Finanțarea Companiilor prin Piața de Capital.

Studiul de Caz : Evoluția Cursului Bursier al Acțiunilor ‘’ Digi Communications N.V. ‘’

Autor: Jemanean Alexandru

Coordonator: Lect. Dr. Angela Cozorici

1
Cuprins
I. Piața de Capital 3
I.1 Noțiuni Teoretice 3
I.3 Trăsăturile Pieței de Capital 4
II. Finanțarea Companiilor prin Piața de Capital 5
Finanțarea prin emisiunea de acțiuni 5
Finanțarea prin emisiunea de obligațiuni 7
Studiul de Caz ………………………………………………………………………………. 9
Bibliografie …………………………………………………………………………………14

2
 I. Piața de Capital
I.1 Noțiuni Teoretice
Piaţa de capital reprezintă ansamblul relaţiilor şi mecanismelor prin care se realizează transferul
fondurilor de la cei care au un surplus de capital – investitorii – către cei care au nevoie de
capital – emitenţii de titluri - cu ajutorul unor instrumente specifice (valorile mobiliare emise) şi
prin intermediul unor operatori specifici (societăţile de servicii de investiţii financiare).
Prin intermediul acestei pieţe, capitalurile disponibile şi dispersate la nivelul unei economii sunt
dirijate către agenţii economici naţionali sau de pe pieţele altor ţări, acolo unde nevoile de
capital depăşesc posibilităţile financiare interne de acoperire sau unde autorităţile monetare
impun anumite restricţii privind accesul la resursele financiare interne.Instrumentele financiare
sunt în general obligații legale ale unei părți de a transfera un active, o valoare către altă parte la
o dată viitoare și în anumite condiții.
Abordarea pieţei de capital presupune evidenţierea a două accepţiuni: anglo-saxonă şi european-
continentală.
În accepţiunea anglo-saxonă, piaţa de capital este o componentă a pieţei financiare alături de
piaţa monetară şi piaţa asigurărilor.
a. piaţa de capital destinată capitalurilor pe termen mediu şi lung (sinonimă cu piaţa
valorilor mobiliare)
b. piaţa monetară destinată capitalurilor atrase şi plasate pe termen scurt
c. piaţa asigurărilor piaţă specifică ce sprijină derularea activităţii pe celelalte pieţe.
În accepţiunea european-continentală, structura pieţei de capital este complexă şi include piaţa
monetară, piaţa ipotecară şi piaţa financiară:
a. piaţa monetară este o piaţă a capitalurilor pe termen scurt; obiectul tranzacţiilor pe
această piaţă îl constituie moneda numerar şi/sau banii de cont, aici fiind incluse şi
tranzacţiile cu efecte de comerţ, certificate de depozit, bonuri de tezaur, bilete de
trezorerie. Participanţii pe această piaţă sunt băncile centrale, băncile comerciale şi
specializate, casele de economii, societăţile de asigurări, trezoreria publică.
b. piaţa ipotecară s-a creat în numeroase ţări ca urmare a dezvoltării înregistrată de
activitatea de creditare în domeniul imobiliar (construcţii de locuinţe). Dimensiunile
ample ale creditului ipotecar implică o mobilizare vastă de resurse, de regulă capitaluri
disponibile pe termen lung. Participanţii pe această piaţă sunt casele de economii,
societăţile de asigurări, bănci şi societăţi ipotecare, bănci comerciale.
c. piaţa financiară are ca obiect emisiunea, plasarea şi tranzacţionarea titlurilor de capital pe
termen lung, în cadrul căreia se realizează investiţii directe şi de portofoliu.
În România, abordarea cea mai des utilizată este cea anglo-saxonă, potrivit căreia piaţa de
capital este o piaţă financiară.

3
Instrumentele specifice pieţei de capital sunt:
1. valorile mobiliare cu venituri fixe
a. titluri de trezorerie (bonuri de tezaur, obligaţiuni de trezorerie)
b. titluri emise de agenţii guvernamentale
c. obligaţiuni municipale
d. obligaţiuni corporative
2. valorile mobiliare cu venituri variabile
a. acţiuni comune şi preferenţiale
b. produse derivate (forwards, futures, options)
c. produse sintetice (contracte pe indici bursieri)
Scopul pentru care un investitor se adresează pieţei de capital vizează obţinerea unui câştig
direct (sub forma dividendelor şi a dobânzilor pe care le poate încasa ca urmare a investiţiei pe
care o realizează), a unui câştig indirect (ca urmare a creşterii ulterioare a cursului de piaţă al
titlurilor achiziţionate comparativ cu preţul la care acestea au fost iniţial cumpărate) dar şi
lichiditatea investiţiei sale (prin posibilitatea recuperării într-un interval de timp cât mai scurt şi
cu costuri cât mai scăzute a capitalului investit, prin transformarea titlurilor deţinute în
numerar).
De asemenea, la tranzacţionarea titlurilor pe piaţa de capital trebuie avut în vedere cuplul
rentabilitate – risc. Ceea ce îi interesează pe investitori este rentabilitatea scontată, cea aşteptată
din deţinerea activului financiar (încasarea unui dividend, a unei dobânzi, variaţia favorabilă a
cursului activului respectiv). Riscul unui titlu financiar apare atunci când există incertitudinea
legată de valoarea activului financiar la o dată viitoare, în momentul în care previziunile cu
privire la evoluţia titlurilor financiare nu se realizează.
I.2 Trăsăturile Pieței de Capital
a. vânzarea/cumpărarea de titluri nu se realizează în mod direct, ci prin activitatea
desfăşurată de intermediari. Ei sunt cei care asigură legătura între cei care au capitaluri
disponibile şi doresc să le investească (oferta de capitaluri) şi cei care au nevoie de
capitaluri şi emit titluri pe piaţă (cererea de capitaluri).
b. tranzacţiile cu titluri au un caracter public
c. instrumentele pieţei de capital pot fi transmise în mod liber între diverşii posesori
d. preţurile titlurilor se stabilesc pe baza raportului cerere/oferta, fie prin licitaţie, fie prin
negociere
e. investirea capitalurilor disponibile se efectuează cu precădere în titluri emise pe termen
mediu şi lung.

Piaţa de capital are un rol important în dezvoltarea economică, prin:

a. trecerea de la proprietatea centralizată la cea descentralizată
b. posibilitatea finanţării directe a agenţilor economici (prin emisiune de acţiuni sau
obligaţiuni)

4
 c. atragerea excedentului de resurse financiare existent în economie şi plasarea sa eficientă
d. cunoaşterea activităţii agenţilor economici în ceea ce priveşte eficacitatea activităţii,
solvabilitatea şi competitivitatea lor.

II. Finanțarea Companiilor prin Piața de Capital

Motivaţia fundamentală a unei pieţe de capital constă în plasarea titlurilor financiare emise de
agenţii economici pentru obtinerea de capital provenit de la potenţiali investitorideţinători de
excedent de capital.
a. Piaţa primară de capital: este în esenţă piaţa procesului investiţional. Ea este canalul
delegătură între economia financiară şi economia reală, este modalitatea de transformare
aactivelor financiare în active real economice.

b. Piaţa secundară de capital: este simbolică, dar folosind instrumente de tipul

acţiunilor,obligaţiunilor care poartă în ele atributele dreptului de proprietate, conferă
imagineaeconomiei reale, fiind o măsură a capitalului real economic. Investiţia pe piaţa
secundară decapital, plasamentul, este un proces pur financiar, simbolic ce
tranzacţionează titlurifinanciare, active pur financiare care se constituie în instrumentele
acestei pieţe.
II.1 Finantarea prin emisiunea de actiuni
Acţiunile reprezintă fracţiuni ale capitalului social şi desemnează raportul juridic
dintredeţinătorul acesteia şi persoana juridică emitentă. Acţiunile sunt fracţiuni egale ale
capitalului social, care conferă aceleaşi drepturi şi obligaţii tuturor deţinătorilor, sunt
indivizibile. Având învedere că acţiunea reprezintă cea mai mică fracţiune a capitalului social,
ea nu mai poate fi divizată. Sunt instrumente financiare negociabile, ele putând fi transmise altor
persoane, în virtutea mecanismelor cererii şi ofertei şi cu respectarea prevederilor legale
existente înmaterie. Acţiunile sunt fracţiuni ale capitalului social care au o anumită valoare
nominală. În legislaţia română, valoarea nominală minimă a unei acţiuni este de 0.1 lei.
Principalele drepturi ale deţinătorilor de acţiuni comune:
a. acţionarii au o răspundere limitată, în limita participării la capitalul social;
b. acţionarii au dreptul la dividende, care reprezintă recompensa acestora pentru asumarea
riscului de a investi în respectiva afacere;
c. acţionarii au dreptul la vot în Adunările Generale ale Acţionarilor;
d. acţionarii au dreptul la informare, respectiv au cel puţin acces la rapoartele financiare
anuale ale emitentului care cuprind bilanţul contabil, contul de profit şi pierdere, raportul
administratorilor şi rapoartele cenzorilor;
e. în cazul în care societatea emitentă intră în lichidare sau este declarată în stare de
faliment, acţionarii au dreptul la repartizarea activului rămas după acoperirea tuturor
datoriilor;

5
Valoarea unei acţiuni poate fi considerată prin prisma mai multor aspecte:
a. valoarea nominală (face value): se află împărţind valoarea capitalului social al unei
societăţi lanumărul de acţiuni emise
b. valoarea patrimonială a actiunilor: reprezintă valoarea activului net ce revine pentru
oacţiune aflată în circulaţie
c. valoarea financiară a actiunilor: exprimă raportul dintre eficienţa plasamentului în
respectiva acţiune şi eficienţa unui plasament alternativ la rata medie a dobânzii de piaţă
d. valoarea de piaţă a actiunilor: reprezintă preţul stabilit la un moment dat, prin
confruntarealiberă a cererii şi ofertei, la care se realizează tranzacţiile cu respectivele
titluri. Valoarea de piaţă aactiunilor este influenţată direct de situaţia economico-
financiară curentă şi deperspectivă a emitentului, de evoluţia mediului economic intern şi
internaţional, respectiv asituaţiei pieţei în ansamblu si de factori conjuncturali care pot
afecta la un moment datechilibrul dintre cererea şi oferta respectivului.
Emisiunea actiunilor – se realizeaza prin Oferta publica primara, prin care se vand actiuni nou
emise iar banii rezultati din vanzare intra in societate, fiind folositi pentru majorarea capitalului
social si dezvoltarea afacerilor. Ofertele publice de vanzare de actiuni sunt intermediate de
societati de servicii de investitii financiare. Documentul de prezentare a ofertei si al emitentului
poarta numele de prospect de emisiunecare contine caracteristicile ofertei si o ampla prezentare
a emitentului incluzand situatia financiara, si perspectivele de dezvoltare ale acestuia.
Avantajele finantarii cu actiuni comune:
a. actiunile comune nu obliga firma sa plateasca sume fixe catre actionari. Daca compania
genereaza profituri si nu este presata de o nevoie interne pentru a utiliza aceste profituri,
poate plati dividende actionarilor. Daca s-ar fi finantat prin indatorare, ar fi avut o
obligatie legala de plata a dobanzii la datoriile respective, indiferent de situatia
activitatilor firmei si defluxurile de numerar;
b. actiunile comune nu au scadenta, ele nu trebuie rascumparate niciodata, ceea ce nu ar fi
fost cazul cu o emisiune de instrumente de indatorare;
c. daca compania are perspective bune, actiunile comune pot fi adesea vandute in termeni
mai avantajosi decat obligatiunilor;
d. De regula actiunile comune si dividendele acestora cresc in valoare in perioade cu
inflatie in crestere (inflatie pana in 8%) ;
e. finantarea prin actiuni mentine o rezerva adecvata a capacitatii de indatorare a societatii.
Aceasta rezerva a capacitatii de indatorare poate fi utilizata in perioade mai dificile prin
care firma poate trece la un moment dat, avand acces la creditul bancar ;
f. Firma, cotata la bursa este vizibila, deschisa publicului, are parte de publicitate in mediul
economic.

6
Dezavantajele finantarii prin emisiunea de actiuni comune:
a. emiterea de actiuni comune extinde dreptul de vot si controlul detinatorilor noilor actiuni.
Din acest motiv finantarea prin actiuni este evitata adesea de firmel mici sau nou
infiintate, al caror proprietar-manager ar putea sa nu doreasca sa imparta controlul
companiei cu persoane din afara ;
b. actiunile comune dau noilor actionari dreptul de a imparti profiturile firmei. Daca profitul
creste noii actionari vor avea partea lor in aceasta “mina de aur”. Daca firma s-ar finanta
prin indatorare, noii investitori ar beneficia numai de o suma fixa, indiferent de
profitabilitatea companiei ;
c. dividendele actiunilor nu sunt deductibile ca o cheltuiala la calculul venitului firmei care
face obiectul impozitarii ;
d. cand emisiunea este o oferta publica initiala (IPO), emisiunea este adesea subevaluata,
adica emisa la un pret mai mic (pentru cresterea atractivitatii actiunilor puse in vanzare)
dat fiind faptul ca firma nu are un istoric in piata de capital ;
e. Costuri de emisiune sunt mai mari decat in cazul altor forme de finantare ;

II.2 Finantarea prin emisiunea de obligatiuni

Obligatiunile sunt instrumente financiare de tip “debt” (credit). In functie de entitatea care le
emite , obligaţiunile se pot clasifica în: obligaţiuni de stat, obligaţiuni municipale si obligatiuni
corporative. Obligaţiunile speciale reprezintă o categorie de obligaţiuni pentru care condiţiile de
emisiuneşi de rambursare sunt particulare. Din această categorie fac parte: Obligaţiunile
convertibilela scadenta in actiuni , Obligaţiunile indexate (care ofera protectie investitorilor
pentru risculde dobanda), Obligaţiunile ipotecare ( garantate cu ipoteci).
Obligaţiunile, ca titlu financiar negociabil, sunt caracterizate de următoarle elemente:
a. valoarea nominală: reprezintă suma care va fi rambursată la scadenţa de către emitent şi
care mai poate fi numită şi principal ;
b. preţul de emisiune: este stabilit de către emitent şi reprezintă preţul cu care vor fi oferite
obligaţiunile spre vânzare ;
c. termenul de rambursare (maturitatea): este cuprins între momentul emisiunii şi momentul
răscumpărării de către emitent a obligaţiunii şi reprezintă durata de viaţă a unei
obligaţiuni ;
d. cuponul de dobândă al obligaţiunii: reprezintă modul de fructificare a plasamentului în
obligaţiuni şi reprezinta dobanda pe care o incaseaza investitorul ;
e. modalitatea de rambursare a principalului, poate fi: in anuitati constante sau integral la
maturitate.
Emiterea obligatiunilor corporatiste : Oferta publica de vanzare de obligatiuni se deruleaza
similar cu cea de vanzare de actiuni. La fel ca si in cazul actiunilor, obligatiunile se emit prin
oferta publica numai prin intermediul unei societati specializate de intermediere numita societate
de servicii de investitii financiare (SSIF). Continutul prospectului de oferta publica este

7
asemanator cu cel in cazul actiunilor Firma emitenta a obligatiunilor stabileste, prin consultare
cu societatea de intermediere si pe baza nevoilor proprii de finantare, parametrii emisiunii de
obligatiuni:
a. valoarea totala a imprumutului obligatar ;
b. valoarea nominala si numarul obligatiunilor ;
c. dobanda la care se ofera obligatiunile ;
d. durata de viata si frecventa platilor ;
e. perioada de vanzare a obligatiunilor ;
f. tipul acestora (convertibile sau neconvertibile) ;
g. modalitatea de garantare ;
h. listarea pe o piata organizata ;
Avantajele finantarii intreprinderii prin emiterea de obligatiuni :
a. costul datoriilor este absolut limitat si detinatorii de obligatiuni nu participa la cresterea
profiturilor daca firma are succes ;
b. proprietarii nu trebuie sa imparta controlul atunci cand utilizeaza finantarea prin datorii ;
c. rata necesara a rentabilitatii este mai mica decat la actiunile comune ;
d. plata dobanzii este deductibila fiscal, ceea ce ii reduce si mai mult costul relativ ;
Dezavantajele finantarii intreprinderii prin emiterea de obligatiuni :
a. datoriile reprezinta o cheltuiala fixa, daca profiturile companiei fluctueaza ar putea sa nu
faca fata acestei cheltuieli ;
b. datoriile au o maturitate fixa deci si returnarea datoriei trebuie realizata la momentul
respectiv ;
c. in cazul obligatiunilor emise pe termen lung apare riscul ca datoria sa devina o povara
incazul in care apar modificari substantiale ale mediului de afaceri (cum ar fi scaderea
dobanziimult sub dobanda oferita prin emisiunea realizata)

8
III. Studiul de Caz : Evoluția Cursului Bursier al Acțiunilor ‘’ Digi Communications N.V. ‘’
Digi Communications unul din principalii furnizori de servicii de telecomunicații în România și
în Ungaria. Ofertelel lor în ambele țări includ servicii de televiziune prin cablu și televiziune
DTH, internet fix, date fixe și telefonie fixă. Serviciile de telecomunicații fixe și de divertisment
sunt oferite prin intermediul rețelei de fibră optică avansate tehnologic, care deservește la acest
moment aproximativ 62% și 24% din gospodăriile din România și, respectiv din Ungaria, iar
ambele țări se află în întregime în aria de acoperire a serviciilor de televiziune prin satelit, de tip
“Direct-to-Home”.
Istoric:
Afacerea de televiziune prin cablu a fost înființată în anul 1992 de un grup de persoane fizice
din România, incluzându-l pe Dl. Zoltán Teszári. Aceștia au înființat societate TVS Holding
Brasov și au început să construiască rețele de cablu și să ofere servicii de televiziune prin cablu
în Timișoara și Brașov, două dintre orașele principale ale României.
În anul 1993, Dl. Zoltán Teszári a fondat (împreună cu alte persoane) societatea Kappa, care a
construit și operat una dintre cele mai importante și moderne rețele de televiziune prin cablu din
București la acel moment.
În anul 1996, acționarii Kappa au împărțit rețeaua societății din București în două părți egale.
Dl. Teszári dorea să extindă operațiunile în întreaga țară, în timp ce ceilalți acționari doreau să
limiteze acoperirea rețelei Kappa la orașul București. După împărțire, Dl. Teszári a contribuit cu
jumătatea sa din rețeaua inițială a societății Kappa și cu toate drepturile sale din cadrul societății
la un proces de fuziune cu societatea Analog CATV, un alt operator de cablu important din
București, care și-a schimbat denumirea în Romania Cable Systems S.A. în 1997.

9
Din anul 1996, au investit masiv în modernizarea rețelelor existente și în extinderea acoperirii
prin dezvoltarea rețelelor de cablu în zonele slab deservite. Au achiziționat de asemenea
numeroase rețele de internet fix și date fixe în România și Ungaria.
Din 1998 până în 1999, Carpathian Cable Investments S.a.r.l. și afiliații săi au investit
aproximativ 10 milioane $. Ulterior, între 1999 și 2000, Celest Limited și afiliații săi au investit
aproximativ 6 milioane $. Aceste fonduri au fost utilizate pentru nevoile de dezvoltare pe
parcursul perioadei respective.
În anul 2005, societatea TVS Holding Brașov S.A., care a susținut financiar și operațional
dezvoltarea în perioada respectivă și care funcționa ca membru al Grupului, a fuzionat cu
Romania Cable Systems S.A. În plus, în 2005, Romania Cable Systems S.A. a fuzionat cu
Romania Data Systems S.A. (descrisă mai jos), societatea rezultantă schimbându-și denumirea
în RCS & RDS S.A. Cable Communications Systems N.V., care și-a schimbat denumirea în
Digi Communications N.V. a fost înființată în anul 2000 și este în prezent acționarul majoritar al
RCS & RDS.

OPERAȚIUNILE INTERNAȚIONALE:
Au aplicat o strategie de extindere internațională în paralel cu extinderea și diversificarea din
România. Au început extinderea internațională la sfârșitul anului 1998 când au început
operațiunile din Ungaria în urma achiziționării a 15 rețele mici spre medii din Budapesta și alte
trei orașe din Ungaria. Prin aceste achiziții, au oferit servicii abonaților din patru orașe
principale din Ungaria, punând accentul în mod deosebit pe capitală, Budapesta. În decembrie
2004, au lansat serviciile DTH în România sub marca „DIGI”. Au lansat de asemenea serviciile
de telecomunicații mobile în Spania (în 2008) și Italia (în 2010), vizând marile comunități de
români din aceste țări.
SERVICIILE DE TELECOMUNICAȚII MOBILE:
În octombrie 2007 au lansat serviciile de telecomunicații mobile 3G în România sub marca
„DIGI Mobil” și, treptat, au extins zona acoperită de serviciile noa stre pentru a atrage mai mulți
potențiali abonați . La data de 31 decembrie 2016, rețelele 3G și 4G acoperea aproximativ 98%
și, respectiv, 37% din populația României. Din 2008 oferă de asemenea servicii de
telecomunicații mobile în Spania și, din 2010, în Italia.
PROPRIILE CANALE TV & STAȚII RADIO:
Din iulie 2009, oferîă propriile noastre canale TV clienților și persoanelor fizice care se
abonează la anumiți alți operatori de cablu din România și Ungaria (de la care se încasează
taxe). Primul lor canal de acest tip a fost canalul sport cu conținut premium, DIGI Sport. Oferta
de canale include acum canale sport (DIGI Sport 1, DIGI Sport 2, DIGI Sport 3 și DIGI Sport 4
(fiecare în România) și DIGI Sport 1, DIGI Sport 2, DIGI Sport 3 (fiecare în Ungaria)), un canal
de filme cu plată (DIGI FILM), un canal de știri (DIGI 24), canale de documentare (DIGI
World, DIGI Life și DIGI Animal World), canale de muzică U Televiziune Interactiva și Hora
10
TV. Dețin de asemenea o participație în Music Channel. La începutul lunii februarie 2014,
canalul de știri (DIGI 24) a fost declarat un canal de tip “must carry” și este difuzat în România,
pe lângă propria rețea, și prin alte rețele de cablu din România în mod gratuit.

11
Analizând graficele date putem observa modul în care prețul pentru o acțiune DIGI
COMMUNICATIONS pe parcursul la 6 luni, 1 an și 3 ani. Putem observa o scădere constantă a
prețului per acțiune din iarna anului 2017 și pană în primăvara anului 2019. Acțiunile au scăzut
în permanență și dacă în mai 2018 se tranzacționau la un preț de 33 lei/acțiune, pe 24 aprilie
2019 prețul acestora a ajuns la un minim istoric de 24 lei/acțiune. După urmează o creștere a
prețului per acțiune, ajungând astăzi la prețul de 33.100lei/acțiune.

Această ‘’ evoluție’’ arată încrederea redusă pe care o au investitorii în DIGI, din cauza a 2
asptecte importante: datoriile importante pe care le are compania și politica celui mai mic preț ce
nu permite o dezvoltare mai rapidă.

12
Istoricul de Tranzacționare : Acest istoric de tranzacționare ne arată succint volumul de
tranzacții care au efectuate pe bursă, valoarea totală a tranzacționărilor, prețul de deschidere a
acțiunilor, preț minim și maxim și prețul de închidere.

13
Bibliografie:
1. Maria Prisacariu, Alin Andrieș, Silviu Ursu, ‘’ Piețe și Instrumente Financiare’’, Editura
Universității ‘’ Alexandru Ioan Cuza’’ , Iași, 2008.
2. Nicolae Anghel, Piețe de Capital și Eficiența Investițiilor, Editura Dova, Craiova, 1996.
3. Oana Mionel, Piețe de Capital și Burse de Mărfuri, Editura Universitară, București, 2017.
4. Preluat de pe site-ul https://www.digi-communications.ro
5. Preluat de pe site-ul https://www.bvb.ro/FinancialInstruments

14