Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Cuprins
CUPRINS ..............................................................................................................................1
1
Managementul inovării
2
Managementul inovării
3
Managementul inovării
MANAGEMENTUL INOVĂRII
Obiectivele cursului
4
Managementul inovării
Obiectivele disciplinei:
Referenţi Ştiinţifici:
Prof. univ. dr. Constantin Drăghici – F.S.E. Piteşti
Prof. univ. dr. Marian Popescu – F.S.E. Piteşti
Tehnoredactare: Lect. univ. dr. ing. ec. Crenguţa Ileana Tomescu
5
Managementul inovării
Tema 1
BAZELE TEHNOLOGICE ALE ÎNTREPRINDERII
Obiectivele temei:
Bazele tehnologice ale întreprinderii în care se prezintă noţiuni de
bază referitoare la teoria sistemelor, aspecte legate de sistemul tehnologic
evidenţiindu-se tehnologiile proprii celei de a treia revoluţii industriale
(fabricarea de materiale noi, biotehnologiile şi informatica), precum şi o
clasificare a procedeelor tehnologice având drept criterii rolul în
poziţionarea concurenţială a întreprinderii şi nivelul de dezvoltare a
tehnologiilor. De asemenea, se prezintă aspecte legate de analiza
potenţialului tehnologic al unei întreprinderi: determinarea potenţialului
tehnologic, estimarea potenţialului de competitivitate tehnologică, variaţia
potenţialului tehnologic al întreprinderii.
6
Managementul inovării
7
Managementul inovării
Exemplu
8
Managementul inovării
Exemplu
9
Managementul inovării
Rezumat
10
Managementul inovării
11
Managementul inovării
12
Managementul inovării
13
Managementul inovării
Sistemul de producţie
Aprovizionare
CONDUCERE
Desfacere
Personal
Cercetare
Întreţinere
Flux informaţional
Fig. 1.5 Sistemul de producţie al întreprinderii
Sistemul de fabricaţie
Comandă
14
Managementul inovării
Funcţiuni
Însuşiri
15
Managementul inovării
- ierarhizarea: orice sistem este parte dintr-un sistem mai mare, în cadrul
căruia funcţionează ca un subsistem; de asemenea părţile componente
16
Managementul inovării
17
Managementul inovării
18
Managementul inovării
Materialele compozite
20
Managementul inovării
Materialele plastice
21
Managementul inovării
b) Biotehnologiile
O bio-tehnologie se defineşte prin aceea că face apel la materia vie
(ceea ce o deosebeşte de chimie, metalurgie) prin intermediul unor fiinţe
monocelulare sau chiar a unor compuşi biochimici activi (ceea ce o
deosebeşte de tehnologiile agricole şi zootehnice).
Există teri mari ramuri ale tehnologiilor biochimice:
- tehnologii de tip fermentativ;
- tehnologii enzimative;
- tehnologii genetice.
22
Managementul inovării
bacterie care nu realiza aceasta în mod normal, fie chiar crearea de noi
plante şi animale.
c) Informatica
A reprezentat o revoluţie odată cu apariţia microprocesorului (1971).
În 20 de ani, cantitatea de componente plasate pe un microprocesor a crescut
exponeţial, de la cca 1000 la cca 10000000.
Aceasta a condus la realizarea unor calculatoare extrem de puternice,
foarte mici şi exploatabile aproape în orice condiţii, care au avut
următoarele efecte:
- calculatoare cu o putere de calcul foarte mare folosite la
calcule foarte complexe, la procese de simulare, ca elemente
de inteligenţă artificială;
- miniaturizarea, conduce la generalizarea utilizării micro
ordinatoarelor de către nespecialişti, dezvoltarea industriei de
soft şi a reţelelor de calculatoare;
- modularizare, apariţia roboţilor industriali inteligenţi şi a
obiectelor „inteligente” (rachete capabile să caute, să
recunoască şi să urmărească ţinta);
- dezvoltarea sistemelor digitale (telecomunicaţii), a reţelelor
de sateliţi de telecomunicaţii care conduce la mondializare;
- restructurarea unor ramuri industriale (industria ceasurilor).
Exemplu
25
Managementul inovării
27
Managementul inovării
28
Managementul inovării
Cost Legendă:
unitar SR - SFN – sisteme cu flexibilitate naturală
- SFA – sisteme flexibile de fabricaţie
- SR – sisteme rigide
SFN
SFN SFA
SFA
Sistem
rigid
N1 N2
Nr. unităţi
Rezumat
29
Managementul inovării
30
Managementul inovării
31
Managementul inovării
Exemplu
32
Managementul inovării
33
Managementul inovării
Exemplu
34
Managementul inovării
Rezumat
35
Managementul inovării
Inventatorul tehnologiilor
Criterii
37
Managementul inovării
Elast
Nota
Criterii de Imagine
performanţă P … C
P1 …… P1 P2 C2 ……
2 … 1
1. Caract.
funcţionale
2. Preţ
3. Facilităţi
4. Cost exploatare
5. Fiabilitate
6. Întreţinere
7. Adaptabilitate
Competitivitatea nij
Fig. 1.10 Matricea de analiză a competitivităţii tehnologie-produs (pentru o tehnologie Ti
şi un produs Pj)
39
Managementul inovării
- cererea pieţii;
- imaginea (prestigiul) întreprinderii;
- ofertele concurenţilor;
- coeficientul de elasticitate, definit prin influenţa unei
modificări a performanţei analizate asupra cererii de pe piaţă
a produsului respectiv.
…......
……..
……..
……..
……..
……
……
……
……
……
…………….. ………... …………………...
………
………
………
…..
…..
…..
.....
….
41
Managementul inovării
(0) Probleme
- dezvoltare? - de susţinut
→
(+) Rentabilizare
(-) Abandon
- sau realocarea
- nu se mai alocă resurse
resurselor
Atuurile întreprinderii →
Fig. 1.12 Matricea de evaluare a potenţialului tehnologic
42
Managementul inovării
43
Managementul inovării
44
Managementul inovării
Filatură
Ţesătorie
Confecţii
Comerţ
Gradul de prelucrare
45
Managementul inovării
Tm Z c ( Z se Z R ); (1.5)
în care: Zc = numărul de zile calendaristice din perioada considerată;
Zse = numărul de zile de sărbători legale şi zile libere
(sâmbete şi duminici);
ZR = numărul de zile de reparaţii, revizii, întreţinere;
46
Managementul inovării
47
Managementul inovării
Gradul de atracţie al
puternic
Dileme Vedete
→
pieţii
„Vaci de muls”
slab
Necazuri
slab puternic
Poziţia concurenţială
→
Fig. 1.14 Matricea ADL
48
Managementul inovării
50
Managementul inovării
51
Managementul inovării
52
Managementul inovării
b) diacronică;
c) combinată;
d) pură.
d) structură compozită.
a) definitorii;
b) esenţiale;
c) mature;
d) evolutive.
a) cererea pieţii;
b) compatibilitatea;
c) prestigiul întreprinderii;
d) coeficientul de elasticitate;
e) costurile de exploatare.
1.6. Rezumat
Se prezintă câteva modalităţi de definire a noţiunii de
tehnologie subliniindu-se elementele specifice fiecăreia dintre ele. Se
defineşte noţiunea de sistem şi elementele caracteristice ale acestuia,
precum şi sistemul tehnologic şi cel de fabricaţie cu cele patru
categorii ale sale: sistem cu flexibilitate naturală, artificială, sisteme
rigide de tip reglementat şi de tip automatizat.
După rolul în poziţionarea concurenţială a întreprinderii,
tehnologiile pot fi: esenţiale, de diferenţiere, definitorii şi periferice,
iar după nivelul de dezvoltare, tehnologii emergente, evolutive,
mature, în declin şi depăşite.
Se defineşte şi se analizează potenţialul tehnologic al întreprinderii,
se estimează potenţialul de competitivitate tehnologică şi se
determină variaţia potenţialului tehnologic al întreprinderii.
59
Managementul inovării
Tema 2
ÎNTREPRINDEREA ŞI PROCESUL INOVĂRII
60
Managementul inovării
Obiectivele temei:
În acesta tema se prezintă principalele cauza care determină
inovarea la nivelul întreprinderii, precum şi o serie de tehnici de
creativitate şi inovare folosite pentru generarea de idei noi sau pentru
găsirea celor mai bune soluţii cu caracter de noutate. Se evidenţiază
rolul cercetării şi dezvoltării (R&D) în realizarea competitivităţii
produselor unei întreprinderi. Se face o evaluare a activităţii de R&D
şi un calcul al rentabilităţii activităţii de R&D. De asemenea, sunt
prezentate câteva metode cantitative şi calitative de pregătire în
prognoza tehnologică.
Bibliografie recomandată:
61
Managementul inovării
63
Managementul inovării
64
Managementul inovării
65
Managementul inovării
66
Managementul inovării
Tabelul 2.1
70
Managementul inovării
este
răspunde la o activă în
Comportare opusă la nou permanent
nouă cerinţă raport cu noul
„în faţă”
moderată, înaltă,
mică, inovare slabă, inovare
Eficienţă inovare inovare
slabă susţinută
redusă moderată
susţine
neentuziast
Mod de conducere opus la nou acceptă noul permanent
faţă de nou
noul
parţial parţial de tip
Structură birocratică
birocratică birocratică colegial
- inovare de produs;
- inovare de proces.
Inovarea de produs:
- schimbarea de concepţie, care se bazează pe o idee nouă, ce se
sprijină sau nu pe o tehnologie nouă.
71
Managementul inovării
72
Managementul inovării
sau un helicopter), inovarea de proces poate viza unul şi acelaşi produs. Cel
mai adesea însă ea creează premisele unor îmbunătăţiri, chiar dacă acestea
apar uneori ceva mai târziu.
Analizând comparativ cele două moduri de inovare constatăm că
majoritatea realizărilor vizează produsul, deşi activitatea de R&D (cercetare-
dezvoltare) este orientată mai degrabă spre proces.
- inovare de ameliorare;
- inovare de adaptare;
- inovare de ruptură.
74
Managementul inovării
75
Managementul inovării
Fig. 2.1 Rezolvarea unei tehnologii plafonate prin perfecţionare sau înlocuire
- inovarea de fond (sinteză a unor noi tehnologii sau a unor noi nevoi;
76
Managementul inovării
77
Managementul inovării
favorizează generarea de idei noi sau care uşurează găsirea celor mai bune
soluţii cu caracter de noutate.
1
Crum L.W. – Ingineria valorii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976, pag.88
79
Managementul inovării
c) Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la data
desfăşurării reuniunii. Se recomandă ca la această etapă să participe un alt
grup de experţi, mai redus ca număr, cu o gândire puternic convergentă, care
vor selecţiona şi clasifica ideile pe categorii: idei realizabile şi cu
aplicabilitate imediată, idei realizabile într-un timp mai îndelungat şi idei
neaplicabile. Soluţiile astfel clasificate sunt apoi analizate şi evaluate.
84
Managementul inovării
86
Managementul inovării
poate prelungi la mai mult). În acest timp, fiecare participant emite idei,
soluţii care se reţin de către liderii reprezentanţi ai echipelor.
III – Dezbaterea în plen este etapa în cadrul căreia fiecare lider de echipă îşi
prezintă opiniile, soluţiile, punctele de vedere ale echipei respective. Pentru
prezentarea şi susţinerea acestora în plen se recomandă ca liderii grupurilor
de discuţie să folosească materiale ajutătoare: planşe (cu grafice, tabele,
calcule, scheme bloc, diagrame etc.) precum şi cărţi şi reviste de
specialitate, pregătite de membrii grupului respectiv.
Soluţiile unei echipe ajung acum să se confrunte cu soluţiile celorlalte
echipe, ceea ce permite o analiză critică ce conduce la ierarhizarea soluţiilor.
88
Managementul inovării
89
Managementul inovării
90
Managementul inovării
Tabelul 2.2
2
Crum L.W. – Ingineria valorii, Ed. Tehnică, Bucureşti, 1976, pag. 97-101
91
Managementul inovării
92
Managementul inovării
Dublare?
Multiplicare? Două ştergătoare de parbriz la automobile;
Creşterea ritmului de producţie prin prelucrarea
Exagerare? simultană a mai multor piese;
Creşterea producţiei peste limitele comenzilor pentru
a reduce costurile de fabricaţie şi, deci, pentru
b) Ce se poate elimina? atragerea altor comenzi;
Micşora?
Miniaturiza? Anvelope fără cameră;
Automobile de mică capacitate, radiouri portabile,
umbrele pliante;
Despicarea? de lubrifiere;
Robinetele de apă interne moderne;
93
Managementul inovării
5 Înlocuitor
a. Cine în loc de? Obţinerea altor surse de aprovizionare;
b. Ce altceva în loc de? Cutii de viteze automate în locul tipurilor acţionate
c. Alte adaosuri? manual;
d. Alt material? Aditivi în vopsele în vederea îndepărtării muştelor;
Rame din aluminiu pentru geamuri, înlocuind lemnul
e. Alt proces? sau oţelul;
Prelucrarea electrochimică a materialelor dure în
f. O altă energie? locul şlefuirii sau prelucrării prin aşchiere;
Maşini de tăiat iarba acţionate prin electricitate sau
g. Alte locuri? ardere internă;
Fabricarea reperelor necesare în noile fabrici, în
h. Un alt mod de abordare? zonele cu un standard scăzut - la un cost mai mic;
Transportul aparatelor fragile peste ocean cu avionul
i. O altă viteză? în locul vaporului, pentru a reduce avariile;
j. Un alt sunet? Viteze de aşchiere mai mari la strungurile moderne;
Muzică de fond în magazine, restaurante;
6 Rearanjarea
a. Rearanjarea reperelor? Minimaşini cu motor în poziţie transversală;
b. Un alt sistem? Străzi cu sens unic;
c. O altă amplasare? În magazine, pentru a atrage clienţii, tipul auto-
d. O altă succesiune? servire;
Modificarea succesiunii controlului pentru a micşora
e. Transpunerea cauzei şi efectul rebuturilor care apar în desfăşurarea
efectului? procesului de fabricaţie;
f. Schimbarea ritmului? La fel ca intr-un diagnostic medical;
94
Managementul inovării
7 Inversarea
a. Transpunerea pozitivului Utilizarea foliilor negative color;
şi negativului?
b. Ce se poate spune despre Construirea mai rapidă a navelor realizată prin
contrarii? începerea pupei, în primul rând;
c. O mişcare de recul? Maşina Volkswagen cu motor în spate;
d. O mişcare inversă? Blănarul care ataşează etichetele invers, în aşa fel
încât să poată fi citită atunci când haina este aşezată
e. Inversarea rolurilor? pe scaun;
Inversarea rolului conducătorilor, în aşa fel încât, să
poată fi apreciate problemele fiecăruia dintre ei;
8 Combinarea
a. Un amestec? Fibre de sticlă armată;
b. Un aliaj? Ulei şi metal pentru fabricarea lagărelor cu ungere
c. Un sortiment? automată;
Gruparea pentru desfacerea unui număr de articole cu
d. Un ansamblu? circulaţie lentă;
e. Combinarea unităţilor? Cravate şi batiste asortate;
f. Combinarea scopurilor? Perie pentru spălarea maşinilor cu furtun de apă
g. Combinarea funcţională? interior;
h. Combinarea ideilor? Ochelari bifocali;
Desfacerea loţiunii de ras împreună cu spuma de ras;
Catapulta cu abur şi puntea pe navele portavion
95
Managementul inovării
Listarea
96
Managementul inovării
Catalogul
Concentrarea pe obiect
97
Managementul inovării
Metoda matriceală
Var. element
A B C D E
Var. element
1 - x 0 y 0
2 0 - v u -
3 x 0 z 0 w
4 - - 0 - -
5 0 x x - x
98
Managementul inovării
Metoda morfologică
99
Managementul inovării
Elementul de structură funcţională
Cu extensie A
Material
Fără extensie
Cu spătar Carton presat
drept
Cu spătar Metalic
înclinat Fibră sticlă
Plastic
Pneumatic
Hidraulic
Mecanic
Electric
Principiul de acţionare
Matricea descoperirii
100
Managementul inovării
Astfel:
- factorii economici (B) se referă la necesităţile şi pieţele actuale;
- factorii economici (B’) se referă la necesităţile şi pieţele
nesatisfăcute;
- factorii tehnici (A) se referă la tehnicile folosite în cadrul firmei;
- factorii tehnici (A’) se referă la tehnicile cunoscute şi nefolosite,
folosite în schimb de alte firme;
- factorii tehnici (A’’) se referă la tehnicile aparţinând viitorului
apropiat.
101
Managementul inovării
Obiectiv
Gândire colaterală
102
Managementul inovării
un vas
104
Managementul inovării
105
Managementul inovării
106
Managementul inovării
Planuri de
viitor
Direcţia
firmei
Analiză Strategii
profituri
Efort R&D
prognoză
Serviciul
Beneficii Beneficii
Rezultate
realizate anticipate
Capital
Investiţii necesar
Forţa financiară
B. Forţa concurenţială:
- personalul, utilajele sunt la nivelul dorit?
107
Managementul inovării
C. Factori externi:
- există restricţii legate de legislaţia de protecţie a mediului?
- există o deplasare a cererii spre produse în serii mici,
individualizate?
Factorii de piaţă
a) factori favorizanţi:
- cererea de produse noi sau reproiectate;
- legislaţie din în ce mai strictă în domeniul protecţiei mediului
înconjurător;
- legislaţia în domeniul protecţiei consumatorului (siguranţă în
exploatare, termen de garanţie);
- necesitatea economisirii energiei;
- schimbarea structurii clienţilor.
108
Managementul inovării
b) factori de frânare:
- inerţia sau teama de a se implica în activităţi ce comportă un anumit
risc (mai ales la nivelul conducerii întreprinderii);
- lipsa unei orientări precise a activităţii din domeniul cercetării;
- neacordarea unui timp suficient pentru finalizarea cercetărilor şi
cererea de rezultate imediate.
a) factori favorizanţi:
- considerarea activităţii de cercetare ca o investiţie;
- sprijin şi încredere din partea conducerii;
- existenţa unui colectiv de cercetare valoros şi preocuparea de a
angaja tineri cu o bună (înaltă) pregătire profesională;
- susţinerea activităţii de cercetare de către Guvern prin contracte
finanţate, facilităţi fiscale;
- accesul cercetătorilor la centre externe de mare tradiţie.
b) factori de frânare:
- nesusţinerea ei în cadrul întreprinderii, fiind considerată ca o sursă
de cheltuieli suplimentare;
- slaba cunoaştere la nivelul conducerii a capacităţii şi potenţialului
serviciilor de cercetare;
- birocraţia la nivel intern şi guvernamental;
- climat fiscal nefavorabil;
- lipsa de personal necalificat;
- fonduri insuficiente;
109
Managementul inovării
110
Managementul inovării
Exemplu
2) economici:
- perspectivele financiare (ale întreprinderii, în particular şi ale
sistemului economic, în general)
111
Managementul inovării
3) ecologici:
- influenţa tot mai mare a mişcărilor ecologiste, ale căror eforturi de
conservare a mediului sunt din ce în ce mai mult susţinute de
consumatori, cu efectele de rigoare asupra cererii diferitelor produse
sau tipuri de produse;
- existenţa a tot mai numeroase acorduri de cooperare şi protocoale
internaţionale privitoare la utilizarea unor materii prime, poluare
transfrontalieră şi aşa mai departe.
Informaţia
Strategia
Activitatea concretă
113
Managementul inovării
pe termen mediu:
Cum trebuie modificat nomenclatorul de produse şi portofoliul
de tehnologii al întreprinderii pentru ca să se poată răspunde
viitoarelor cereri ale pieţei?
În ce măsură nomenclatorul de produse şi portofoliul de
tehnologii vor fi influenţate de modificările în climatul
economic, politic, organizatoric, cultural, ecologic din
interiorul întreprinderii şi din societatea unde ea îşi desfăşoară
activitatea?
pe termen lung:
În ce măsură evoluţiile de perspectivă ale pieţei şi ale
tehnologiei vor avea influenţă asupra activităţii întreprinderii şi
în ce sens?
114
Managementul inovării
115
Managementul inovării
116
Managementul inovării
Fig. 2.9 Evoluţia unui produs în curs de concepţie şi contribuţia diferitelor departamente
a) evoluţia plajelor de performanţe a produsului de la perceperea cererii pieţei până la
realizarea efectivă a produsului;
b) ponderea responsabilităţii diferitelor departamente în concepţia şi realizarea produsului
119
Managementul inovării
120
Managementul inovării
121
Managementul inovării
122
Managementul inovării
Exemplu
Exemplu
c) predomină temele vizând noi metode sau cele vizând noi produse?
Elaborarea de noi metode este şi ea un semn că logistica produsului
tinde să se plafoneze şi nu se mai poate face mare lucru acolo;
125
Managementul inovării
Min. Apărării
cercetare
Naţionale
cercetării
Reinvestiţii în
activitatea de
Investiţii GUVERN
cercetare
Proiect de Impozite
dezvoltare
Investiţii
Răspunsul
pieţei
126
Managementul inovării
127
Managementul inovării
Indici de performanţă
1. Indicele Disman
Indicele Disman se determină cu o relaţie de forma:
Ci
P Rt Rc
1 r
în care: P = valoarea netă actuală a proiectului;
Rt = probabilitatea de succes tehnic;
Rc = probabilitatea de succes comercial;
Ci = valoarea proiectului în anul i (din cei n pe care se va etala
proiectul);
128
Managementul inovării
129
Managementul inovării
2.4.4.4 Concluzii
În principiu, operaţia de lansare a unui nou produs decurge în trei
faze:
- identificarea oportunităţilor de a realiza ceva nou;
- realizarea noului;
- transpunerea în practică.
130
Managementul inovării
2. Specificaţii
3. Cercetare
4. Concepţie
9. Măsura satisfacţiei
utilizatorului
5. Proiectare
6. Producţie
7. Comercializare
8. Utilizare, întreţinere
2.5.1 Definire
Prognoza se defineşte ca fiind evaluarea probabilă, stabilită în mod
ştiinţific, a evoluţiei calitative şi cantitative a unui domeniu într-un interval
de timp (numit orizontul prognozei) şi stabilirea evoluţiilor şi stărilor
posibile ale domeniului, precum şi probabilităţile asociate lor, cu scopul de
a face faţă în mod inteligent şi eficient schimbărilor existente şi a celor
132
Managementul inovării
133
Managementul inovării
Optimizarea sistemului
actual
Nevoi Tehnologia
sociale Structura Funcţiile prezentă
actuale nevoilor tehnologiei
actuale prezente
Studii de Schimbări
Schimbări impact tehnologice
sociale
Prognoză Prognoză
socială tehnologică
Structura Funcţiile
Nevoi viitoare a tehnologiei Tehnologia
viitoare nevoilor viitorului viitoare
Planificarea viitorului
sistem
134
Managementul inovării
135
Managementul inovării
Orizontul de timp
Gradul de detaliere
Natura deciziei
Stabilitatea sistemului
Sistemele stabile evoluează după alte legi decât cele turbulente, iar
diferitele tehnici de prognoză răspund mai bine uneia sau celeilalte situaţii.
136
Managementul inovării
Costul
Precizia
Uşurinţa de aplicare
137
Managementul inovării
decizie care trebuie adoptată repede se alege o altă metodă decât pentru o
decizie care nu este presantă.
Tabelul 2.3
138
Managementul inovării
De cele mai multe ori, pentru a putea însuma erorile negative cu cele
pozitive şi a obţine o eroare medie având o valoare proporţională cu
mărimea absolută a erorilor, se lucrează cu pătratele acestora.
Prognoza cantitativă se realizează, de regulă, fie cu ajutorul
tehnicilor de regresie, fie cu metodele de prognoză prin filtraj adaptiv.
a) Tehnicile de regresie
Y (t ) X (t ) min ,
2
(2.5)
însumarea fiind făcută pentru toate valorile „t” disponibile. Ca urmare este
vorba de o funcţie continuă, care, pe o reprezentare grafică X=f(t), să treacă
cât mai aproape de toate punctele.
Având un şir de „n” puncte X(t) se poate deduce, relativ uşor,
funcţia care să respecte condiţia 2.5, cu remarca ca funcţia să fie o dreaptă
de forma,
Y=a+bt (2.6)
în care coeficienţii „a” şi „b” se determină cu relaţiile:
139
Managementul inovării
n X t X t
b ,
n t 2 t
2
(2.7)
a
X b t .
n
Problema este că, foarte adesea, variaţia în timp a fenomenului
studiat nu este lineară. În acest caz se poate proceda în două moduri diferite.
1. Se presupune că funcţia care descrie fenomenul este o
polinomială, de tipul
y a bt ct 2 dt 3 ...
(2.8)
coeficienţii a, b, c, d,… fiind calculaţi cu ajutorul unor relaţii similare cu
2.7. este necesar ca numărul de puncte de care dispunem să fie mai mare
decât gradul maxim al polinomului. Se remarcă faptul că, pe măsură ce
gradul polinomului creşte, curba calculată se aşază din ce în ce mai bine
peste punctele experimentale, la limită reproducându-le fidel.
Pentru studiile de prognoză aplicarea regresiei polinomiale este
deosebit de riscantă, mult mai eficientă fiind cea de-a doua cale.
2. Se aleg mai multe funcţii care mai întâi se „liniarizează”, după
care se calculează „a” şi „b” cu relaţiile 2.7.
b
De exemplu: funcţia Y a , se va liniariza prin schimbarea de variabilă
X
1
X' devenind Y a bX ' .
X
Numărul funcţiilor ce se pot liniariza cu uşurinţă este în jur de 10.
Se calculează pentru fiecare dintre funcţiile alese suma pătratelor abaterilor
şi se alege funcţia pentru care se găseşte valoarea minimă a acestei sume
140
Managementul inovării
O primă metodă, foarte simplă, este cea a mediilor mobile. Fie „n”
valori trecute pe bază cărora se caută valoarea pentru perioada imediat
următoare:
X t X t 1 ... X t n 1
S t 1
n
(2.9)
Când s-a ajuns la timpul (t+1) şi se caută noua valoare S(t+2) se va
elimina din şir valoarea cea mai veche, care a servit la calcularea lui S(t+1),
care se înlocuieşte cu X(t+1) ş.a.m.d.
Dezavantajul metodei constă în aceea că toate valorile trecute
influenţează în mod egal prognoza, ceea ce nu este real. Se poate
presupune că evoluţia în perioada imediat următoare va depinde de
evoluţiile din imediata apropiere decât de cele foarte vechi. De aceea, de
regulă, se preferă o metodă modificată, cunoscută sub numele de metoda
netezirii exponenţiale, pe baza căreia valoarea prognozată se determină cu o
ecuaţie de forma:
S t 1 X t 1 X t 1 1 X t 2 1 X t 3
2 3
(2.10)
în care α este un coeficient cu valori între 0 şi 1.
141
Managementul inovării
X(i) Prognoză
Calculul S(t+1)
Reglarea ponderii
W(i)
Δ Eroarea
Sistemul X(t+1)
real
Exemplu
Tabelul 2.4
rapidă;
Mici pe seama
Profituri Investiţiilor Mari; În scădere; Foarte mici;
mari;
Numeroase
Concurenţă Scădere a
Concurenţă Câteva firme; firme, fără
prin preţuri; concurenţei;
experienţă;
Supracapacitate
Supracapacitate; Subcapacitate; Capacitate
pronunţată;
Serii scurte; Serii mari; optimă; Serii
Fabricaţie Circuite
Multă mână de Începere mari; Costuri
specializate de
lucru; automatizare; optimizate;
vânzare
Segmentarea
Reclamă foarte pieţii;
Reclamă
Comercializare susţinută; Diversificare; Reducere piaţă;
susţinută;
Costuri mari; Prelungire
ciclu de viaţă
146
Managementul inovării
C’-D’ ele scad. Când beneficiile tind spre zero (punctul D), tehnologia nu
mai este interesantă economic şi se renunţă la ea.
Eforturile financiare totale sunt reprezentate de suprafaţa
cuprinsă între curba I-F-G-A’ şi axa Ox, iar beneficiile totale între curba
A’-B’-C’-D’ şi axa Ox . o condiţie de succes a tehnologiei este ca totalul
beneficiilor să depăşească totalul cheltuielilor. Succesul este cu atât mai
notabil cu cât diferenţa între suprafaţa de deasupra axei Ox şi cea de sub
axa Ox va fi mai mare.
Dacă se încearcă o lansare prematură a tehnologiei, atunci când
condiţiile nu sunt încă bine pregătite (curba 2), eforturile financiare sunt
mult mai mari, pentru a suplini elementele încă nepuse la punct. În
schimb beneficiile nu sunt mai mari. Un exemplu în acest sens a fost
avionul franco-britanic Concorde în cazul căruia beneficiile nu au reuşit să
acopere eforturile de cercetare-proiectare.
Dacă tehnologia este lansată cu întârziere (curba 3) eforturile
financiare sunt mai mici, deoarece o bună parte din problemele din sfera
cercetării au fost deja rezolvate, dar şi beneficiile sunt mai mici, întrucât
punctul D nu poate fi nicicând împins spre dreapta, el depinzând de
următoarea tehnologie.
De regulă, situaţia se întâlneşte în cazul tehnologiilor pe care ţările
puternic dezvoltate le vând ţărilor din lumea a III-a, tehnologii care nu sunt
vândute decât atunci când, în ţara de origine, au depăşit punctul B de la
logistică.
Concluzia este că rezultatele economice bune se obţin doar dacă
activităţile legate de noua tehnologie sunt lansate la momentul oportun.
148
Managementul inovării
149
Managementul inovării
151
Managementul inovării
152
Managementul inovării
153
Managementul inovării
61. Grupul este format din şase participanţi sau din echipe a câte şase
participanţi în cazul:
a) metodei Brainstorming;
b) metodei Delphi;
c) Sinecticei;
d) reuniunii Phillips 66.
156
Managementul inovării
157
Managementul inovării
2.7 Rezumat
Inovarea industrială se defineşte ca fiind transferul unei idei noi sau
a unui nou concept până la stadiul final al unui nou produs acceptat de piaţă.
Creativitatea reprezintă capacitatea de identifica legături noi între
elementele aparent fără legătură între ele, ca fiind punctul de plecare a
inovării.
Inovarea industrială este influenţată de factori care favorizează
activitatea de inovare şi de factori care frânează această activitate.
Tipurile de inovare industrială se clasifică în funcţie de obiectul
inovării (de produs, de proces), după gradul de intensitate tehnologică (de
ameliorare, de adaptare, de ruptură) şi după impactul asupra industriei şi
după gradul de influenţare a pieţei (de fond,nişe comerciale,curentă,
revoluţionară).
Generarea de idei noi este favorizată de o serie de tehnici şi metode
de stimulare a creativităţii(metode intuitive, analitice, de lucru, asociative
sau deductive, metode fundamentale de creaţie).
Un rol important în inovarea industrială îl joacă cercetarea
dezvoltarea.
Cercetarea poate fi fundamentală, aplicativă şi de dezvoltare.
Activitatea de R&D este influenţată de numeroşi factori interni şi externi,
care o pot favoriza sau frâna.
Operaţia de lansare a unui produs nou decurge în trei faze:
identificarea oportunităţilor de a realiza ceva nou, realizarea noului şi
transpunerea în practică.
158
Managementul inovării
159
Managementul inovării
Tema 3
TEHNOLOGIA ŞI STRATEGIA ÎNTREPRINDERII
Obiectivele temei:
Se prezintă factorii care conduc la producerea unor schimburi în
activitatea unei întreprinderi; tipuri de achiziţie din exterior a tehnologiilor;
elemente definitorii pentru avantajul concurenţial al întreprinderii şi rolul
tehnologiei în dobândirea şi menţinerea avantajului concurenţial, precum şi
strategia tehnologică a întreprinderii şi poziţionarea strategică a acesteia.
Bibliografie recomandată:
160
Managementul inovării
161
Managementul inovării
Noii veniţi
Furnizorii
Clienţii
Concurenţii
din sector
Produsele noi
162
Managementul inovării
Economiile de scală
Imaginea de marcă
Este unul dintre cele mai mari handicapuri al unui nou venit şi îl
poate depăşi prin practicarea unor preţuri promoţionale la produsele sale,
pentru o perioadă de timp.
Situaţia este mai favorabilă dacă noul venit are o imagine de marcă
într-un sector apropiat.
Nevoia de capital
este disponibil la bănci, dar redistribuirea lui în alt sector va atrage prime
mari de risc plătite băncilor.
Costuri de reconversie
165
Managementul inovării
166
Managementul inovării
3.1.4 Furnizorii
Măsura în care se poate negocia cu furnizorii de materii prime va
reprezenta unul din factorii determinanţi ai situaţiei concurenţiale.
Elementele cu influente majore sunt:
- diversificarea tehnologiilor de realizare a produselor;
- gradul de concentrare al furnizorilor;
- existenţa materiilor prime înlocuitoare;
- importanţa pentru furnizor a cantităţilor solicitate;
- importanţa materiei prime şi posibilitatea de a o stoca;
167
Managementul inovării
Exemplu
168
Managementul inovării
3.1.5 Clienţii
Clienţii vor lupta întotdeauna pentru o reducere a preţurilor şi o
îmbunătăţire a calităţii şi a serviciului, profitând în acest scop de lupta
concurenţială dintre întreprinderile producătoare.
Clienţii sunt un factor determinant prin doua elemente:
- forţa de negociere;
- sensibilitatea la variaţii de preţ.
169
Managementul inovării
Forţa de negociere
170
Managementul inovării
171
Managementul inovării
172
Managementul inovării
173
Managementul inovării
Tabelul 3.1
Caracteristicile strategiilor
Strategia Produse Procedee
- reducerea costurilor
- coborârea pe curba de
produselor prin
experienţă pentru
reducerea
consumuri;
consumurilor
diferenţiere prin costuri - creşterea
specifice, prin
productivităţii muncii;
simplificarea
- sporirea economiilor
metodelor de
de scală.
fabricaţie, logistică etc.
- tehnologii cu grad
- dezvoltarea de produse înalt de precizie, cu un
diferenţiere prin unicitatea de calitate superioară, control foarte strict,
produselor cu caracteristici mai mai flexibile şi
bune. capabile de a
personaliza produsele.
- dezvoltarea de produse - metode care să
concentrarea pe un
care au doar realizeze produsele
segment de piaţa prin
caracteristicile exact la nivelul
preţuri
necesare pentru solicitat de segmentul
174
Managementul inovării
Service-ul
177
Managementul inovării
178
Managementul inovării
Exemplu
179
Managementul inovării
Exemplu
81. „Se alocă activităţii de cercetare cam tot atât cât alocă şi ceilalţi
din aceeaşi ramură industrială” face parte din categoria metodelor
de finanţare:
a) empirice de estimare a bugetului alocat;
181
Managementul inovării
c) stabilitatea sistemului;
d) gradul de detaliere;
e) gradul de interes.
89. Dintre cele mai folosite metode cantitative de previziune fac parte:
a) tehnicile de regresie;
b) metoda mediilor mobile;
c) metoda netezirii exponenţiale;
d) metoda curbelor logistice.
97. Eforturile financiare sunt mult mai mari atunci când o tehnologie
a fost lansată:
a) la timp;
b) cu întârziere;
c) prematur;
184
Managementul inovării
185
Managementul inovării
3.5 Rezumat
Se prezintă factorii care conduc la producerea unor schimburi în
activitatea unei întreprinderi; tipuri de achiziţie din exterior a tehnologiilor;
elemente definitorii pentru avantajul concurenţial al întreprinderii şi rolul
tehnologiei în dobândirea şi menţinerea avantajului concurenţial, precum şi
strategia tehnologică a întreprinderii şi poziţionarea strategică a acesteia.
187
Managementul inovării
Răspunsuri grile
188