Michelangelo Bounarotti (1475-1564) – studiu de caz

Michelangelo a fost in acelasi timp pictor, sculptor si arhitect, lasand in urma sa unele dintre cele mai
importante lucrari din istoria artei.
Nascut la Caprese, un orasel de langa Florenta, a deventi ucenicul lui Ghirlandaio, unde a invatat tehnica
picturii.
Putin mai tarziu, s-a mutat la resedinta familiei de Medici si a intrat in academia sculptorului Bertoldo di
Giovanni.

Operele sale: statuia lui Bacchus, grupul statuar Pieta, statuia lui David, frescele din Capela Sixtina de la
Vatican, cupola bazilicii Sfantul Petru din Roma.

Michelangelo era extrem de devotat muncii sale, preferand sa doarma si sa manance cat mai putin ca sa nu
piarda timpul.
Vasari afirma despre Michelangelo ca "acest om extraordinar a refuzat intotdeauna sa picteze altceva decat
trupul omanesc cu proportii si forme perfecte, in cea mai mare varietate de posturi, exprimand in acest fel
emotiile si bucuriile umane".

In operele de inceput, artistul s-a concentrat asupra redarii grandorii si frumusetii corpului uman, iar mai tarziu
a accentuat mai mult partea spirituala (Judecata de Apoi).

Michelangelo a fost si este o importanta sursa de inspiratie pentru artistii din toate timpurile.

Din toate imaginile de pe plafonul Capelei Sixtine, Crearea lui Adam e cea mai mare realizare a lui
Michelangelo.
Vasari a descris personajul lui Adam ca unul "a carui frumusete, postura si contururi sunt atat de perfecte incat
pare ca a fost creat de Supremul Creator insusi si nu de pensula unui muritor de rand".
Efectul vizual datorat spatiului dintre degetele celor doua personaje, Adam si Creatorul sau, este asemanator cu
cel al unui curent electric. Se creaza o tensiune dinamica, privitorul fiind aproape capabil sa distinga fluxul
energiei divine care trece prin acel spatiu, dand viata primei fiinte umane.

Corpul lui Adam este caracterizat de perfectiune, fiind creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Expresia,
trasaturile sale sunt extrem de frumoase si armonioase, reflectand totodata perfectiune spirituala a fiintei umane
inainte de a pacaturi.

Langa coapsa lui Adam se afla cornul abundentei, umplut cu frunze de stejar si ghinda, una din multele trimiteri
la stejarii care apar in scenele ilustrate pe tavan, o referire la numele de familie al papai Iulian della Rovere.

Creatorul este reprezentat ca un barbat puternic, cu barba alba, inconjurat de ingeri. Un lucru important este
faptul ca pentru prima data in arta crestina, bratul sau e prezentat dezgolit, amintind de citatul biblic "Si cui i se
arata bratul Domnului". Este o referire la Hristos, pe care il prefigureaza Adam, cel care inca nu a pacatuit.

In scena Creatiei sunt 16  giornate. Giornata reprezinta tot ceea ce s-a pictat intr-o zi.