OXID

Oxid de aluminiu
Oxidul de aluminiu (numit și alumină) este un compus anorganic cu
formula chimică Al2O3. Este în general folosit în producerea aluminiului.
Aluminiul este cel mai răspândit metal din natură și intră în compoziția
argilelor. Ocupă locul 3 după răspândire între toate elementele:după
oxigen și siliciu. Aluminiul este strâns legat de oxigen și siliciu în
alumosilicați, din care este alcătuită scoarța terestră și care prin
degradare se transformă în argile, baza care o constituie caolinitul.
Se găsește de obicei în faza sa cristalin-polimorfică α-Al 2O3, sub formă
de corindon, varietate care formează pietrele
prețioase: rubinele și safirele. Al2O3 este important pentru producerea
aluminiului metalic, ca abraziv datorită durității sale și ca
material refractar datorită punctului înalt de topire.
Alumina este un biomaterial inert, care poate fi folosit cu succes in
biomedicina.Datorită excelentelor sale proprietăţi de biocompatibilitate,
stabilitatea chimică şidimensională, ceramica din oxid de aluminiu este
utilizată în diverse domenii medicale sub formăde componente protetice,
componente pentru dispozitive medicale şi componente în
ceramicadentară. Proprietatile exelente în ceea ce priveste friciunea i ac
operirea in vivo o fac un material
ț ș
 excelent pentru suprafeele articulare artificiale.
ț
În domeniul protetic se utilizează alumina de mare puritate pentru
realizarea unor componente ale articulaţiei de şold ca: tija femurală,
capul femural sferic şi componenteacetabulare. Caracteristicile deosebite
pentru asemenea utilizări ale aluminei sunt stabilitateachimică şi inerţia
biologică pe de o parte; duritatea, coeficientul de frecare scăzut şi
rezistenţa lauzare ridicată pe de altă parte.Ceramicile pe bază de oxid de
aluminiu au fost utilizate din 1970 ca material brut pentrufabricarea de
componente ale protezelor de şold, cand experientele clinice in
artroplastia totală deşold cu legare ceramică – ceramică a fost incepută
de Boutin, apoi urmat de altii, chirurgi germani.Printre cauzele eşecului in
artroplastiile de şold, fracturarea capului de alumina şi uzura capului
saumanşonului sunt cele mai importante (7).În realizarea modulară a
articulaţiei de şold, capul femural şi acetabula (partea fixã) aunei proteze
totale de sold produse din aluminã, trebuie sã aibe un grad înalt de
sfericitate precum şisuprafeţe perfect netede; acestea se pot produce
prin polizareaşi lustruirea împreunã a celor douã pãrţi, fixãşi mobilã
Aceste douã componente trebuie sã se uzeze împreunã. Coeficientul de
frecareal unei legãturi aluminã – aluminã descreste în timp, pe termen
lung,şi se apropie de valorilenormale pentru o legãturã osoasã. Acesta
conduce la uzura suprafeţelor de articulaţie aluminã – aluminã, uzura
care este însã de circa 10 ori mai micã decât la o articulaţie metal –
polietilenã.Rezultatele pe termen lung sunt, în general, excelente, în
special pentru pacienţii
tineri(http://www.scribd.com/doc/36944446/CERAMICI-
BIOCOMPATIBILE).9

 
Figura 5. Implant pentru articulaţia şoldului, cu cap sferic de
alumina;Capul femural sferic şi cupa acetabulară se execută prin
compactare şi sinterizare izostaticăla temperatura de 1600 – 1800
oC, cu dimensiunea pulberii de alumină sub 5 microni şi puritatea
deminim 99,5% Al2O3
. Modulele de elasticitate ale aluminei compactate izostatic sunt mai
ridicatedecât ale aliajelor metalice utilizate în chirurgia
ortopedică.Tehnologiile ceramicii avansate fac posibilă procesarea
aluminei ultrafine, cu mărimeamedie a granulelor de 1 micron, aspect ce
asigură înalte caracteristici de rezistenţă mecanică lacompresiune şi
uzură. În mod comparativ se indică în tabelul 4 unele proprietăţi fizice şi
mecaniceale câtorva biomateriale ceramice utilizate mai frecvent în
ortopedia recuperatorie.. Proprietăţile fizico-mecanice ale unor materiale
ceramice utilizate în proteticaortopedică şi implantologică
Din tabelul comparativ de mai sus rezultă caracteristicile mecanice de
excepţie ale Al2O3,mai ales în privinţa modulului Young şi ale rezistenţei
la compresiune, în comparaţie cu altemateriale ceramice. Experienţele
clinice şi analizele efectuate pe componente uzate ale protezei deşold au
arătat că toleranţa radială a capului femural trebuie să fie cuprinsă între
şapte şi zecemicroni.Tot în domeniul protetic, alumina de înaltă puritate
este utilizată sub formă de acoperirisuperficiale pe suprafaţa
componentelor protetice metalice – ca în cazul tijei protezei de şold, de
cot10
si de umăr. Stratul ceramic superficial are o porozitate ridicată, care
asigură o mai bună fixare aimplantului şi facilitează ancorarea şi
dezvoltarea ţesutului biologic din zona de contact cu stratulceramic (Pop,
G., 2003).Unul dintre cele mai importante aspecte in ceea ce priveste
alumina este reprezentat defiabilitatea sau predictibilitatea materialului in
timpul folosirii. Datorita distributiei crapaturilor inmaterialsi a dependentei
proprietatilor mecanice de defectele de turnare Griffith, este
necesaraefectuarea unor teste preliminare. O parte a acestor teste se
refera la criteriile de design alearticulatiei bazandu-se pe rezistenta
articulatiei (Parker, J., 2008).În domeniul ceramicii dentare, pulberea de
oxid de aluminiu este un component principal în porţelanul dentar utilizat
pentru realizarea coroanelor şi plăcilor dentare şi a dinţilor
artificiali.Astfel, în compoziţia porţelanului dentar ponderea Al2O3
este de până la 17%.Alumina folosită pentru implanturi dentare este
compusă dintr-un amestec deAl2O3
cu un grad de puritate de 99,5%,alături de urmeslabe de oxid de crom.
Este vitrificat în vacuum, la temperatura de 1900°C(Mihai,L.L, 2009) .Alte
utilizări medicale ale oxidului de aluminiu se referă la:
•
reconstrucţii maxilo-faciale care utilizează ceramica pe bază de Al2O3
ca material deumplere a cavităţilor osoase;
•
diverse operaţii estetice pentru realizarea de alveole din alumină,
hidroxiapatită şicompozite ceramice cu alumină;
•
în construcţia diverselor dispozitive medicale ca senzori, electrozi,
stimulatoare,ceramica din oxid de aluminiu este de mare actualitate;
•
substituţii osoase pentru osicule din urechea mijlocie;
•
înlocuiri de segmente de oase.