DREPT COMERCIAL

Curs I

Izvoarele dreptului comercial

Profesionist comerciant persoana fizica (lato-sensu)

Fondul de comert

Profesionistul comerciant persoana juridica – societatea comerciala

Legislatie: Codul Civil (drept comun in materie); OUG 44/2008; Legea privind
Registrul Comertului nr 26/1990; Legea 31/1990 privind societatile “comerciale”;
Legea 359/2004; OUG 116/2009 privind activitatea de inregistrare in Registrul
Comertului.

2 Teste de evaluare: unul grila unul speta; Examen: 1 subiect de 5-6pcte Speță din
materia societăților; 4-8 grile

Semestrul II

1.Particularitatile obligatiilor comerciale ( speta la examen din acest capitol)

OG 13/2011

Legea 72/2013

2.Contractele comerciale - incheiate intre comercianti

3.Titlurile de Credit – cambia, biletul la ordin si cecul

 Notiuni Introductive. Autonomia Dreptului Comercial

Noul Cod Civil modifica radical conceptia de ansamblu asupra materiei

dreptului privat, aducand in prim plan conceptia monista de reglementare a
raporturilor juridice de drept privat dupa modelul Codului Civil Italian, al celui
Elvetian, Olandez, Canadian etc.

Conform acestei teorii (Teoria Monista) , totalitatea reglementarilor privitoare la

persoane, relatii de familie, relatii comerciale, au fost incorporate intr-o singura
reglementare, anume, Codul Civil, disparand astfel diviziunea traditionala intre
raporturile juridice civile si raporturile comerciale. Cu toate acestea, in Codul Civil
au fost consacrate diferentieri de regim juridic in functie de calitatea de
profesionist respectiv non-profesionist, a celor implicati in raportul juridic
obligational.

In sistemul monist, reglementat de Codul Civil, delimitarea raporturilor juridice

comerciale de cele civile se realizeaza in baza a doua concepte: Conceptul de
PROFESIONIST si conceptul de INTREPRINDERE. Aceasta reglementare unitara
a dreptului privat a pus in discutie autonomia dreptului comercial, adica, daca mai
exista sau nu dreptul comercial ca ramura de drept.

Scurta prezentare a evolutiei Dreptului Comercial

Sistemul Dualist - Acest sistem a fost consacrat la inceputul secolului al XIX lea
si a fost considerat ca a revolutionat sistemul comercial al acelor vremuri. In Franta
acelor vremuri, anumite acte si fapte juridice au fost scoase de sub incidenta
Codului Civil (cel al lui Napoleon de la 1804) si li s-a dat o noua reglementare in
Codul Comercial si o noua titulatură, anume acte si fapte de comerț. Aceasta
schimbare a fost impusă de cerintele specifice activitatii comerciale, respectiv,
celeritate, simplitatea (lipsa formalismului) si creditul (in sensul de credibilitate,
buna-credinta a partenerului).

Inca de la aparitie, Dreptul Comercial si-a creat o structura proprie, folosindi-se

in principal de doua procedee: unul de negare a normelor dreptului civil, iar
celalalt procedeu, de creare a unor noi reguli proprii dreptului comercial sau de
creare a unor noi instituții. Exemplu 1 concept: respingerea sau negarea/incalcarea
al unuia dintre principiile fundamentale ale Dreptului Civil, anume, raspunderea in
infinitum prin crearea societății anonime (societății pe acțiuni) si implicit a
raspunderii limitate la patrimoniul social. Exemplu procedeu 2: solidaritatea
codebitorilor si curgerea de drept a dobanzilor, iar ca si crearea de institutii noi:
titlurile de credit cambia, cecul, biletul la ordin.

Sistemul Monist – Acest lucru pe plan legislativ conceptia monista se

materializeaza prin adoptarea in Italia in 1942 a unui nou cod civil care
reglementeaza in mod unitar raporturile civile si cele comerciale.

Obiectul si Definitia Dreptului comercial

Determinarea obiectului Dreptului Comercial se realizeaza in funnctie de cele

doua sisteme, anume, sistemul obiectiv si cel subiectiv.

Potrivit sistemului obiectiv, Dreptul Comercial cuprinde norme juridice

aplicabile actelor, faptelor si operatiunilor calificate de legiuitor ca fiind de comert,
indiferent de calitatea persoanei care le săvârșește. Potrivit acestui sistem, normele
Dreptului Comercial se aplică unei anume categorii de acte, in speta, actele de
comert, iar nu unei categorii de persoane, in speta, comerciantilor. Acest sistem a
fost adoptat si de Codul Comercial Român de la 1987 ca principiu in sensul ca se
completa cu sistemul subiectiv.

Potrivit sistemului subiectiv, Dreptul Comercial are ca obiect normele juridice

aplicabile tuturor persoanelor ce au calitatea de comerciant. Noul Cod Civil
consacra sistemul subiectiv al Dreptului Comercial,astfel,potrivit articolului 3 din
Codul Civil alin. 1, “Dispozitiile prezentului Cod se aplica si raporturilor dintre
profesinisti precum si raporturilor dintre acestia si orice alte subiecte de drept
civil”.

Notiunea de profesionist are o definitie in Codul Civil, in art. 3 alin. 2 “sunt

considerati profesionisti cei care exploateaza o intreprindere”.
 Potrivit Codului Civil “au disparut” actele si faptele de comert, insa, potrivit
articolului 8 alineatul 2 din Legea de Punere in Aplicare a Codului Civil, expresiile
“acte de comert” respectiv “fapte de comert” se inlocuiesc cu sintagma “activitati
de productie, comerț sau prestari servicii “.

DEFINITIA DREPTULUI COMERCIAL - Acea ramura a Dreptului Privat, care

cuprinde ansamblul normelor juridice ce reglementeaza relatiile sociale
patrimoniale, precum si cele personal nepatrimoniale, care se nasc intre
profesionistii comercianti si care se află pe pozitie de egalitate juridica.

IZVOARELE
Izvoarele – legea, uzanțele, principiile generale ale dreptului

LEGEA – Constitutia; Legislatia Speciala; Codul Civil; Cod Comercial abrogat;

Normele dreptului Uniunii Europene

Prin lege intelegem Constitutia, Legi speciale si Codul Civil care reprezinta
Dreptul Comun pentru dreptul comercial (art. 2 art. 3 alin. 1 C. Civ.). Trebuie sa
avem in vedere si Codul Comercial abrogat – art. 6 C. Civ. alin. 1 si 2.

Actele si faptele juridice încheiate, savarsite sau produse inainte de intrarea in

vigoare a Codului Civil vor fi in continuare reglementate de Codul Comercial
Abrogat.

Normele UE –actele Uniunii Europene: Regulamentul; Directiva.

UZANȚELE – art. 1 alin. 6 C. Civ. (obiceiul/cutuma)

Condiții ca uzantele sa fie considerate izvoare de drept:

• Numai uzanțele conforme ordinii publice si bunelor moravuri sunt

recunoscute ca izvoare de lege
 • Uzantele se aplica numai in cazurile nereglementate de Lege. Totusi, chiar
daca ca in cazurile reglementate de lege seaplica uzantele numai daca legea
face trimitere in mod expres la acestea, conform art. 1 alin. 3.

• Conf. Art. 5 alin. 1, partea interesata care foloseste uzantele trebuie sa

dovedeasca continutul si existenta acestora, insa in mod exceptional, in a
doua teza a alineatului 5, se instituie o prezumtie relativa de existență a
uzantelor publicate in culegeri de catre organisme autorizate.

In lipsa uzantelor, nu aplicam principiile generale ale dreptului, ci, aplicam

analogia legii, adica dispozitiile privitoare la situatii asemanatoare.

PRINCIPIILE GENERALE ALE DREPTULUI

Principiile fundamentale ale Dreptului – p. Egalitatii in fata legii, p. Legalitatii,

p. Separatiei puterilor in stat

Principii generale ale dreptului civil: egalitatea in fata legii civile

Principiile institutiilor de drept civil: principiul neretroactivitatiilegii, principiul

bunei credințe etc.

IZVOARE INTERPRETATIVE – Doctrina si Jurisprudenta.

Jurisprudenta:

• Dispozitiile de admitere a exceptiilor de neconstituționalitate ale Curtii

Constitutionale – art. 147 alin. 4 din CR

• Deciziile ICCJ date in interesul Legii (RIL), pe de-o parte, iar in al doilea
rand hotararile ICCJ – hotararile prealabile date in dezlegarea unor chestiuni
de drept (HP-uri)

RIL – reglem. In art 514 in Codul de Procedura Civila. Solutiile prin deciziile
pronuntate de ICCJ in RIL-uri nu solitioneaza o cauza concreta ci ofera o
interpretare cu caracter general, de principiu, a problemelor de drept care au
generat practica neunitara. Aceste solutii sunt obligatorii pentru viito, pentru toate
cauzele (litigiile) cărora li se aplică dispozitiile legale interpretate de catre Inalta
Curte.

HP – reglem art 519 cpc. Daca in cursul judecatii, un complet de judecata al Inaltei
Curti sau al unei Curti de Apel sau al unui Tribunal investit cu solutionarea cauzei
in ultima instanta constata ca o chestiune de drept este nouă si asupra acestia,
Inalta Curte nu a statuat si nici nu face obiectul unui RIL in curs de solutionare, va
putea solicita Inaltei Curți sa pronunte o Hotarare Prealabilăprinn care sa dea o
rezolvare de principiu problemei de drept sau chestiunii de drept cu care a fost
sesizata. Aceasta Hotarare va fi obligatorie atat pentru Instanta care a solicitat
dezlegarea cat si pentru celelalte Instante.

*Hotararile CEDO si Hotararile CJUE

Mai constituie izvoare Hotararile CJUE (deciziile preliminare) si hotararile

CEDO date in materie comerciala. Temei legal: pentru hot CJUE: TFUE art 267;
Hot CEDO art 34 si 35 din CEDO.

Comercialitatea raporturilor de drept comercial.

Actele si faptele de comert.
Curs II

Lato sensu, raporturile juridice de drept comercial se caracterizeaza prin

comercialitate, adica in continutul acestor raporturi juridice exista un fapt sau act
de comerț sau in structura raportului juridic exista cel putin un subiect care are
calitatea de profesionist comerciant.

Stricto sensu, comercialitatea unui raport juridic este circumscrisa materiei

comerciale, adica, pe de-o parte actele, faptele de comerț si persoanelor fizice sau
juridice care le realizeaza.

Actele de comert sunt calificate astfel, de comert, in funcție decele doua teorii
sau sisteme adoptate de legislatiile diferitelor state, anume:

• Sistemul/Teoria obiectiva – potrivit caruia un fapt juridic sau strict vorbind

 un act juridic este considerat/calificat “de comerț “ daca in structura lui
există o operatiune, o activitate pe care legiuitorul însuși o considera de
comert. Astfel, in dreptul francez, in dreptul român, legiuitorul (codul
comercial de la 1987) stabilea, folosind expresia “sunt fapte de comert”, un
numar de 20 de fapte de comert, acte, care aveau trasaturi comune respectiv:
intermedierea in operatiunile de schimb de marfuri sau alte valori ;
desfasurarea activitatii de intermediere sub forma muncii organizate fie ca
intreprindere individuala, fie ca intreprindere societara ; orice activitate
conexa sau auxiliara cu primele doua, era considerata si poate fi considerata
in continiare act/fapt de comert.

*activitatea de intermediere determina caracterul “de comert” a activității. In

lipsa acesteia, nu avem comert (de ex un producator care isi vinde productia,
personal, nu e comerciant pentru ca el a produs-o. Comert avem cand cineva
cumpara de la producator si vinde mai departe, acesta din urma fiind
intermediarul, indeplinind caracterul de intermediere specific comertului, si
este asadar comerciant).

Exemple

• Activitate de intermediere – art 3 ex cod comercial “vanzarea e

comerciala daca era precedata de o cumparare cu scop de vanzare sau
inchiriere”

• Organizarea activitatii de intermediere sub forma intreprinderii –

intreprinderile de spectacole publice (teatru – activitate intermediere
intre actori si public) ; intreprinderile de editura (autor si un altul in
afara de autor care vinde)

• Intentia speculativa – toate aceste activitati de comert se bazeaza pe

aceasta idee, de obtinere a unui profit. Daca nu e profit, nu e comert.

• Sistemul/ Teoria subiectiva potrivit careia un fapt/act juridic este considerat

“de comert” daca este savarsit sau incheiat de o persoana fizica sau juridica
care are calitatea de comerciant existand astfel, creandu-se astfel de legiuitor
o prezumtie irefrarabila, absoluta, cu privire la calitatea acelei persoane.
Simpla inregistrare sau inmatriculare in registrul comertului a persoanei
respective creeaza prezumtia absoluta de comerciant a persoanei respective
si de comercialitate a faptelor/actelor pe care le intreprinde. Legiuitorul
roman la art 4 la ex codul comercial a creat/stabilit o prezumtie relativa de
comercialitate iuris tantum cu privire la toate contractele si obligatiunile
 (obligatiile) unui comerciant “daca nu sunt de natura civila, (casatorie, succesiuni)
sau daca contrariul (adica actul civil) nu rezulta din insusi actul respectiv”.

*Decizia nr 402 din 6 iunie 2019 publicata in M. O. Nr 760 din data de 19

septembrie 2019. De citit.

Pe langa criteriul pozitiv “acte fapte comert” legiuitorul folosea in fostul cod
comercial in art 5 ca “nu pot fi considerate acte fapte de comert vanzarile sau
cumpararile de bunuri ce s-ar face pentru consumatiunea (necesare consumului)
personal al comerciantului si a familiei sale si de asemenea nu sunt fapte de
comert/comerciale vanzarile de marfuri sau de produse, de recolte, pe care
cultivatorul unui teren le are de pe pamantul sau”.

Pe langa “ actele si faptele de comert “ exista si a 3 a categorie “ fapte sau acte

unilaterale de comert” si pkarta aceasta denumire deoarece au caracter comercial
pentru una dintre parti si caracter civil pentru cealalta parte. In fosul art. 7 dispunea
ca asigurarile de bunuri sunt fapte de comert numai pentru asigurator (pt societatea
de asigurare) de asemenea si contul curent si cecul, iar pentru cealalta parte actul
sau faptul juridic are caracter civil. Potrivit fostului art 56 din codul comercial,
intreaga operațiune juridica va fi considerata fapt de comert si va fi supusa legilor
comerciale, in prezent potrivit codului civil, va fi supusa exceptiilor sau
reglementarilor speciale aplicabile profesionistilor adica celor care exploateaza o
intreprindere pe ideea ca nu se poage fractiona acea operstiune juridica, fapt, ca sa
aplicam pentru una dintre parti legea comerciala iar pentru cealalta civila.

In prezent exista multe acte si fapte cu caracter mixt. Un prim exemplu Legea
privind Codul Consumului (dreptul consumatorului) – majoritatea actelor si
faptelor juridice din dreptul consumatorului sunt raporturi mixte. De asemenea,
operstiunile de banca si schimb, toate care se incheie intre o institutie bancara si o
persoana fizica sau juridics necomercisnt sunt fapte de comert unilaterale sau
mixte. Atunci se pune problema competentei adica cine solutioneaza aceste litigii –
fie de sectia pentru profesionisti fie de cea civila? Aceasta problema existand in
lipsa unui cod comercial in zilele noastre. Unii judecatori considera litigiile ca fiind
civile, negand calitatea de profesionist anumitor categorii de persoane precum
avocatului sau notarului.

Legiuitorul a stabilit un criteriu formal cu privire la comercianti : inregistrarea in

registrul comertului. A delimitat profesionistii intre ei pe baza acestui criteriu.
 Cursul III
• Conceptul de Profesionist. Conceptul de Profesionist-
Comerciant
• Profesionistul-Comerciant Persoana Fizica

I
Semnificatia acestei notiuni o regasim in art. 3 alin. 2 din Codul Civil “ sunt
considersti profesionisti cei care exploateaza o intreprindere”. Legiuitorul pt a
defini conceptia de profesionist apeleaza la un alt concept, anume cel de
intreprindere (art. 3 alin. 3 C. Civ. Si OUG 44/2008). Aceasta definitie legala din
CC cuprinde elementele esentiale ale notiunii de intreprindere si anume caracterul
sistematic al activitatii, caracterul organizat si caracterul continuu care se
subintelege. Lipseste din definitie elementul risc care ins asumarea riscului de catre
întreprinzător. In OUG 44/2008 acest element este introdus in definitia de acolo.

Profesionistul este, deci, acea persoana fizica sau juridica care exercita in mod
sistematic o activitate organizata dintre cele prevazute in art. 3 alin. 3 –
produecerea, administrarea ori instrainarea de bunuri. Per a contrario inseamna ca
o persoana care desfasoara una dintre aceste activitati cu caracter singular,
ocazional, fara a-si crea un cadru organizat, nu poate fi considerat profesionist.

*scop lucrativ = obținerea de profit – potrivit definitiei legale, exista intreprindere

indiferent daca are sau nu scop lucrativ

Deci, se includ in categoria profesionistilor toate persoanele fizice sau juridice

care exploateaza o intreprindere indiferent daca urmaresc sau nu obținerea unui
profit. Esential pentru activitatea comercială este obtinerea profitului. In concluzie,
notiunea de profesionist constituie genul proxim, dar nu toti profesionistii sunt
comercianti. Profesionistii-comercianti reprezinta specia sau diferenta specifica.

Celelalte categorii de profesionisti: toate acele persoane fizice sau juridice care
au reglementata profesia printr-un act normativ special cum ar fi: avocati, notari,
medici, arhitecti etc. Acest lucru se desprinde si din interpetarea art. 8 alin. 1, care
priveste art. 3 din CC:“notiunea de profesionist prevaz la art 3 Cc include
categoriile de comerciant, intreprinzator, operator economic, precum si orice alte
persoane autorizate sa desfasoare activitati economice sau profesionale... “
 Actualmente, notiunea de profesionist-comerciant nu mai este definita in Codul
Civil si in niciun alt act normativ special. In fostul Cod Comercial, notiunea de
comerciant era definita in functie de savarsirea de catre persoana fizica a faptelor
de comert cu caracter profesional si permanent

Sintagma “fapte sau acte de comert” a fost inlocuita potrivit art. 8 alin. 2 din
Legea 71/2011 (LPA CC) cu sintagma “activitati de productie, comert sau prestari
servicii”.

Cadrul conceptual al termenului de profesionist comerciant se poate contura

prin interpretarea si coroborarea urmatoarelor dispozitii legale: art. 8 alin. 1, art. 6
alin. 1 si art. 11 djn LPA CC.

Art. 6: Referirile la comercianti se considera a fi facute la persoanele fizice sau

juridice supuse inregistrarii in Registrul Comertului, iar in conformitate cu art. 1
din legea 26/90 se modifica si va avea urm cuprins “inainte de inceperea activitatii
economice, au obligatia sa ceara inmatricularea in Registrul Comertului
persoanele fizice autorizate PFA, intreprinderile individuale, intreprinderile
familiale, societatile (comerciale), companiile nationale, societatile nationale,
regiile autonome etc.”

In concluzie, in sistemul Codului Civil sau sistemul monist de reglementare a

raporturilor de drept privat, calificarea calitatii de comerciant se face in functie de
un criteriu formal si anume inregistrarea la Registrul Comertului. Cu toate acestea,
art. 1 din L26/90 nu defineste comerciantul ci doar enumera categoriile de
comercianti. Legiuitorul nu arata care sunt activitatile de comert care ar trebui sa
deosebeasca pe comerciant de celelalte categorii de profesionisti avand in vedere
faptul ca activitatile de productie, comert sau prestari servicii pot fi exercitate atat
de comercianti cat si de celelalte categorii de profesionisti.

II

PROFESIONISTUL-COMERCIANT PERSOANA FIZICA

Este reglementat de OUG 44/2008. A fost modificata prin OUG 114/2011 apoi
completata prin Legea 4/2014. Ultima modificare prin Legea 182/2016 publicata in
MO nr. 828 din 19 oct. 2016.
 Potrivit acestui act normativ, exista 3 categorii de comercianti persoana fizica:
PFA, intreprinderea individuala si intreprinderea familiala. – NU AU
PERSONALITATE JURIDICA

Din dispozitiile art. 3 se desprind urmatoarele principii:

• Orice persoana fizica cetatean roman sau cetatean al unui stat membru UE
ori al spatiului economic european poate desfasura activitati economice pe
teritoriul României.

• Aceste activitati pot fi desfasurate in toate domeniile, meseriile, ocupațiile

sau profesiile pe care Legea nu le interzice in mod expres pentru libera
inițiativa (art. 3 alin.2).

DOMENIUL DE APLICARE AL ORDONANȚEI

Legiuitorul exclude aplicarea actului normativ persoanelor care exercita profesii

liberale sau activitatilor economice pentru care exista instituit prin Lege un regim
juridic special sau alte interdictii.

Conditii privind accesul unei persoane fizice la activitati economice

reglementate de ordonanță:

• Persoana fizica trebuie sa aiba deplina capacitate de exercitiu. O exceptie:

membrii intreprinderii familiale pot avea 16 ani, insa reprezentantul
intreprinderii familiale trebuie obligatoriu sa fi implinit varsta de 18 ani.

• Persoana fizica sa aiba sediul profesional pe teritoriul României (art. 5 din

OUG)

• Persoana fizica sa fie inregistrata si autorizata (art. 6 alin.1)

• Inaintea inceperii activitatii, persoana fizica are obligatia de a obtine

autorizatiile, avizele, licentele prevazute in legi speciale pentru desfasurarea
anumitor activitati economice.

• Persoana fizica sa nu fi savarsit (art. 8) fapte sanctionate de legile fiscale,

vamale, contabile, si de cele care privesc disciplina financiar fiscala.

• Doar pentru anumite activitati economice este necesara indeplinirea unor

conditii de pregstire profesionala sau de atestarea unor pregatiri
 profesionale.

REGIMUL JURIDIC AL PERSOANEI FIZICE AUTORIZATE (PFA)

Capacitatea: deplina de exercitiu

In privinta capacitatii de folosinta: de principiu orice persoana fizica poate dobandi
calitatea de PFA, insa OUGul instituie si exceptii, art 8 lit b) mentionate si mai sus
in oenultima conditie.
Persoanele puse sub curatela pot deveni PFA? Da, ele au capacitatea deplina de
exercitiu.
PFA isi desfasoara acticitatea folosind in principal forta sa proprie de munca si
aptitudinile sale profesionale.
PFA poate angaja cel mult 3 persoane cu contract individual de munca.
Potrivit art. 16 alin1. PFA poate avea in obiectul de activitate cel mult 5 clase de
activitati prevazute de Codul CAEN.
PFA poate stabili relatii contractuale cu orice persoana fizica sau juridica
inclusiv cu alte PFA, intreprinderi individuale sau familiale fara ca acest lucru sa ii
afecteze statutul juridic de PFA. Mai mult decat atat, potricit art. 17 alin. 2 o PFA
poate cumula aceasta calitate cu cea de salariat. In schimb OUG instituie o
inderdictie, art 19 alin 1, o PFA nu poate cumula si calitatea de intreprinzator
persoana fizica titular al unei intreprinderi individuale.
Raspunderea PFA este reglementata in art. 20 alin. 1, OUG instituie o
raspundere nelimitata si anume PFA răspunde pentru asumarea obligatiilor
consumate in exploatarea intreprinderii economice cu bunurile din patrimoniul de
afectatiune, daca acestea nu sunt suficiente, pot fi urmarite si celelalte bunuri ale
debitorului. Potrivit OUG in caz de insolventa, PFA va fi supusa procedurii
simplificate prevazute de legea 85/2014.

Incetarea activitatii: PFA isi inceteaza acticitatea si este radiata din Registrul
Comertului in principal in urn cazuri: prin deces si prin vointa acesteia (art. 21)

REGIMUL JURIDIC AL INTREPRINDERII INDIVIDUALE

 Asmenea PFA, nu este o personalitate juridica. Spre deosebire de PFA titularul
II poate angaja cu contract individual de munca cel mult 8 salariati. Si poate avea
in obiectul de activitate cel mult 10 clase de activitati din Codul CAEN. De
asemenea titularul poate cumula si calitatea de salariat, dar, asemenea ca PFA, nu
poate cumula si calitatea de PFA (viceversa).

Raspunderea titularului II: raspunderea este similara PFA.

Incetarea activitatii: tot acele doua cauze in principal : deces si prin vointa
titularului. In caz de deces a titularului, mostenitorii pot continua activitatea
intreprinderii daca isi manifesta dorinta printr-o declarstie autentica, iar daca sunt
mai multi mostenitori, continuarea activitatii se va realiza sub forma intreprinderii
familiale.

REGIMUL JURIDIC AL INTREPRINDERII FAMILIALE

Reglementat de la art 28-34 din OUG

NU ARE PERSONALITATE JURIDICA

Reprezentantul trebuie sa aiba caoacitate deplina de exercitiu. Membrii pot avea si

16 ani.

Membrii intreprinderii familiale pot fi simultan PFA sau titulari ai unor

intreprinderi individuale! De asemenea, acestia pot cumula si calitatea de salariat.

Spre deosebire de celelalte doua forme, IF nu poate angaja terte persoane cu

contract individual de munca.

RASPUNDEREA: Membrii IF raspund solidar si indivizibil cu patrimoniul de

afectatiune si in completare cu intreg patrimoniul corespunzator cotelor de
psrticipare la beneficii si la pierderi.

CONSTITUIREA IF: se constituie printr-un acord de constituire – trb incheiat de

membrii familiei in forma scrisa ad validitatem. (fie sun semnatura privata fie
autentic). Cuprinsul acordului de constituire: art 29 alin 1 teza 2 OUG. Lipsa
oricarui element prevazut in art. 29 se sanctioneaza cu nulitatea absoluta a
acordului de constituire. Prin acordul de constituire fiecare membru al
intreprinderii familiale poate prevede constituirea patrimoniului de afectatiune in
cadrul patrimoniului său!