5.

Antim Ivireanul

Antim Ivirenul este cel mai de seamă dintre Mitropoliții munteni, prin
munca lui neobosită în cultura religioasă a neamului, prin cuvântarile lui
îndrăznețe.
În atmosfera religioasă de la Mitropolia Bucureștilor, s-a călugarit. Departe
de lume, retras în mijlocul apelor lacului Snagov, călugarul Antim a instalat o
tipografie și a început o spornică activitate de imprimare, dând la lumina o sumă de
cărți grecești, unele cu caracter religios, altele cuprinzând norme de îndreptare în
credința ortodoxă și, câteva cu caracter didactic și moral.
Antim pune sub tipar și câteva cărți românesti, precum „Floarea Darurilor”.
Din cele 15 cărți imprimante la Snagov (7 greceşti, 5 româneşti, una slavonă,
una slavo-română, una greco-arabă) se pot menţiona:

Antologhionul (1697),
Mărturisirea ortodoxă a lui Petru Movilă (1699),
Proschinitarul Sf. Munte Athos (1701, greceşte),
Liturghierul greco-arab (1701, prima carte tipărită cu caractere arabe din lume),
Evanghelia (1697),
Acatistul Născătoarei de Dumnezeu (1698),
Carte sau lumină (1699)
Învăţături creştineşti (1700),
Mitropolitului Antim îi revine meritul de a fi introdus pentru totdeauna
limba română în slujba bisericească.
În primavara anului 1705, Antim Ivireanul este ales ca episcop de Râmnic.
Luând în primire episcopia Râmnicului, Antim introduce o noua viata, instalând și
acolo o tipografie. Aceasta tiparniță întemeiată de Antim Ivireanul, cu mici
întreruperi, a funcționat, pe lângă scaunul eparhial din Râmnic până aproape de
vremurile noastre.
 Antim a făcut în Bucuresti șase edificii, o măreață mănăstire cu o prea
frumoasa biserica în onoarea tuturor sfintilor. E vorba de biserica Antim. ridicată
între anii 1713-1715, după planurile lucrate de el însuși.
A întemeiat o nouă tipografie la Târgoviște. a tipărit un număr de 18 cărţi (5
greceşti, una slavo-română, una slavo-româno-greacă, 11 româneşti), între care se
remarcă cele româneşti:
Învăţătură bisericească la cele mai trebuincioase şi mai de folos pentru învăţătura
preoţilor (1710),
Capete de poruncă la toată ceata bisericească, pentru ca să păzească fieştecarele din
preoţi şi din diaconi deplin şi cu cinste datoria hotarului său (1714), ambele
originale,
Psaltirea (1710),
Octoihul (1712),
Liturghierul (1713),
Evhologhionul (1713),
Catavasierul (1714);
În 1715 mitopolitul Antim a mutat tipografia de la Târgoviște la București.
Tot in acest oras a infiintat o noua tipografie, la manastirea ocrotita de el, a Tuturor
Sfintilor.
În total, în decursul activității sale în Țara Românească, s-au tipărit 63 de
cărți, din care 38 de el însuși, iar celelalte de către ucenicii săi. Dintre ele 21 erau
în românește.
4 cărți au fost scrise de el însuși si anume:
Învățătura pe scurt pentru taina pocaintei (Râmnic, 1705),
Învaățătura bisericească la cele mai trebuincioase și mai de folos pentru
învățătura preotilor (Târgoviște, 1714)
Sfatuiri crestine politice către domnitorul Ștefan Cantacuzino, în greceste
(București, 1715).
Antim Ivireanul este una dintre figurile cele mai luminoase din trecutul
Bisericii și al patriei noastre. Acestea au fost motivele pentru care Sfântul Sinod al
Bisericii Ortodoxe Române, în ședinta din 20 iunie 1992, a hotărât ca marele ierarh
Antim să fie trecut în rândul sfintilor.

Rolul lui Antim Ivireanul în propăşirea culturii române

Tipograf, redactor, editor, creator de limbaj bisericesc în limba română.
Prin cele 63 tipărituri, lucrate de el însuşi, coordonate sau patronate, în limbi
diferite şi de o mare diversitate, prin numeroşii ucenici pe care i-a format, este
considerat - alături de Coresi - cel mai mare tipograf din cultura medievală
românească.
A avut un rol însemnat în introducerea completă şi definitivă a limbii
române în slujbă, în același timp, deşi străin de neam, a creat o limbă liturgică
românească limpede, care a fost înţeleasă şi folosită până azi.
Prin activitatea sa tipografică, a sprijinit şi alte popoare ortodoxe, imprimând
cărţi pentru slavi, greci. Este şi autorul unei premiere mondiale în tipărit,
Liturghierul greco-arab din 1701, a fost prima carte tipărită cu litere mobile
din lume având caractere arabe.
Scriitor, autor de lucrări bisericeşti
Pe lângă lucrările tipărite, au rămas de la el şi câteva manuscrise:
*Primul manuscris rămas, Chipurile Vechiului şi Noului Testament, adică obrazele
oamenilor celor vestiţi ce se află în Sfânta Scriptură, în Biblie şi în Evanghelie, cu
22 foi text, la care se adaugă 503 portrete în medalion, 3 schiţe şi 8 desene, tot în
medalion, cu personaje din Vechiul Testament (Târgoviste, 1709, manuscrisul
original se găseşte la Kiev, iar în România există o copie realizată de dascălul Popa
Flor)
*Didahiile (cu 28 predici la diferite sărbători şi 7 cuvântări ocazionale).

Ctitor de lăcaşuri de cult

Este ctitorul mănăstirii cu hramul „Toţi Sfinţii” din Bucureşti – numită azi
Mănăstirea Antim- (1713-1715), pe care a înzestrat-o cu toate cele trebuitoare,
unul dintre cele mai remarcabile monumente de arhitectură, pictură şi sculptură din
ţara noastră. Pe seama veniturilor generate de aceasta, a alcătuit un testament,
intitulat „Învăţături pentru aşezământul cinstitei mănăstiri a tuturor sfinţilor, capete
32”, în vederea organizării unei impresionante opere de asistenţă socială.