MINISTERUL EDUCAȚIEI CULTURII ȘI CERCETĂRII A REPUBLICII MOLDOVA

IP Colegiul ,,Vasile Lupu’’ din orhei

Produs
La Medicina sportivă

Subiectul: Leziunile musculare

A realizat: Cuțîi Nicolae

Grupa: 41 SPF
Coordonator: Gîrlea Natalia
 Leziunile musculare

Leziunile musculare sunt frecvente in sporturile solicitante, reprezentand 10 – 55% din

totalul leziunilor sportive acute. Muschii si grupele musculare implicate mai frecvent sunt
hamstringsul, dreptul femural si capul medial al gastrocnemius. Desi diagnosticul este, de
obicei, clinic, instrumentele de imagistica sunt adesea recomandate pentru a identifica mai
bine amploarea si locul leziunii, care pot fi factori relevanti, predictivi pentru timpul de
recuperare, revenirea la activitatea sportiva pre-accidentare si pentru riscul de reaparitie. O
serie de tratamente sunt disponibile pentru leziunile musculare, intinderi pasive si active,
terapii fizice, reabilitare functionala si reconditionare atletica generala.

Clasificare

Conform mecanismului traumatismului, leziunile musculare pot fi distinse ca directe si

indirecte.

Dupa traumatism direct:

Contuzie: apare din cauza unui traumatism direct impotriva adversarului, clasificata ca fiind
usoara, moderata sau severa, in functie de dizabilitatea functionala care poate urma.
Sportivul trebuie sa fie reexaminat 24 de ore mai tarziu pentru a evalua mai bine entitatea
leziunii.
Laceratie: provine dintr-un impact cu o suprafata ascutita.

Dupa traumatisme indirecte:

Aceste leziuni sunt clasificate drept nestructurale si structurale. In leziunile nestructurale,
fibrele musculare nu prezinta o leziune evidenta anatomic, iar leziunile structurale prezinta o
leziune anatomica. Leziunile nestructurale: cele mai frecvente, reprezentand 70% din toate
leziunile musculare la fotbalisti, cauzeaza mai mult de 50% din zilele de absenta, tinand
jucatorii in afara activitatii sportive si antrenamentului. Cand sunt neglijate, pot deveni leziuni
structurale.

Tipuri de leziuni nestructurale

Leziune de tip 1A: cauzata de oboseala si modificari ale protocoalelor de antrenament,
suprafete de rulare si activitati de inalta intensitate.
Leziune de tip 1B: din contractii excentrice excesive si prelungite.
Leziune de tip 2A: asociata mai ales cu afectiuni ale coloanei vertebrale, adesea
diagnosticata gresit, deoarece apare in afectiuni inter-vertebrale minore (MID) care irita
nervii coloanei vertebrale, modificand controlul tonusului muscular al muschiului.
Leziune de tip 2B: dintr-un control dezechilibrat al sistemului neuro-musculo-scheletic.
Tipuri de leziuni structurale:
Leziune de tip 3A: leziune partiala minora care implica unul sau mai multi fasciculi primari in
cadrul unui manunchi secundar.
Leziune de tip 3B: leziune partiala moderata care implica cel putin un manunchi secundar,
cu mai putin de 50% din suprafata de rupere.
Leziune de tip 4: o rupere sub-totala cu mai mult de 50% din suprafata sau o ruptura
completa a muschiului, care implica burta sau jonctiunea musculo-tendinoasa.

Managementul leziunilor musculare

Sfatuiti pacientii ca majoritatea leziunilor musculare raspund bine la managementul

conservator. Principala indicatie a interventiei chirurgicale, in functie de activitatea sportiva si
de grupul muscular implicat, este o leziune completa sau subtotala a muschiului abdominal
sau o avulsie a tendonului.

Prima etapa (primele 2-3 zile dupa accidentare)

Informati pacientii ca terapia locala folosind caldura sau gheata si caldura poate fi combinata
cu exercitii fizice moderate (intindere activa si pasiva), asa cum este tolerata. Aplicatiile
scurte de caldura vizeaza reducerea contracturii musculare, tensiunii neurale si cresterea
flexibilitatii. Cu toate acestea, este important sa nu aplicati caldura pe muschi, atat timp cat o
vatamare structurala nu este exclusa.
:

Sarcina optima: muschiul ranit se odihneste, dar un program echilibrat progresiv de

reabilitare ar trebui sa introduca treptat tensiuni mecanice controlate, diferite in functie de
locul afectat, si performante atletice determinate de muschii implicati.
Terapia manuala/drenaj limfatic: masaje specifice, care ajuta la drenarea tesuturilor
compromise, aproape de locul de accidentare pentru a imbunatati eliminarea catabolitelor
inflamatorii.
Bandaje compresive functionale cu fasa elastica: pentru reducerea presiunii locale,
imbunatatirea durerii si optimizarea efectelor fizioterapiei si reabilitarii.
Fizioterapia ajuta foarte mult: terapia cu laser, terapie cu ultrasunete si electroanalgezia.

A doua etapa
In acest stadiu, Centrokinetic recomanda tuturor pacientilor sa urmeze protocoale de
reabilitare supravegheate de un fizioterapeut cu experienta. Recomandati ca toate
protocoalele sa fie administrate in absenta durerii, respectand procesul de vindecare si
timpul de recuperare. Stretchingul muscular este foarte important: pasiv, asistat sau activ
pentru prelungirea musculaturii si flexibilitatea musculara.

Kinetoterapia trebuie sa cuprinda:

Mobilizarea neuronala (neurodinamica) pentru relaxarea structurilor neuronale periferice si

pentru a creste flexibilitatea locala a muschiului.
Pregatirea izometrica, izotonica, concentrica si excentrica: sa inceapa cand antrenamentul
izometric impotriva rezistentei este posibil, fara durere. Recomandam pacientilor sa inceapa
sa efectueze aceste exercitii fara rezistenta, si crestem incarcarea progresiv si incepem
exercitii excentrice dupa ce antrenamentul concentric este nedureros.
Antrenament motor senzorial: exercitii de echilibru pe suprafete stabile sau instabile, diferite
ca marime si forma, cu sau fara cererea unor sarcini cognitive suplimentare, cu sau fara
sprijinul unui sistem vizual.
Exercitii de stabilitate de baza: pentru imbunatatirea posturala si control neuromuscular si
prevenirea recurentelor.
Fizioterapia este obligatorie si in aceasta etapa: drenaj cu caldura, terapie laser la nivel inalt
(HLLT).

A treia etapa: reabilitare functionala si reconditionare atletica generala.

Este nevoie de un fizioterapeut cu experienta.

Reabilitare specifica sportului care implica sistemul metabolic, protocoale de antrenament

specifice si individualizate, fitness si antrenament de forta.
Abordare multimodala pentru a imbunatati abilitatile sensibile si motorii, rezistenta musculara
si forta. Sunt initiate izokinetic si exercitii complexe de „multi-task†(inclusiv sarcini
cognitive).

A patra etapa: Reconditionare atletica si rezistenta specifica. Este nevoie de un

fizioterapeut cu experienta.
Porniti protocoale de antrenament de inalta intensitate bazate pe rezistenta, reconditionare
atletica si abilitati specifice sportului.
Sunt demarate exercitii paralelice, balistice si izoinertiale.
Capacitatea de a repeta serii de miscari specifice sportului, care au provocat traumatismele.

A cincea etapa: Intoarcerea la competitie

Revenirea treptata la activitatea deplina
Antrenament de reabilitare pentru prevenirea recurentelor sau a leziunilor noi.
Rolul medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene este controversat. Deoarece aceste
medicamente inhiba raspunsurile inflamatorii initiale, utilizarea lor nu este recomandata,
deoarece pot modifica vindecarea naturala, cu un impact negativ asupra procesului de
reparatie.

Interventie chirurgicala: Chirurgia poate fi necesara la unii pacienti cu rupturi musculare

complete sau subtotale. Subliniem ca acest tip de interventie este specializat, iar putine
centre au experienta in gestionarea acestui tip de pacienti.