RUPTURĂ MUSCULARĂ

I. Ce este ruptura musculară?

Leziunile sau rupturile musculare sunt rezultatul unor
macrotraumatisme produse de o contracție brusca a unui mușchi,
în anumite condiții. În funcție de severitatea leziunii, putem avea o
ruptura parțială sau totala a acestor structuri. Unii sportivi, în
special cei amatori neglijează accidentările de mica amploare, și
astfel întârzie vindecarea și uneori leziunile chiar se cronicizează.
Rupturile musculare apar spontan datorita unei contracții puternice
sau a unei activități normale, efectuata pe un mușchi epuizat; pot fi
provocate prin lovitura directa, mai ales când direcția de acțiune
este tangențială cu mușchiul. Alti factorii care pot favoriza
producerea leziunilor musculare sunt eforturile bruște și violente
fară o încălzire prealabila, în condițiile unui climat rece și umed.
ruptură de biceps brahial vs normal
 II. Clasificare
DUPĂ GRADE:
• Grad 1: leziune ușoară care afectează un număr redus de fibre
musculare (sub 5%). Este o leziune fibrilara (afectează câteva fibre
musculare), practic o întindere musculara. Clinic: durere localizata, fară
impotenta funcțională, redoare și crampe la 2-5 zile posttraumatism.
• Gradul 2: leziune medie care afectează un număr extins de fibre
musculare dar mușchiul nu este complet rupt. Leziunea este de tip
fascicular (sunt interesate câteva fascicule ale mușchiului). Clinic:
durere intensa, tumefiere, echimoza moderata (hematom subcutanat),
redoare și crampe cu durata de o saptamina.
• Grad 3: leziune severa cu ruptura musculara completa. Clinic: durere
brusca, intensa, imposibilitatea de a contracta mușchiul, echimoze și
tumefiere importante, la inspecție mușchiul se observa proeminent.
DUPĂ TRAUMATISM:
După traumatism direct:
♫Contuzie: apare din cauza unui traumatism direct împotrivă
adversarului, clasificata că fiind ușoară, moderata sau severa, în funcție
de dizabilitatea funcțională care poate urma. Sportivul trebuie să fie
reexaminat 24 de ore mai tărziu pentru a evalua mai bine entitatea
leziunii.
♫ Lacerație: provine dintr-un impact cu o suprafață ascuțită.

După traumatisme indirecte:

Aceste leziuni sunt clasificate drept nestructurale și structurale. În
leziunile nestructurale, fibrele musculare nu prezinta o leziune evidenta
anatomic, iar leziunile structurale prezinta o leziune anatomica. Leziunile
nestructurale: cele mai frecvente, reprezentând 70% din toate leziunile
musculare la fotbaliști, cauzează mai mult de 50% din zilele de absenta,
ținând jucătorii în afara activității sportive și antrenamentului. Când sunt
neglijate, pot deveni leziuni structurale.
 III. Simptome
Rupturile musculare poat fi parţiale sau totale.
Simptomele în funcție de care recunoaștem rupturile
musculare sunt:
♫durere spontana;
♫durerea este resimțită că o arsura, iar în anumite posturi
ale corpului, durerea este mai intensa decât în altele;
♫durere la atingere;
♫prezenta durerii localizate la palpare;
♫umflături, vânătăi locale, apariția de hematoame (în cazul
rupturilor musculare parțiale sau totale).
 IV. Diagnostic
Diagnosticul leziunii musculare se bazează, în principal, pe istoric și examen
clinic.
Traumatismul este caracterizat, de obicei, prin apariția imediata a durerii și
creșterea simptomelor în raport cu dimensiunea și entitatea hematomului. Gradul
activ de mișcare este redus, cu imposibilitatea de a se antrena și de a concura.
Leziunile nestructurale determina dureri și rigiditate la nivelul mușchiului, de
obicei în timpul exercițiului fizic, uneori în repaus. La palpare, poate fi apreciata
rigiditatea unor fascicule musculare, sau mai bine zis contracții musculare.
Durerea musculara cu debut întârziat este asociata cu durerea în repaus, la
câteva ore după activitatea sportiva și rigiditate musculara.
Pentru a evalua gradul rupturii și a hematomului, medicul vă recomanda și o
ecografie musculo-scheletală.Se pot recomanda investigații și pentru excluderea
unei tromboze venoase, a unui sindrom de compartiment, a miozitei osificante, a
infecțiilor etc.
 V. Tratament
Dacă pacientul se afla în situația de a suferi de o ruptura musculara de gradul 1 sau 2, i
se poate aplica tratament de recuperare, însă în cazul leziunilor totale, tratamentul
presupune intervenție chirurgicala.
Fizioterapia este utilizata cu bune rezultate , obținute prin terapia TECAR, laserterapia
în primele zile, terapia manuala (drenaj limfatic), electroterapie (TENS), crioterapie
(masaj cu gheata, aplicații cu gheata – nu mai mult de 20 minute, crioultrasunet).
Conform protocoalelor de recuperare terapia durează doar 3 săptămâni.
În prima faza, scopul tratamentului este de a reduce edemul (umflarea) și durerea. Se
recomandata aplicarea formulei “PRICE”, dar numai în primele 24-48 de ore. Pe lângă
aceasta, utilizarea unui antiinflamator nesteroidian sub forma de unguent sau
comprimate, poate fi utila pentru reducerea durerilor și inflamației, ridicarea
membrului afectat, gheata local, fașa elastica. Repausul este obligatoriu, mai ales în
cazul sportivilor, deoarece continuarea antrenamentelor determina agravarea leziunii.
Vă reamintim ce este formula PRICE:
 P (protection) = protejarea zonei respective prin evitarea altor traumatisme.
Dacă leziunea se produce că urmare a unui antrenament sau în timpul unui
meci, persoana respectivă se vă opri imediat din activitate și vă fi transportată
în afara terenului. Se pot folosiatele,orteze sau dispozitive ajutătoare la mers
(pentru leziunile musculare de la nivelul membrelor inferioare).
R (rest) = repaus, adică reducerea sau chiar oprirea activității sportive și a
activităților casnice mai solicitante. Se poate folosi o cârjă daca este vorba de o
accidentare la nivelul membrului inferior. În unele cazuri se recomanda chiar
repausul total la pat. Durata repausului de la efort este stabilita de un medic.
I (ice) = gheata, adică aplicarea acesteia pe zonele traumatizate timp de 20
de minute de 4-8 ori pe zi. Nu se aplica direct pe piele, ci se înfășoară într-un
prosop.
C (compression) = comprimare, adică menținerea unei presiuni constante cu
ajutorul fâsei elastice pe glezna, genunchiul, cotul sau umărul afectat.
E (elevation) = ridicarea membrului afectat de la planul orizontal. Practic, în
poziție decliva (culcat) se ridica membrul traumatizat pe o perna, deasupra
planului inimii.
PROTECTION
REST
ICE
COMPRESSION
ELEVATION
 VI. Recuperare și exerciții
Se recomanda începerea imediata a unui program complex de recuperare, după efectuarea investigațiilor
paraclinice și a evaluării medicale. Kinetoterapia consta într-o prima faza în exerciții de stretching
pentru a întinde țesutul cicatriceal fibros, urmate de exerciții de creștere progresiva a forței musculare –
inițial exerciții pasive, pasivo-active și active; treptat se vă trece la exerciții active cu încărcare
progresiva. Următoarea etapa este începerea antrenamentului specific, de asemenea, gradat că
intensitate și încărcare, ideal sub supraveghere medicala.
A doua faza a tratamentului are că scop restaurarea funcției musculare. Cei mai mulți pacienți ajung
direct la aceasta faza, tocmai fiindcă au neglijat complet prima faza, ceea ce nu este de dorit. Un alt
obiectiv al recuperării fizice este creșterea forței și flexibilității. Scopul final este reluarea tuturor
activităților zilnice, inclusiv cele sportive. Este necesar că pacientul să se consulte cu terapeutul înainte
de a reîncepe să facă anumite tipuri de efort specific. În unele cazuri, cel accidentat este tentat să reia
complet activitatea fizica, chiar înainte că durerea să fi dispărut complet, amplitudinea mișcărilor nu
este completa, că și forță și flexibilitatea, ceea ce poate conduce spre cronicizare.
În general perioada de vindecare pentru ruptura musculara parțială este de 3 până la 6 săptămâni iar în
cazul rupturii musculare totale de aproximativ 3 luni.
Se fac exerciții fizice de mobilizare, relaxare, cu rezistenta, pe placa de echilibru, diagonalele Kabbat,
stepper, bicicleta, scripete, spalier, toate pentru a îmbunătăți starea pacientului.