuri 2-3, -0,87 m; 3 – Cpl. 1/2,
careuri 2-3, -1,00 m.
Schela Cladovei. SB4. 1- Cpl. 1/1, -0,30m; 2- Cpl. 1/2, square 2-3, -0,87 m; 3 – Cpl. 1/2, square 2-3,
-1,00 m.

27
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Fig. 5. Schela Cladovei. Complexul mezolitic Cpl.1/2. Vedere generală a orizontului II.
Schela Cladovei. Mesolithic complex Cpl.1/2. General view of horizon II.

Fig. 6. Schela Cladovei. Complexul Cpl. 1/2. Orizonturile I-II și o parte dintre morminte.
Schela Cladovei. Mesolithic complex Cpl. 1/2. Horizons I-II and some of the burials.

28
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Fig. 7. Schela Cladovei. 1. M1/L3S – mormântul acoperit cu pietre; 2. Vatra V1/SB4 (după
V. Boroneanț 1970).
Schela Cladovei. 1. M1/L3S – the burial covered with stones; Hearth V1/SB4 (after V. Boroneanț
1970).

29
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Fig. 8. Schela Cladovei. 1-2. Mormintele M1/L2N și M1bis/L2N, -1.40 m; 3-4. M2/L2, -1.55 m.
Schela Cladovei. 1-2. Burials M1/L2N and M1bis/L2N, -1.40 m; 3-4. Burial M2/L2, -1.55 m.

30
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Fig. 9. Schela Cladovei. 1. M3/L2; 2. M4/L2; 3. M4/L3S.


Schela Cladovei. 1. M3/L2; 2. M4/L2; 3. M4/L3S.

31
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Fig. 10. Schela Cladovei. 1. M1/SB5; 2. M5/SB4, ars.


Schela Cladovei. 1. M1/SB5; 2. M5/SB4, burnt bones.

Fig. 11. Schela Cladovei. 1. Mormintele M2 și M3 din L3S; 2. Mormintele M2, M3 și locuința L1/L3S.
Schela Cladovei. 1. Burials M2 and M3 from L3S; 2. Burials M2, M3 and complex L1/L3S.

32
Schela Cladovei 1965-1968. După 40 de ani

Fig. 12. Schela Cladovei. Mormintele din partea de est a lui Cpl. 1/2.
Schela Cladovei. Burials from the eastern side of Cpl. 1/2.

Fig. 13. Schela Cladovei. Vatra V1 și complexul de morminte de la est de ea.


Schela Cladovei. Hearth V1 and the burials on its eastern side.

33
Adina BORONEANŢ, Vasile BORONEANŢ

Fig. 14. Schela Cladovei. Mormintele M1 și M2 din SB4.


Schela Cladovei. Burials M1/SB4 and M2/SB4.

34

S-ar putea să vă placă și