TEMA 7.

RESURSELE TURISTICE FAUNISTICE

Lumea animală este un element mobil al cadrului natural, fapt ce se răsfrânge
asupra modului ei de integrare în circuitul turistic și a exploatării propriu-zise. Formele
prin care fauna își atrage vizitatorii sunt diferite. Astfel, ca parte integrantă a unor
biocenoze terestre, extrem de variate de la un ecosistem la altul, ea este valorificată prin
turismul de cunoaștere, de informare. Cărți de vizită ale zonelor polare și subpolare sunt
ursul alb, vulpea polară, foca, morsa, pinguinul sau renul; ale savanei – elefantul,
rinocerul, girafa, zebra sau gazela, etc.
Pentru a facilita cunoașterea lumii animale din regiuni îndepărtate, inaccesibile
majorității turiștilor de rând, s-a recurs la înființarea grădinilor zoologice și a acvariilor.
Dacă fauna, în totalitatea sa și în arealul propriu de viață nu poate deveni un obiectiv
turistic (datorită și mobilității sale) prin organizarea grădinilor zoologice și a acvariilor,
acest lucru devine posibil.
Implicarea faunei în turism este mult mai pregnantă și directă în cazul anumitor
forme de practicare a acestuia: vânătoarea (turismul cinegetic) și pescuitul (sportiv).
Turismul cinegetic are ca obiect principal al recreerii prezența și vânarea unor
animale. El este practicat de o anumită categorie de participanți, iar trofeele reprezintă
una din motivațiile esențiale ale practicării sale. Speciile de animale vizate diferă de la o
regiune la alta. În zonele polare ținta principală este ursul polar; în taigaua siberiana și
canadiană animalele cu blănuri prețioase (hermelina, samurul, jderul, râsul); în pădurile
de rășinoase ale munților înalți - urșii sau cerbii, iar în savană leul sau elefantul.
Pentru facilitarea recreerii de tip cinegetic, prin înmulțirea și localizarea
animalelor căutate, dar și pentru menținerea sub control a vânătoarei, s-au înființat
fondurile de vânătoare și parcurile naturale, unde riscul decimării faunei și a dispariției
unor specii valoroase este înlăturat. Pe lângă vânătoarea cu caracter sportiv, de
agrement, se întâlnește și ocupația similară, dar a cărei finalitate nu este recreerea
participantului, ci obținerea unor bunuri alimentare sau industriale (vânătoarea de
balene, spre exemplu).
Turismul cinegetic este dependent de densitatea vânatului într-o regiune dată,
calculată în funcție de numărul animalelor de interes cinegetic și suprafața fondului de
vânătoare.
 Pescuitul sportiv este practicat de o anumită categorie de participanți,
desfășurându-se în perimetrul lacurilor sau de-a lungul râurilor și litoralului, iar
îmbinarea relaxării cu avantajul economic sporește importanța sa. Și în acest caz sunt
vizate anumite specii de pești, cu valoare alimentară mai ridicată (păstrăv, sturioni,
crap, știucă ș.a.).
Fauna susține turismul de recreere și cunoaștere, indiferent de regiunea în care se
desfășoară. Sensibilitatea sa deosebită la impactul antropic impune însă măsuri severe
de control a vânătorii și pescuitului, fie prin organizarea fondurilor și parcurilor, fie
prin instituirea unui statut de protecție a acelor specii, care sunt amenințate cu
dispariția.
Potențialul turistic al faunei R. Moldova
R. Moldova este relativ săracă în specii de animale, mai ales, în specii de mamifere
mari. Astfel, pe teritoriul țării sunt înregistrate în jurul a 14800 specii de animale,
inclusiv 461 specii de vertebrate.
Arealele de viață ale speciilor comune sunt legate de masivele împădurite, protejate
sau nu de stat. Aici se întâlnesc mistrețul, cerbul pătat, vulpea, iepurele, bursucul –
principalele mamifere cinegetice din republică. În mare parte ele sunt răspândite în
rezervațiile naturale – „Codrii”, „Pădurea Domnească”, „Plaiul Fagului”. Dintre
mamiferele cu blană prețioasă la noi în țară se întâlnesc vidra, nurca, jderul de pădure,
hermelina, dihorul de stepă, pisica sălbatică. Ele sunt răspândite, pe lângă arealele
menționate, în rezervațiile „Prutul de Jos”, „Pădurea Domnească” și în cursul inferior
al Nistrului. Sectoarele inferioare ale văilor Nistrului și Prutului dispun și de cea mai
variată faună avicolă (păsări): egreta mare, lebăda de vară, barza neagră, lopătarul,
dropia, vulturul pescar. Pentru turismul de masă o importanță deosebită o are fauna
din grădinile zoologice (la Chișinău, spre exemplu).
Comparativ cu turismul de masă, aproape indiferent față de fauna sălbatică,
cel de elită (inclusiv ecoturismul și turismul cinegetic) este primul beneficiar al
acesteia.
Pe teritoriul R. Moldova se vânează în jurul a 15 specii de mamifere și 30 specii
de păsări acvatice, iar suprafața destinată activităților cinegetice constituie 2800 mii ha.
În scopul prevenirii degradării fondului cinegetic al țării a fost interzis sau limitat
 vânatul speciilor mai valoroase (cerbul, căpriorul, mistrețul ș.a.).

Efectivul unor specii cinegetice de mamifere în R. Moldova

1992 1995 2000 2005 2010 2015 2018

Cerb 1 076 370 385 426 300 290 340
Căprior 3 818 2 410 2 800 2 954 2 300 2 400 2 300
Mistreț 2 775 1 254 1 280 2 120 2 200 2 100 1 700
Iepure-de- 100 000 90 000
42 360 56 760 60 000 63 000 80 000
câmp
Vulpe 12 310 12 390 12 450 12 600 11 000 12 000 14 000
Lotul de vânătoare al păsărilor îl constituie rața (20,3%), lișița (17,8%), gâscă
(3,1%), turturica, potârnichea etc. Resursele piscicole au înregistrat scăderi importante
din cauza crizei economice generale. La ora actuală bazinele acvatice care pot fi folosite
pentru pescuitul sportiv, industrial și recreativ ocupă doar 2,8% din teritoriul țării.
Principalele areale de pescuit sunt lacurile de acumulare sau cele naturale mai mari
(Dubăsari, Costești-Stânca, Cuciurgan, Manta, Beleu ș.a.), iazurile și râurile Nistru și
Prut. De exemplu, principalele specii pescuite în cursul inferior al Nistrului sunt plătica
(73%), babușca (12%) și carasul (11%), alte specii participând doar cu 4% (Mihailescu
C., Sochircă V., Constantinov T., Munteanu A., ș.a. (2007).
În ansamblu, resursele faunistice nu constituie o atracție pentru turismul de masă,
singurul obiectiv cu potențial de atracție (grădina zoologică din Chișinău) fiind în stare
precară. Doar fondul cinegetic începe să-și contureze clientela în cadrul elitei locale.